Arhive pe categorii: thriller

Hereditary/Moștenire diabolică (2018) – Filmele horror nu vor mai fi niciodată la fel

În nici 6 ani de existență, studiourile independente americane A24 încep să își lase puternic amprenta în istoria cinematografiei, cu deja un câștigător de Oscar (Moonlight) și multe alte premii la activ, și cu producții din ce în ce mai neașteptate, rezultat al lipsei interferențelor între studio și realizatorii filmului, aceștia din urmă având mână liberă în viziunea pe care își doresc să o transpună pe marele ecran.

Poate părea gratuită introducerea, dar este relevantă pentru că sentimentul avut după film a fost similar cu cel de după vizionarea The Witch (2016) și It Comes at Night (2017), filme care nu au nimic în comun în ce privește producția în afara apartenenței aceluiași studio, A24. Toate cele trei filme „suferă” de aceleași mari particularități: atmosfera neliniștită, evenimentele neașteptate, personajele profund tulburate, răsturnările de situație și gândurile cu care rămâi mult timp după genericul de final.

mv5bodg1ywrhy2qtowjims00y2nhltgzzgutzdjjzge2mjrlm2y4xkeyxkfqcgdeqxvyntazmty4mda-_v1_sy999_cr00674999_al_Cu toate că încă din titlu am menționat genul horror, Hereditary nu este ceea ce numesc eu „horror de duzină”. Elementele de groază sunt mediul în care se derulează evenimentele și trăirile înfiorătoare prin care trec personajele și pe care regizorul reușește să te facă să le compătimești, și mult mai puțin ”gore-ul” sau sperieturile de moment, adică un film horror așa cum ar trebui să fie toate.

Am mers la film fară aproape nicio informație, fară vreun trailer urmărit sau recenzie citită și recomand același lucru, motiv pentru care nu voi vorbi despre poveste, mai ales că sunt foarte puține lucruri pe care aș putea să le spun fară să stric vreo surpriză. Încă din prima scenă am fost captivat, o scenă care setează perfect parametrii pentru tot restul filmului, o scenă care îmi amintește să laud regizorul de imagine Pawel Pogorzelski pentru toată munca depusă, pentru că se îmbină ideal cu regia și scenariul lui Ari Aster.

Ca să îmi justific subtitlul, Hereditary, alături de Get Out, sunt producții horror ce sfidează normele și ies din tipare, aduc o lumină nouă asupra genului și nu se tem să folosească exagerările pentru a-și spune punctul de vedere. Sunt conștiente de audiența lor și nu le subestimează inteligența, sunt atât filme dramatice cât sunt și filme „de groază”, și chiar abordând teme precum familia sau rasismul nu ți le trântesc peste cap, știu să fie subtile și în același timp să spună o poveste în care te poți regăsi cu ușurință cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau momentul în care el urmează să îi întalnească pe parinții ei excentrici.

Filme precum acestea sunt un pas înainte, și în ultima vreme sunt tot mai multe, lucru care nu poate decât să mă bucure. Încurajez pe oricine să vadă producții de genul, chiar și pe cei care nu sunt fani horror, pentru că numai așa numărul lor va continua să crească și competiția va fi mai atentă la calitatea filmelor lor.

Ca ultimă mențiune o să îmi spun o doleanță, cu pretenția de a fi predicție, deși șansele sunt slabe. Toni Collette (Little Miss Sunshine) merită numeroase nominalizări pentru interpretarea sa, iar dacă peisajul nu se va schimba masiv pană la sfârșitul anului, nu văd de ce nu ar putea fi o pretendentă puternică la Oscarul pentru actriță în rol principal de anul viitor.

 

Reclame

Sicario 2: Soldado (2018) – „Deci vrei să devii un asasin?”

După un film foarte reușit al regizorului canadian Denis Villeneuve, Sicario (2015), un film care a și beneficiat de 3 nominalizari la Oscar, iată că avem parte și de o continuare, una pe care nimeni nu a cerut-o și cu care mai-sus-menționatul regizor nu a avut nimic de a face. Cu toate acestea, scriitura îi aparține aceluiași Taylor Sheridan (Sicario, Hell or High Water) și deși Emily Blunt nu se întoarce să își reia partitura din primul film, avem parte din nou de prezența carismaticilor Benicio Del Toro și Josh Brolin, motive suficiente cât să pună acest sequel pe lista filmelor așteptate de anul asta.

Sicario 2: Soldado păstrează atmosfera și tematica primei părți, atât cât și spațiul de desfășurare (granița Mexic-SUA), abordând teme precum imigrația și traficul de droguri, și nu lipsesc bineînțeles asasinatele și atacurile armate. Momentele de acțiune se pierd totuși între scene menite să seteze evenimente viitoare sau printre scene tensionate, uneori sărace în dialog, dar lipsite de gravitate în economia scenariului. Și desi sunt adeptul unui astfel de scenariu, militând pentru limitarea acțiunii explozive la câteva momente-cheie, Sicario 2 nu reușește să împletească aceste elemente la fel de bine ca predecesorul și riscă să devină anost, mai ales în prima jumătate.

mv5bmjqwmjiynduwn15bml5banbnxkftztgwmjc0mze0ndm-_v1_Daca am plâns puțin după plecarea lui Emily Blunt, Del Toro șBrolin sunt prezența salvatoare, amândoi cu interpretari de calitate (probabil cel mai bun an al lui Josh Brolin, după apariții în Avengers, Deadpool 2 și acum Sicario 2); și cu completările tinerilor Isabela Moner (Transformers) și Elijah Rodriguez (The Book of Life) nici nu încăpea îndoială că acest lucru se va întâmpla. Alte puncte forte sunt imaginea, cu care Dariusz Wolski (Prometheus) face o treabă bună, suficient cât să îi țină torța lui Roger Deakins și sunetul, față de care nu pot avea obiecții.

Este Sicario: Soldado o continuare demnă de prima parte? Nu. Și nici nu trebuia să fie. Merită Sicario: Soldado o vizită în cinema? Hmm, poate. Privind oferta de filme din această vară remarc o lipsa în genul filmelor thriller/acțiune, iar până la Mission: Impossible aș spune că Sicario este cea mai bună variantă pentru amatori, iar cu o continuare anunțată fară rușine de o scenă finală absolut nenecesară este posibil ca Day of the Soldado să nu ramană ultima incursiune în războiul drogurilor dintre cartelele mexicane și autoritățile americane.

,,Once Upon a Time in Hollywood” – avanpremiera

08fc8eb281880f3ef199cb433a3c035b

Iată, a trecut ceva timp de când Tarantino , se pare, a cam stat în banca lui, mai ales după scandalul  afacerii  Weinstein și  a celui cu ,, fosta” sa , Uma Thurman .  Revenirea lui în atenția criticilor de cinema și a spectatorilor  bucură și dacă ne amintim doar de ultimul său film,, Cei 8 odioși” aproape un western clasic,  dar mai complicat,  mai profund și cu citate rămase celebre.  Noul său lungmetraj  ar putea să aibă tot o durată remarcabilă și să fie tot un fel de …western ? și mai odios ? (dar, mai altfel,  decât în nuanțele lui Grey !). Chiar dacă crima a fost tratată în documentare și filme artistice,  fără ecou, Quentin Tarantino  promite cu ,,Once Upon a Time in Hollywood” o abordare și  mai complexă ,  mai profundă , a crimelor săvârșite de  ,,Familia Manson” în Los Angeles,  în anul 1969,  epocă de apogeu a hippismului hollywoodian .

Cine va fi Charles Manson? Poate….

Știm, până acum, că Tarantino și-a recrutat o mare parte a interpreților , actori celebri: Leonardo Dicaprio ( (Rick Dalton: un fost star de filme TV. care vrea să răzbească la Hollywood; întâmplător e vecin cu vedeta de cinema Sharon Tate)   Brad Pitt ( Cliff Booth cascadorul lui  Rick Dalton),  Margot Robbie ( joacă rolul celebrei actrițe Sharon Tate, soția lui Roman Polanski, ucisă de către banda lui Manson pe când era însărcinată în nouă luni ), Kurt Russell, Tim Roth, Michael Madsen, poate vor avea roluri minore . E mare înghesuială  și unele roluri sunt deja distribuite: Burt Reynolds îl va interpreta pe George Sphan, personaj care a existat și în realitate, care deși era un bătrân antipatic de 80 de ani, pe jumătate orb,  s-a lăsat convins de un …oarecare Manson să- i închirieze ranch-ul aflat la periferia L.A. Dakota Fanning  o va interpreta Squeaky Fromme, una dintre femeile recrutate de Manson, care la vremea aceea  își  pusese în plan să-l asasineze pe Președintele  SUA, Gerald Ford . Al Pacino va fi Marvin Schwarz,agentul lui Rick Dalton . Damian Lewis  îl va interpreta pe actorul  Steve McQueen , Luke Perry  îl va întruchipa pe producătorul Scott Lancer. Nicholas Hammond  va fi Sam Wanamaker. Emile Hirsch va fi  Jay Sebring,  coafor la Hollywood,  asasinat și el la casa în care locuia cea mai celebră victimă Sharon Tate Clifton Collins Jr va fi interpretul mexicanului Vaquero.

Producătorul filmului nu va mai fi Weinstein Company, ci Sony Pictures

 P.S   Deși, printre primii  distribuiți a fost nelipsitul său Samuel L. Jackson,  actorul fetiș a lui Tarantino, se pare că până la urmă acesta  nu se mai regăsește în distribuție.

surse:

https://www.libertatea.ro/stiri/stiri-externe/charles-manson-povestea-celui-mai-cunoscut-criminal-serie-2046673

https://en.wikipedia.org/wiki/Once_Upon_a_Time_in_Hollywood

L`Amant double

Un film pe care l-am văzut cam de două ori, chiar dacă prima dată a fost cam de pe la  a doua jumătate, încât, parțial Emoji, am reușit să-l înțeleg …în mai multe feluri. Este vorba de L`Amant double în regia lui  François Ozon (ehei,  îmi aduce aminte de cântecul ,,Dragostea din tei” care are un text ,,înălțător”, spre deosebire de povestea din film care tinde din toate părțile spre ,,profondeurs”).

Filmul este inspirat din romanul The Lives of The Twins (1987) al prolificei  scriitoare  americane  Joyce Carol Oates (în iunie face 80 de ani) scris sub pseudonimul Rosamond Smith.  Această producție franco-belgiană din 2017 este un thriller psiho-erotic recomandat doar adulților.

Filmul tratează teme incitante: lipsa de încredere,  duplicitatea și la propriu și la figurat (dualitatea chiar și a gemenilor univitelini?), teoria geamănului dominant-psihopat sofisticat și manipulator (nu e telenovelă, dar se pare că motivul romantic  geamăn bun & geamăn malefic mai are succes) adevăruri trunchiate, imaginea în oglindă, minciuni și bineînțeles suspiciuni, atracția și repulsia,   fragilitatea mentală cu fantezii bizare și adesea periculoase când erotismul scapă de sub control, cu plăcerea de a încălca tabuuri , atracția morbidă pentru nefiresc. Totul într-un  creuzet în care chiar dacă alchimistul nu obține piatra filozofală  , pe spectatori îi transformă  în filozofi! Emoji

 

 

Subiectul  filmului pornește de la ideea derutantă că imaginile ne pot înșela. Asistăm , ca de obicei, în filmografia marelui Ozon, la două filme la preț de unul : cel care prin niște piruete abile etalează „poantele”, și cel care le disimulează, rezervat  celor mai exigenți. Emoji Acest spectacol este  o iluzie vizuală care îi permite regizorului  să se infiltreze  în subconștientul personajelor sale, de altfel foarte ambigue și imprevizibile (de ex.:când Chloe realizează că cei ,,doi ” bărbați se doresc mai mult decât o doresc pe ea)Emoji .  În acest periplu crud, brutal, cineastul își disecă eroii cu o precizie de chirurg, conform părerii  sale despre omenire, despre o lume fragilă, seducătoare, nevrozată și  incurabilă.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Scenografia  filmului îmi pare destul de bine aleasă chiar dacă ne servește… pe tavă simbolurile  prin elementele arhitecturale care îi conferă filmului acele calități excentrice asociate thriller-ului la nivel elaborat vizual: în fundal Parisul, galeria de artă contemporană cu exponate bizare, un fel de prelungire a salonului ,,deliciilor”al fermecătorului geamăn seducător.

Distribuția  este bună, pentru că a ales actori care sunt frumoși (astfel mai taie din beția unora la scenele prea fiebinți: Jérémie Renier-face față cu brio rolului dublu și dacă , la început, Paul era într-o tandrețe răvășitoare cu Chloe, aceasta devine tensionată, nefirească în fața versatului Louis care o derutează, o amețește, o stăpânește. Cu prezența acestui geamăn malefic, relațiile din triunghiul amoros devin abisale (nu mă gândeam la Triunghiul Bermudelor! Emoji). Marine Vacth, altfel  destul de androgină  în acest rol , este exact ce trebuie: o femeie torturată de simțuri care, în ciuda eforturilor de a fi foarte seducătoare, e mai degrabă un mecanism (controlat de Louis). Jacqueline Bisset, încă foarte faină la vârsta ei!

 

Mulholland Drive

Cred că cei mai mulți iubitori de cinema au văzut/revăzut celebrul film Mulholland Drive, scenariu și regie a și mai celebrului David Lynch, tatăl ,,Twin Peaks” și presupun că nu au fost ușor de descifrat, din labirintul narativ, mesajele filmului și  identitatea personajelor. Cred că  eu am descoperit cu fiecare vizionare înțelesuri noi , chiar dacă nu plenare, cel puțin care mi-au stimulat interesul, pentru că devine un joc plăcut în care încerc să pătrund în lumea excentrică a rețelei de neuroni a lui Lynch, mereu gata de a ne arunca într-o aventură palpitantă din care ies de fiecare dată mai confuză , cu mai multe întrebări, cu idei noi de speculat, așa pentru sufletul meu, o aventură la cote înalte pentru care merită să pierzi simpatia celor care nu se lasă contraziși.

Filmul Mulholland Drive are mai multe simboluri și chei, încât cu fiecare vizionare , îmi pare că am mai bifat o nedumerire, chiar dacă soluția mea o fi departe de ce și-a propus Lynch. Emoji Am fost complet captivată și copleșită de ambianță, de scenele deosebit de estetice grație unor imagini superbe , de diferitele fonduri muzicale ale filmului și de misterul care planează până la sfârșit. Câteva remarci  despre temele filmului:
mirajul pe care-l exercită încă și azi Hollywood-ul, poleit cu defilări de vedete elegante,excentrice,care cu câteva luni înainte de festivaluri au rezervate operații estetice, botox- ării, machiaje care nu contează că vor costa o avere și că efectele lor vor fi efemere, merită să lași mapamondul cu gura căscată, să iști admirație și bârfă, dar, mai ales, să se vorbească de tine.
cinemaul, la fel ca inconștientul nostru  este un catalizator al fricilor noastre elementare , fie că suntem protagoniști sau simpli spectatori .
-pentru a trece de la ficțiune la realitate Lynch folosește diverse subterfugii: mai multe fire narative , poate tot atâtea încercări inițiatice și  aceleași personaje  în alte roluri, unele interșanjabile, cum adesea se întâmplă cu aceeași poveste, puțin modificată și cu altă distribuție .
dualitatea ființelor umane cu părțile lor luminoase și colțurile obscure, un clar-obscur rembrandian: Camilla cea respinsă /Camilla preferata regizorului. Cum a obținut Camilla rolul?
jocul dintre aparență și esență este o frontieră rafinată în care realitatea devine vis al unei alte realități
condiția actorului care trebuie să uite de sine în favoarea personajului, punerea în abis a profesiei de actor, care te obligă să creezi alți oameni care seamănă cu tine și sunt cu toate astea diferiți (ca eroinele în cele două părți ale filmului), care te scufundă într-o realitate falsă, dar verosimilă .
pericolul identificării realității cu fantezia/visul și al idealizării statutului de vedetăinvidia/gelozia profesională mai puternică decât pasiunea erotică, un vector al tragicelor povești de iubire,al  decepțiilor,al deciziilor fatale și nu în ultimul rând al visurilor amare
Este logic să ne pierdem în acest labirint cinematografic  Emoji Lynch era mirat că spectatorii, dar și criticii profesioniști nu prea s-au descurcat în descifrarea filmului  . La multe insistențe el a venit cu lămuriri care au ajutat… prea puțin.

Dar să prindem firul Ariadnei care ne va călăuzi, orbecâind, Emoji  în acest nemaipomenit labirint .

În loc de sinopsis , un rezumat linear al acțiunii 

Cea mai mare parte a filmului este un vis. Realitate ? este din momentul  în care  Diane Selwyn (fosta Betty, în vis) se trezește, aflându-se cu ocazia  unei cine festive la vila luxoasă a regizorului Adam. Ea îi povestește mamei acestuia despre viața ei  : cum a venit în California tocmai din  Deep River, Ontario unde a câștigat un concurs de dans, fapt care i-a dat și mai mult curaj să dorească să devină actriță. Cum după moartea mătușei sale Ruth, a moștenit o sumă frumușică, și-a permis să se stabilească la Hollywood. În timpul casting-ului pentru rolul principal în filmul ,, The Sylvia North Story” a întâlnit-o acolo pe Camilla Rhodes care a primit rolul care a făcut din ea un star.Cele două femei au devenit iubite și Camilla a ajutat-o pe Diana să obțină câteva roluri mici, până când Camilla s-a îndrăgostit de regizorul Adam. Atunci ea a decis să rupă relația cu Diana care a suportat destul de rău acest gest.În momentul în care Diana află că fosta ei iubită se va căsători cu Adam , ea își folosește ultimii bani din moștenire ca să angajeze un ucigaș profesionist care să-i ia Camillei viața. Vom ști că fosta iubită, Camilla a fost ucisă pentru că Diana are în mână cheia albastră, semnul de recunoaștere pentru îndeplinirea ,,contractului”. Sfârșitul realității!
Înghemuită confortabil sub cuvertură, în apartamentul hollywoodian pe care i l-a închiriat mătușa Ruth, Diana începe  să viseze  cum ar fi dorit să i se deruleze povestea. Și de aici un flashback  spre  începutul  filmului  când  Diana  = Betty   aspirantă la actorie. Aici a întâlnit o femeie brunetă amnezică cu numele provizoriu  Rita.Tipa aceasta și-a pierdut memoria în urma unei tentative de asasinat comise de Mafia .Betty , binevoitoare încearcă să o ajute pe această necunoscută să-și recupereze amintirile.Femeile vor ajunge să aibă relații intime.Odată cu  flash-urile de memorie Ritei îi vine în minte numele de Diana. Ele merg să o caute pe această Diana la bungalow-ul ei unde vor descoperi cadavrul Dianei din realitate. Rita își va vopsi părul blond pentru a scăpa de urmăritorii mafioți.Ea se duce noaptea,împreună cu Betty la clubul,,Silencio”unde totul este doar iluzie.Betty găsește în geanta ei un cub albastru misterios. Cele două femei se întorc acasă nerăbdătoare să deschidă cutia cu cheia albastră aflată în posesia Ritei în urma accidentului. Sfârșitul visului!

Full movie

Serverul 2 de la link-ul    http://www.filme-bune.net/mulholland-drive-2001-filme-online-hd-subtitrat-in-romana/