Arhive pe etichete: Gal Gadot

Justice League (2017)

Justice League (Liga Dreptăţii) este ultima intrare din Universul DC al Warner Bros., început în 2013 cu Man of Steel, şi adună în acelaşi film personaje deja introduse pe ecran cum ar fi Batman, Superman sau Wonder Woman cu personaje necunoscute, sau care au apărut în cel mult 2 scene ca Flash, Aquaman şi Cyborg. De data aceasta ei trebuie să se unească şi să lupte împotriva unei invazii extraterestre, prevăzută scurt în Batman v. Superman, condusă de Steppenwolf.

Când acesta vine pe Pămant în căutarea celor 3 motherboxes, împartite umanităţii, atlantienilor şi amazoanelor, şi capabile împreună să şteargă orice urmă de viaţă, devine evident că planeta mai poate fi salvată doar de o echipă de super-eroi care să readucă speranţa după pierderea lui Superman. Şi aşa se va şi întampla, spoiler sau nu, pentru că Justice League este un film bazat pe benzi desenate de la prima la ultima secundă.

Am ajuns la concluzia că dacă acest film ar fi aparut în urma cu câţiva ani, poate în 2008, inaintea valului de filme de gen, ar fi fost mai bine primit atât la box-office, cât şi de critici sau fani. Dar cu cât opţiunile sunt mai multe şi tot mai variate, cererea este mai ridicată, atât la capitolul calitate, cât şi pur divertisment. Iar Warner Bros. au început brusc cu un plan care până acum scârţâie nevoie mare.

jl2Justice League nu mi-a întalnit aşteptarile, de data asta ceva mai relaxate după Batman v. Superman sau Suicide Squad, dar nu pot spune că este în totalitate un eşec. Presărat cu părţi bune, momentele forţate de amuzament sau firele narative grăbite şi slab dezvoltate m-au lăsat indiferent la ieşirea din cinema. Este filmul care te face să spui „Aveau ceva acolo, dar s-au pierdut pe drum”.

Au fost mai multe probleme în producţie, odată cu plecarea lui Zack Snyder în urma problemelor de familie, preluarea regiei de către Joss Whedon (regizorul The Avengers) şi impunerea producătorilor de a aduce filmul la maxim 2 ore. Iar înlocuirea regizorilor este mai evidentă ca niciodata, scene de acţiune bine realizate, captivante, cu mici probleme la partea de CGI (lucru surprinzător), dar care nu se cuplează bine cu dialogurile ce se încearcă amuzante, dar de multe ori lasă mai mult un gust amar în urmă decât un zâmbet.

În final, este un film uşor de digerat, ce merită văzut mai ales de fanii genului, dar fără un impact emoţional real. Cel putin m-a făcut curios de apariţia lui Aquaman de peste aproximativ un an, avându-l protagonist pe Jason Momoa şi la carma lui pe James Wan (The Conjuring). Justice League este în cinematografele de la noi din data de 17 noiembrie.

 

Anunțuri

Wonder Woman (2017)

In Wonder Woman o revedem pe Gal Gadot in rol titular dupa scurta introducere a personajului pe marele ecran in Batman v Superman al anului trecut, probabil una dintre cele mai bune parti ale acelui film. Actiunea ne trimite cu 100 de ani in trecut, la apogeul Primului Razboi Mondial. Atunci cand pe insula amazoanelor ajunge soldatul britanic Steve Trevor, Diana decide sa se intoarca impreuna cu el in lumea exterioara si sa puna capat razboiului, convinsa fiind ca acesta se datoreaza zeului razboiului, Ares, iar menirea amazoanelor este intocmai infrangerea acetuia.

Wonder Woman cara povara de a readuce increderea in universul DC Comics, dupa ce BvS si Suicide Squad, desi succesuri la box office, au dezamagit fanii din punct de vedere calitativ. Acesta este si primul film cu o super-eroina in rol principal de la Elektra (2005) incoace, si este inedit prin faptul ca este regizat de o femeie, Patty Jenkins (Monster).

Ideea de a plasa actiunea in trecut (asemanator Captain America: The First Avenger) lasa loc pentru o poveste de sine statatoare, si desi legaturile cu intregul univers nu lipsesc, sunt prea putine si nu distrag atentia de la personajul principal al filmului. Iar cum Gal Gadot are misiunea de a duce in spate aceasta poveste, pot spune ca o face neasteptat de bine, si impreuna cu Chris Pine formeaza unul dintre cele mai carismatice cupluri din filmele de gen. Relatia lor este punctul pivot pentru primele doua acte ale filmului si datorita regiei si chimiei dintre actori concluzionez ca a fost o alegere potrivita.

Nu lipsesc scenele de actiune captivante (avem parte de 3 scene de amploare), ce se desfasoara pe fondul unei coloane sonore superbe, si nici umorul, de data asta reusit si nefortat (ma uit la tine Suicide Squad), care sustinut vizual de o paleta de culori aprinse, da un ton destins filmului si ne scoate din monotonia cu care Warner Bros. ne-a obisnuit de super-eroi seriosi si intunecati.

Asemanator lui Batman v Superman, filmul se incheie cu o scena de actiune de proportii, care desi este superioara aceleia, si as spune mai emotionanta, taie din elanul povestii de dragul exploziilor si efectelor speciale. Iar la fel ca in BvS, un alt punct slab este villain-ul sau villain-ii, cu scurte prezente pe parcursul filmului, reprezentand doar un obstacol peste care eroina noastra trebuie sa treaca, nicidecum o amenintare de proportii mitologice, asa cu ne este sugerat.

In cele din urma, Wonder Woman ramane o prezenta de bun augur in universul DC, cea mai buna de la Man of Steel incoace (sunt un sustinator al acelui film mai mult decat majoritatea), si desi nu reuseste sa dea pe spate, este un pas in directia buna si ma face mai curios de aparitia Justice League din toamna, unde fara indoiala Diana va avea un rol destul de important.