Arhive pe etichete: Dogma 95

The Hunt – vânătorul vânat

Tot am vrut să inițiez o retrospectivă Mads Mikkelsen, un actor apărut parcă de nicăierei, cu A Royal Affair, din filmografia căruia am vizionat doar Open Hearts (2002)Adam’s Apples (2005) și  Michael Kohlhaas (2013). Îmi dă ocazia s-o fac The Hunt (2012), după un rol care mi-a amintit de acela făcut de suedez în filmul Susannei Bier, Open Hearts – un tip sensibil, pus într-o situație (aparent) imposibilă.

La fel și aici, în filmul altui membru al Dogmei 95 (regizorul Thomas Vinterberg), el joacă rolul unui pedagog divorțat, Lucas, vânat atât de Nadia, bucătăreasă străină a internatului, cât și de Klara, fetița prietenului și vecinului său, pe care o a/duce uneori din/în oraș, atunci când părinții ei se ceartă. Apoi se întâmplă un fapt evident pentru spectator, dar mai puțin clar într-o societate obsedată de copii, sau de un soi de educație excesiv psihologizată ce începe să-și arate consecințele după generații.

Klara spune educatoarei o prostie, apoi tot ea recunoaște (în fața psihologului) că nu e sigură (iar cuvintele și mimica ei sunt elocvente), iar în final le spune părinților clar că a mințit. Dar răul este deja făcut, și întreaga comunitate îl respinge pe Lucas, refuzând să-l asculte; cu toate procedurile, corectitudinea politică afișată ca și aparenta politețe cu care i se aduc acuzații grave. Ceea ce dovedește că toată aparenta evoluție a civilizației (chiar și a celei nordice, considerate mai avansate) nu este decât o spoială, de sub care răzbate primitivismul relațiilor interumane, prin anatema aruncată asupra unui om. Iar de la acest pseudo-incident profesional, urmează intruziunea în viața sa personală, copilul său (șoarecele pe cale să devină bărbat) este maltratat de-a binelea, nu imaginar, șamd.

Un film care-mi aduce aminte de Împăratul muștelor sau de Elephant: copilăria este un univers misterios pe care adulții încearcă cu nostalgie să-l recupereze (ori să-l descifreze), dar ar fi trist ca teoriile d-lui Freud să fie singurele repere în acest demers.

Reclame

Iubire pentru eternitate

openheartsUn film turnat după regulile mișcării Dogma 95, despre un ciudat triunghi amoros iscat din intersecția a două cupluri: Cæcilie (Sonja Richter) se îndrăgostește de omul pe care ar trebui să-l urască. Niels (Mads Mikkelsen) este bărbatul celei care i-a accidentat iubitul și l-a condamnat la un pat de spital.

După lucrarea destinului nu se mai întâmplă mare lucru. Niels (medicul) primește un telefon în miez de noapte de la iubita pacientului imobilizat la pat, și merge s-o vadă, cu acordul Mariei (frumoasa și vinovata Paprika Steen).

mqdefaultGhiciți ce face el acolo, între două blonde? Open Hearts a Susannei Bier se joacă de-a destinul în această piesă aparent previzibilă. Omul (un Mad Mikkelsen încă neconturat, parcă) se îndrăgostește de blonda nepotrivită, desigur, la recomandarea soției. Un film ca o tragedie greacă, în care actanții nu au nici un rol (sic!). Tot ce pot constata este fragilitatea vieții, și cum o întâmplare poate deturna cele mai fericite momente. Parcă în ciuda regulilor auto-impuse, sau tocmai datorită lor, cineaștii Dogmei 95 găsesc povești suficient de credibile ca să ne convingă: filmul nu este o iluzie, ci viața poate fi…