Arhive pe etichete: MUBI

Long distance (2014)

Dacă tot ne-ncuscrim acuma cu cinematografia spaniolă, ar fi cazul să ne și obișnuim cu filmele lor 🙂 Platforma MUBI prezintă azi (din păcate, doar cu subtitrare în engleză) un film care a rulat anul trecut la TIFF sub denumirea 10.000 km, după care publicul a rămas aproape în totalitate la sesiunea Q&A de la cinema Victoria – ceea ce spune multe despre interesul stârnit.

QA 10000km - Victoria_04-06-2015_Chris Nemes.jpg

Tema filmului – una simplă și de actualitate:  poate menține vie comunicarea virtuală flacăra unei relaţii? Separaţi de un an, cu un continent între ei, doi tineri nu mai au ce realitate să împartă, atingerea celuilalt fiind imposibilă. Tehnologia (connectig people, gen) chiar îi apropie, sau mai degrabă îi separă – pentru totdeauna?

O comedie romantica spaniolă cu accente erotice! Linkul filmului, aici.

Reclame

PARADOR HÚNGARO (2014)

Documentar biografic în regia (și scenariul) lui Patrick Alexander. Secvențe din viața lui Gyuri Villás, stabilit la Bogota

1-17

Parador Hungaro este povestea emoționantă care se răsfrânge peste generații și dincolo de granițele naționale: un soldat maghiar reușește în anul 1957 să plece clandestin din Est; în anii 1990, fiul unui soldat american ajunge în Est.

parador-hungarovertical-1Când drumurile li se intersectează, în 2005, la Bogota, Columbia ei se împrietenesc, deapănă amintiri despre același loc, dar în epoci diferite; vechi sentimente sunt resuscitate, cu bune și cu rele.

Parador Hungaro este o reflecție asupra identității și statutului de emigrant, asupra a ceea ce lăsăm în urmă, asupra ceea ce învățăm din nou, un fel de revenire la ceea ce va deveni sensul sintagmei „acasă”.

Filmul se poare vedea aici: https://mubi.com/showing/parador-hungaro/watch

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

filmul zilei pe MUBI – The Invader (2011)

Invadatorul este o producție belgiană al cărei subiect poate părea puțin simplist – cel puțin pentru o platformă cum este MUBI, cunoscută pentru filmele de artă pe care le selectează. De asemenea, în contrast cu alte reprezentări artizanale ale emigranților, filmul regizat de Nicholas Provost (L’envahisseur, în original) este unul care te pune pe gânduri, la final.

După cum scrie la antropologie, Homo erectus ar fi apărut mai întâi în Africa, în urmă cu 2 milioane de ani. Din nu se știe ce motive, politice sau economice (deși nu prea cred că se inventase încă economia politică), acum vreo 200.000 de ani și-ar fi luat tălpile la spinare spre Europa, via Peninsula arabică, unde s-ar fi-ntâlnit cu Omul de Crō Magnion (ajuns cu vreo 140.000 de ani mai-nainte), dând naștere actualului Homo sapiens – care nu pare să știe foarte bine povestea asta (și eu acum am potrivit-o) ori cel puțin, nu pare să fi-nvățat nimic din ea.

Noi ne consolăm că nu suntem în situația belgienilor, de a fi invadabili. La ce-ar putea jindui săracii aici, ce ne-ar putea lua, impozitele? Sau cheful de muncă? Așa că ne uităm cu oareșce detașare la problemele africanului naufragiat pe-o plajă din Europa ca să ajungă apoi, dus de soartă, în buricul administrativ al continentului, tocmai la Bruxelles. Unde nu doar cartierul de birouri colcăie de gulere albe (funcționari ce plimbă importante hârtii), ci și subteranele (rețeaua gri, cum ar veni) sunt populate de un soi de administrație – a traficanților de persoane.

Amadou / Obama (jucat de Dieudonné Kabongo, din Congo-ul belgian) încearcă să se integreze, plătind întâi tribut traficanților, pentru ca apoi să se revolte și, conștient de calitățile sale (de exemplar bine proporționat ce atrage instantaneu privirile blonde ale indigenelor), să pună la cale propriul șantaj sentimental și sexual. Să fie ăsta prețul corect? te întrebi privind filmul, subtitrat în engleză, aici.

Une collection particulière (1973)

Francezii sunt vestiți pentru cultura erotică rafinată, plină de imaginație, neîntrecută decât, poate, de asiatici – prin vechime și exotism. Scurt-metrajul documentar din titlu este realizat de  cineastul  și plasticianul polonez Walerian Borowczyk (1923-2006).

Aici este prezentată colecția  fascinantă a scriitorului suprarealist, poet si dramaturg  parizian André Pieyre de Mandiargue(1909-1991). Une collection particulière derulează o mulțime de desene, fotografii, gravuri, scrisori, manuscrise, cărți surpriză, caricaturi, păpuși automate, lanterne magice, umbre chinezești vintage – totul foarte explicit.

Au trecut de atunci 43 de ani, cred că am iesit din obscurantismul atâtor secole, eventual ne situăm intr-o zonă crepusculară…. Inițial a fost conceput ca parte a filmului „Contes immoraux”, compus din mai multe sketch-uri, dar după prezentarea separată ca scurt-metraj, Walerian Borowczyk și-a lansat cariera în sexploitation films.

Se poate vedea aici: https://mubi.com/films/une-collection-particuliere/watch

Neither God Nor Santa Maria (2015)

Trec la o nouă interacțiune cu lumea scurt-metrajului prin intermediul platformei Mubi, după ce am vizionat filmul scurt Occidente. De această dată ajung în dreptul Avant-Garde din filmografia spaniolă, care se respectă și își întinde tenta horror asupra scurt-metrajului: Neither God Nor Santa Maria (2015).

Imaginea deloc coerentă ajută la creearea unei atmosfere sumbre, unde este descrisă fuga după o ultimă vrăjitoare de pe o insulă (Tenerife) faimoasă pentru genul acesta de presupuneri de basm. Cultura europeană cred că are în sânge o corelație a mediului rural înapoiat cu fenomene stranii și apariții dubioase. Poveștile populare românești nu stau nicidecum mai departe față de această realitate distorsionată pe cale orală.

Desigur acest proiect se înscrie în limitele experimentalului și trebuie luat ca atare, developat manual de pe un film expirat de 16 mm.