Arhive pe etichete: Laurențiu Bănescu

Filmul musical – un gen desuet?

Acuma că am prezentat ce E 6.9 pe scara Richter ar trebui să spun și ce NU E, pentru ca nu care cumva, furat de entuziasmul festivalier, să vă fi-ndreptat pe căi greșite: chiar dacă joacă și Teo Corban în el, nu e un film pentru hipsteri. Deși, hm… s-ar putea să le placă și acelora, dacă vin la film cu bicicleta corectă. 6.9 e un film bun în limitele genului, adică sper că vă dați seama că personajele alea (numite și actori, prin reviste) nu putea sonda cine știe ce adâncimi psihologice în pași de dans, singing in the rain fără să fie puțin caraghioși.

lau2Pentru că 6.9 este ”o comedie parțial realistă, parțial nerealistă”, vorba regizorului, și mai exact, e o comedie cu final neașteptat, tipic filmului musical (asta pentru că-i permite contextul). Fiindcă tot am adus vorba de psihologie, singurele scârțâituri ale filmului vin tocmai din zona asta: Laurențiu Bănescu nu pare credibil în criza vârstei a treia, pentru că este cu un etaj mai jos (deși în sinopsisul din AperiTIFF apare: un actor de 40 și ceva de ani, el are 30 și ceva – 34). 

Nae Caranfil a explicat problema: este foarte dificil să găsești actori de această formație, iar talentul mai-tânărului (decât intenționa în prima fază) interpret al lui Tony l-a convins să schimbe profilul și (reușită parțială) resorturile psihologice ale personajului. 

nae

Așadar, slăbiciunile filmului au aceeași rădăcină cu calitățile sale, iar nehotărârea personajului Tony (interpretat de multi-talentatul Bănescu) sau cel puțin senzația pe care o lasă spectatorilor atitudinea sa față de Kitty, rezidă în această schimbare de macaz a lui Nae Caranfil. Tot ce-i putem reproșa regizorului este că și-a iubit prea mult personajul, atât de mult încât n-a știut să se despartă de el atunci când i-a găsit o altă încarnare.

Un pic de (auto)ironie era necesară aici! Câteva detalii superficiale: niște ochelari cu rame mari, pantaloni ceva mai scurți și o pălăriuță de hipster i-ar fi adus mai multă consistență personajului principal – sau cel puțin, un segment mai mare de public s-ar fi regăsit în acesta. Acestea fiind spuse, cred că succesul filmului depinde doar de hazard, de o eventuală re-deșteptate (sau nu) a… apetitului publicului pentru acest gen. Care, după gust, poate fi considerat desuet sau șarmant!

 

Reclame

Musical românesc – 6,9 pe scara Richter

Am văzut un film relaxant, cum nu s-a mai făcut în România de multă vreme: la „6,9 pe scara Richter” nu vă recomand să mergeți cu pop-corn, pentru că s-ar putea să n-apucați să-l mestecați – de râs! Merge mai degrabă cu ceva suc (de soc), pentru că aduce cu o bomboană fondantă, plină cu muzică, dans, și-n care, în timp ce-o mesteci, mai pușcă și câte-un gag așa, mai crocant.

Fondantul știți ce este: un sirop de zahar, zaharisit. Așa și filmul, cum îi șade bine unui musical, este puțin siropos, fără să exagereze însă. După gust, așa cum sugeram, se pot adăuga soc, ori esență de rom… Marea noutate a filmului nu este, așa cum bine remarca Mihnea Măruță în interviul de la TIFF Lounge, scenariul și regia Nae Caranfil, ci muzica ȘI versurile Nae Caranfil. Așa cum am descoperit la Lounge un regizor sensibil, perfect conștient de poziția sa în cinematografia română (cu multe de spus pe această temă), veți avea și voi ocazia să descoperiți grație filmului un autor talentat, căruia nu i-au scăpat evoluțiile din domeniului comediei și musicalului intern (atât cât este) cât și internațional, încercând să ofere ceva nou.

După părerea mea – deși nu sunt un mare fan al genului, i-a și reușit.

Am detectat o tentă autobiografică, recunoscută parțial de regizor în interviuri (teama de cutremure și-a asumat-o): și criza vârstei de mijloc, printre cele trei surse de inspirație ale filmului, cred că-i aparține. O mențiune pentru jocul bun al lui Teodor Corban (într-un rol principal, Deddy sau Teddy), selectat de regizor înainte de a juca în Aferim! sau Un etaj mai jos, alta pentru rolurile feminine Kitty (Maria Obretin) & Bambi (Maria Simona Arsu) și ultimul, dar nu cel din urmă, marea descoperire a lui Nae Caranfil, Laurențiu Bănescu în rolul Tony.

Alegerea actorilor din “6,9 pe scara Richter” – o misiune dificilă

Nae Caranfil, în continuarea întâlnirii moderate de Mihnea Măruță, despre “6,9 pe scara Richter”, a cărei transcriere am început-o aici:

MM: Cam cât au durat repetițiile pentru musical?

NC: Antrenarea lui Laurențiu Bănescu pentru ultima scenă a durat o lună înainte de începerea filmărilor, și cam o săptămână înainte de secvența respectivă, de filmarea scenei finale… dar repetițiile cu actorii pe text au fost cam 10 zile, și nu cap-coadă, adică nu zi lumină, ci cam 1/2 de zi înainte de filmare.

MM: Să-i alegeți, a fost greu, înainte?

NC: Înainte da, a fost o perioadă lungă de probe, în care am văzut foarte-foarte multă lume, în care am ezitat, în care am rechemat actori şi actriţe despre care nu eram încă siguri. I-am rechemat pe unii chiar în repetate rânduri şi până la urmă am definitivat distribuţia care a apărut în film.

MM: La care ați fost cel mai pretențios, la ce rol?

NC: Păi la… sunt patru roluri la care a trebuit să foarte fiu pretențios; cele patru roluri principale, nu pot să le fac o ierarhie…

MM: Care trebuia să semene cel mai mult cu viziunea pe care o aveați?

NC: Cel puțin… Deddy (n.n. Teodor Corban) trebuia să semene cu viziunea pe care o aveam și Kitty (n.n. Maria Obretin) ei erau cei mai, să spunem așa, chiar cele mai delicate alegeri pe care trebuia să le fac. La Tony (n.n. Laurențiu Bănescu) aveam oarecare marjă, puteam să glisez puțin mai la dreapta sau mai la stânga, la Bambi (n.n. Maria Simona Arsu) la fel, în afară de faptul că trebuia să fie frumoasă, tânără și apetisantă, farmecul ei puteam să-l accept ca venind din mai multe posibile direcții.

MM: Cele mai complexe personaje, psihologic vorbind, sunt tatăl și soția?

NC: Da, și fiul (Laurențiu Bănescu) mi se pare destul complex dar, cum spun… de exemplu într-o primă viziune Tony ar fi fost mai în vârstă decât a ieșit în film. Adică gândisem un personaj ceva mai înspre 40 de ani sau chiar ușor trecut de 40, dar am fost atât de entuziasmat de talentul lui Laurențiu Bănescu încât mi-am recalibrat viziunea și am făcut un personaj ceva mai tânăr… (continuă aici)

Caranfil la Cluj, în deschiderea TIFF#15

Fix de azi într-o lună, ne vedem la TIFF – pe 27 mai, în Piața Unirii, la orele 20,30 – are loc Gala de deschidere care va preceda proiecția celui mai nou film al regizorului Nae Caranfil:

6,9 pe scara Richter va fi prezentat în premieră mondială în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). Așadar de azi într-o lună, să vă pregătiți păturicile! Biletele pentru gala de deschidere costă 30 de lei și pot fi cumpărate de pe www.biletmaster.ro.

Potrivit regizorului și scenaristului Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter, o comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie și obsesia marelui cutremur devastator, anunțat ca iminent de toți experții. Din distribuție fac parte: Teodor Corban, Laurențiu Bănescu, Maria Obretin și Simona Arsu. Imaginea este semnată de Vivi Drăgan Vasile, iar montajul de Cătălin Cristuțiu. Mai multe detalii aici.