Arhive pe etichete: Bogdan Mirică

Din presa cinefilă 15-30 iunie

*în ZiarulMetropolis.ro, Petre Ivan anunță un nou documentar al lui Radu Jude, iar Liliana Matei scrie despre serile de film UrbanEye, aici.

*într-un articol de pe platforma FilmSense.Eu, Rareș George-Nae sesizează ritmul lent imprimat în Câini westernului de Bogdan Mirică, un film pe care Ioan Pop-Curșeu îl consideră în revista Steaua o alegorie grotescă.

*Radu Toderici scrie în revista Steaua despre TIFF 2016. Filmele românești și restul, văzând ultima ediție ca o „competiție de formule cinematografice, mai mult sau mai puțin comerciale, o bunã parte din ele provenite din spațiul european”, răspunzând la întrebarea ce formule testeazã regizorii (români sau nu) aflați în afara mainstream-ului, ce genuri îi tenteazã și cum își negociazã ei relația cu publicul?

*pe sfârșitul lunii iunie, începe Animest Brașov

Reclame

Din presa cinefilă 1-15 iunie

Un eveniment în curs, având ca temă filmul românesc, are loc la Londra între 6 și 28 iunie: o retrospectivă de mari dimensiuni, cu ambiții exhaustive, a „Noului cinema românesc”, organizată de British Film Institute și ICR Londra. Pe lângă cele 25 de proiecții de film au loc o serie de întâlniri la care participă Anamaria Marinca, Andrei Gorzo, Anca Damian, Tudor Giurgiu și Radu Muntean (deși anunțat, Cristi Puiu n-a mai reușit să ajungă la evenimentul dedicat filmografiei sale), curator: Andrew Geoff de la „Sight and Sound”. Mai multe detalii despre evenimentele care au loc, aici.

Ultimul număr al revistei „Film” (editată de UCIN) dedică cea mai mare parte a paginilor sale participării românești la Festivalul de la Cannes. Ediției 2016 i se dedică dosarul „Les Films de Bucarest à Cannes”, care include un istoric al participărilor la prestigiosul festival și comentarii dedicate în principal filmelor românești selectate în competiția principală („Bacalaureat” de Cristian Mungiu și Sieranevada de Cristi Puiu) și în secțiunea „Un Certain Regard” (Câini de Bogdan Mirică). 

filmNumărul acordă pagini importante și altor competiții cinematografice internaționale cum sunt: Festivalul de la Bari, Festivalul de la Toulouse, Festivalul NexT, Festivalul internațional al Filmului Experimental de la București, Festivalul film documentar One World Romania, Cinepolitica sau Festivalul Filmului European. Un alt dosar al numărului 2/2016 al revistei este dedicat reprezentării cinematografice a regalităţii în România, filmografiei (nu prea bogate) a portretelor capetelor încoronate, abordate de cele mai multe ori din perspective marcate ideologic. Mai multe detalii pe pagina revistei.

Premiații TIFF 2016

Așa cum anticipam, Trofeul Transilvania în valoare de 15.000 de euro (oferit de Staropramen) a mers la Câini, în regia lui Bogdan Mirică, care a beneficiat de o distribuție de excepție: Gheorghe Visu, Teodor Corban, Dragoș Bucur și Vlad Ivanov.

Al doilea ca importanță și valoare, Premiul pentru Cea mai bună regie / 5.000 de euro, l-a luat Avishai Sivan, pentru Tikkun, în vreme ce Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, a fost oferit de HBO producției Vrăbii / Sparrows, în regia lui Rúnar Rúnarsson.

Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), i-a fost oferit de Cinelabs România lui Gabriel Achim, regizorul filmului Ultima zi în vreme ce Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson, a mers la O noapte în Tokoriki, în regia Roxanei Stroe.

O frumoasă supriză, Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank, l-a răsplătit pe Ion Indolean pentru regia Discordiei. Premiul Publicului, oferit de MasterCard a fost acordat filmului Ușa deschisă / La Puerta Abierta, în regia Marina Seresesky. Au urmat apoi premiile onorifice:

Premiul pentru întreaga carieră, actriței Sophia Loren

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes actriței Carmen Galin

Premiul pentru întreaga carieră – actriței Orosz Lujza

Premiul Special pentru Contribuția adusă Cinematografiei Mondiale, producătorului Iain Smith

Premiul Special – Trofeul Transilvania 15, regizorului Cristi Puiu

Premiul publicului și Premiul competiției se mai pot vedea azi – dacă proiecțiile nu sunt deja sold-out. Tot azi publicul poate participa la întâlnirea cu Mădălina Ghenea de la TIFF Lounge, de la ora 17. Mai multe detalii aici și aici.

 

Bogdan Mirică, regizorul Câinilor – la TIFF Lounge

Regizorul filmului Câini, Bogdan Mirică, a venit de la Cannes cu Premiul FIPRESCI. După prima proiecție din țară, de la Cinema Victoria din Cluj, aterizează la TIFF Lounge cu trei actori ai filmului: Vlad Ivanov, Gheorghe Visu și Raluca Aprodu

Moderatorul întâlnirii, jurnalistul Mihnea Măruță:

MM: Domnul Vlad Ivanov este un veteran al acestor întâlniri, dar prima întrebare e pentru dumneavoastră (Bogdan Mirică) și sună așa: moare bătrânul lider, urmașul nu mai e interesat de pământ, situația este controlată de o rețea mafiotă – în ce măsură putem vorbi despre o parabolă politică în filmul dumneavoastră, dacă v-ați gândit și în acești termeni?

BM: La un moment dat am citit un fel de… evaluare a scenariului (nu o să intru în detalii, dar sunt oameni care se ocupă de așa ceva: citesc scenarii și le evaluează) și cineva spunea ca e o parabolă după… Biblie și că Roman este Isus, iar Samir este Iuda sau diavolul, și tot așa… toate astea sunt lucruri care, dacă se întâmplă și dacă sunt interpretate de spectator, e cu atât mai bine, dar pe mine mă interesează ca atunci când fac un film să țin povestea în mână și în niște limite foarte concrete.

Ca să vă răspund pe scurt la întrebare: filmul nu este o parabolă a situației politice de la noi. Mi se pare că ei, politicienii, primesc oricum prea multă atenție și în niciun caz nu am avut intenția să-mi dedic cinci ani de viață, să fac un film despre niște oameni… care nu sunt în arealul meu de interes.

MM: Atunci pentru ce v-ați dedicat cinci ani din viață, cărei idei?

BM: E un comentariu pe care am vrut să-l fac asupra a ce-am înțeles eu până la vârsta asta despre o parte din natura umană, și foarte pe scurt, și cum să zic, să scoatem pretențiosul din afirmație, e vorba de ce cred eu despre viață și ce cred eu despre film în momentul ăsta – dar parțial, adică nu e o propoziție exhaustivă despre Univers. Adică, aș vrea totuși să țin lucrurile la un nivel mult mai teluric, în nici un caz așa grandios, și…

MM: …filozofic?

BM: Da, și nu-mi place să folosesc cuvinte mari.

MM: Cu toate astea în interviuri anterioare vorbeați de faptul că vă fascinează o anumită paradigmă a masculinității. Și despre asta v-aș ruga să vorbiți: despre relațiile de putere, sunt bărbați mai mult sau mai puțin puternici în filmul dumneavoastră.

BM: Da, dar m-a interesat ideea de masculinitate ca relație între personaje, dar pe de altă parte, mai mult decât atât, m-a interesat cum ele se surpă, cum se autodistrug fiind atât de pătrunse de propriile pulsiuni și de ego, încât nu-și dau seama cum lumea din jur se prăvălește și îi ia cu ea. Adică e vorba de partea auto-distructivă, mai degrabă, în nici un caz doar componenta asta, mai… comercială.

(va urma)

The new Kid in Town – with Dogs

Ați ghicit, este regizorul singurului lungmetraj românesc din Competiția de la TIFF, Bogdan Mirică. Dacă acum cinci ani lua premiul Zilelor filmului românesc cu scurtmetrajul Bora Bora, azi vine de la Cannes direct în competiția principală, și are mari șanse s-o câștige.

Asta pentru că filmul său ne conduce cu mână foarte sigură într-un gen mai puțin explorat de Noul val al cinematografiei noastre – un val dezis, de fapt, de filmul de gen. Lui Bogdan Mirică îi plac animalele: după ce un corb (sau o cioară) provoca un mic dezastru în Bora Bora (dar numai la-nceput și la sfârșit), aici un câine latră tot filmul. M-am întrebat la finalul său de ce i-o fi zis Câini, la plural, dar mi-am amintit că-l cheamă Poliția. Pe câine – așa că se explică.

La fel ca și-n scurt-metrajul său de autor, și aici acțiunea se desfășoară tot la țară, de data asta fiind vorba de un sat din Dobrogea, la granița cu Ucraina. Polițiștii sunt și ei prezenți, oferind câteva scene antologice. Distribuția este de excepție, replicile vin calm (unul mocnit), sunetul are un rol important (ca și liniștea) iar povestea curge firesc: deși ai toate indiciile că se va termina prost, nu plictisește și te ține atent, ca apoi să te facă de-a dreptul curios.

Deși filmul este despre violență, dozajul acesteia este atent livrat: întâi o apariție și o dispariție, apoi o vânătoare, o luptă între băieți în timpul căreia apar amenințări voalate, pentru ca la final totul să răbufnească, făcându-te aproape să răsufli ușurat de așteptare. Un rezultat neașteptat pe care-l smulge de la public acest *thriller (anti-)polițist cu accente western!

*Dacă etichetam Un etaj mai jos drept film anti-polițist, după vizionarea Câinilor trebuie să-i retrag eticheta, redenumindu-l (anti-)thriller. Dogs e thriller-ul. Și nu știu care este mai anti-polițist!