Arhive pe etichete: Amour

A Royal Affair (2012)

Recomand o dramă istorică daneză – despre alianțele regale de secol XVIII. Scenariul (adaptat de regizorul Nikolaj Arcel împreună cu scenaristul Rasmus Heisterberg, după piesa Prinsesse af blodet), prezintă relația cultivatei prințese Carolina Matilda, venită din Marea Britanie să se mărite cu debilul prinț Christian VII al Danemarcei. Am făcut acest mic spoiler pentru că premisa filmului este mai puțin importantă decât actorii care îl joacă: Alicia Vikander (Carolina), Mikkel Følsgaard (Christian VII) și Madds Mikkelsen care face rolul (ingrat) al medicului regal Johann Friedrich Struensee.

Filmul a scăpat oarecum atenției publicului necunoscător (care vânează doar filme premiate = ștampilate; da, știm, lipsă de timp + terapie) deoarece a fost nominalizat pentru Globul de aur și Oscarul pentru cel mai bun film străin împreună cu Amour (2012) a lui Michael Hanneke, care a strâns toate premiile anului următor: Palme d’Or, Cesar, BAFTA, EFA, Golden Globe și Oscar. Ghinion! cum s-ar spune…

Îmi mușc limba și vă las în compania trailerului:

Reclame

45 Years

45 Years (2015) e un film discret și minimalist, în ciuda premisei senzaționaliste. În chiar primul minut al filmului, un bărbat care urmează să sărbătorească 45 de ani de căsnicie află de descoperirea în Elveția a trupului înghețat al iubitei lui din tinerețe, moarte pe munte. Miza filmului este și ea corectă, în pură tradiție a filmelor lui Bergman – reorganizarea afectivă a trecutului, ajustarea trudnică și îndelungată unul la celălalt într-un cuplu.

bergman.jpg

Lipsește însă intensitatea din Bergman (Scenes from a Marriage – foto sus), lipsesc dialogurile lui, iar vizual – rien à signaler. După primul minut nu prea mai există surprize (ceea ce poate nici nu e chiar așa rău), deși există sugestia că finalul previzibil e de fapt autoironic.

În fine, rolul principal masculin nu are nici pe departe puterea lui Trintignant din Amour (2012) al lui Haneke , sau măcar din filmele pe teme similare, minore poate, dar foarte vii, ale echipei Michell/Kureishi – Venus (2006), Le Week-End (2013).