Arhive pe etichete: Untold Cluj

Kristian Nairn la Cluj: nu speram să devin nici actor, nici DJ…

…eu voiam să fiu chitarist, a declarat la Cluj interpretul personajului Hodor din serialul HBO Game of Thrones, a cărei serie a VII-a se va turna iarna – Winter is coming!

Sper că într-o bună zi se va întâmpla acest lucru, a continuat actorul DJ în conferința de presă ținută înainte de urca, sâmbătă seara, pe scena Stormkeep by Red Bull de la Untold, unde a mixat pentru un public de câteva sute de persoane.

Hodor (1)

Când eşti DJ vezi reacţia mulțimii din faţa scenei, iar ca actor în filme sau seriale tot așa, observi reacţia publicului pentru rolul pe care îl joci. Ca actor te poţi transforma în altcineva, dar acelaşi lucru îl poţi face şi de pe scenă, din spatele pupitrului, a încercat Kristian să facă o apropiere între cele două ocupații ale sale.

Niciodată nu decid setul înainte de-a urca pe scenă, este o decizie de moment; am câteva piese și compoziții din care aleg, dar nu urc pe scenă cu un set stabilit dinainte.  După ce urc, închid ochii și mă las în voia muzicii. Sunt foarte mulți artiști aici care-mi plac, îi iubesc pe cei de la Pendulum – pe care vreau să îi văd – îmi place și Dr Kutcho, care performează înaintea mea. Îmi place să-i vad pe Faithless, e un lineup grozav aici! Unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut, a declarat Nairn, care a recunoscut cui îi datorează cariera de muzician:

Mama mea a fost foarte determinată – ea a fost cea care a vrut ca eu să devin cântăreț de la o vârstă foarte fragedă. M-a dat la lecții de pian încă de la 3 ani, așa că am cântat la pian majoritatea copilăriei mele. După ce am devenit adolescent am început să îmi fac ce îmi place: am dat pianul pe chitară și am început să cânt în diverse trupe ca și chitarist, timp de câțiva ani.

Am fost un adolescent timid – cred că mulți dintre noi am fost timizi pe când eram adolescenți – iar pe mine muzica m-a ajutat să mă exprim mai ușor și mai liber, așa că tot timpul a fost o parte importantă din viața mea. N-am intenționat niciodată să devin un DJ sau un actor, eu voiam să devin chitarist, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă. Poate într-o bună zi, a declarat Nairn.

El a răspuns și câtorva întrebări din public: cum reușește să împace cariera de DJ și cea de actor?

Petrec foarte mult timp în avioane, mi-am cumpărat și o casă, dar cred că am fost acolo numai vreo trei zile de când am luat-o. Viața mea e pe hold momentan, dar mă simt foarte bine, călătoresc mult, ofer muzică fanilor mei, totul merge bine, chiar dacă mă mai plâng de multe ori, a glumit Nairn.

hodor2Când am început să joc în Game of Thrones eram DJ până la ora 4 dimineața, după care mergeam la filmări pentru serial. Hodor e probabil cel mai bun rol fără dialog pe care l-am jucat (mi-a convenit acest lucru atunci), dar nu mai vreau să joc asemenea personaje. Prima dată nu prea l-am înțeles, îmi aduc aminte că am citit scenariul și mă întrebam: doar atât trebuie să zic? Dar după atâția ani am ajuns să iubesc acest rol și îmi va fi dor de Hodor.

Întotdeauna am mixat doar muzică house, niciodată nu am mixat muzica din Game of Thrones. Trebuie să recunosc că rolul din Game of Thrones m-a ajutat să devin mai cunoscut. Lumea mă recunoaște pe stradă, îmi spune DJ Hodor, iar acest lucru mă cam enervează. Nu îmi voi schimba numele, chiar dacă pare o idee bună.

Întrebat cu ce personalitate ar ieși la o cafea? dac-ar putea alege pe oricine, irlandezul a răspuns:

Niciodată cu Donald Trump. Nici dacă mă plătește cu cinci milioane de dolari! Am și eu un suflet, a zis el stârnind râsete.

Cred că aș prefera să ies la o cafea cu Elizabeth Taylor, de mic copil am urmărit filmele în care a jucat.

 

Reclame

The Zero Theorem (2013)

Mi-aș fi dorit să văd în Teorema zero o distopie, chiar și una mai ușurică, dar n-am reușit din cauza lui Purcărete. Să mă explic: filmul lui Gilliam nu e deloc lipsit de miză, doar că, filmat în România, e și fușerit și impregnat de realism – în același timp.

De ce spun realism? Pentru că la studiourile Media Pro din București avea loc în 2012 cea mai scurtă filmare a lui Terry de la „The Life of Brian”, cu cel mai mic buget, mai mic chiar decât cel pentru primul său film independent – „Jabberwocky” (1977). Așa că toată treaba este făcută pe repede-nainte iar ce nu reușește Gilliam (și nu prea avea cum, în astfel de condiții) la nivel de concept, îi iese parțial – doar la nivel vizual.

Numai că, din păcate, tocmai ce-i place lui și-l inspiră (animatorul legendarei trupe Mony Python se declara îndrăgostit de București), are pentru noi un aer cunoscut, impregnat de realism, și un stil regoconoscibil, aducând cu imaginile lui Purcărete din Undeva la Palilula. Bine, să zicem un Purcărete aflat într-o perioadă mai albastră decât al lui Gilliam dar oricum – suficient ca să ne strice cheful de SF.

the zero.jpg

Așa că, odată lămuriți de ratarea teoremei, a teoriei și a mizei, nu rămâne decât să ne bucurăm de jocul minimalist al lui Christoph Waltz (abia venit de la filmările lui Django Unchained), în rolul lui Qohen Leth, de revederea cu suava Mélanie Thierry (drăguță chiar și-n rolul vampei Banshley) din Legenda pianistului de peste ocean, de un Matt Damon orwellian (Conducerea) cu sediul la Ateneu, pentru care va fi plătit chirie mai mult de un leu, ori când o recunoaștem pe Dana Rogoz în fata cu pizza.

zero-theorem

Cele mai reușite scene (cele care salvează, cel puțin la nivel vizual, producția turnată în fostele studiouri Buftea, azi Media Pro) sunt cea cu doctorii, care amintește nițel de Silly Job Interview-ul celor de la Monty Python, imaginea abisului și întâlnirea virtuală – în mintea ta din mintea mea, cum o spune Banshley.

zeroȘi cam asta e tot, o combinație cyber-punk de Idiocracy și Blade Runner, departe de Brazil, cam cât e România de America de Sud. De văzut, totuși, mai ales în perioada Untold, ca să vă dați seama cu ce aduce scena aceea fistichie 🙂