Arhive pe etichete: Ioana Flora

Cine ce a câștigat la GOPO

Așa cum ne așteptam, Aferim!-ul regizat de Jude a luat nu mai puțin de 13 statuete la ediția 2016 a premiilor Gopo, inclusiv cele mai importante secțiuni:

  • Premiul pentru cel mai bun film
  • Premiul pentru cel mai bun regizor – Radu Jude, care nu a fost prezent la eveniment
  • Premiul pentru cea mai bună imagine – Marius Panduru

Florin Piersic a primit Premiul pentru întreaga sa cariera, Constantin Drăgănescu, Premiul pentru întreaga activitate, iar actorul – cascador Paul Fister, Premiul special.

Iată lista celorlalți câștigători:

  • Cea mai buna actriță în rol principalIoana Flora, ‘Acasă la tata’ – felicitări!
  • Cel mai bun actor in rol principalTeodor Corban, “Aferim” – sigur că da, socotind și Un etaj mai jos!
  • Cea mai buna actriță în rol secundarMihaela Sirbu, “Aferim”
  • Cel mai bun actor în rol secundar Alexandru Dabija, “Aferim”
  • Cel mai bun scenariuRadu Jude + Florin Lazarescu, “Aferim” – mda, ce păcat că l-au ratat!
  • Cel mai bun montajCatalin Cristutiu, “Aferim”
  • Cele mai bune costumeDana Paparuz, “Aferim” – da!
  • Cele mai bune decoruriAugustina Stanciu, “Aferim”
  • Cel mai bun sunet – Momchil Bozhkov, Dana Lucreția Bunescu, Cristinel Șirli, “Aferim”
  • Cea mai bună muzică originală: Alexander Bălănescu, pentru “Muntele magic”
  • Cel mai bun film documentar Aliah Dada, regia Oana Giurgiu
  • Cel mai bun film de debut – “Lumea e a mea(Nicolae Constantin Tanase) 
  • Tânără speranţă:  Ana Maria Guran – felicitări!
  • Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: “Ramona”, regia Andrei Crețulescu
  • Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Chat with Alice”, regia Sandra Isabela Țenț
  • Cel mai bun film european: Leviathan, regia Andrey Zvyagintsev

Întrebarea este: ce-a avut de câștigat filmul românesc prin… 13 statuete? Aferim?

Reclame

Acasă la tata (2015)

Văzut azi pe HBO debutul în lung-metraj al regizorului Andrei Cohn – cu un Papadopol bun și Andi Vasluianu în nota sa obișnuită de actor cu experiență. Deși pe afiș mai apare doar Ioana Flora, filmul câștigă mult prin aportul actrițelor Natașa Raab și Mirela Oprișor (partenera lui Mimi Brănescu în Marți, după Crăciun) – pentru care e scrisă parcă, anume, scena cu poeziile. În treacăt fie spus (nu e cazul aici), lipsa unei distribuții bine alese – până la ultimul personaj – a adus deservicii filmului românesc de după 90, lăsând impresia persistentă de improvizație.

Deși nu este genul de acțiune, începe cu o scenă convingătoare ce trezește interesul (un conflict), datorită perechii bine alese tată (Florin Zamfirescu) – fiu (Alexandru Papadopol). Mai încolo, scenariul scris de Mimi Brănescu (bun pentru o piesă de teatru) își arată pentru o perioadă limitele, ca să recupereze în final. „Am vrut să facem un balet pe sârmă între ostentaţie şi firesc”, spunea Andrei Cohn la lansare. I-a ieșit un film bun, peste media celor apărute la noi în ultima perioadă.