Arhive pe etichete: Cinemax

John Adams (serial TV, 2008)

După ce debuta ca un canal exclusiv de filme, prin anii 70, HBO devine în ultima perioadă un canal TV poziționat pe nișe de public (HBO2 și HBO3). Cinemax, ultimul său brand axat exclusiv pe cinema, s-a repoziționat în Cinemax 1 (producții de public) și Cinemax 2 (producții independente și filme clasice). De remarcat că unde noi vedem o diferență esențială (între filmul de public / filmul de artă, independent), americanii văd doar un alt gen (filmul de artă ca zonă de nișă, undeva în aceeași zonă cu amatorii de film clasic), probabil unul nostalgic, chiar ușor desuet. Închid paranteza.

Printre serialele apărute pe „noul” HBO, de remarcat mini-serialul TV John Adams, despre al doilea președinte american (rol principal interpretat de Paul Giamatti), unul dintre părinții Declarației de independență. Alături de el (sau, prin ochii săi) apar alte figuri istorice: Benjamin Franklin, George Washington și Thomas Jefferson – ceea ce ar putea da impresia că serialul nu este altceva decât o altă formă de propagandă americană.

adams2

Dincolo de ceea ce noi considerăm acum un „patriotism desuet”, regizorul Tom Hooper (laureat Oscar pentru The King’s Speech) pune în scenă momente din viața înaintașilor fără presiunea imaginii: greutățile sunt lăsate pe umerii acestora (cel puțin, a celor dispuși să și le asume), iar noi îi vedem prin prisma dezacordurilor dintre ei: Ben Franklin pare un bătrânel șmecher, Washington, de o prudență exagerată, Jefferson, dominat de radicalism.

Mesajul serialului este că rolul istoriei (atât americane, cât și sic! europene) s-a pierdut, reprezentările sale contemporane nefiind altceva decât încercări de mistificare a ei. De remarcat ocazia oferită de seriale actorilor aflați la apogeul carierei, de a face „rolul vieții” – aici Paul Giamatti, precum Kevin Spacey în „House of Cards”.

Reclame

Serialul „Knick” la al II-lea sezon

După Dr. House, apăruse alt serial cu medic charismatic: The Knick regizat de Steven Soderbergh. Clive Owen ține o vreme capul de afiș al dramei marca Cinemax despre medicină, moralitate și relații rasiale de la început de secolul XX, apoi, nu știu cum și de ce precis, dar serialul se pierde.

Plimbat când pe Cinemax, când pe Cinemax2, insuficienta promovare a orelor sale de difuzare – dintr-unul sau altul din motive, pur și simplu am renunțat să-l mai urmăresc, deși părea interesant. Acum, că se anunță un nou sezon, mai facem o-ncercare, mai ales că simpaticul Dr. Thackery vrea să se întoarcă la spitalul Knick.

Amer (2009) – un film giallo

Amar este un film franco-belgian care a rulat aseară pe Cinemax. Îl puteți revedea mâine pe Cinemax2 imediat după ora 12. Eu abia aștept să-l revăd (întreg) pe 27, pentru că din cauza etichetei horror atașată în mod eronat prezentării filmului (a fost prima oară și ultima oară când voi fi apăsat pe butonul info al telecomenzii) am pierdut începutul filmului, făcând zapping pe alte programe până când, în lipsă de altceva, am trecut prin canalul pe care se difuza. Și n-am mai putut să schimb de pe el, deși îmi era foarte somn, asta pentru că oferă o experiență estetică de excepție.

N-am reușit să-mi dau seama exact de subiectul sau acțiunea filmului, dar scenele urmărite de mine stăteau în picioare singure – ba chiar au fost un răsfăț intelectual și vizual. Regizorii Hélène Cattet și Bruno Forzani (formează un cuplu de francezi stabiliți în Bruxelles în 1997) au făcut din Amer un omagiu postmodern al genului giallo. Pentru cine nu știe, giallo este un subgen al slasher-ului (primul film slasher este considerat Psycho-ul lui Hitchcock). Cuvântul „giallo” înseamnă galben în italiană și a fost folosit ca o etichetă – indicând că genul derivă din asocierea cu romanele ieftine de mister, foarte populare în Italia post-fascistă, care aveau coperțile galbene

În Italia, termenul definește thrillerul (de obicei de ficțiune polițistă/crimă, mister și sub-genuri de groază), indiferent de țara de origine. În țările anglofone însă, giallo este folosit pentru a desemna un anumit sub-gen de filme italiene polițiste/de crimă care includ adesea elemente de ficțiune de groază și erotism (similar genului francez fantastique). Giallo a debutat la mijlocul/spre sfârșitul anilor 1960, și-a atins punctul culminant în popularitate prin anii 1970, scăzând în următoarele decenii – deși unele producții de acest gen continuă să apară. Pentru cinefilii români, regizorul britanic Peter Strickland, care a debutat cu Katalin Varga, filmat în Ardeal și produs de Libra – casa de filme a lui Tudor Giurgiu, are în portofoliu un film din acest gen și anume Berberian Sound Studio (2012)– în care joacă și actrița româncă Fatma Mohamed (am comentat Duke of Burgundy aici).