Arhive pe etichete: Viggo Mortensen

Far from Men (2014)

Loin des Hommes este un western existențialist, inspirat de o povestire de Albert Camus (L’Hôte – cuvânt cu dublu sens, care se poate traduce atât ca oaspete cât și ca gazdă). Cu inepuizabilul Viggo Mortensen în rolul unui francez care-i învață să citească pe locuitorii dintr-un sat de munte, în Algeria anului 1954.

După dictonul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, învățătorul Daru acceptă în cele din urmă misiunea, umanitară (sic!) de a escorta un ucigaș până la garnizoana celui mai apropiat oraș, Tinguit.

În vreme ce în vale izbucnește Rebeliunea, cei doi sunt nevoiți să traverseze munții Atlas. Filmul regizat de David Oelhoffen (Nous retrouvailles) a luat în 2014 două premii la Veneția, fiind nominalizat și la Leul de aur. Remarcabilă muzica lui Nick Cave și Waren Ellis, per ansamblu o realizare de excepție a unui regizor de urmărit.

 

Reclame

A Dangerous Method (2011)

Legat de psihanaliză, am aflat anul trecut că există un festival de film, aflat atunci la ediția a IV-a deja, organizat de FAMart sub directoratul Irinei Nistor, sub un nume straniu: Festivalul de psihanaliză și film. Am luat de curiozitate de la Humanitas și o carte scrisă de Andrea Sabbadini, directorul festivalului – Imagini mișcătoare, ca să văd cum comentează psihanaliștii filmele.

Prima surpriză a cărții a fost că se uită cu o privire profesională și-s pur și simplu nemulțumiți de modul cum este reflectat psihanalistul în film. Adică, nimic diferit de un cinefil care merge la film cu așteptări și pleacă de acolo mulțumit sau nu, funcție de cât a primit din ce-a căutat. În fine, dacă despre filme prea multe noutăți n-am aflat, am descoperit chestii noi despre Freud și psihanaliză, pe care trebuie să recunosc că o consider o pseudo-știință, o profesie mai degrabă interesantă, care merită recunoscută în anumite limite. Nu chiar totul este despre sex, așa cum susține Freud, dar asta este altă discuție.

fassbender keyraCea mai bună pledoarie în favoarea disciplinei o constituie filmul de față, pentru că propune o versiune istorică, vis-a-vis de împrejurările (și rațiunile) sub care s-a dezvoltat psihanaliza. Abia la a doua vizionare a filmului am priceput de ce achiesam la metoda periculoasă prezentată aici, cu toată reticența mea față de Freud: pentru că prezintă împrejurările cvasi-reale după care elvețianul Carl Jung a dezvoltat școala de psihologie care îi și poartă numele, jungiană (sau psihologia analitică), lăsându-l pe doctorul austriac să-și vadă de drum.

Deocamdată atât despre filmul lui Cronenberg, pentru că ar fi prea multe de spus despre jocul de excepție al actorilor de pe afiș: Keira Knightley (Sabina Spielrein), Viggo Mortensen (Freud), Vincent Cassel (Otto Gross) și Michael Fassbender (în rolul lui Carl Jung); dacă nu v-am convins, vă las pe seama trailerului: