Arhive pe etichete: Maria Simona Arsu

Musical românesc – 6,9 pe scara Richter

Am văzut un film relaxant, cum nu s-a mai făcut în România de multă vreme: la „6,9 pe scara Richter” nu vă recomand să mergeți cu pop-corn, pentru că s-ar putea să n-apucați să-l mestecați – de râs! Merge mai degrabă cu ceva suc (de soc), pentru că aduce cu o bomboană fondantă, plină cu muzică, dans, și-n care, în timp ce-o mesteci, mai pușcă și câte-un gag așa, mai crocant.

Fondantul știți ce este: un sirop de zahar, zaharisit. Așa și filmul, cum îi șade bine unui musical, este puțin siropos, fără să exagereze însă. După gust, așa cum sugeram, se pot adăuga soc, ori esență de rom… Marea noutate a filmului nu este, așa cum bine remarca Mihnea Măruță în interviul de la TIFF Lounge, scenariul și regia Nae Caranfil, ci muzica ȘI versurile Nae Caranfil. Așa cum am descoperit la Lounge un regizor sensibil, perfect conștient de poziția sa în cinematografia română (cu multe de spus pe această temă), veți avea și voi ocazia să descoperiți grație filmului un autor talentat, căruia nu i-au scăpat evoluțiile din domeniului comediei și musicalului intern (atât cât este) cât și internațional, încercând să ofere ceva nou.

După părerea mea – deși nu sunt un mare fan al genului, i-a și reușit.

Am detectat o tentă autobiografică, recunoscută parțial de regizor în interviuri (teama de cutremure și-a asumat-o): și criza vârstei de mijloc, printre cele trei surse de inspirație ale filmului, cred că-i aparține. O mențiune pentru jocul bun al lui Teodor Corban (într-un rol principal, Deddy sau Teddy), selectat de regizor înainte de a juca în Aferim! sau Un etaj mai jos, alta pentru rolurile feminine Kitty (Maria Obretin) & Bambi (Maria Simona Arsu) și ultimul, dar nu cel din urmă, marea descoperire a lui Nae Caranfil, Laurențiu Bănescu în rolul Tony.

Reclame

Alegerea actorilor din “6,9 pe scara Richter” – o misiune dificilă

Nae Caranfil, în continuarea întâlnirii moderate de Mihnea Măruță, despre “6,9 pe scara Richter”, a cărei transcriere am început-o aici:

MM: Cam cât au durat repetițiile pentru musical?

NC: Antrenarea lui Laurențiu Bănescu pentru ultima scenă a durat o lună înainte de începerea filmărilor, și cam o săptămână înainte de secvența respectivă, de filmarea scenei finale… dar repetițiile cu actorii pe text au fost cam 10 zile, și nu cap-coadă, adică nu zi lumină, ci cam 1/2 de zi înainte de filmare.

MM: Să-i alegeți, a fost greu, înainte?

NC: Înainte da, a fost o perioadă lungă de probe, în care am văzut foarte-foarte multă lume, în care am ezitat, în care am rechemat actori şi actriţe despre care nu eram încă siguri. I-am rechemat pe unii chiar în repetate rânduri şi până la urmă am definitivat distribuţia care a apărut în film.

MM: La care ați fost cel mai pretențios, la ce rol?

NC: Păi la… sunt patru roluri la care a trebuit să foarte fiu pretențios; cele patru roluri principale, nu pot să le fac o ierarhie…

MM: Care trebuia să semene cel mai mult cu viziunea pe care o aveați?

NC: Cel puțin… Deddy (n.n. Teodor Corban) trebuia să semene cu viziunea pe care o aveam și Kitty (n.n. Maria Obretin) ei erau cei mai, să spunem așa, chiar cele mai delicate alegeri pe care trebuia să le fac. La Tony (n.n. Laurențiu Bănescu) aveam oarecare marjă, puteam să glisez puțin mai la dreapta sau mai la stânga, la Bambi (n.n. Maria Simona Arsu) la fel, în afară de faptul că trebuia să fie frumoasă, tânără și apetisantă, farmecul ei puteam să-l accept ca venind din mai multe posibile direcții.

MM: Cele mai complexe personaje, psihologic vorbind, sunt tatăl și soția?

NC: Da, și fiul (Laurențiu Bănescu) mi se pare destul complex dar, cum spun… de exemplu într-o primă viziune Tony ar fi fost mai în vârstă decât a ieșit în film. Adică gândisem un personaj ceva mai înspre 40 de ani sau chiar ușor trecut de 40, dar am fost atât de entuziasmat de talentul lui Laurențiu Bănescu încât mi-am recalibrat viziunea și am făcut un personaj ceva mai tânăr… (continuă aici)