Arhive pe etichete: Golden Globes 2015

the Martian and the American…

…the American Way of Thinking, of course. Un mod de gândire ce poate fi sintetizat cam așa:

  • pune la îndoială (chestionează) adevărurile acceptate
  • luptă întotdeauna pentru a găsi o cale mai bună
  • dacă sunt obstrucții, găsește o altă variantă
  • discută cu cei din jurul tău; dacă sunt mulți negativiști, mulțumește-le politicos pentru opinie și fă în felul tău
  • descoperă ceva la care ești bun, ori care te pasionează
  • dacă nu ești bun la ceva, găsește pe (alt)cineva cu care să cooperezi la asta
  • pe termen lung, nu există jocuri cu sumă nulă

Un mod de gândire (way of thinking) pe care noi îl confundăm pe-aici prin Europa cu modul lor de viață (way of life). Chiar dacă ambele aparțin aceleiași nații, nu e vorba de aceleași lucruri. Și ca de obicei, alegem cea mai proastă variantă: ne ia ochii the American Way of Life, și ignorăm din acest mic lanț cauzal tocmai the American Way of Thinking. Iar ei americanii, sunt încântați când descoperă în Europa acel dolce far niente și detașarea față de muncă: că avem o viață și după (sau peste) job.

Să recunoaștem, toți aspirăm (și visăm că se poate – the American Dream) la the American Way of Life, dar hai să vedem dacă suntem dispuși să adoptăm, pentru ajunge la asta, și the American Way of Thinking? Fiindcă despre asta e vorba în Marțian – un soi de popularizare a modului american de gândire ~ supraviețuire ~ descurcăreală. Filmul a fost premiat nu doar grație șmecheriei producătorilor de a se poziționa pe un culoar favorabil (chestiune ce a cauzat schimbări în acordarea Globurilor), ci și pentru că propune o temă dificilă pentru americani: care este rolul culturii populare (mainstream) în „the American Way of Thinking.” Impactul său este mai degrabă pozitiv ori negativ? Această întrebare este relevantă și pentru filmul românesc.

Iar răspunsul oarecum surprinzător este că cinemaul (care la americani face parte din entertainment, alături de muzică și parțial TV-show-ul) are prea puțin impact asupra the American way of thinking pentru că ea nu face altceva decât să reafirme ceea ce oamenii văd în viața lor de zi cu zi – așa că nu au nimic de învățat de acolo so they are bored of it. Ca urmare filmele lor arată persoane grozave, căutând și găsind successul. Doar cântecele lor sunt despre dorințe neîmplinite, iar showurile TV repetă imaginea cinică a unei lumi pe care o plachează cu o satiră deficitară ori ficțiune prost scrisă. Este ceva interesant și uneori amuzant, dar nu satisfăcător.

Există și rezultate pozitive decurgând din plictiseala față de cultura populară: majoritatea americanilor au învățat să urască status-quo-ul.Ei învață să conteste modul în care stau lucrurile și să creeze ceva original. Să crești în America, e o contradicție: ți se spune că sunt speciale, dar înveți că nu ești. Iar această contradicție impulsionează americanul de a se diferenția și de-a-și crea propria identitate – cealaltă variantă fiind că cadă în mediocritate. Un astfel de răspuns bifurcat spre extreme este în spiritul modului de gândire american. Gândiți-vă la drone de birou, la programatori staruri – rock, ca și la The Secret Life of Walter Mitty.

Majoritatea poveștilor americane de succes sunt despre oameni care au făcut lucrurile în felul lor și în ritmul propriu: Frații Wright, Henry Ford, Steve Jobs, etc. Sigur, sunt și oameni care au urmat gândirea convențională și au reușit acolo unde alții au dat greș. Dar majoritatea americanilor operează cu aceste însușiri: gândire independentă și ritm auto-direcționat de lucru, iar ele par să meargă mână în mână.

În cheia aceasta am văzut Marțianul lui Ridley Scott, regizorul care a pus umărul, alături de George Lucas și Steven Spielberg la clădirea cinemaului comercial contemporan. Bărbatul-clișeu filmat de el aici nu mai e generalul ajuns Gladiator ca să apere Roma, ci inginerul -mă rog, Botanistul – ce rezolvă problema colonizării prin realizarea plantației de cartofi. Antipaticul astronaut din Interstellar (rol în care Matt Damon jucase suficient de plauzibil astronautul naufragiat care încearcă să-şi saboteze colegii ca să scape) a făcut delicios contrast cu americanul tipic de aici. Ridley Scott, fără pretenții SF, comparativ cu mult mai criticatul Nolan (călătorii stelare, găuri negre, astrofizică) care nu se apropia după, critici, nici la degetul mic al lui Kubrick.

În Interstellar se dădeau lupte pe Terra şi în sufletul oamenilor plecați în Univers, ori în Marțianul, totul e o cursă comică spre happy-end (antologice fazele cu prelata prinsă în chingi). Bine, reușita filmului regizat de Ridley Scott vine și din felul cum Drew Goddard adaptează romanul lui Weir, ca și din coloana sonoră a lui Harry Gregson-Williams și piesele excelent alese (Bee Gees, ABBA, David Bowie). Iar dacă Odiseea spațială 2001 și Interstellar mi s-au părut desprinse din Almanahul Antcipația, Marțianul a fost rupt de-a drepul din Urzica. Și și-a meritat Globul!

Reclame

Noaptea Globurilor de Aur

Dacă pentru europeni în general și pentru cinefili în particular, noaptea trecută n-a fost decât una din acele obișnuite nopți de week-end, petrecută cu prietenii sau cu familia (sau poate, ceva mai lungă decât de obicei, urmărind vreun film), pentru oamenii de dincolo de ocean implicați în fenomenul cinematografic nu este chiar o noapte oarecare – da, încă mai este, datorită diferenței de fus orar.

Pentru că sunt 10 ore între noi și Los Angeles, locul desfășurării primei gale (din acest an) a industriei cinematografice anglo-saxone Golden Globes Awards, care va fi transmisă în direct de HBO România în această noapte – spre dimineață, la ora 3. Vor urma pe 14 februarie BAFTA și pe 28 Academy Awards – Oscarurile. Deja, la acest eveniment prezentat de actorul de comedie Ricky Gervais și aflat la cea de-a 73-a sa ediție, emoțiile celor din industrie sunt la cote maxime. Se întâmplă ceva interesant – declara reporterul Variety Tim G1ray, la anunțarea listei cu favoriți: pare că la aceste nominalizări pentru Globurile de Aur s-a făcut o corecție fața de selecția anunțată de Sindicatul actorilor americani. Deocamdată, lipsește consensul. Cred ca acesta este un lucru bun. Este distractiv!

Ceea ce înseamnă că la ora anunțării selecției făcute de către HFPA = Asociația presei străine de la Hollywood, se cunoaște baza de selecție a Sindicatului actorilor americani (care acordă premiile Oscar), ceea ce presupune o oarecare înțelegere între cele două asociații – considerată în beneficiul industriei cinematografice. Baza de filme din care se aleg favoriții ambelor asociații este practic aceeași și probabil că informațiile circulă cu altă viteză în cercul lărgit al ziariștilor sau cineaștilor.

Teoretic, premiile acordate de ziariști ar trebui să fie considerate mai obiective, pentru că este puțin aiurea ca actorii să se premieze între ei. Din câte am înțeles eu, procesul de votare al premiilor Oscar este destul de complicat, implicând două faze. Există o procedură de votare la desemnarea nominalizărilor (care încă este în curs, tocmai de aceea spuneam că informațiile circulă cu viteză), la care participă toată suflarea (peste 6000 de membri) și o altă procedură de vot la desemnarea premiilor, unde doar actorii votează actori, regizorii rezigori șamd.

Noi suntem deocamdată aici, înainte de seara Globurilor. Ce părere aveți, care sunt producțiile cu șanse la primele confirmări ale industriei de film, și cine a dormit mai prost azi-noapte? Eu am o suspiciune vis-a-vis de Leonardo diCaprio, despre filmul căruia a scris aici o cronică de întâmpinare piratul cinefil Benea Simion și mai pregătește alta Cătălin Pavel. Urmăriți în continuare blogul colectiv Filme care merită văzute pentru ultimele comentarii din lumea filmului!

 

Au fost Globurile de aur, să vină Oscarurile!

Golden Globe PreviewTransmisia Golden Globe Award este în top 3 a celor mai vizionate festivaluri, după Oscaruri și Grammy. Gala din 2015 a avut o audiție de 19 milioane spectatori care au urmărit în direct premiile s-au acordat  în cadrul cinei de lux la Hotelul Beverly Hilton din Los Angeles, California. Spre deosebire de Oscaruri, Globurile recompensează și producţii TV (seriale) și fac distincție între drame și comedii, permițând astfel mai multe nominalizări. Sunt 24 de premii care se acordă x 5 nominalizări la fiecare dintre ele, așa că iese o listă foaaarte lungă. Ce s‑a întâmplat în acest an la Globuri?  Kevin Spacey a câștigat în sfârșit trofeul la categoria sa (Best Actor in a TV Drama), după opt nominalizări anterioare, bătându-i pe Clive Owen care a făcut un rol remarcabil în The Knick și pe James Spader din The Blacklist.

kevinO mică-mare surpriză a fost că House of cards – serialul din care s-a inspirat Ponta când i-a cerut lui Iohannis să-i ceară scuze soției sale – a pierdut, pe mâna lui Robin Wright zic eu, în favoarea The Affair și a actriței Ruth Wilson (Best Actor in a TV Drama). Spun asta pentru că în timpul vizionării am fost oarecum iritat de rolul soției de politician. Ceea ce ar fi putut fi și meritul actriței – dar dacă se întâmplă lucruri de genul celor arătate în film, noi am prefera să nu le știm. Per ansamblu – poate și datorită scenariului – și jocul actorilor a avut de suferit față de primele părți ale seriei, difuzată din 2013. De aceea faptul că The affair, deși început abia în 2014 și cu mai puține perspective a pierdut trofeul celebrului House of cards, nu m-a mirat.

Doar câteva vorbe despre câștigători, pentru că se apropie Oscarurile. Premiul pentru cel mai bun film, secțiunea dramă, a fost câștigat de Boyhood. Un experiment foarte interesant – să filmezi timp de 12 ani evoluția personajelor – și foarte gustat într-un mediu suprasaturat de filme. Richard Linklater și-a meritat Globul pentru cea mai bună regie și va câștiga cu siguranță și un Oscar pentru aceasta. Dar ca să câștige și Oscarul pentru cel mai bun film, mi se pare puțin cam mult.

theLa fel și câștigătorul Globului pentru cel mai bun film de la categoria comedie/muzical, The Grand Budapest Hotel, o comedie nostalgică în care Ralph Fiennes face un rol încântător. Decorurile (hotelul din Goerlitz, un orășel german de la granita cu Polonia), prietenia portarului cu Moustafa, toată acea atmosferă retro inspirată de Stefan Zweig (acțiunea se petrece la sfârșitul primului război mondial, în Europa de Est) m-au mișcat la început/ul filmului, care s-a jucat însă cu noi, spectatorii absenți din acea commedia dell`arte, într-un mod neașteptat pentru anul 2015. Ca atare, finalul pare oarecum burlesc și dacă acest film va lua mai mult de un premiu Oscar, cum ar fi pentru cel mai bun scenariu original – pentru că îl poate lua, desigur, pe cel mai important: premiul pentru cel mai bun film – aceasta va fi o supriză pentru mulți care nu l-au înțeles. Pentru că nu este un film pentru oricine…

Premiul pentru cel mai bun rol feminin l-a luat Amy Adams din Big Eyes, în care face un rol remarcabil alături de preferatul meu Christoph Walz, care a fost nominalizat la rândul său, împreună cu piesa de mai jos a Lanei del Rey :