Arhive pe etichete: Stere Gulea

Azi, premiile GOPO

APFR – Asociaţia de promovare a filmului românesc – organizează azi în Sala Mare a Teatrului Național I.L. Caragiale, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, a Ministerului Culturii și Babel Communications, a X-a ediţie a Galei Premiilor GOPO. Pe lângă trofeele serii (Cel mai bun filmCel mai bun regizor), în ediția 2016 se va acorda Premiul pentru Întreaga Carieră, actorului clujean Florin Piersic.

În topul nominalizărilor de la această ediție conduce Aferim! (cu 12 nominalizări) urmat în clasament de București Non-Stop și De ce eu? cu 9 nominalizări fiecare, și de Acasă la tata cu 8 nominalizări. Lumea e a mea și Un etaj mai jos, au primit fiecare câte 7, semn că avem prea multe categorii. Nominalizările la categoriile premiilor Gopo au fost stabilite de un juriu de preselecţie alcătuit din Stere Gulea (regizor), Florin Piersic Jr. (actor), Daniel Mitulescu (producător), Melania Oproiu (monteur), Sorin Botoşeneanu (operator/ profesor universitar – UNATC), Miruna Berescu (directorul Festivalului de Film Independent Anonimul) şi criticii de film Cristina Corciovescu, Ştefan Dobroiu, Doinel Tronaru, Laurenţiu Brătan şi Ionuţ Mareş.

În final, Aferim! va mai bifa, pe ne-merit, câteva premii, înainte să ajungă la coșul de gunoi al (hipsterizării) istoriei. Mă bucură prezența în top a București Non-Stop-ului de Dan Chișu, nu fiindcă ar fi cine știe ce film, ci pentru nota decentă la care ajunge producătorul independent și pentru intercalarea scenelor antologice cu Besoiu. La fel, Acasă la tata (pentru un debut în lung-metraj), Un etaj mai jos și De ce eu? filme românești acceptabile, așa cum am vrea să mai vedem. Propun să lăsăm capul listei, unde jocurile sunt deja făcute, probabil, și să ne uităm pe sub pomul lăudat, la secțiunile minore:

Cel mai bun film – debut lungmetraj

  • Carmen, în regia lui Doru Nițulescu
  • Acasă la tata, în regia lui Andrei Cohn
  • Lumea e a mea, în regia lui Nicolae Constantin Tănase

Cel mai bun scurtmetraj – ficțiune

  • DISPOZITIV 0068, produs de: Iuliana Tarnovețchi (Alien Film)
    Regia: Radu Bărbulescu
  • ÎN CARE EROINA SE ASCUNDE ȘI APOI ARE PARTE DE O ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATĂ, produs de: Cătalin Drăghici (Wise Factor Entertainment), Regia: Tudor Cristian Jurgiu
  • NU EXISTĂ-N LUMEA ASTA, produs de: Andreea Vălean (Amoidee)
    Regia: Andreea Vălean
  • BLACK FRIDAY, produs de: UNATC „I.L.Caragiale” Bucureşti
    Regia: Roxana Stroe
  • RAMONA, produs de: Andrei Crețulescu, Radu Stancu, Claudiu Mitcu (Kinnoseur Prod, deFilm, Wearebasca), Regia: Andrei Crețulescu

TÂNĂRĂ SPERANŢĂ

  • Rafael Florea, pentru rolul RAFAEL din filmul BOX
  • ROXANA STROE,  pentru regia filmului BLACK FRIDAY
  • Ana-Maria Guran, pentru LARISA din filmul LUMEA E A MEA
  • MIHAI GAVRIL DRAGOLEA, RADU CONSTANTIN MOCANU, pentru regia filmului ROBOȚELUL DE AUR
  • Tudor Platon, pentru imaginea filmului TOATE FLUVIILE CURG ÎN MARE

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (din cele distribuite la noi în 2015)

  • EX MACHINA / EX MACHINA (Marea Britanie), regia: Alex Garland, distribuitor: Ro Image 2000
  • LE TOUT NOUVEAU TESTAMENT / TESTAMENTUL NOU NOUȚ (Luxemburg – Franta – Belgia), Regia: Jaco Van Dormael, Distribuitor: Independența Film
  • LEVIATHAN / LEVIATAN (Rusia), Regia: Andrey Zvyagintsev, Distribuitor: Voodoo Films
  • THE TRIBE / TRIBUL (Ucraina – Olanda), Regia: Miroslav Slaboshpitsky, Distribuitor: Transilvania Film
  • WINTER SLEEP / SOMN DE IARNĂ (Turcia – Franța – Germania), Regia: Nuri Bilge Ceylan, Distribuitor: Asociația Culturală Macondo

Actorii care vor urca pe scena Teatrului Național I.L. Caragiale pentru a înmâna statuetele Gopo sunt Ada Condeescu, Levente Molnar, Bogdan Dumitrache, Alina Grigore, Bogdan Albulescu, Emilia Dobrin și Oana Pellea.

 

Reclame

Las ovejas no pierden el tren (2014)

Las-Ovejas-no-pierden-el-trenTradus la noi „O schimbare de linie”, filmul a rulat în premieră la Comedy Cluj 2015 și a câștigat prin Candela Peña premiul pentru Cea mai bună actriță.  Am fost și eu în sală la film și pot să spun că a fost singurul din festival la care am reușit să râd (un mare merit l-a avut prestația actriței din rolul secundar), sau să ridic din sprâncene (la replicile actorului aflat, simetric, în rol secundar masculin). Iar la final, să mă întreb de ce nu avem și noi un regizor de talia lui Álvaro Fernández Armero. Pentru că există o „pleiadă” în afara valului, care pretind că vor să facă filme de masă, clamând succesul de public, în detrimentul celui festivalier. Și aici mă refer la Tudor Giurgiu, Adrian Sitaru și Stere Gulea; chiar Radu Jude, cu toate premiile câștigate, mi se pare că face încă filme din poignet.

Să revin la filmul spaniol, de fapt o dramă de familie – un cuplu în criză, preocupat mai mult de problemele aparținătorilor. „Beneficiind” de un afiș destul de șters (dacă nu complet idiot, cel puțin în versiunea simplă a celor doi protagoniști cu mutre perplexe) și de un titlu cam criptic, filmul nu anunța nimic. Nu prea îți dai seama care este firul principal al povestirii: să fie cel al cuplului care se destramă sau al celorlalte două care se înfiripă? Unde mai pui că și mama celor două surori pare să aibă o aventură, în vreme ce tatăl băieților se pregătește să meargă la azil.

candelaDacă aportul liniilor și al personajelor secundare este unul decisiv (dovadă și premiul de interpretare atribuit Candelei Peña) umorul – deși vorbim de una sau mai multe drame de familie – aparține până la urmă modului de abordare a situației, de atitudinea membrilor familiei care reușesc, cu toate problemele de care se lovesc ei înșiși, să-și scoată rudele din absurd ori din dramă, și să-i țină pe linia de plutire. Aici este, după mine, lecția pe care Álvaro Fernández Armero ne-o dă: umorul vine din tratarea subiectului în profunzime – nu în stil minimalist.

Indiferent de genul abordat, tratarea „până la capăt” a unui subiect este preferabilă tușei neorealiste care domină cinematografia română de o vreme încoace. Fiindcă acest tratament cuprinde o contradicție în termeni: nota declarativ (neo)realistă este anulată de superficialitatea sau lipsa de adâncime a abordării. Zic eu, gen 🙂