Arhive pe etichete: Matthias Schoenaerts

De rouille et d’os (2012)

Filmele de la Cannes se perinda din nou pe acest blog, de aceasta data fiind vorba despre De rouille et d’os (Rust and Bone) care pune la mare încercare dragostea în vremuri grele. Am păstrat titlul original pentru ca așa l-a numit tatăl său, Jacques Audiard, un alt nume însemnând că nu i-am mai recunoaște plodul. Un regizor căruia trebuie sa-i mai vizionez cel putin o operă (Un prophète) care mi-a scapat printre degete de prin 2009 cand a fost lansat.

Fiind un film independent și cum eu nu umblu la festivaluri îndepărtate precum Cannes, l-am vizionat în coltul meu de lume. Sincer, nu regizorul ori recunoașterea oficială m-au făcut sa vizionez acest film, ci actrița Matthias Schoenaerts care m-a bucurat c-o prestație actoricească demnă de laudă.

Un film de pe batranul continent vine întotdeauna cu alt simt al realitatii, dorind sa abordeze în alt fel o poveste de viață: fără prea multe îndulciri pe parcursul relatarii. La fel apare și franțuzul nostru film, care vorbește în limba sa despre o puternică experiență de viata unde iubirea capătă alte forme. Insensibilitatea masculină își găseste exponentul într-un luptator (Matthias Schoenaerts) aflat la marginea societatii, ce-si câștiga existența în mod obscur… pe cand sensibilitatea feminină e întruchipată de supraviețuitoarea unui accident teribil.marion cotillard rust and bone

Un film despre o relatie oarecum bolnavă, de tipul întrajutorării, unde fiecare își satisface nevoile primare. Descrisă, aceasta poveste ar avea mai multe nuanțe sentimentale: tristetea e îndulcită de-un optimism al luptei cu viata, senzualitatea iubirii trupesti greu să o uiți, speranța își găsește refugiul într-un final echitabil. Per total pot spune ca regizorul a încercat să transmită ca viata nu este întotdeauna frumoasă dar că de fiecare dată ne da șansa de-a o lua de la început… așa ca o explicatțe simplista.

rust_film-still

Articol scris de Piratul Cinefil. Alte pareri: CorinaAnca

Reclame

Bani murdari (2014)

the dropCitind anul trecut la Comedy Cluj pe genericul Enough Said: ultimul film al lui James Gandolfini, nu mă așteptam să mai văd vreun nou film cu el. Așa că o să-nțelegeți de ce m-am mirat aseară, văzând pe HBO un film în care juca un rol principal, datat 2014. De fapt, este doar anul apariției acestei ecranizării după Animal Rescue a lui Dennis Lehane, turnată în 2013. în goana după senzațional, cei de la Comedy Cluj s-au grăbit puțin cu (pen-) ultimul film, speculând apariția sa pe afișul comediei jucate cu Julia Louis-Dreyfus (cunoscuta interpretă a Elainei Benes din Seinfeld, rol pentru care a primit un Golden Globe), sau poate pur și simplu n-au știut de acest chiar-ultim film, The Drop.

După succesul filmului cu Tom Hardy, Gandolfini și Noomi Rapace în rolurile principale, Denis Lehane (cunoscut și pentru Shutter Island, Mystic River, Gone Baby Gone) a dus mai departe scenariul, publicând un roman cu același nume: The Drop (2014). Filmul este unul polițist (genul: crime) în care personajul care te aștepți mai puțin le comite pe toate. Așa cum își încheie și detectivul ultima discuție cu taciturnul barman Bob:

– Reușești să surprinzi pe toată lumea, nu-i așa?

Un film de văzut, în regia belgianului Michaël R. Roskam, care-l aduce într-un rol secundar (de antagonist) pe actorul său preferat, Matthias Schoenaerts (cunoscut grafitti-artist, preferat și de Jacques Audiard, care l-a convins să joace în Maryland 2015)