Arhive pe categorii: western

The Sisters brothers-2018

,,The Sisters brothers” este o comedie neagră bazată pe romanul cu același nume scris de Patrick Dewitt,în 2011.
Filmul marchează debutul  american al regizorului francez Jacques Audiard, recunoscut pentru filme  ca  ..A Prophet”, ,, Rust and Bone” și ,,Dheepan”, câștigător Palme d’Or la Cannes, în 2015. ,,The Sisters brothers” a primit zilele acestea Leul de Argint la Festivalul de la Veneția .
Deși acțiunea filmului „The Sisters brothers” se petrece în Oregon, Statele Unite ale Americii, filmările s-au făcut, în special, în Spania, câteva săptămâni  în  România  și în Franța.
Am citit undeva un fel de aforism  ,,Există western-urile și …celelalte filme”.  Și da,  westernul a apărut  odată cu  cinemaul  în 1895, inspirându-se din literatura și picturile americane care au imortalizat cucerirea Vestului Sălbatic. De-abia  pe la mijlocul  sec.XX  acest gen a atins  apogeul  la Hollywood, fiind reinventat  după 1960  de regizori europeni.

Un  western francez?  Nu e deloc o premieră.  Franța și-a făcut pionieratul european  între anii 1909 – 1914 . Folco de Baroncelli,  și colaboratorii săi  au  realizat  peste 20  de western-uri,  desigur cu subiecte standard: indieni și cowboys atacând trenuri. Personajele , mai ales șefi sioux și văcari, erau prezențe mai mult decât pitorești. Locul pentru filmări era în Camargue sau Delta Ronului , o regiune  din sudul  Franței, cu mlaștini,  pășuni, pǎduri, dune de nisip  și  sǎrǎturi  populate cu tauri , cu  frumoșii săi  cai  albi, o rasă endemică prezentă aici din antichitate. Zona încă nu fusese protejată prin lege.

Câteva titluri la întâmplare The Big Trail (1931  ); Fort Dolorès,1939 a continuat cu alte pelicule de gen Le Soleil rouge (1971 ) Another Man, Another Chance 1977;   Don’t Touch the White Woman! ; The Homesman, 2014 Let the Corpses Tan, 2017.

Regăsim în  filmul  ,,The Sisters brothers”   o paletă de emoții : surpriză, compasiune, stupefacție, tristețe, râs, empatie, curiozitate, nerăbdare și nu în ultimul rând optimism (mi-aduce aminte de ,,Tragedia optimistă” Emoji a comunistului Vsevolod Vișnevski ! ).
Această  frescă istorică care concurează cu renumele western-urilor americane are o ușoară tușă… à la française  dar și  amprenta autorului care ne prezintă o societate în zorii marilor transformări care lovesc din plin protagoniștii. Datorită avântului  industriei, a emigrației în general, dar și al exodului rural, satele  se transformă vertiginos în așezări urbane.
Jacques Audiard a reușit cu filmul său un mare western…american, sumbru și violent, aducându-și aportul la înnobilarea genului prin intimitatea tematicilor .
„The Sisters Brothers” subliniază  lipsa de comunicareînclinația genetică a Omenirii spre violență, prezintă  dualismul  la nivelul comportamentului , al perceperii justiției,  tradiționalismul cvasi- arhaic al unor personaje versus  tendința spre modernism  al altor personaje. Filmul este un subgen nou care ar putea fi calificat drept  western neo-clasic.
Explorările cinematografice ale lui Jacques Audiard sunt exemplul perfect și demonstrația conceptului  kantian  despre o „insociabilă sociabilitate” a indivizilor, concept  care confruntă  două  idealuri: al  omului instinctiv  care duce o existență  marginală în care se bucură de o libertate absolută, cum e cazul  fraților Eli și  Charlie Sisters  și al cosmopolitului  umanist, civilizat,  care are  drumul trasat , dar mai rectiliniu cum sunt ,,prospectorul” de aur si chimistul  Hermann Kermit Warm, un tip idealist  și urmăritorul său,  detectivul John  Morris Ambele arhetipuri sunt într-o simbioză care formează cele două fațete ale naturii umane și, prin extrapolare, definesc paradoxul relațiilor strânse între natură și civilizație. Este  un film intens,  l-aș numi , chiar,  filozofic, cu reflecții  mai puternice decât par, despre  banalitatea răului, violența  oarbă  si  arbitrară  .
Scenariul este specific road-movie -ului pe teren ostil, în care călătoria este mai importantă decât căutarea/găsirea. Fiecare etapă permite personajelor o aprofundare a relațiilor dintre ele.

Această prezentare necesită JavaScript.

În  rolurile principale  Jake Gyllenhaal, Joaquin Phoenix,  John C. Reilly,Riz Ahmed  Rutger Hauer

.

Reclame

Westworld, retrospectivă actori și roluri

În curând vom încerca să găsim unele răspunsuri și să descâlcim (ar fi prea pretențios zis să elucidăm) câteva mistere din primul sezon al serialului „Westworld”. Pentru a-l înțelege cât mai bine este nevoie să cunoaștem actorii și rolurile lor, mai ales că vom da de avataruri, personaje interșanjabile sau trăind pe diferite timelines (în perioade diferite), sugerate de flasback-uri dar și de alte indicii.

Echipa tehnică

Această prezentare necesită JavaScript.

1 Anthony Hopkins – Dr. Robert Ford, creatorul și directorul parcului Westworld
2 Sidse Babett Knudsen –Theresa Cullen, directoarea operațiunilor
3 Simon Quarterman -Lee Sizemore, directorul narațiunilor
4 Luke Hemsworth – Ashley Stubbs, directorul securității parcului
5 Tessa Thompson – Charlotte Hale, director executiv

Gazde

Această prezentare necesită JavaScript.

1  Jeffrey Wright – Bernard Lowe, eminența cenușie a programatorilor, creator al androizilor și ,,avatarul” lui Arnold Weber, adevăratul creator al Westworld, numele Bernard Lowe fiind anagrama acestuia
2  Evan Rachel Wood – Dolores Abernathy / Wyatt? – cea mai veche gazdă
3  Thandie Newton – Maeve Millay, sex worker în saloon
4  Angela Sarafyan și Lili Simmons – Clementine Pennyfeather, fată care lucrează pentru Maeve
5  Ingrid Bolsø Berdal – Armistice, proscrisa rebelă

d8a8b1e2af562259c03d6a9dd973aa2a16fe500b
6 James Marsden –Teddy Flood
7 Shannon Woodward – Elsie Hughes, asistenta lui Bernard, strangulată  în ultimul episod

westworld_trombi_elsie

Oaspeți

1. Ben Barnes – Logan, celibatar bogat,vizitator fidel al parcului
2  Jimmi Simpson – William, un tânăr care vizitează pentru prima dată parcul, prieten cu Logan
3  Ed Harris – William?/ The Man in Black – un veteran oaspete /gazdă?

4  Louis Herthum și Bradford Tatum – Peter Abernathy, tatăl lui Dolores

Locație: Castle Valley, Utah

Remember: click pe fiecare imagine pentru a o mări

Outlaws and Angels (2016)

Western-ul în regia lui JT Mollner îi are în rolurile principale pe Chad Michael Murray (Henry), Luke Wilson (Josiah) și pe Francesca Eastwood (Florence). Un western cam sângeros pentru gustul meu, dar mi-a plăcut coloana sonoră. Povestea e cam sinistră, dar dacă sunteți fani ai genului, s-ar putea să vă placă… 

Anul apariției: 2016

Gen: Dramă, western

Durată: 2 ore

Nota Imdb: 5,5

Banda de nelegiuiți a cărei șef este Henry o ia pe drumul spre Mexic, pentru a scăpa de vânătorii de recompense. Înainte de a ajunge la graniță, obosiți și înfometați, pun stăpânire pe casa unei familii, iar aici descoperim că nimic nu e ceea ce pare. Fiecare personaj are două fețe, la fel cum fiecare poveste are două variante!

Citiți altă recenzie a acestui film pe CeFilmeVăd.eu

Far from Men (2014)

Loin des Hommes este un western existențialist, inspirat de o povestire de Albert Camus (L’Hôte – cuvânt cu dublu sens, care se poate traduce atât ca oaspete cât și ca gazdă). Cu inepuizabilul Viggo Mortensen în rolul unui francez care-i învață să citească pe locuitorii dintr-un sat de munte, în Algeria anului 1954.

După dictonul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, învățătorul Daru acceptă în cele din urmă misiunea, umanitară (sic!) de a escorta un ucigaș până la garnizoana celui mai apropiat oraș, Tinguit.

În vreme ce în vale izbucnește Rebeliunea, cei doi sunt nevoiți să traverseze munții Atlas. Filmul regizat de David Oelhoffen (Nous retrouvailles) a luat în 2014 două premii la Veneția, fiind nominalizat și la Leul de aur. Remarcabilă muzica lui Nick Cave și Waren Ellis, per ansamblu o realizare de excepție a unui regizor de urmărit.

 

Anacronismul filmului istoric

… și reinventarea genului western, ar fi trebuit să fie titlul complet al comentariului despre ultimul film al lui Tarantino, despre care am mai scris aici – dacă n-ar fi sunat pretențios.

Pentru că filmul pretinde ca imaginile să poată fi luate de spectator drept o reprezentare (e drept, virtuală) a realității, teoreticianul german Kracauer considera filmul istoric în genere drept o aberație contrară sensului pe care îl are mediul cinematografic. Jucându-se în granițele unui gen mai puțin prețios, regizorul Quentin Tarantino, la a doua sa încercare pe tema westernului (este nevoie de cel puțin trei ca să faci ceva serios, susținea el într-un recent interviu) nu-și pune astfel de probleme.

Oricât de fidel ar reproduce vestimentația, obiceiurile și atmosfera istorică în care și-au propus să nareze, filmele istorice sunt, după Kracauer, cel puțin latent iritante prin anacronismul lor. Dimpotrivă, Tarantino pare chitit să investigheze cu ajutorul acestui ochean întors câteva paradigme (contemporane) cum ar fi justiția (imparțială)

Urmăriți în clipul de mai jos (nu l-am găsit cu subtitrare, dacă îl are cineva rog să mi-l semnaleze) discursul unuia din cele 8 odioși – The Hangman – interpretat de Tim Roth: