Arhive pe etichete: Marillon Cotillard

Trois souvenirs de ma jeunesse (2015)

Pentru fanii filmului francez, o recomandare pentru mâine la TIFF – Trois souvenirs de ma jeunesse, film nominalizat pentru nu mai puțin de 11 categorii la Premiile César 2016 , în regia lui Arnaud Desplechin, care a și câștigat premiul pentru cel mai bun regizor în fața unora ca Jacques Audiard (pentru Dheepan), Maïwenn (pentru Mon roi), Deniz Gamze Ergüven (pentru Mustang), Emmanuelle Bercot (pentru La Tête haute) sau Stéphane Brizé (cu La Loi du marché).

Anterior succesului repurtat la premiile naționale cinematografiei franceze, filmul a rulat și în secțiunea Quinzaine des réalisateurs la festivalui internațional Cannes 2015. Personajul principal este interpretat de actorul  Mathieu Amalric, cunoscut pentru ultimele roluri din The Grand Budapest HotelQuantum of Solace și München.

comment

Trei amintiri din tinerețe constituie prequel-ul altui film al aceluiaşi regizor, proiectat în Competiţia oficială de pe Croazetă acum aproape 20 de ani: Comment je me suis disputé… (ma vie sexuelle) din 1996, care ni-l prezenta pe tânărul Paul Dedalus (numele personajului este un omagiu adus lui James Joyce) aflat în plină criză existenţială: nu știe dacă să-şi definitiveze masteratul şi să devină profesor cu normă întreagă?

Sau: chiar îşi iubeşte partenera, sau ar trebui să-şi refacă viaţă alături de una dintre celelalte amante? În filmul din 1996, ca şi în cel din 2015, joacă Mathieu Amalric, care se lansa atunci odată cu o întreagă generaţie de tineri actori (Marion Cotillard, Chiara Mastroiani).

 

Reclame

Deux jours, une nuit (2014)

Frații Luc și Jean-Pierre Dardenne ne pun cu această mostră de cinéma-vérité greu de încadrat în gen, între thriller social și luptă (reală) pentru supraviețuire (vezi, sic! Marțianul sau The Revenant) în fața unei probleme morale, ce avea să fie exploatată din altă perspectivă în 2015 de către Stéphane Brizé (și pentru care Vincent Lindon avea să ia premiul pentru cel mai bun actor). Meritul filmului belgian era că aducea în atenție o problemă acută, pe când al francezului avea să piardă în fața altei amenințări resimțită ca primordială, un an mai târziu – problema emigranților din Dheepan.

Așadar, prin ce diferă dilema lui Marillon Cotillard de cea a lui Vincent Lindon, ca să-i punem într-un dialog cinefil? Poate, prin perspectiva femeii / bărbatului vis-a-vis de problematica locului de muncă. Se știe că femeile sunt angajați mai fideli decât bărbații; firi pragmatice, se atașează totuși – paradoxal – de propriul loc de muncă, iar o eventuală concediere este o dramă personală. Bărbatul este dispus să lupte pentru locul său de muncă ori pentru o primă, apelând la rolul tradițional de susținător al familiei; în vreme ce pentru femeie nu contează atât jobul în sine (despre care are îndoieli că i-ar mai putea face față, ținând cont de problemele sale de sănătate) cât excluziunea socială pe care votul colegilor săi o aduce.

Problema mea vis-a-vis de acest film, ca și cinefil – you know, I’m not a (movie) critic, I blog a lot – este cum de aruncă CNC cu banii în pseudo-filme gen Aferim! sau De ce eu? Te pomenești că problema șomajului n-a ajuns încă la noi, sau cinematografia română așteaptă oportunitatea copy-paste-ului altui (nou) val?