Arhive pe etichete: Disney

The Incredibles (2004) – „Am murit! Am murit! Am supraviețuit, dar am murit!”

Cu un an înaintea lui Batman Begins (2005) și cu patru ani înainte ca Iron Man (2008) să pornească Universul Marvel, studiourile Pixar spuneau prima lor poveste cu super-eroi bazată pe personaje originale. X-Men începuse deja o serie de filme și deși la momentul apariției The Incredibles a beneficiat de recenzii favorabile, inclusiv două nominalizări la premiile Oscar, nu a rămas în memoria colectivă atât cât ar fi meritat, astfel că a durat nu mai bine de 14 ani pentru o continuare ce va apărea și la noi anul acesta.

mv5bmta1nze3nda5nzreqtjeqwpwz15bbwu3mda5ntg5mjm-_v1_sx1777_cr001777739_al_După ce guvernul decide să scoată acțiunile super-eroilor în afara legii aceștia sunt nevoiți să trăiască ascunși niște vieți normale cu care doar câțiva sunt mulțumiți, astfel că nu durează mult până când Bob Parr (fostul Mr. Incredible), acum un familist convins, este cooptat de o organizație secretă cu scopuri îndoielnice, cu promisiunea că va putea să își facă liniștit ”meseria” de super-erou; toate astea în timp ce încearcă să păstreze aparențele în fața familiei.

Ca majoritatea filmelor Pixar, de The Incredibles se pot bucura atât copiii cât și adulții. Pe fondul unei dispute super-erou/răufăcător, plină de momente amuzante și lupte ingenioase ce implică mai multe super-puteri, fimul reușește să spună o poveste despre familie, despre asumarea responsabilității și acceptarea momentelor dificile prin care viața te încearcă. Cu toate că scenariul nu aduce nimic nou, personajele ușor caricaturale și glumele deștepte sunt cele care dau savoare narațiunii.

The Incredibles e tot ceea ce ar fi putut fi filmele cu Fantastic Four. Oferă o perspectivă nouă despre ce înseamnă viața unei familii de super-eroi și cum trebuie să se descurce aceștia într-o lume din care nu fac parte și care nu îi acceptă așa cum sunt.

De la animație și până la sound design și interpretări vocale, filmul excelează la toate nivelele. Cu toate că are o vârstă respectabilă, multe animații din prezent s-ar chinui să țină pasul cu nivelul de detaliu pe care îl regăsim aici, filmul putând să rivalizeze ușor cu ultimele apariții în cinema. Și în curând va avea și ocazia. Incredibles 2 are lansarea în cinema pe 27 iulie, iar dacă nu ați apucat încă să vă familiarizați cu seria acesta este cel mai bun moment.

 

 

 

Reclame

Avengers: Infinity War (2018) – „Sper că o să-și amintească de tine”

Zece ani, 3 faze, și 18 filme au trecut de la premiera lui Iron Man (2008) și lansarea Universului Marvel. Acum studiourile Marvel ne prezintă prima instanță din evenimentul ce va urmări două filme pe parcursul unui an, menite să schimbe definitiv direcția filmelor viitoare, Avengers: Infinity War.

Un film ce se anunța sosind încă din scena de după finalul lui Avengers (2012) în care Thanos își face apariția pentru prima dată pe marele ecran, un cunoscut antagonist din benzile desenate. Cu toate că Thanos a mai fost prezent în scurte scene pe parcurs, putem spune că Infinity War este într-adevăr povestea lui, iar cu o interpretare (motion-capture) capabilă din partea lui Josh Brolin, un design vizual veridic și impunător și o mv5bmtg1mjmwntq3mf5bml5banbnxkftztgwmdg4mjkzntm-_v1_sx1777_cr001777937_al_motivație credibilă, frații Russo reușesc să creeze probabil cel mai bun villain din filmele Marvel.

Cu un număr exagerat de mare de personaje avem parte de ciocniri interesante, preferatele mele fiind Iron Man cu Doctor Strange (sau cei doi Sherlock Holmes, nu numai pentru că amândoi au interpretat personajul, dar rolurile lor seamănă și aici) și Thor cu Rocket Racoon („sweet rabbit” e cea mai amuzantă replică din film). La o așa prezență numeroasă, scenariul alege varianta evidentă de a grupa personajele și fiecare grup va avea propria misiune, cu scopul final de a-l opri pe Thanos să strangă toate Pietrele Infinitului, necesare pentru scopul său, de a anihila jumătate din ființele vii din Univers. Deși părea greu de crezut, niciuna dintre aceste aventuri separate nu plictisesc și există sentimentul de coeziune între firele narative, culminând cu un final mai mult decât satisfăcător.

Dacă în mod normal susțin că filmele din seriile cu super-eroi ar trebui să poată fi văzute și de un public neavizat, nu e și cazul lui Infinity War, el bazându-se puternic pe cunoașterea personajelor și mitologiei setate anterior. Dupa 10 ani de filme, Universul Marvel se aseamănă mai mult cu un serial decât cu o serie de filme, iar Infinity War ar putea fi finalul primului sezon.

Aflați la cârma unui film Marvel pentru a treia oară, frații Joe și Anthony Russo fac dovada unei înțelegeri în amănunt a personajelor și a direcției pe care este nevoie să o mv5bngu5y2yxmtatymizzi00ngy4lwixnjitytu5otk0nzc3mgi0xkeyxkfqcgdeqxvyntc5otmwotq-_v1_urmeze, se folosesc de capacitățile individuale ale fiecăruia pentru a-i scoate în evidență în cadrul grupului și reușesc să le ofere măcar un moment, toate astea în timp ce spun cea mai importantă poveste de până acum, în nici 2 ore și jumătate.

Sacrificiul reprezintă tema de bază a filmului, ceea ce cu toții încearcă să evite, dar pe măsură ce evenimentele se precipită devine tot mai evident că nu poate fi evitat. Miza este uriașă, iar inamicul mai puternic decât tot ce au întâlnit eroii până acum. Am spus că filmul este povestea lui Thanos, atât de mult încât el se transformă în protagonist, fiind de fapt primul film Marvel văzut prin ochii villain-ului, o alegere curioasă, un risc imens pentru un film cu așa așteptări, dar cu o răsplată pe măsură.

Infinity War și Avengers 4 (cu lansarea în mai 2019) spun o poveste legată și cea care va urma să decidă viitorul componenței echipei Avengers. Momentan este anunțată cu certitudine doar o continuare pentru Spider-Man: Homecoming, deci ne putem aștepta ca Spider-Man să revină și după filmul anului viitor, însă pentru ceilalți nimic nu este sigur. Un lucru este cert, dacă Avengers 4 se va ridica la nivelul lui Infinity War vom avea parte de o încununare ca la carte pentru acest deceniu de filme „super”.

 

How to Train Your Dragon 2 VS. Big Hero 6

La premiile Oscar de anul trecut a fost o ciudata selectie de filme de animatie pentru măreața statueta de aur. Una dintre cele mai mari surprize a fost în dreptul nenominalizarii filmului The Lego Movie, una dintre cele mai originale idei în materie de animatie a ultimilor ani.

O să vorbesc despre cele doua favorite la aceasta categorie si singurele care le-am vizionat: Big Hero 6 si How to Train Your Dragon 2. Celelalte fara sanse mari au fost: The Boxtrolls care imi aduce aminte de un tip de animatie care mi-a displacut intotdeauna, parca as urmari un slow motion sacadat la viteza a doua; Song of the Sea si The Tale of The Princess Kaguya pare a fi din lumea basmelor celor mici ce exploreaza vastul spatiu al imaginatiei. O sa incerc sa vizionez ultimele doua deoarece anonimitatea lor poate fi un lucru bun, o surpriza placuta e binevenita întotdeauna din partea unei animatii bine facute.

How to Train Your Dragon 2

how to train your dragon 2„May the valkyries welcome you and lead you through Odin’s great battlefield. May they sing your name with love and fury, so that we might hear it rise from the depths of Valhalla and know that you’ve taken your rightful place at the table of kings. For a great man has fallen: A warrior. A chieftain. A father. A friend.”

How to Train Your Dragon e din putinele filme de animatie vizionate in 2014, un an slab din punctul meu de vedere pentru productiile de acest gen. Prima parte a fost un mare hit, adica cu mari incasari ceea ce a dus inevitabil la o a doua parte ce pare a fi mult mai recunoscuta din punct de vedere artistic. E chiar favoritul lumii critice si de specialitate pentru a castiga Oscarul, de altfel a defilat peste tot ca marea surpriza invingatoare peste piesele de lego. Posibil sa fie anul dragonului în industria cinematografica a festivalurilor americane, iar a avea un pet ca dragon intr-o calatorie in lumea ascunsa a imaginatiei vikinge sa triumfe cu rasunet de fulgere.

Mi se pare a avea un aspect prea comercial pentru a fi privit ca mare afirmare in dreptul schitei animate, chiar ma gandeam ca festivalurile nu prea premiaza sequel-urile, oricum se pare ca exista si exceptii mai ales ca vorbim de-o categorie „mai putin importanta”. Cei de la DreamWorks si-au respectat traditia si au livrat o a doua aventura care sigur va bate super-eroii din Big Hero 6 (un Disney atipic). „Traditionalismul” din dreptul povestii va castiga în detrimentul unei modernizari robotice cu prea multa actiune.

Alte pareri: Starfilme, Gazeta de Film, Movienews, Cinemateca.eu, F and G must see, Film-addiction, Cineamator, Filmsi

Big Hero 6

big hero 6Deja am mentionat explozia de actiune din Big Hero 6, super-eroii din San Fransokyo sunt costumati pentru a aduce zambete si de a fura putin din stralucirea Marvel. Un viitor americano-japonez unde robotii si inventiile spectuloase facute peste noapte sunt la ordinea zilei. Un grup de buni prieteni si robotul lor grasut si comic se incumeta de-a trai periculos in lumea villan-ului ce doreste sa distruga din bunastarea lumii. Peripetiile acestora se accesorizeaza cu o droaie de gadgeturi care mai de care mai misteaux.

O animatie mai copilaroasă decat ce de care vorbeam anterior, mult mai emotional cand vine vorba despre familie, parca o prea mare accentuare pe dramatica schimbare de evenimente – ceva neobisnuit si mai rar intalnit in animatia de cinema. Ambele animatii au in prim plan familia si schimbarile ce au loc in structura ei, finalul este unul fericit in ambele cazuri, reusind sa demonstreze predilectia marelui juriu de la Oscar de-a alege din aceste gen de film sau animatie. Oricum selectia pe nu putea fi una grozava, aceste doua animatii par sa se lupte in ciuda celorlalte nominalizate care nu cred ca au prea fost vizionate de cineva.

Castigator a fost Big Hero 6.

 Alte pareri: FilmeTari, Edgeandback, MovieNews, Lolasbox, Cinefan, Cinemateca, Fandgmustsee,Filmaniac, Kitzcau, Cinemil, Cineamator

The Finest Hours (2016) – eroismul din furtună

„They say you gotta go out. They don’t say you gotta come back.”

Pentru mine mersul la cinema înseamnă o vânătoare a filmului „grandios” în ale acţiunii. De la începutul anului vroiam să văd pe marile ecrane The Finest Hours, dar critica de specialitate mi-a tăiat elanul. Aşa că am ajuns să-l văd abia acum, la câteva luni de la premieră, pe un ecran mai mic. Cei de la Disney știu să scoată la suprafaţă filme motivaţionale, foarte bine încadrate în diferite aventuri, un ultim exemplu fiind adaptarea Cărţii Junglei de anul acesta, plus Războiul civil care rulează acum pe marile ecrane sub egida Marvel.

Filmul The Finest Hours aduce la viaţă un eveniment real din anii 50, eroismul american ieşind la suprafaţă undeva, într-un orăşel de la marginea oceanului. Atmosfera de epocă se face resimţită de la începutul filmului, când are loc tatonarea romantică, după care se trece la „încălzirea” unei furtuni demne de filme cu dezastre naturale (disaster movies, pentru fanii genului).

chris pine the finest hours

Să lucrezi la Garda de Coastă în plin sezon al furtunilor nu este cel mai sigur lucru, misiunile de salvare devenind de-a dreptul sinucigașe. Aici întâlnim oameni aflaţi în situaţii extreme: naufragiaţii ce încearcă să supravieţuiască şi salvatorii ce-şi croiesc drum printre valurile furioase ale oceanului, spre ceilalți.  În ambele cazuri avem o demonstraţie de forţă a bărbaților care îşi făuresc calea prin determinare.

Momentele cheie ale acţiunii nu duc lipsă de intensitate, iar navigarea în condiţii extreme se simte din punct de vedere vizual. Un film care punctează excelent la toate aceste capitole, ceea ce îl face potrivit pentru o seară furtunoasă. Vizionare plăcută!

the-finest-hours-disney.0

The Jungle Book (2016) – reîntoarcerea lui Mowgli

” Are you alone out here? What are you doing so deep in the jungle? Don’t you know what you are?… I know what you are. I know where you came from. Poor, sweet little cub. I’ll keep you clossse. Let go of your fear now… and trussst in meee…”

jungle book 2016

O bucată bună de timp n-am avut nici-o variantă bună de film în ceea ce priveste mersul la cinema, posibil un Cloverfield deghizat, de care am auzit lucruri bune…defapt acum îmi aduc aminte că am făcut o scurtă vizită la a doua nuntă grecească, care s-a dovedit la fel de comică, ca pe vremuri. Trecând peste acest aspect pot spune că recent am vizionat noua „înterpretare” (remake al filmului din 1967) a celebrei cărţi de copii: Cartea Junglei. Disney are o campanie intensă de a relansa vechiile glorii cinematografice, reîntoarcerea lui Mowgli fiind una de succes.

Universul de basm a fuzionat întotdeauna perfect cu lumea Disney, primele semne bune din acest film fiind imaginea savanei şi a junglei. Cadrele live-action şi efectele speciale s-au îmbinat la modul ideal pentru a putea călători într-un mediu nepixelat al naturii sălbatice.

mowgli and baloo

Povestea în sine a căpătat o tentă un pic întunecată, căutarea de sine a lui Mowgli se loveste de diferite obstacole, asezate în asa fel încât să-şi găsească rolul său, în mediul sălbatic în care a crescut. Desigur acest lucru nu-l împiedică să aibă o experienţă amuzantă o dată ce îl întâlneste pe Baloo (Ben Kingsley) sau să exploreze jungla în stilul lui Tarzan. Fiind vorba despre un „pui de om” inevitabil avem o acţiune jucăusă care-şi dă testul maturităţii prin problemele care le înfruntă Mowgli.

Un film pentru toate vârstele ce s-a bucurat de recenzii pozitive şi laudative la adresa regizorului Jon Favreau, realizărilor tehnice, actorilor cu înterpretări vocale excelente: Bill Murray-Baloo; Ben Kingsley-Bagheera; Idris Elba-Shere Khan; Lupita Nyong’o-Raksha; Scarlett Johansson-Kaa; Christopher Walken-King Louie.

Trailer: