Arhive pe etichete: Aferim!

La mulți ani, Radu Jude!

Abia ieri am aflat de ce n-a venit regizorul la Gala GOPO, manifestare ce a reușit să dubleze deja mult-premiatul său Aferim!  Jude & Co obţinuseră până acum opt premii: Ursul de argint la Berlin 2015, Youth Jury Award la Cork International Film Festival, Distribution Award şi Grand Prize City of Lisbon la IndieLisboa Independent Film Festival, Golden Bayard pentru imaginea lui Marius Panduru, la Namur, ICS Award pentru cel mai bun film nor released in 2015 acordat la International Cinephile Society Awards, și OFCS Award) plus alte trei nominalizări: la European Film Awards 2015, pentru scenariu, la Berlin și pentru Ursul de aur și tot la Namur, pentru cel mai bun film francofon. Plus încă 13 statuete Gopo-uri, pentru el mai bun film, regizor (Radu Jude), actor rol principal (Teodor Corban), actor rol secundar (Alexandru Dabija), actriţă rol secundar (Mihaela Sîrbu), scenariu (Radu Jude şi Florin Lăzărescu), imagine (Marius Panduru), montaj, sunet, decoruri, costume, machiaje şi coafuri (premii la 12 categorii) plus premiul Societății Cinematografilor.

Cele 13 statuete au fost confirmate și de Premiul pentru cel mai mare succes de casă în 2015. Acum, vorbind la rece, oare este Aferim! un film chiar atât de bun, să eclipseze tot ce s-a făcut în 2015, ori n-a prea avut concurenți? Așa cum aprecia criticul Doru Pop în cronica de întâmpinare din Adevărul, filmul este al unui cineast matur. Are o construcţie cinematografică solidă, de la imaginea lui Marius Panduru, la montajul lui Cătălin Cristuţiu. În plus, decorurile Augustinei Stanciu, costumele Danei Paparuz, machiajele şi coafurile la care au muncit Petya Simeonova, Bianca Boeroiu, Domnica Bogdan – tot acest efort colectiv încerca să refacă o imagine a Țării Românești la început de secol XIX.

Filmul în sine trebuie văzut şi apreciat pentru dimensiunea sa istorică, documentaristă, aproape artistică. Dacă la toate acestea adăugăm și abordarea unei teme sensibile a zilelor noastre (sclavia / robia romilor), pare că avem chiar o rețetă de succes. Lui Radu Jude îi iese reconstituirea istorică prin cadre lungi cu impact vizual dublat de costumele de epocă, limbajul arhaic (puțin cam obositor, cu scăpări, însă inteligibil), din care nu lipsesc poveţele, așa că, uneori, pare că suntem într-o poveste. Apoi, prin câteva gafe de limbaj, ne trezim proiectați în contemporaneitate și realizăm, pe măsură ce road-story-ul avansează, că nu doar motivul istoric, ci și scenariul sunt doar un pretext ideologic. Melanjul ăsta poate să dea foarte bine celor care n-au prea pus mâna pe cărți și iau de bună propaganda vizuală, invocând vremuri uitate, în încercarea de-a le ignora pe cele „de mult apuse”.

Ori ceilalți, care (așa cum remarca Alex Cistelecan) au trăit pe jumătate într-o realitate de stânga, și încearcă să supraviețuiască la maturitate într-o lume ce se vrea diferită, sunt nu doar sensibili, ci și atenți la aceste nuanțe. Iar aici vorbim despre populația activă, rămasă în țară. Nu despre cealaltă jumătate, care a plecat să lucreze în economii ceva mai puțin… sub-dezvoltate, și a cărei mentalitate n-o va mai schimba nici capitalismul în care își câștigă existența. Bombardamentul mediatic este îndreptat, prin Aferim! asupra celor care încă mai bântuie cinematografele din România, iar asta justifică premiile de la festivaluri oarecum de nișă: Berlin, Lisabona și Madrid. Să fim serioși, filmul n-a ajuns nici la Cannes, și nici nu s-a apropiat măcar de Oscar, luat de vecinii maghiari. Dar asta nu înseamnă că Radu Jude nu merită felicitat de ziua lui, ori că noi, cinefilii, ne-am pierdut orice speranță de a vedea și filme bune la cinematografele românești. 

Reclame

Cine ce a câștigat la GOPO

Așa cum ne așteptam, Aferim!-ul regizat de Jude a luat nu mai puțin de 13 statuete la ediția 2016 a premiilor Gopo, inclusiv cele mai importante secțiuni:

  • Premiul pentru cel mai bun film
  • Premiul pentru cel mai bun regizor – Radu Jude, care nu a fost prezent la eveniment
  • Premiul pentru cea mai bună imagine – Marius Panduru

Florin Piersic a primit Premiul pentru întreaga sa cariera, Constantin Drăgănescu, Premiul pentru întreaga activitate, iar actorul – cascador Paul Fister, Premiul special.

Iată lista celorlalți câștigători:

  • Cea mai buna actriță în rol principalIoana Flora, ‘Acasă la tata’ – felicitări!
  • Cel mai bun actor in rol principalTeodor Corban, “Aferim” – sigur că da, socotind și Un etaj mai jos!
  • Cea mai buna actriță în rol secundarMihaela Sirbu, “Aferim”
  • Cel mai bun actor în rol secundar Alexandru Dabija, “Aferim”
  • Cel mai bun scenariuRadu Jude + Florin Lazarescu, “Aferim” – mda, ce păcat că l-au ratat!
  • Cel mai bun montajCatalin Cristutiu, “Aferim”
  • Cele mai bune costumeDana Paparuz, “Aferim” – da!
  • Cele mai bune decoruriAugustina Stanciu, “Aferim”
  • Cel mai bun sunet – Momchil Bozhkov, Dana Lucreția Bunescu, Cristinel Șirli, “Aferim”
  • Cea mai bună muzică originală: Alexander Bălănescu, pentru “Muntele magic”
  • Cel mai bun film documentar Aliah Dada, regia Oana Giurgiu
  • Cel mai bun film de debut – “Lumea e a mea(Nicolae Constantin Tanase) 
  • Tânără speranţă:  Ana Maria Guran – felicitări!
  • Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: “Ramona”, regia Andrei Crețulescu
  • Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Chat with Alice”, regia Sandra Isabela Țenț
  • Cel mai bun film european: Leviathan, regia Andrey Zvyagintsev

Întrebarea este: ce-a avut de câștigat filmul românesc prin… 13 statuete? Aferim?

Azi, premiile GOPO

APFR – Asociaţia de promovare a filmului românesc – organizează azi în Sala Mare a Teatrului Național I.L. Caragiale, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, a Ministerului Culturii și Babel Communications, a X-a ediţie a Galei Premiilor GOPO. Pe lângă trofeele serii (Cel mai bun filmCel mai bun regizor), în ediția 2016 se va acorda Premiul pentru Întreaga Carieră, actorului clujean Florin Piersic.

În topul nominalizărilor de la această ediție conduce Aferim! (cu 12 nominalizări) urmat în clasament de București Non-Stop și De ce eu? cu 9 nominalizări fiecare, și de Acasă la tata cu 8 nominalizări. Lumea e a mea și Un etaj mai jos, au primit fiecare câte 7, semn că avem prea multe categorii. Nominalizările la categoriile premiilor Gopo au fost stabilite de un juriu de preselecţie alcătuit din Stere Gulea (regizor), Florin Piersic Jr. (actor), Daniel Mitulescu (producător), Melania Oproiu (monteur), Sorin Botoşeneanu (operator/ profesor universitar – UNATC), Miruna Berescu (directorul Festivalului de Film Independent Anonimul) şi criticii de film Cristina Corciovescu, Ştefan Dobroiu, Doinel Tronaru, Laurenţiu Brătan şi Ionuţ Mareş.

În final, Aferim! va mai bifa, pe ne-merit, câteva premii, înainte să ajungă la coșul de gunoi al (hipsterizării) istoriei. Mă bucură prezența în top a București Non-Stop-ului de Dan Chișu, nu fiindcă ar fi cine știe ce film, ci pentru nota decentă la care ajunge producătorul independent și pentru intercalarea scenelor antologice cu Besoiu. La fel, Acasă la tata (pentru un debut în lung-metraj), Un etaj mai jos și De ce eu? filme românești acceptabile, așa cum am vrea să mai vedem. Propun să lăsăm capul listei, unde jocurile sunt deja făcute, probabil, și să ne uităm pe sub pomul lăudat, la secțiunile minore:

Cel mai bun film – debut lungmetraj

  • Carmen, în regia lui Doru Nițulescu
  • Acasă la tata, în regia lui Andrei Cohn
  • Lumea e a mea, în regia lui Nicolae Constantin Tănase

Cel mai bun scurtmetraj – ficțiune

  • DISPOZITIV 0068, produs de: Iuliana Tarnovețchi (Alien Film)
    Regia: Radu Bărbulescu
  • ÎN CARE EROINA SE ASCUNDE ȘI APOI ARE PARTE DE O ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATĂ, produs de: Cătalin Drăghici (Wise Factor Entertainment), Regia: Tudor Cristian Jurgiu
  • NU EXISTĂ-N LUMEA ASTA, produs de: Andreea Vălean (Amoidee)
    Regia: Andreea Vălean
  • BLACK FRIDAY, produs de: UNATC „I.L.Caragiale” Bucureşti
    Regia: Roxana Stroe
  • RAMONA, produs de: Andrei Crețulescu, Radu Stancu, Claudiu Mitcu (Kinnoseur Prod, deFilm, Wearebasca), Regia: Andrei Crețulescu

TÂNĂRĂ SPERANŢĂ

  • Rafael Florea, pentru rolul RAFAEL din filmul BOX
  • ROXANA STROE,  pentru regia filmului BLACK FRIDAY
  • Ana-Maria Guran, pentru LARISA din filmul LUMEA E A MEA
  • MIHAI GAVRIL DRAGOLEA, RADU CONSTANTIN MOCANU, pentru regia filmului ROBOȚELUL DE AUR
  • Tudor Platon, pentru imaginea filmului TOATE FLUVIILE CURG ÎN MARE

CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (din cele distribuite la noi în 2015)

  • EX MACHINA / EX MACHINA (Marea Britanie), regia: Alex Garland, distribuitor: Ro Image 2000
  • LE TOUT NOUVEAU TESTAMENT / TESTAMENTUL NOU NOUȚ (Luxemburg – Franta – Belgia), Regia: Jaco Van Dormael, Distribuitor: Independența Film
  • LEVIATHAN / LEVIATAN (Rusia), Regia: Andrey Zvyagintsev, Distribuitor: Voodoo Films
  • THE TRIBE / TRIBUL (Ucraina – Olanda), Regia: Miroslav Slaboshpitsky, Distribuitor: Transilvania Film
  • WINTER SLEEP / SOMN DE IARNĂ (Turcia – Franța – Germania), Regia: Nuri Bilge Ceylan, Distribuitor: Asociația Culturală Macondo

Actorii care vor urca pe scena Teatrului Național I.L. Caragiale pentru a înmâna statuetele Gopo sunt Ada Condeescu, Levente Molnar, Bogdan Dumitrache, Alina Grigore, Bogdan Albulescu, Emilia Dobrin și Oana Pellea.

 

Cu Ilegitim, filmul de nou (festi)val al cinemaului românesc se întoarce

Toate familiile fericite sunt la fel; dar fiecare familie nefericită, este nefericită în felul ei. (Tolstoi, Anna Karenina). Dintre toate, familia Anghelescu reușește să ducă nefericirea celor românești înapoi, de la drama chiuvetei din bucătărie la cea a chiuvetei din baie. Prezentat ca o victorie a cinematografiei noastre la Berlin, filmul lui Adrian Sitaru este de fapt unul ultra-low-budget care își propune să scoată puțin dintr-o temă complicată. Cronicile de întâmpinare franțuzești (Le Figaro) îl remarcă tocmai din acest motiv – cum că nu ar pica în greșeala unui film tezist, care să-și judece personajele. Tema, deși provocatoare, este tratată însă superficial și, în loc să fie explorată, are parte doar de complicații gratuite.

Personajele, de asemenea, sunt insuficient conturate. Cu excepția actorului-fetiș al lui Sitaru (Titieni, care se joacă din ce în ce mai bine pe sine însuși), a actriței principale (Alina Grigore) și a fratelui mai mare (interpretat de Bogdan Albulescu), ceilalți distonează în așa manieră încât se vede de la o poștă că sunt începători. Poate Robi Urs (interpretul lui Romeo) să fi fost excepția ce confirmă regula: dacă rolul său complicat în cuplul gemenilor nu presupunea o afinitate specială cu personajul Sashei, de care nu reușește, în acest context, să se achite.

Încă de anul trecut, după Ursul de Argint câștigat de Aferim!, o hipsterizare big-budget a istoriei, se prefigura eșuarea filmului românesc de nou val pe la Berlin. Iar Ilegitim nu face decât să confirme: indiferent de regizor, majoritatea filmelor noaste sunt o construcție sinuoasă, aproape chinuită, a scenei de final. Stau mărturie Marți, după Crăciun (a cărei explozie dinspre final este totuși prima în top), Aferim!, Comoara, Un etaj mai jos și ultimul, chiar Ilegitim – care putea începe foarte bine cu scena camerei de așteptare de la ginecologie (singura reușită). Peste tot, aceeași construcție narativă liniară – aici, e drept, încercând o idee de ciclicitate, care salvează întrucâtva finalul.

Ținând cont de bugetul redus și (lipsa de) experiența actorilor, rezultatul este, totuși, unul acceptabil. Ar fi exagerat însă a-l considera un film artistic ori unul „de artă”. Singurul său merit este că marchează limitele unei formule, chiar dacă ea pare (încă) una câștigătoare.

 

Aferim! un nou film românesc – același cinema

un fel de jurnal

aferimDeja am avut parte anul acesta de două premiere din seria tot mai așteptatelor filme românești. La fel ca De ce eu? cu care este comparabil ca succes de public (~20.000 spectatori în primul week-end de lansare) Aferim! câștigă interesul publicului propunând o temă actuală, sensibilă pe plan extern și oarecum excesiv finanțată: problema romilor. Dincolo de calitățile incontestabile ale regiei, un mare plus este opțiunea peliculei. Deși spune că intenția sa este de a face cu ochiul spectatorului, sugerând astfel doar o posibilă recreere a unei epoci despre care ar imposibil să știm în amănunt cum a fost, eu cred că regizorul Jude intuiește perfect că tot efortul depus cu reconstruirea costumelor și decorurilor s-ar fi dovedit în van, față cu stridența culorii. Așa, în alb și negru, rezultatul este o imagine limpede, picturală chiar.

În cronica de întâmpinare trebuie spus că filmul ăsta nu e de pierdut. Într-o discuție…

Vezi articolul original 829 de cuvinte mai mult