Arhive pe etichete: Alicia Vikander

Testament of Youth (2014)

Regizat de James Kent, filmul Testament of Youth (2014) are două mari teme: iubirea, pe de o parte, temă luminoasă și de cealaltă parte, războiul necruțător care aduce un număr imens de morți, care devastează familiile soldaților implicați. Drama se derulează pe fondul primul război mondial dar înclină și spre speranță, spre un mesaj despre pace.

Filmul o are ca protagonistă pe scriitoarea Vera Brittain (Alicia Vikander) care de la început se arată o fire rebelă, independentă, curajoasă în scena în care refuză pianul oferit de tatăl său preferând să studieze la Oxford în locul cadourilor scumpe. Edward (Taron Egerton), fratele Verei, îl convinge pe tatăl său să-i dea voie fetei să meargă la Oxford având în vedere marea dorință a acesteia dar și inteligența sclipitoare de care dăduse dovadă până atunci.

2015-sony-pictures-classics-1

Sursă:  2015 – Sony Pictures Classics

Admiterea Verei la universitatea prestigioasă Oxford este și prilejul de a-l cunoaște pe Roland (Kit Harington) alături de care descoperă că au o pasiune comună și anume dorința de a deveni scriitori. Legătura lor e întreținută prin întâlniri, scrisori și totul se transformă încet într-o relație de iubire. Însă, frumusețea și pacea dintre ei este umbrită de anunțul războiului iminent, iar Vera se confruntă cu o situație apăsătoare: fratele ei Edward decide să lupte în război și la scurt timp după această veste, află de asemenea că Roland s-a înrolat.

2015-sony-pictures-classics-4

Sursă:  2015 – Sony Pictures Classics

Vedem apoi derulându-se niște scene tare sensibile, emoționante: războiul ce îi desparte pe Vera și Roland ne arată plecarea trenului în care Roland se îndrepta spre front, ziarul în care Vera citește noutăți despre război și unde vede liste întregi cu numele oamenilor morți în război și picăturile de ploaie care cad peste paginile sfâșietoare, momentul în care se decide să abandoneze Oxford pentru a fi infirmieră, simțind că în acel context, mai potrivit ar fi să acționeze, să contribuie cu ceva la salvarea sau la îmbunătățirea stării soldaților.

E un film care ne arată o poveste de dragoste dureroasă pentru că i se interpune războiul crud. Experiența dură prin care trece Vera o face să se concentreze la munca ei, iar timpul pare să treacă mai repede până ce primește vești de la Roland. O scenă tulburătoare e cea în care Roland se întoarce pentru trei zile datorită unei permisii și îi propune Verei să devină soția sa. Amândoi privesc marea și totul pare senin. Pentru câteva clipe doar. Ziua de Crăciun în care urmau să se căsătorească îi aduce Verei vestea morții lui Roland.

Sursă:  2015 – Sony Pictures Classics

Urmează zbuciumul interior al Verei însă aceasta continuă să fie infirmieră, chiar are grijă de inamicii britanicilor de atunci, germanii, lucru care o face să se întrebe ce înseamnă războiul și dacă chiar merită să lupți împotriva unei națiuni care până la urmă e formată tot din oameni. Ideea acesta este accentuată atunci când un german îi cere iertare iubitei sale înainte să moară, iar acest gest uman o face pe Vera să militeze pentru pace, convingere pe care o susține în memoriile sale.

E un film profund care mi-a plăcut pentru că te scoate din stare de confort, te face să te gândești la concepte precum fericire, vis versus realitate, fragilitate a omului dar și la puterea omului de a o lua de la capăt și de a lupta pentru convingerile sale. Mi-a plăcut că are scene care îți ajung la suflet, care te fac să trăiești odată cu personajele. Dincolo de asta, imaginile sunt foarte bine puse la punct, inclusiv îmbrăcămintea protagoniștilor care chiar duc cu gândul la perioada primului război mondial.

Recomand cu drag.

2015-sony-pictures-classics-3

Sursă:  2015 – Sony Pictures Classics

Surse imagini:

  1. 2015 – Sony Pictures Classics, http://sonyclassics.com/testamentofyouth/
  2. http://www.imdb.com/
Reclame

Burnt (2015) – un american la Londra, via Paris

Screen-Shot-2015-09-28-at-9.51.07-AM

Recomandarea mea de azi, despre un Super-chef autocondamnat la penitență cu scoici în Louisiana, pentru că ar fi distrus restaurantul mentorului său Jean-Luc, prin Paris. Adam Jones junge la Londra și vrea trei stele Michelin. Acesta e back-story-ul filmului, care merită văzut, în ciuda notei mici de pe Imdb, pentru avalanșa de staruri și trimiteri cinefile.

burnt01.jpg

Fac un mic spoiler, pentru exemplificarea ultimei afirmații:

– Ca să obții o stea, trebuie să fii…. ca Luke Skywalker. Pentru două, oricine ar fi fost Alec Guiness, trebuie să fii ca el. Dar pentru trei, oh, ar trebui să fii Yoda! explică David, agățat de Adam (Bradley Cooper) într-un fast-food.

– Ai văzut filmul Cei șapte samurai? își întreabă el psiho-terapeuta (Emma Thompson).

– Așa vreau să fie și chef-ii mei!

Plus câteva ziceri din fundal: Eram un chef bun. Câteodată chiar eram așa de bun precum mă credeam. Cel puțin așa mi s-a spus 🙂

Bon appétit!

A Royal Affair (2012)

Recomand o dramă istorică daneză – despre alianțele regale de secol XVIII. Scenariul (adaptat de regizorul Nikolaj Arcel împreună cu scenaristul Rasmus Heisterberg, după piesa Prinsesse af blodet), prezintă relația cultivatei prințese Carolina Matilda, venită din Marea Britanie să se mărite cu debilul prinț Christian VII al Danemarcei. Am făcut acest mic spoiler pentru că premisa filmului este mai puțin importantă decât actorii care îl joacă: Alicia Vikander (Carolina), Mikkel Følsgaard (Christian VII) și Madds Mikkelsen care face rolul (ingrat) al medicului regal Johann Friedrich Struensee.

Filmul a scăpat oarecum atenției publicului necunoscător (care vânează doar filme premiate = ștampilate; da, știm, lipsă de timp + terapie) deoarece a fost nominalizat pentru Globul de aur și Oscarul pentru cel mai bun film străin împreună cu Amour (2012) a lui Michael Hanneke, care a strâns toate premiile anului următor: Palme d’Or, Cesar, BAFTA, EFA, Golden Globe și Oscar. Ghinion! cum s-ar spune…

Îmi mușc limba și vă las în compania trailerului:

The Danish Girl

Simpaticul englez Eddie Redmayne se întoarce pe lista nominalizaților la premiul Oscar pentru cel mai bun actor cu rolul Einar, un bărbat nesigur pe sexualitatea sa. Deși pare a folosi aceeași rețetă cu rolul Stephen Hawking (cea câștigătoare), acesta este însă unul mai greu, sau poate ușor doar de căzut în ridicol.

Pornind de la un caz real, al artistului Einar Wegener, primul bărbat care a încercat sa devină femeie, Daneza nu apelează la mitul primar al androginului, ci încearcă să pătrundă în intimitatea cuplului; în personalitatea lui, dacă vrem. Se spune (o fac cei cu pretenții de psihologi) că o relație dă naștere unei a treia personalități – care are chiar și un nume: personalitatea de cuplu. Iar în acest cuplu particular de artiști, o Alicia Vikander mai plinuță și mai colorată la față (aproape bolnăvicioasă), interpretează nu suficient de convingător (aceasta poate fi o impresie subiectivă, dat fiind că am văzut-o în prea multe filme în ultima perioadă) rolul Gerdei Gotlieb, o pictoriță în căutarea propriului drum spre succesul de care soțul său se bucura deja, în Danemarca secolului trecut.

Regizorul Tom Hooper (The King’s Speech, Les Miserables) reușește să prezinte în tonuri tulburi atât specificul danez (folosind filtre albastre pentru peisaje) cât și scenele din interior (extraordinară preluarea de către cameră a privirii lui Einar când o admiră pe Ulla, în primele minute ale filmului).

Dincolo de corectitudinea politică pe care o avansează mai mult sau mai puțin subtil (cum zic cei deranjați de faptul că în rol a fost distribuit un cis- și nu un transgender), The Danish Girl se vrea un film cu dublu mesaj, unul provocator (cum că avem prejudecăți și chiar ne temem de ceea ne este străin) și în completare, de respect și acceptare a sexualității celuilalt (ideea că avem o relație viscerală pentru că nu înțelegem).

Chiar dacă nu va lua Oscaruri pentru rolurile protagoniștilor (cea mai reușită interpretare din film fiind Ulla lui Amber Heard), filmul merită un premiu pentru celelalte două categorii la care este nominalizat: decoruri și costume. Aceasta pentru că încearcă (și pe alocuri reușește, chiar dacă nu acolo unde și-a propus) să prezinte în culori frumoase o realitate tristă, a unor operații nereușite și a unui (trans)gen marginalizat – sau cel puțin așa era acum un secol, în ziua de azi fiind subiectul discriminării pozitive.

Cei doi actori principali figurează însă (cu ceva mai multe șanse) pe lista nominalizaților la premiile britanice BAFTA, iar Daneza concurează, alături de Homarul în sos grecesc, la premiul pentru cel mai bun film britanic.

3 filme noi și un vechi serial

Pentru că pe blogul „Ce filme văd” se încheagă o echipă de autori care văd și vă recomandă mai multe filme decât puteți vedea de unul/una singur(ă), putem deschide o rubrică nouă. Ce apare nou în 2016?

Am pomenit de un vechi serial: mă bucur să anunț că după Seinfeld, a cărui turnare a fost o poveste în sine (cu care și începe serialul) – ei bine, urmează filmul.

Cel mai în vogă cuplu de la Hollywood, Michael Fassbender și Alicia Vikander (s-au afișat prima oară împreună la gala Globurilor de Aur) joacă alături de Rachel Weisz în filmul The Light Between Oceans, regizat de Derek Cianfrance (The Place Beyond the Pines). Scenariul este adaptat după romanul omonim, publicat de M.L. Stedman în 2o12.

lightbetweenoceans

După ce a filmat 12 ani o copilărie (sic!), Linklater s-a gândit să facă și un sequel la Boyhood. Ca să nu fie totul chiar evident, în Everybody Wants Some viața de student, colegii și prima iubire apar ca un prequel, cu punctul de pornire în anii ’80.

The Girl on the Train în regia lui Taylor (cunoscut ptThe Help) Emily Blunt joacă rolul unei tinere fără slujbă, alcoolică și depresivă, care merge în fiecare zi cu trenul. Într-o zi vede ceva ce o şochează, ajungând astfel să ia parte la vieţile pe care le-a observat doar de pe margine.