Arhive pe categorii: seriale

Umbre (2017) – episoadele 1 şi 2

Acest remake românesc a adunat o audienţă considerabilă la apariţia sa pe HBO acum aproape 3 ani de zile şi sezonul 2 s-a lăsat aşteptat, poposind în cele din urmă pe micile ecrane în această toamnă. Dacă lumea şi-a pierdut interesul rămâne de văzut, la fel şi dacă serialul reuşeşte să se păstreze interesant după un prim sezon cu suişuri şi coborâşuri.

Relu is back! De data asta şi mai măcinat de griji şi într-o completă disonanţă cu membrii familiei sale. Primul episod debutează în timpul nunţii Magdei şi a lui Teddy, fata lui Relu, respectiv băiatul Căpitanului, şi se încheie cu urmările de a doua zi, un episod bun pentru a începe sezonul, suficient cât să ne readucă în poveste, dar pune şi bazele intrigilor de pe parcursul acestui sezon.

umbre1Lucrurile stau tot mai prost pentru Relu, înstrăinat atât de soţie cât şi de cei doi copii, acum legat forţat de lumea mafiotă din care voia să iasă nu cu mult timp în urmă. Scenele petrecute la nuntă sunt lipsite de evenimente, dar dialogurile spun suficient pentru a stabili relaţiile dintre personaje, presărate fiind de replicile exagerate cu care serialul ne-a obişnuit (puncte în plus pentru personajul lui Sabin).

Dacă primul episod este ceva mai lent, până fix la final, următorul dă puţin gaz, odată cu plecarea lui Relu în probabil cea mai importantă investigaţie a sa. Mizele cresc şi situaţiile tensionate încep să apară. Ne este destăinuit şi un mare mister din sezonul trecut, însă într-o manieră deloc subtilă, lucru puţin deranjant, dar spre finalul episodului nu prea mai contează asta.

Pare că Umbre s-a întors cu bine, chiar dacă pentru puţin timp, dar sper că 6 episoade să ofere o poveste mai compactă, un ritm puţin mai alert (poate mai scăpăm de scenele „artistice” de linişte şi priviri lungi), şi un final măcar la fel de satisfăcător ca precedentul.

Anunțuri

Stranger Things 2 (2017) – Lucruri mai ciudate

Al doilea sezon din fenomenul care a devenit Stranger Things acum aproape un an şi jumătate când şi-a făcut debutul pe Netflix a apărut nu de mult timp şi a luat cu asalt reţelele sociale, cum era şi de aşteptat. Dar este acest sezon continuarea pe care o aşteptam de atâta vreme? Primul sezon a ridicat ştacheta destul de sus cu o poveste captivantă, personaje diverse şi atrăgătoare, veridice (în special gaşca de puşti), şi o atmosferă ce reproduce cu succes America anilor ’80.

st1.jpgŞi acest sezon urmăreşte o structură asemănătoare cu cea din primul, şi deşi beneficiază de un episod în plus, este fix acel episod de care ne puteam lipsi, cu o poveste centrată pe un singur personaj, un stand-off dacă vreţi, căruia deşi îi văd rostul în ansamblu putea fi redus la câteva scene care oricum sunt presărate în anticipaţia lui.

Tinerii actori care îi interpretează pe Mike, Dustin, Lucas si Eleven (doar nu credeaţi că nu se întoarce) sunt din nou fără greşeală în elementul lor, iar Noah Schnapp (Will) este o apariţie potrivită în peisaj, şi reuşeşte într-un rol dificil, de bun augur având în vedere că sezonul 1 nu prea i-a dat multe de făcut. Odată cu întoarcerea celorlalte personaje avem şi apariţii noi, predominant bune, de menţionat Sean Astin (Sam din Lord of the Rings), nu doar datorită notorietăţii, dar şi pentru că este probabil sufletul acestui sezon, şi construieşte două relaţii puternice cu Will şi mama sa deopotrivă.

De data aceasta ameninţarea este mai mare, la figurat cât şi la propriu (slavă bugetului!), iar guvernul este din nou neputincios, de parcă n-au învăţat din experienţă că nu e de glumă cu supranaturalul, aşa încât gaşca noastră este pusă să salveze situaţia prin propriile mijloace. Sună cunoscut? Se contruiesc şi se rup relaţii mai vechi, aflăm răspunsul la întrebări care ne făceau curioşi (nu la toate, însă), acţiunea este un nivel mai sus, misterul la fel, dar cu toate astea acest sezon 2 nu vine cu acelaşi zvâc!.

Normal? Poate. Cert este că nenumăratele omagii aduse filmelor vechi şi nostalgia perioadei (care oricum la noi este mult redusă faţă de State) nu mai sunt suficiente pentru a te ţine captivat şi nu erau echivalentul calităţii în primul rând. Aşadar merită cele 9 ore investite pentru această a doua parte? Aş zice că da, este o continuare decentă, aduce lucruri noi şi încă sunt curios de evoluţia poveştii în continuare. Fraţii Duffer, creatorii serialului, au spus că au un plan pentru fix 4 sezoane, iar după finalul acestuia aş zice că partea I s-a încheiat. De la partea a doua aştept ceva puţin diferit, dar am încredere că sunt pe drumul cel bun.

 

 

 

 

Din serialele anului 2017: Gunpowder

Periodic încep să vizionez diferite seriale pentru a rămâne captat o bună bucată de timp. Gunpowder e ultima alegere, o mini-serie marca BBC, ce se întinde pe durata a 3 episoade. În prim plan îl avem pe Kit Harington aka Jon Snow, de această dată pierdut în Anglia secolului 15. Se plângea lumea că e violent şi crud, de aceea am fost „speriat” până mi-am dat seama că a fost la fel de blând cu ce se dă în ultima vreme la TV. Posibil ca cei de la BBC să nu aibă o latură întunecată şi de aici încurcătura.

În serialul „praf de puscă” religia întâlneste politicul, nimic nou sub soare pentru acele timpuri, doar că scânteile din această confruntare fiind specifice unei persecuţii de genul inchiziţiei. Chestia „faină” e că de această dată armele sunt întoarse împotriva catolicilor, poţi pune asta pe seama unei karme proaste ori pe ironia sorţii. Ca şi concluzie serialul e cam praf, dar scapi ieftin cu 3 episoade prin practicile evului mediu.

Din serialele anului 2017: Mindhunter

Mindhunter e un serial marca Netflix din categoria grea, a apărut ca de nicăieri şi are un succes nebun. Am auzit de el doar după apariţia pe platforma TV, surprins de acest fapt mai ales că David Fincher e pe scaunul regizoral pentru primele şi ultimele două episoade. După cum spuneam de ceva timp, elita acestei industrii se mută spre genul acesta de platforme, un mod mai uşor de a creea un conţinut cinematografic original. Un mediu prielnic de a pune în practică idei fără a fi “corectaţi” de industria de la Hollywood. Netflix este principalul beneficiar de aceste talente, dar văd că şi alte platforme vin tare din urmă.

serial mindhuner.jpg

Deci David Fincher îşi pune amprenta peste acest serial, şi dezvoltă un ritm perfect pentru a expune o tematică preferată lui. Misterul şi anticipaţia se construieste pe baza poveştilor unor agenţi FBI care activează într-un domeniu “avangardist” pentru anii 70. Mai exact îşi  dau seama că marea lor dilemă este ce gândesc criminalii în serie, de aici rezultând o serie de întâlniri crepusculare şi concluzii de tot felul.

După mine acest serial vine ca şi preferinţe (în acest “domeniu”) pe locul 2 după primul sezon din True Detectives.

,,The Knick” 2014

 Serialul  ,,The Knick” este odiseea  medicinei de la începutul secolului XX,  în care se pun bazele medicinei de azi.  Este un serial deosebit  de suratele pe aceeași temă care au invadat în ultimii ani ecranele televizoarelor : sobru, fără accent pe umor (sau bășcălie!), realist, crud, cu multe sacrificii ale medicilor și ale personalului medical, dar și cu multe eșecuri  într-o perioadă în care nu prea era curent electric, nu se știau prea mult despre bacterii și viruși, nu au apărut încă antibioticele.  Operațiile chirurgicale se făceau cu public (ce de bacterii, viruși – în ciuda aerosolurilor antiseptice- stres  pentru operatori,  datorat adesea unor intervenții vocale a unor profi ,,scorțoși”,  dar mai rău, ale plânsetelor , țipetelor, leșinurilor spectatorilor mai vulnerabili !).

Această prezentare necesită JavaScript.


Serialul nu este un biopic deși  este inspirat (liber) din realitate :
Spitalul Knickerbocker a existat din 1862  ca dispensar în Harlem , Manhattan, pentru soldați, în timpul războiului de Secesiune, mai apoi servind oamenii săraci și imigranții.
 – La fel ca în serial , echipa de medici refuză tratarea pacienților afro-americani
–Spitalul a fost precursorul tratamentelor anti-polio, al afecțiunilor renale
– -Medicul  William Halsted , care a servit drept model pentru personajul doctorului   John Thackery  a fost un chirurg strălucit care a efectuat operații de urgență  în cele mai vitrege locuri :  a operat-o cu succes la vezica biliară pe mama  sa , noaptea , pe masa  din bucătărie, a făcut primele transfuzii de sânge , începând cu sora lui care făcuse hemoragie după naștere, a descoperit efectul anesteziant  și/sau euforizant al cocainei , devenind dependent.  Acest geniu toxicoman a introdus chirurgia modernă în SUA !
– -Personajul medicului de culoare  Algernon Edwards  este inspirat de doi chirurgici  afro-americani care au lucrat la acest spital : Daniel Hale Williams (a efectuat prima operație pe cord deschis  din SUA în 1883)  și  Louis T. Wright  (primul chirurg afro-american care a terminat Harward-ul, la fel ca și personajul  Algernon Edwards)
Spitalul a fost închis în 1979
 

Episodul pilot ne introduce fără menajamente  în ambianța  serialului, i-aș zice o zonă crepusculară , în care se dau lupte pe toate planurileîmpotriva  condițiilor chirurgicale precare , împotriva  bolilor, împotriva  septicemiei, împotriva  ratei mari a mortalității   , împotriva  limitelor cunoașterii, împotriva  dependențelor, împotriva  prejudecăților (antirasism, experimente ,,ilicite” pe cadavre, religie, teamă ) și corupției  , totul în scopul nobil de a crește speranța de viață , de a schimba  în bine calitatea vieții .

Regia serialului aparține lui  Steven Soderbergh (de asemenea fotografia și montajul), scenariul  Jack Amiel  & Michael Begler, decorurile  excelente ale lui  Henry Dunn ( strada din fața spitalului , casa de toleranță a lui Ping Wu). Muzica  synth-heavy a lui  Cliff Martinez este fascinantă În rolul  chirurgului   John Thackery  a fost inspirat  distribuit  actorul  Clive Owen.

Serialul a avut …deocamdată două sezoane a câte 10 episoade.