Arhive pe etichete: Ken Loach

I, Daniel Blake (2016)

I, Daniel Blake (2016) este o dramă în regia lui Ken Loach. Britanicul anunțase că Jimmy’s Hall va fi ultimul său film și totuși a recidivat, această ultimă realizare a sa bucurându-se de succes la Cannes, unde câștigă Palme d’Or-ul. Din distribuție fac parte actrițele Hayley Squires (Katie) și Sharon Percy (Sheila).

Protagonistul Daniel Blake (Dave Johns) este un bătrân care suferă de o boală la inimă, lucru ce nu-i mai permite să muncească. Pornind de la acest fapt, filmul denunță sistemul britanic de ajutor social: completarea unui chestionar rigid (în funcție de care o persoană poate sau nu să fie considerată aptă de muncă), care nu ține cont de recomandarea medicului – lucru care i se întâmplă protagonistului – așteptarea infinită a unei decizii în cazul cererii unui recurs, șamd.

Toate acestea îl poartă pe Blake într-un du-te vino continuu de la o întreprindere la alta: i se spune că pentru a continua să ia ajutorul de șomaj, trebuie să facă dovada căutării unui loc de muncă și în ciuda faptului că medicul i-a recomandat să nu mai lucreze din cauza problemelor mari de sănătate, Blake nu are de ales.

Unele scene în aparență comice (cum este cea în care Blake utilizează pentru prima dată calculatorul, fiind stângaci dar neavând altă soluție, cererea de contestare a deciziei care atestă că e apt de muncă trebuind să fie aplicată online), lasă un gust amar: nevoile persoanei nu mai sunt ascultate, oamenii ajungând să fie tratați ca niște cifre sau rânduri din lista de așteptare a unui ajutor social.

Sunt și scene care emoționează: Blake protestează împotriva absurdului situației, scriind pe pereții instituției de ajutor social că așteptarea unui răspuns din partea lor în cazul contestării deciziei lor cum că ar fi apt de muncă îl va face să moară de foame, lucru care strânge câțiva admiratori de pe stradă care îl aclamă sau râd, nefiind implicați direct în situația tragică.

Într-o altă scenă el merge la instituția de monitorizare a șomerilor și-i spune funcționarei un adevăr crud: în spatele ecusonului prietenos, nu este tratat decât ca un individ ce trebuie să aplice pentru locuri de muncă inexistente (similar cu La loi du marché), doar pentru a fi strivit și umilit de sistem – și în cele din urmă pentru a fi șters din dosarele lor.

Filmul are un puternic caracter realist, cu adevăruri care sfâșie, iar la finalul filmului (care a rulat în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Iași), am văzut chiar oameni care lăcrimau. Chiar am rămas cu un sentiment de tristețe și de revoltă, m-a făcut să-mi pun întrebări legate de starea umanității, de importanța pe care i se dă unui om, indiferent de statutul său în societate.

Reclame

Sieranevada la Festivalul de film de la San Sebastian

La o zi distanță după participarea la Ventana del Cine Madrileño, un eveniment de amploare destinat producătorilor români interesați de coproducții cu Spania și Mexic, ICR Madrid sprijină deplasarea actrițelor Iulia Lumânare și Iulia Ciochină, a regizoarei Roxana Stroe ca și a producătoarei Irina-Andreea Malcea la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian.

Ele reprezintă filmul românesc în diferite secțiuni: Iulia Ciochină și Iulia Lumânare sunt protagonistele peliculei Vânătoare, regizată de Alexandra Bălteanu selectată în secțiunea Nuev@s director@s, iar regizoarea Roxana Stroe participă cu scurtmetrajul O noapte în Tokoriki (ce-i are ca protagoniști pe Iulia Ciochină, Cristian Bota și Cristian Priboi), la Întâlnirile Internaționale ale Studenților de Film din cadrul festivalului.

Producătorul delegat Irina-Andreea Malcea va prezenta proiectul cinematografic La Civil / Cu două tăișuri, o co-producție Belgia -Mexic – România, regizată de Teodora Ana Mihai. Sieranevada, filmul regizat de Cristi Puiu, va fi prezentat alături de alte 15 producții în secțiunea „Perle” a Festivalului, care include o listă a celor mai premiate și apreciate lungmetraje realizate în acest an. Pelicula regizorului român va concura pentru Premiul publicului alături de producții semnate de François Ozon, Ken Loach, Gianfranco Rossi, Marian Ade, Pablo Larraín sau Emir Kusturica.

Cotațiile criticilor de la Cannes

După ultimele proiecții ale filmelor aflate în competiție, putem avea o privire de ansamblu, un top al criticilor de film aflați pe Croazetă – ca să ne facem o idee despre ce ar putea alege juriul – cu mențiunea că balaurul cu nouă capete, cum este numit în glumă juriul din acest an, este format din regizori, actori și producători, nu din critici de film.

Declarați favoriți de critici sunt Maren Ade cu filmul „Toni Erdman”, Jim Jarmusch cu „Paterson” și, așa cum aminteam aici, românii Cristian Mungiu și Cristi Puiu cu „Bacalaureat” și „Sieranevada”. Dacă ar fi să funcționeze o logică a compensației, unul din cei doi regizori români ar trebui să beneficieze de ratingul de țară și să le sufle premiul celorlalți favoriți. Din păcate, așa cum mă temeam, intrarea în competiție a lui „Elle” regizat de belgianul Paul Verhoeven, și a britanicului Ken Loach care a emoționat publicul, cu „I, Daniel Blake”, printr-o prospețime intactă la 80 de ani, – au complicat lupta la vârf.

Tot în ultima zi de competiție, în tandem cu „Elle” a fost proiectat și „Le client” al iranianului Asgjar Farhadi, o altă posibilă surpriză. Și o veste bună, ca o confirmare a optimismului nostru legat de ratingul de țarăregizorul Bogdan Mirică a câştigat premiul criticilor de film (FIPRESCI) pentru „Câini”. Premiul secțiunii Un certain regard a fost acordat filmului The Happiest Day in the Life of Olli Mäki în regia lui Juho Kuosmanen.

„Toni Erdmann”-ul tinerei nemțoaice Maren Ade a obţinut acelaşi premiu FIPRESCI, în cadrul Competiţiei Oficiale. Filmul spune povestea unui tată ce face o vizită surpriză fiicei sale, care lucrează în Bucureşti – România (Ada Solomon figurează printre coproducători).