Arhive pe etichete: Roy Andersson

Filme și seriale noi – februarie

Începem cu serialele, pe Imdb apare un scurt plott al primului episod din cea de a doua serie BBC The Last Kingdom, anunțată doar 2016 – fără alte precizări.

Filmele românești noi cu premiere de gală la începutul lui februarie sunt Orizont regizat de Marian Crișan (în București, luni de la ora 18.00, la Cinema Muzeul Țăranului – Studio Horia Bernea iar în Cluj pe vineri 12 februarie la Cinema Victoria) și Ilegitim în regia lui Adrian Sitaru, a cărei lansare la Berlinale am anunțat-o în precedenta știre.

Dintre filmele străine, azi are loc lansarea în cinematografele noastre a Brokerilor Apocalipsei (cam aiurea traducere pentru The Big Short, un film cu 5 nominalizări la Oscar). Dacă vă tentează mai degrabă o comedie existențialistă, recomand cu căldură Un porumbel cugetând pe o ramură a suedezului Roy Andersson, prezentat pe scurt aici.

Reclame

Un porumbel cugetând (pe-o ramură) la propria-i existență

Pentru că am revăzut aseară Grill (și fiindcă am fost și eu cândva unul), încerc o scurtă serie de review-uri cu filme despre comis-voiajori (chit le se zice azi agenți de vânzări, tot aia fac: încearcă să-i facă pe oameni).

Filmul suedez cu titlul de mai sus a luat la sfârșitul anului trecut premiul pentru cea mai bună comedie, oferit de Academia Europeană de film, după ce câștigase în 2014 Leul de aur la Veneția. Am prins filmul anul trecut la TIFF, și dacă n-am încercat până acum să-i fac un review, nu e fiindcă nu mi-a plăcut. Cred c-am ajuns în sală târziu (ca de-obicei) și ratând începutul, am rămas cu senzația că n-am văzut tot. L-am revăzut azi online și nici vorbă de așa ceva, îl știam pe tot – pe de rost, ca o poezie; de-aceea mi-a fost mai greu să scriu despre el: cum să comentezi o poezie, fie ea și una-n imagini?

Genericul filmului anunță din start că este ultima parte a unei trilogii about being a human being. Cât poate fi de complicat să exprimi una ca asta? Un om privește păsări împăiate la muzeu, spre nerăbdarea soției. Un altul – sau același? – face infarct în sufragerie, încercând să desfacă o sticlă de vin, la prima întâlnire cu moartea. La a doua – o femeie pe pat de spital își ține la piept geanta cu bijuterii și nu pare dispusă să-i dea drumul; se vaită ca și cum asta ar însemna să se despartă de viață. N-ai cum să descrii toate astea, trebuie să le arăți, sau să te dai la o parte și să recomanzi să le vadă fiecare cu ochii săi – la fel ca și porumbelul. Ce mai pot spune este că a treia întâlnire cu moartea are loc în cantina unui vapor 🙂 Și că toată înlănțuirea aceasta de scene mici se duce către un mare… citiți continuarea pe CeFilmeVăd.eu