Arhive pe categorii: război

,,Aguirre, the Wrath of God” (Aguirre,mânia lui Dumnezeu)

 

Cineastul german Werner Herzog este cunoscut drept reprezentantul cel mai important al noului val german. În 1968 câștigă la Berlinala, trofeul Ursul de argint cu primul său lung-metraj ,, Lebenszeichen (Semne de viață)În 2017 ia* Carrosse d’Or , premiul anual decernat de Societatea Franceză a Realizatorilor de filme, pentru regizorii care au contribuit substanțial la  înnoirea şi evoluţia cinemaului recompensându-i pentru calităţile inovatoare ale filmelor  realizate de ei, pentru îndrăzneala artistică şi pentru intransigenţa   în arta regizorală şi în activitatea de producţie. Actorul fetiș a lui Herzog a fost Klaus Kinski pe care l-a distribuit din primele sale filme: ,,Aguirre, the Wrath of God”,, Nosferatu the Vampyre”,, Woyzeck,” ,,Fitzcarraldo” și ,,Cobra Verde„.  După moartea lui Kinski, în 1991,  i-a dedicat acestuia un documentar retrospectiv sub titlul ambiguu ..My Best Fiend (or My Favorite Enemy)”.

* Carrosse d`Or este un trofeu al cărui nume aduce un omagiu filmului omonim a lui  Jean Renoir.  ,,În 2018, pentru a 50-a sa aniversare şi a 50-a ediţie a secţiunii Quinzaine des Realisateurs, SRF este mândră să salute un cineast de excepţie şi o sursă de inspiraţie nepieritoare”, au anunţat într-un comunicat reprezentanţii SRF. Cu această ocazie va fi organizată în prezența lui Martin Scorsese la Cannes , pe 9 mai , o proiecție a filmului „Mean Streets”

                                       
Filmul ,,Aguirre, the Wrath of God”  (Aguirre, mânia lui Dumnezeu) este povestea conchistadorului basc , Lope de Aguirre, supranumit El Loco (Nebunul) inspirată în special din cronicile lui Gaspar de Carvajal , cu diferența că în film eroul se pierde pe Amazon  Celebru pentru cruzimea sa și rebeliunea contra autorității regelui Felipe al II-lea al Spaniei Aguirre este perfect întruchipat de prea puțin agreabilul Kinski, căruia astfel de roluri de nevricos îi veneau ca o mănușă ! Filmările au avut loc la Cuzco(Peru), iar pe Amazon au fost foarte riscante.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1560, un grup de conchistadori spanioli bărboși, îmbrăcați în armură, comandați de Don Pedro de Ursua, coboară de pe crestele amețitoare și abrupte ale Anzilor Cordilieri, pătrunzând în virgina junglă amazoniană înconjurat de lame, de șiruri de indieni legați în lanțuri,  niște femei,  cai, un servitor negru, porci, găini și tunuri . Ei își propun să cucerească miticul regat Eldorado, sfidând autoritatea regelui Felipe al II-lea ,dar si a detașamentului trimis de acesta sub conducerea lui Pizzarro . Foarte curând o nouă ,,aripă”a expeditiei va prelua autoritatea și gestiunea misiunii sub conducerea  uzurpatorului  Aguirre , a cărui sete de putere deviază rău de la aventura unor simpli căutători de aur.

Un trailer foarte frumos,click

https://content.video.imedia.ro/storage/movie/k3/lz/ue/1d2bk3lzue_ogg_720p_1384164576.ogv

 

Condițiile de lucru de atunci au fost dure: un film turnat în inima junglei, unde malaria este un lucru obișnuit, confortul precar, un regizor fanatic nepăsător la pericolele la care este expus întregul staff. Pericolele au fost realmente mari atât pentru actori cât și pentru operatori, iar ,,vajnicul” Kinski s-a isterizat la culme de teama vârtejurilor , refuzând să filmeze. Disputa s-a terminat cu un armistițiu doar după ce Herzog a amenințat că-și va împușca protagonistul. Francis Ford Coppola și Terrence Malick sunt adepții declarați ai acestei capodopere. Această afinitate este vizibilă atât în filmul ,, Apocalipsa acum” (1979) cât și în filmul regizorului Terrence Mallick ,, Lumea nouă” (2005 ).

 

Folosind jurnalul scris de preotul acestei expediții, călugărul Gaspar de Carvajal, filmul este o genială parabolă despre putere, despre fascinația și forța ei de distrugere, de autodistrugere. În fruntea cuceritorilor săi,  Aguirre nu merge (doar) spre aur, ci spre putere și glorie;  el își imaginează că la capătul încercării va dobândi puritatea sublimă și nu vede, orbit de nebunia sa, că nu va culege decât singurătate și neant. ,, Când eu, Aguirre, voi dori ca păsările să se prăbuşească moarte la pământ, păsările se vor prăbuşi moarte la pământ”.

Un film despre pedepsirea nesăbuinței de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, fie despre negarea Puterii Divine, despre negarea existenței sale , despre dorința orgolioasă a omului de a fi Supraomul !  Coborând ca niște zei din ceruri, pentru băstinașii neștiutori, trupa de gherilă a lui Aguirre va ajunge în infernul necruțător , fără glorie, doar o simplă materie pe care Natura urmează să o prelucreze.
„Nu există armonie în univers” – afirmă Werner Herzog, încercând să formuleze această filozofie în toată opera sa  în modurile cele mai poetice.  Rafinamentul acestei idei a fost indicat de șirul capodoperelor începând cu ,, Aguirre, mânia lui Dumnezeu ” până la filmul,,   Fitzcarraldo”.
 Full movie: https://www.youtube.com/watch?time_continue=499&v=8u2tooYxicE

Reclame

Masacrul din Nanking

Acum două seri  am văzut  și   partea a II-a din documentarul despre masacrul de la Nanking, din China anului 1937. Cu doi ani înainte de începerea oficială a celui de-al doilea război mondial, în timpul campaniei sale de cucerire a Chinei , armata  imperială japoneză  a invadat  orașul Nanking, capitala de atunci a Chinei.  Au urmat valuri de crime : soldații chinezi făcuți prizonieri sunt omorâți prin împușcare, înjunghiere, sau arși de vii ,  atrocități  fără precedent în istorie asupra populației civile , execuții în stradă prin decapitare, violuri asupra femeilor și fetelor încheiate invariabil cu mutilarea femeilor și uciderea lor, toate sub pretextul descoperirii soldaților ascunși.   În centrul acestor carnagii, câteva persoane își vor risca viața pentru a crea așa-numita Zonă de securitate , pentru a  ține jurnale , a face filmări pe viu  care să  ajungă  cunoscute în  lume.  Un mic grup de emigranți europeni și americani, oameni  de afaceri , misionari  vestici,  profesori  ,  formau  Zona de Siguranță Nanking,  pentru protejarea , cu riscul propriilor vieti, a civililor din oraș,  de forțele japoneze. O atenție deosebită i se acordă lui  John Rabe, un om de afaceri german (nazist!) ce a organizat Zona de Siguranță Nanking, Bob Wilson,  un chirurg ce a rămas în oraș pentru a avea grijă de victime, și  Minnie Vautrin, o educatoare misionară, ce a acordat îngrijiri miilor de femei din Nanking.  Masacrul  este descris de asemenea și prin prezentarea  interviurilor originale ale supraviețuitorilor chinezi,  ce-și spun propriile povești, precum și  declarațiile soldaților japonezi ce au participat la violențe.Desigur acest film nu  rulat niciodata in Japonia !

 

 A fost pentru mine și probabil și pentru alții care au urmărit miniseria, o experiență cutremurătoare despre cruzimea sălbatică exercitată asupra populației civile chineze: familii  întregi răpite ,violate, cu mic și mare, torturate, desfigurate de grupuri de soldații japonezi, la îndemnul superiorilor militari și politici.  Doar din Nanking , în doar 6 săptămâni , armata japoneză a omorât peste 200 de mii de oameni, răpind alte zeci de mii de  civili.  Văzusem acum câțiva ani experimentul din Manciuria și credeam că am idee ce s-a întâmplat. Din păcate, m-am înșelat, bestialitatea celor pe care nu-i mai putem numi oameni depășește imaginația oricărei persoane normale care a trăit/ trăiește departe de astfel de orori în masă. Hitleriștii chiar par a fi fost depășiți  ,,profesional”  & moral !

Documentar  realizat de Bill Guttentag și Dan Sturman

Adaptare după romanul ,, The Rape of Nanking ” de Iris Chang

 

Dunkirk (2017)

Dunkirk are in prezent un scor de 95 de procente pe Rotten Tomatoes si 96 pe Metacritic, unii numindu-l cel mai bun film al anului, dand inca din mijlocul verii start discutiei pentru premiile Oscar, un lucru deja obisnuit pentru regizorul si scenaristul Christopher Nolan (Inception, Interstellar). Insa cate dintre aceste opinii sunt sincere si cate reprezinta o exagerare datorata numelui bine-cunoscut al lui Nolan ramane un subiect de dezbatare. Acestea fiind zise, sa aruncam totusi o privire peste film.

Cu o durata de o ora si 46 de minute este cel mai scurt film al lui Nolan din memoria recenta si pare ca aceasta durata a fost aleasa cu atentie, astfel ca nu exista aproape niciun moment irosit, lent sau care sa te distraga de la actiune. Inca din prima scena suntem plasati in mijlocul evenimentelor, pe plaja de la Dunkirk, Franta, unde un tanar soldat englez (debutantul Fionn Whitehead) incarca sa ajunga inapoi in tara sa, atunci cand trupele Aliatilor sunt presate de fortele nemtilor. Pe langa acest fir principal, mai urmarim si povestea unui englez (Mark Rylance) ce pleaca spre Dunkirk cu barca personala in ajutorul soldatilor si un pilot de avion (Tom Hardy) angajat in apararea Canalului pe parcursul operatiunii de salvare.

Cam atat este tot ce poate fi spus despre calatoria personajelor noastre, pentru ca in primul rand acest film de razboi este un film cu si despre razboi ca punct de interes. Dialogurile sunt scurte, la obiect si lasa loc actiunii pentru ca este genul de film care isi spune povestea prin imagini si atmosfera, nu atat prin personaje. Scenele de actiune sunt cat se poate de reale si executate impecabil, uneori chiar brutale sau terifiante, in limita rating-ului bineinteles, peste care avem o coloana sonora viscerala asigurata de prea-cunoscutul Hans Zimmer (The Dark Knight, Interstellar).

zdunki1

Este probabil unul din cele mai bune filme de razboi din ultimii ani si datorita faptului ca este capabil sa te faca sa intelegi mai bine traumele razboiului si situatiile dure, aparent fara scapare in care sunt pusi cei implicati pe front, nu o data fiind mentionat „shell-shock-ul” (stres post-traumatic), dar si pretul pe care oamenii il pun vietii in aceste momente.

Spre deosebire de Interstellar (2014), unde la fel avem parte de un spectacol vizual, si de un subiect interesant, chiar daca Dunkirk nu urmareste in principal personajele, si acestea nu isi fac simtita prezenta la fel de puternic, aici Christopher Nolan se foloseste de reactiile si actiunile lor intr-un mod corect, formand o legatura intre spectator si personaj menita sa dea evenimentelor un impact mult mai semnificativ asupra privitorului.

Personal, mi se pare devreme pentru o discutie despre Oscar cu atatea aparitii ce urmeaza pe ecrane in urmatoarele luni, insa trebuie sa recunosc meritele si sa spun ca cel putin de data asta „filmul lui Nolan” este o reusita, inca o dovada ca este un regizor variat, venind acum cu o drama de razboi, intr-adevar unul dintre cele mai bune filme ale anului de pana acum.

Dunkirk – premiera pe 21 iulie

Dunkirk este ultimul film al lui Christopher Nolan (Interstellar, The Dark Knight) in care actiunea se petrece in timpul celei mai mari operatiuni de salvare din Al Doilea Razboi Mondial, la Dunkirk, Franta unde fortele britanicilor si ale aliatilor sunt inconjurate de inamici, iar aproximativ 400.000 de vieti sunt in joc.

Filmul este filmat in mare parte in format IMAX (Nolan fiind un cunoscut adept al acestui format) si in distributie avem parte de nume precum Tom Hardy (Legend), Cillian Murphy (Inception), Mark Rylance (Bridge of Spies), Kenneth Branagh (Harry Potter and the Chamber of Secrets), dar si de nume noi precum Fionn Whitehead si Aneurin Barnard.

Dunkirk are premiera si in Romania pe 21 iulie, este produs de Warner Bros. si distribuit la noi de Vertical Entertainment.

Eye in the Sky (2015)

Un film de propagandă din seria Lunetistului american regizat de Gavin Hood (Ender’s Game, X-Man Origin), laureat în 2005 cu Oscarul pentru cel mai bun film străin pentru Tsotsi (Africa de Sud). La noi rulează sub numele Războiul dronelor pe DigiFilm.

Singurul fapt notabil la acest film este anunțul În memoria lui Alan Rickman – fiind probabil ultimul din cariera sa. În rest, o distribuție corectă, un film bine realizat, cu twisturile de rigoare și cu o problematică aparent responsabilă: cum limitează armata pierderile în rândul populației civile, îndeplinindu-și, în același timp, misiunile încredințate.

eye

Sub masca acestor întrebări, puse pe buzele politicienilor și conducătorilor militari care, desigur, negociază totul cu primii, ne este livrată precizia chirurgicală și acuratețea imaginilor pe baza cărora pot lua aceștia decizii, stând liniștiți într-un birou. Pentru că tehnologia lor avansată, bazată pe sateliți și drone le permite aceasta.

Și cam ăsta e tot mesajului filmului, care te face să iei în considerare anacronica afirmație cum că tot ce livrează cinematografia americană este ambalat în violență, în vreme ce tandrețea ar fi caracteristică cinematografiei franceze. După acest film artistic, nu poți să nu te gândești la asta…