Arhive pe etichete: Alain Delon

,, Ferma suspiciunilor” / Les granges brûlées

,,Ferma suspiciunilor” (1973) este un film quasi polițist în regia lui Jean Chapot,în care este urmărită o anchetă desfășurată în mediu rural, mai precis un sat de munte din Franța. Este anchetată o crimă și suspecții principali sunt proprietarii fermei aflate  mai aproape de locul unde a fost găsit cadavrul.
Investigația este făcută sub conducerea directă a judecătorului de instrucție Pierre Larcher , un orășean get-beget care are de furcă mai ales cu conducătoarea ,,clanului” soție , mamă și bunică  foarte  reticentă la orice ingerință a vreunei persoane străine în viața și treburile familiei sale. Larcher , un bărbat blând, manierat , dar încăpățânat are o viziune despre viață  total diferită de a dârzei fermiere. El este la început iritat de legea a tăcerii care domnește în această comunitate închisă. Totuși, pe măsură ce se desfăsoară investigațiile, ies la iveală secrete ale membrilor acestei familii .Nu doar că devin mai dubioși dar se pare că familia nu este chiar monolitul pe care șefa casei vrea să-l afișeze, ea însăși recurgând la minciună și tăinuire pentru a-și apăra fiii.cu orice preț  .

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Calitatea documentară a filmului salvează din modestia scenariului , surprinzând portretul țăranului francez la începutul anilor`70 , modul de viață, cu greutățile sale, izolarea care face ca o comunitate să se bizuie doar pe propriile forțe, deci și pe relațiile mutuale dintre membrii săi.  Actorii  Simone Signoret  și  Alain Delon  în rolurile principale fac față fiecare în felul său.  Delon , foarte grav, pentru a avea o morgă intimidantă , este cam încordat și artificial. Signoret , o ,,mama leone” foarte energică si severă , adevăratul bărbat al casei,  e o foarte bună reprezentantă a matriarhatului din zonele aspre ale lumii. Sufletul omului de la munte nu e pur și simplu aspru :pe parcurs este dezvăluită complexitatea psihologică a femeii care înainte de toate rămâne mama care-și apără odraslele chiar și după ce nu mai este orbită de iubire.   Muzica filmului  scrisă de Jean-Michel Jarre subliniază atmosfera glacială .

Jean Chapot  a fost la primul și ultimul său lung-metraj, deoarece la filmări nu a știut cum să se poarte cu vedetele de cinema, fițoase și arogante care l-au înlăturat și regia s-a făcut sub îndrumarea lui Alain Delon și a altor doi colegi de breaslă ! Emoji

Reclame

La prima notte di quiete (1972)

Prima noapte de liniște (fr. original Le Professeur), în regia lui Valerio  Zurlini, se bucură de o distribuție de excepție:

*Prima noapte de liniște e un film atipic, singular pentru Alain Delon, care nu prea pare în elementul său în acest rol de… (hi,hi) profesor! A mai făcut câteva roluri de caracter, dar de altă f(r)actură:
– neîngrijit, mereu crispat, cu țigara tinută neglijent în colțul gurii
– elevii pot face ce vor la clasă, chiar să fumeze și ei (corect!) cu condiția să nu deranjeze ora
– iubitor de poezie, în care își îneacă supărările și despre care vorbește cu pasiune, recită din memorie, și totuși, nu face ravagii printre eleve…
laprimanotte
În afara sezonului turistic orașul Rimini pare un port cețos, cu climatul său provincial și o atmosferă apăsătoare de mediocritate sordidă, cu bârfe și secrete triviale, sexualitate abrutizată; rarele scenele de dragoste, scurte și intense, sunt un suflu de oxigen. Memorabil, primul sărut al protagonistului cu fata de care e îndrăgostit!
00822004
Daniele Dominici (Alain Delon), profesor de literatură care suplinește un profesor de la un liceu din Rimini, clar că nu e în apele lui: mereu cu aceleași haine uzate, neras (încă nu era modă: ori păreai cool, ori doar cam certat cu igiena), privirea încruntată și tristă (brand-ul Delon), cu nelipsita țigară lipită în colțul gurii și cam indiferent la tot ce-l înconjoară, pare că poartă în suflet o traumă care nu se vindecă. Timpul și-l petrece mai puțin cu soața (Lea Massari) de care a divorțat, dar cu care coabitează nu atât din obișnuință cât datorită faptului că ea e cea care-i mai înțelege, cât de cât, disperarea (oricum infidelitatea ambilor parteneri e asumată).

le-professeur_44082_2023În afara orelor de curs unde fumează non-stop, permițând acest lucru și elevilor (probabil sub influența gravei răzmerite studențești din Paris, 1968), profesorul frecventează o gașcă de pierde-vară avuți și desfrânați, joacă și pierde la cărți și bea cam mult. Oricum, nu dă importantă conveniențelor, fapt care îi provoacă neplăceri.

Altfel e un prof iubit de elevi, pentru că îi mai servește cu câte o țigară, îi pune să scrie despre viața lor, îi lasă singuri și merge din oră să-și cumpere ziare si de aceea îl suportă să-l audă vorbindu-le cu pasiune despre Petrarca, Manzoni, Goethe, Stendhal.

le-professeur-01

Filmul e inegal: începutul incitant, spre sfârșit scene plictisitoare. O poveste banală, fără nimic deosebit – cu excepția scenei cheie a filmului, cu dialoguri foarte violente. Finalul, expediat în grabă, e de-a dreptul ratat. Totuși, pe cât de imperfect, pe atât de tulburător, acest film nu ne lasă indiferenți, pentru că profesorul speră și atunci când e clar și puțin probabil să-și clădească un nou început. Citiți continuarea recenziei pe CeFilmeVăd.eu

tumblr_mjnwqpyYmL1rcwe0io1_500

*Prima noapte de liniște este un citat din Goethe: se referă la moarte, când nu mai avem vise.

Carol (2015)

Carol sau, aș spune… vânt de libertate, este un film nominalizat la categoria principală Best movie a premiilor Bafta, cu șanse mari să câștige. Spun aceasta pentru că reprezintă o adevărată bijuterie stilistică pune accent pe estetica filmului: de la alegerea costumelor până la mișcările camerei (obiectivului), trecând prin frumusețea luminii și cadrajelor. Scenariul și realizarea artistică rivalizează în rafinament, lăsând pe planul doi, discret pasiunea fizică. Da, este vorba de două femei a căror relație de dragoste se lovește de convențiile Americii puritane a anilor `50.

carol

Viața Theresei (Rooney Mara), o tânără lucrătoare într-un mare magazin newyorkez se află în derivă în Ajunul de Crăciun, când, brusc, privirea i se oprește asupra lui Carol (Cate Blanchett), o clientă bogată a cărei distincție și carismă o seduc printr-un adevărat „coup de foudre” ireversibil (?) Atracția va fi reciprocă și va duce la o relație profundă, prilej providențial de șantaj, pentru soțul rafinatei Carol – care ajunge să se teamă pentru custodia copilului ei.

Todd Haines revendică influența instantaneelor și fotografiilor artistice făcute de nu puține femei, la începutul anilor `50. Scenarista Phylis Nagy a cunoscut-o de mulți ani pe romanciera Patricia Highsmith, care nu a fost niciodată mulțumită până acum de ecranizările scrierilor sale, afirmând că i-a plăcut enorm Alain Delon, în The Talented Mr. Ripley (1960), dar filmul (adaptare a romanului ei) a dezamăgit-o.