Arhive pe etichete: orizont

Filme și seriale noi – februarie

Începem cu serialele, pe Imdb apare un scurt plott al primului episod din cea de a doua serie BBC The Last Kingdom, anunțată doar 2016 – fără alte precizări.

Filmele românești noi cu premiere de gală la începutul lui februarie sunt Orizont regizat de Marian Crișan (în București, luni de la ora 18.00, la Cinema Muzeul Țăranului – Studio Horia Bernea iar în Cluj pe vineri 12 februarie la Cinema Victoria) și Ilegitim în regia lui Adrian Sitaru, a cărei lansare la Berlinale am anunțat-o în precedenta știre.

Dintre filmele străine, azi are loc lansarea în cinematografele noastre a Brokerilor Apocalipsei (cam aiurea traducere pentru The Big Short, un film cu 5 nominalizări la Oscar). Dacă vă tentează mai degrabă o comedie existențialistă, recomand cu căldură Un porumbel cugetând pe o ramură a suedezului Roy Andersson, prezentat pe scurt aici.

Reclame

Interstellar (2014)

După estimările specialiștilor americani, SF-urile și filmele de acțiune mențin industria cinematografică pe linia de plutire. Interstellar e un film de acest gen – considerat de succes – dar subiectul său principal este viața așa cum e ea: o călătorie în care pornești, dar tot ce te așteptai tu să găsești acolo, nu este așa, iar vehiculul ți se defectează, eventual – ori este distrus de un savant nebun.

Asemeni celorlalte filme de gen lansate mai recent (Ex Machina) și Interstellar se joacă cu concepte științifice (astronomice) mai puțin sau mai recent cercetate (manipulând, practic, potențialul acestora) gen găuri negre, găuri de vierme, hipercubul sau praștia gravitațională; o face, totuși, la modul plauzibil – Gargantua este o gaură bătrână cu singularitate blândă, află Cooper (jucat de Matthew McConaughey). Despre conceptul de singularitate am mai scris aici. O altă remarcă legată de genul filmului ar fi că regizorul Christopher Nolan propune cei mai plauzibili roboți dintr-un film de anticipație, TARS (care se va sacrifica) și CASE – care îl va ajuta pe protagonist să transmită datele, rămânând cu el până la sfârșit.

Dincolo de aspectele științifice pe care, cum am amintit, le manipulează cu pricepere – mai degrabă studiind implicațiile lor, decât operându-le pentru a construi concepte, filmul oferă situații umane neașteptat de plauzibile. Dezvăluie că dincolo de orice evoluție tehnologică, problemele universal-umane rămân: empatia noastră nu poate fi extinsă dincolo de persoanele pe care le cunoaștem. Și, în plus, nu putem vedea dincolo de orizont (vorbim despre orizontul unei găuri negre, care se presupune că deține în miez o altă singularitate, gravitațională – care se află la originea conceptului).

Doar mintea noastră permite întoarcerea în timp, în ciuda imposibilității modelelor matematice din lumea fizică de-a face asta, și de a schimba, astfel, viitorul. Totuși, computerul CASE supraviețuiește și el într-o lume tridimensională creată de ființele din cea de-a 5-a dimensiune, reușind s-o identifice. Am putea s-o facem atunci și noi, este mesajul filmului. A, și iubirea – care este, științific vorbind, mai mult decât pare; probabil un artefact 🙂 care merită studiat. În concluzie, Interstellar este cel mai SF film de dragoste văzut vreodată – și mă refer aici la dragostea părintească, o legătură dincolo de timp și spațiu între Cooper și fiica sa Murphy, sensibil interpretată de Mackenzie Foy și  Jessica Chastain.