Arhive pe etichete: premiile BAFTA

Oh! What a Lovely War (1969)

Ce război minunat! în regia lui Richard Attenborough (fratele mult mai-apreciatului David Attenborough), anul apariției: 1969
Comedie muzicală despre Primul Război Mondial, ecranizare după piesa radiofonică a lui Charles Chilton, scrisă în 1961, adaptată ca music-hall sub titlul Oh! It’s a Lovely War și care s-a jucat mai mulți ani în Londra.

Bazată pe celebrul muzical anti-război, satira regizorului Richard Attenborough oferă o serie de scenete ce se concentrează pe viețile membrilor familiei fictive Smith, din clasa mijlocie și mica burghezie a Națiunii, ai cărei fii devin carne de tun în timpul Primului Război Mondial. Ca historical reenactment, scenele re-creează asasinarea arhiducelui Ferdinand și faimoasa întâlnire de Crăciun dintre trupele britanice și cele germane.

Laurence Olivier a câștigat un premiu BAFTA pentru rolul său, cel al Field Marshal Sir John French. Conflictul e prezentat drept „noua atracție” în cadrul parcului de distracții Brighton’s West Pier, având la dispoziție ținte, diferite jocuri și o tabelă cu numărul total de morți. Statisticile nu corespund, bineînțeles, cu  realitatea de pe front!

Acest film rezumă și comentează desfășurarea Primului Război Mondial, „ilustrat” prin cântece și refrene muzicale ale epocii, unele dintre ele datând din secolul al XIX-lea, ale căror texte au fost modificate de soldații de pe front în conținuturi sarcastice. Punctat de alegorii ale jocurilor politice și sociale până la tragedia care se desfășoară sub ochii noștri trăim (cu mai puțină veselie decât a personajelor, disperarea, poate resemnarea în fața destinului a celui care „s-a prins” că a fost târât în conflagrație pentru interese străine lui). Războiul e o tragedie intimă prezentată în acest film prin elemente din music-hall.

 

Titlul filmului e luat din cel mai celebru vers „Ah Dieu ! que la guerre est jolie” din poemul lui Guillaume Apollinaire (1880-1918), L’adieu du cavalier, ce rezumă provocator absurditatea Primului Război Mondial. O distributie cu multe staruri:

oh-what-a-lovely-war-653871lLaurence Olivier (Field Marshal Sir John French), Vanessa Redgrave (Sylvia Pankhurst), Maggie Smith (Music Hall Star), Ian Holm (President Poincare), Jane Seymour (Chorus Girl), Edward Fox (Aide), Susannah York, Eleanor Juliet Mills
(Nurse), Ralph Richardson (Sir Edward Grey), Dirk Bogarde (Stephen), John Gielgud (Count Leopold Von Berchtold), Jack Hawkins (Emperor Franz Josef), Jean-Pierre Cassel (French Colonel), John Mills (Field Marshal Sir Douglas Haig), Michael Redgrave (Gen. Sir Henry Wilson), Paul Matthew (Jack Smith)
Cecil Parker (Sir John), Michael Bates (Drunk Lance Corporal), Pețer Gilmore (Plt. Burgess), Corin Redgrave (Bertie Smith), Nanette Newman (Nurse), Thorley Walters (Staff Officer in Ballroom), Paul Daneman (Czar Nicholas II), Carole Gray (Chorus Girl), Christine Noonan (Mill Girl), Norman Shelley (Staff Officer in Ballroom), Phyllis Calvert (Lady Haig),
Kenneth More (Kaiser Wilhelm II), Colin Farrell (not to be confused with the Irish actor of the same name) as Harry Smith

Premii
Globul de Aur pentru cel mai bun film strain in limba engleza Câștigător

Premii BAFTA 1970
Categoria –––––––––––––-Rezultatul
Premiul BAFTA pentru cel mai bun film – Nominalizat
Premiul BAFTA pentru cele mai bune costume – Anthony Mendleson Câștigător
Premiul BAFTA pentru cea mai bună imagine – Gerry Turpin Câștigător
BAFTA pentru cel mai bun montaj – Kevin Connor (II) Nominalizat
Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor, rol secundar – Laurence Olivier Câștigător
BAFTA pentru cea mai bună coloană sonoră: 
Don Challis Câștigător
Simon Kaye Câștigător
Premiul BAFTA pentru cea mai bună regie – Richard Attenborough Nominalizat
Premiul BAFTA pentru cea mai bună scenografie – Donald M. Ashton Câștigător
Premiul ONU Câștigător
Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă, rol secundar – Mary Wimbush Nominalizat

Reclame

Oile de pe Wall Street

The Big Short nu candidează degeaba la 5 Oscaruri. Chiar dacă nu a câștigat nici un Glob, nominalizările de acolo și premiul luat, totuși, la BAFTA și în alte competiții mai mici, înseamnă ceva: cel mai bun scenariu adaptat pentru regizorul Adam McKay și scenaristul Charles Randolph, după cartea lui Michael Lewis. Cred că va lua și un Oscar, atât pentru logica traseului fiecărui personaj în parte, și pentru cât de bine leagă scenele. Dar aici este și meritul editorului Hank Corwin, așa că premiul s-ar putea duce, la fel de justificat, în contul său.

the-big-short2.jpg

Dacă la cel mai bun film nu are prea mari șanse (unde pronosticurile îl dau pe locul trei, după The Revenant și Spotlight deși, în ultimii 8 ani, Sindicatul actorilor americani a ghicit Oscarul), la fel ca și la premiul pentru regie, o poziție ceva mai bună o are Christian Bale, care vine pe locul 2 în competiția Oscar pentru cel mai bun secundar, la mare distanță însă de Sylvester Stallone, cu 90% șanse de câștig pentru rolul din Creed.

Și cam cu tot atât de puține șanse (10%) ca și Tom Hardy, care a avut și el un an bun. Acum, că l-am umplut de post-it-uri, să mai spunem ceva și despre film: cu toate că oferă o poveste acrișoară, mai greu de îngurgitat, merită consumată fie și numai pentru faptul că au fost necesari 8 ani pentru o coerentă deslușire cinematografică a mecanismelor crizei.

În al doilea rând, pentru miza corectă: cei care au pariat contra băncilor, grăbindu-le prăbușirea (cu armele specifice sistemului) sunt prezentați nu departe de realitate, ca niște outsideri: nici lupi în blăni de oițe și nici lupușori veroși, gen Leo DiCaprio în The Wolf of Wall Street-ul lui Scorsese. Apreciez, de asemenea, lecţia bine aplicată de educație financiară, din care, oricât de nefamiliarizat și de plictisit ai fi vis-a-vis de sistemul bancar, tot rămâi cu ceva! Ca dovadă, fără a fi un senzațional succes de casă, filmul este o rețetă financiară: 61 mil $ încasări până acum, după o investiție de 28. Despre ce discutăm?

 

La mijlocul lui februarie, premiile BAFTA

logo_masterÎn topul celor mai vizionate ceremonii ale anului, Globurile de aur – transmise în direct ieri dimineață pe HBO și în reluare seara aceasta, de la ora 20 – ocupă locul al treilea, după Premiile Oscar și Premiile Grammy. Imediat după ele ca vizibilitate și importanță (pentru spațiul anglo-saxon) vin premiile Academiei britanice de film și televiziune.

Ceremonia de acordare a premiilor BAFTA are loc pe 14 februarie, la The Royal Opera House din Covent Garden și va fi prezentată de actorul de comedie Stephen Fry. Cele mai multe nominalizări le-au primit Bridge of Spies și Carol – la nouă categorii. Urmează în acest mini top, The Revenant, cu opt și-l încheie Mad Max: Fury Road cu șapte nominalizări.

Brooklyn și The Martian au fost nominalizate la șase categorii, producțiile The Big Short, The Danish Girl și Ex Machina au obținut câte cinci, în timp ce Star Wars: The Force Awakens are patru nominalizări. La categoria cel mai bun film britanic au fost nominalizate: 45 Years  Amy, Brooklyn, The Danish Girl, Ex Machina și The Lobster. Despre toată tevatura făcută în jurul filmelor premiate (ștampilate), vă invit să urmăriți finalul unui interviu al Marinei Constantinescu cu regizorul Cristi Puiu în emisiunea NOCTURNE de la TVR 1:

Nu că nu mi-a plăcut, dar m-am mirat cum The Lobster, primul film în engleză al grecului Yorgos Lanthimos intră pe lista nominalizărilor pentru cel mai bun film britanic (concurând, alături de Ex Machina, cu șanse reale să ia premiul), în vreme ce Youth al italianului Paolo Sorrentino de asemenea la prima producție turnată în engleză, nu?

Deși ambele filme sunt co-producții, explicația constă în nominalizarea Casei de film principale: în vreme ce Lanthimos a mers pe mâna englezilor de la Scarlet Films și a irlandezilor de la Element Pictures (ambele companii creditate cu produced by), Sorrentino s-a bazat pe Casa de producție italiană Indigo Film și a luat premiul EFI pentru cel mai bun film european. Să fi fost mutarea grecului cu bătaie mai lungă? Aflăm peste 3 săptămâni 🙂

Au fost Globurile de Aur, vine și BAFTA!

După gala de azi-dimineață din LA, pe care-am urmărit-o cu sufletul la gură și cu flash-uri în ochi (nu de la fotografi, ci de la calitatea transmisiei), chipurile, pentru-a vedea ce filme primesc semnale la Oscar, treaba s-a mai calmat. Abia acum, după primele globuri și odată cu nominalizările la premiile BAFTA, s-au conturat și preferințele pentru premiile Academiei Americane, care pe noi nu ar trebui să ne preocupe prea tare, fiindcă putem lua doar un Oscar, pentru cel mai bun film străin.

Așa că din punctul meu de vedere, știrea principală a galei a fost Globul de Aur pentru cel mai bun film străin luat de Son of Saul, în care a jucat și actorul clujean Molnár Levente. Gratulálok! Pentru filmul tânărului regizor László Nemes este un premiu important, care-i va spori cota pe piața americană. Pentru celelalte filme premiate la gala Golden Globes Awards, câteva concluzii: prima – ca în sport – nu contează nominalizările, istoria păstrează doar finishul. Cotat ca mare favorit după nominalizări, Carol nu s-a ales cu nimic. Crema de pe tort a luat-o The Revenant, comentat și aici, care a ras toate premiile principale – cel mai bun film/dramă, cel mai bun actor, cel mai bun regizor – urmat de Marțianul care a luat tot ce era mai important de la cealaltă secțiune, film de comedie, deși n-a fost prea corect încadrat.

Până și Ridley Scott s-a amuzat, ridicând Globul, de ce-a vrut și ce-a ieșit. Pentru rolurile doamnelor, au luat pe merit câte un premiu JoyRoom, și Steve Jobs, care a mai luat și premiul pentru cel mai bun scenariu. Ce merită reținut de la Gală, care a fost și una a producțiilor TV, sunt serialele recompensate cu Globuri: așa că merită să urmăriți Mozart in the Jungle -cel mai bun serial de comedie, cu cel mai bun actor, Crazy Ex-Girlfriend – cea mai bună actriță și Mr. Robot – cel mai bun serial dramatic (atenție, mai bun ca Game of Thrones). Dar marele perdant al acestei gale a fost Mad Max: Fury Road, fără nici un Glob. Haioasă reacția lui diCaprio la Lady Gaga, devenită viral:

Acum, să vedem ce anunță premiile industriei britanice, care se vor decerna peste o lună. De ce sunt ele importante pentru Oscar? Pentru că o parte din votanți fac parte din ambele comisii – dar asta este problema lor. Pe noi ne interesează cine concurează pentru cel mai bun film britanic: 45 years, Amy, Brooklyn, The Danish Girl, Ex Machina și The Lobster. Dramele de epocă s-au bucurat și ele de mare succes printre britanici, având în vedere nominalizările Bridge of Spies și Carol, care au strâns nu mai puțin de 9, fiecare.