Arhive pe etichete: Vikings – o rescriere a legendei nordice

La sfârșitul seriei a IV-a (care, nota bene, a fost difuzată și pe History Channel Romania) serialul Vikingii merită câteva concluzii. Chiar dacă sfârșitul personajului principal Ragnar Lothbrock este previzibil încă din debutul seriei, acesta pregătindu-se de noua invazie a Frankei bolnav, în condiții chiar umilitoare pentru un erou (este nevoit să-și dezgroape averile pentru a plăti mercenari) a cărui faimă depășise încă din cursul vieții granițele peninsulei Scandinavice, această serie are însă câteva atribute ce țin spectatorul în priză.

Întâi, panta descendentă a vieții și parcursului eroic a lui Ragnar este contrabalansată de ascensiunea fratelui său Rollo (în decursul timpului, un oponent al lui Ragnar – iar în uneori chiar un anti-erou sau mai degrabă un potențiator* al protagonistului) și a fiilor săi, vorbim în principal de fiul său (și al Lagerthei) Bjorn Ironside și a tinerilor purceluși – cei patru fii pe care-i are cu prințesa Aslaug. Chiar dacă pe parcursul celor 3 serii a câte 10 episoade, care au debutat acum patru ani deja, ne-am obișnuit ca Vikings să-l aibă pe Ragnar în vizor, această schimbare de perspectivă nu ar trebui să surprindă, și nici să dezamăgească.

Această a IV-a serie mi s-a părut, în ciuda aparentei simplificări a firului narativ (respectiv dublarea lungimii seriei față de precedentele, concomitent cu diluarea „întâmplărilor” eroice ale personajului) responsabilă cu punerea în legendă a lui Ragnar. Învins în cel de-al doilea asalt asupra Parisului (prin decisiva contribuție a fratelui său Rollo, ce supraviețuiește în șerpăria politicii europene tocmai datorită naturii sale cameleonice) Ragnar dispare la sfârșitul primei părți a seriei, ca să revină în debutul celei de-a doua, cu întrebarea: Cine vrea să fie rege?

După aproape 59 de episoade eroice, Ragnar își (re)începe tot aici, în Kategat, ascensiunea spre legendă, în cel de-al 60-lea episod care practic închide ciclul „aventurilor” sale. În ciuda tradiției regicide a clanului viking și a credinței păgâne că eșecul raidului semnifică o ieșire a conducătorului din grația zeilor, lui Ragnar i se mai permite o ultimă încercare, iar personajul este conștient de tot ceea ce urmează.

Acceptă inclusiv faptul că este părăsit de cei mai buni războinici, care vor urma traseul norocos, ascendent, al fiului său mai mare și-l ia cu el pe cel mai slab (aparent, chiar neputincios) fiu al său ca martor al ultimei sale încercări. Ivar află din această primă aventură cu tatăl său că Ragnar își scrie singur destinul (ocupație atribuită până acum doar zeilor), și că îndrăzneala sa este dublată de calcule precise, venite dintr-o minte a cărui cuprindere depășește granițele sălbaticei peninsule.

Discuția sa cu regele Egbert (cel mai subtil personaj englez) desăvârșește punerea în legendă de care aminteam. Cu acest episod, serialul creat de Michael Hirst pentru History își depășește condiția de film de aventuri televizate și de unde păruse o reușită reconstituire istorică și o completare fantezistă, devine o rescriere a legendei nordice. Iar ceea ce fac aceasta rescriere credibilă sunt elementele din Epopeea lui Ghilghameș și din Odiseea – grefate pe legenda lui Ragnar Lodbrok. Mai multe pe această temă, pe platforma noastră cefilmevad.com.

* în sensul în care este folosit acest termen în studiul lui Claude Bremond, Logica Povestirii comentat pe http://www.inimadecarte.ro

Anunțuri