Arhive pe etichete: The long goodbye

The Long Goodbye

Un film neo-noir (sau noir contemporan), Rămas bun pentru vecie (1973) este adaptarea unei cărți groase care a pus scenaristului probleme (este cel mai lung roman scris de Chandler). Despre Nu-i ușor să spui adio am pus câteva note de lectură pe inimadecarte.ro. Raymond Chandler a devenit el însuși scenarist la Hollywood, dar cel mai mare succes al unui film făcut după un roman de-al său a fost The Big Sleep, a cărui adaptare a fost făcută de Faulkner (co-scenarist) alături de Leigh Brackett.

Dacă nu ați auzit de acest mare scenarist, aflați că este cel care a scris un prim draft of Razboiul stelelor – Imperiul contraatacă pentru George Lucas. Și distribuția l-a încurcat pe Brackett, deoarece la momentul cooptării sale în echipa filmului ea nu mai putea fi negociată cu UA.

Elliott Gould was not exactly my idea of Philip Marlowe

afirmă Leigh Brackett într-un interviu despre acest film. Dată fiind distanța de aproape 20 de ani între momentul scrierii și cel al lansării, el a încercat să adapteze decorurile la Hollywoodul anilor 70, dar și să parodieze detectivul particular – care nu mai era personajul respectat din anii 50, ci devenise un clișeu.

Chiar dacă majoritatea decorurilor descrise în roman au fost actualizate de la perioada de glorie a detectivilor particulari din anii 1949-1950, la Hollywood-ul anilor 1970, în Marea despărțire s-au păstrat câteva care distonează puțin (pentru cunoscători) cu adaptarea: Phillip Marlowe (interpretat de Elliott Gould) conduce o mașină din anii 1940 și se mulțumește cu un câștig zilnic tipic acelor zile.

Filmul are locul său în istoria cinematografiei. El face parte dintr-o serie de parodii făcute în anii 70 după după filme noir din și cele cu detectivi din anii 1940, în multe dintre ele jucând Humphrey Bogart, care a fost ținta principală a parodiilor. În ordine cronologică, lista mai include Play the Again, Sam (1972), Peeper (1975),  Murder by Death (1976), Detectivul ieftin (1978) și The Face with Bogart (1980).

Reporter de Hollywood descrie filmul ca fiind un „tribut adus anilor de glorie ai Hollywood-ului”, însă regizorul Robert Altman (care are și o apariție cameo în acest film pe care și-a pus în mod deosebit amprenta) a vrut ca el să fie de fapt o satiră, iar detectivul Marlowe să apară ca un looser. Odată intrat în echipă, a ținut neapărat ca filmul să păstreze câteva schimbări operate de Brackett în scenariu (față de roman), pentru a sublinia că lumea Hollywood-ului era una dură, în ciuda comportamentului oarecum ușuratec al celor doi amici: detectivul Marlowe și Terry Lennox .

Un alt hint despre acest film este că el marchează una din primele apariții pe ecran ale lui Arnold Schwarzenegger (într-un rol șters de gorilă). Într-o secvență din prima parte apare și Dave Carradine, în rolul unui deținut care declamă replici din filme (o postură aplicată de Elliot Gould într-un film ulterior). De asemenea, rolul amicului Terry este interpretat de un sportiv (Jim Bouton) fără vreo experiență actoricească.

– recenzie în curs –

 

Anunțuri