Arhive pe categorii: psihologic

Pecore in erba, 2015

Pecore in erba („Dragoste arzătoare”) este  primul lung-metraj al cineastului italian  Alberto Caviglia (31 de ani), prezentat la Mostra din Veneția 2015. Acțiunea filmului se derulează la Roma în cartierul Trastevere. Locuitorii de aici tocmai au aflat cu stupoare că un oarecare Leonardo Zuliani a dispărut fără urmă. Dar cine a fost acest tip carismatic care a înnebunit mulțimile atât de derutate și derutante care-l deplâng din motive diverse, uneori antagonice?

Un geniu, un  creator de succes de benzi desenate, un designer vestimentar vizionar, autor al unui best-seller pentru copii, activist pentru drepturile omului? Cu ajutorul experților și celebrităților din toată lumea, filmul  urmărește viața  lui Leonardo ajutându-ne în căutarea și interpretarea noastră a unui diagnostic psiho-social?!

,,Pecore in erba” este un *mocumentar suprarealist care tratează de o manieră satirică problema antisemitismului: un experiment extrem despre prejudecăți datorate ipocriziei și despre manipulările  ieftine  făcute  de mass-media.  Regizorul a recurs la stilul documentar-ironic pentru a da o notă de veridicitate unor întâmplări absurde. Filmul este  o viziune distopică a prezentului.

* pseudo-documentar, parodie

Titlul, care în limba italiană înseamnă  „Oi în iarbă”  este tradus în limba română „Dragoste arzătoare”  de la numele unei truse prin care , în filmoamenii își puteau exhiba public uraTitlul în italiană este anagrama unei expresii  umilitoare și grotești folosite de fasciștii italieni „Ebreo trippone crepa” (evreule gras crapă ) .

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Personajul principal este Leonardo Zuliani (interpretat de: Davide Giordano) un personaj naiv,  inconștient de amploarea consecințelor actelor sale. Viața lui aruncă o lumină clară asupra unui  personaj cheie al timpurilor noastre: antisemitul  (contra evreilor și arabilor) ale cărui idei se radicalizează promovându-l în poziția unui guru carismatic și venerat.  Subiectul atât de delicat este tratat pe tonul unui  umor subversiv în scopul de a crea o viziune originală asupra problemelor fundamentale ale societății noastre.

Alberto Caviglia a reușit să facă  un casting insolit  aducând în film actori, jurnaliști și alte personalități publice cunoscute în Italia pentru a sprijini cumva realismul acestui mocumentar . Filmul are o viziune distopică asupra realității actuale, dar regizorul a afirmat că de fapt așa stau lucrurile și el nu a făcut decât să accentueze, să amplifice această stare dându-i o alură de neverosimilitate, de absurd comic.

Full movie in italiano

Anunțuri

The Wings of the Dove, 1997

The Wings of the Dove 1997,  tradus la noi  ,,Pasiune înșelătoare ” este un film adaptat după romanul  cu același  nume  al  scriitorului  Henry James.

pasi 

Tradus mot à  mot  ,, Aripile porumbiței” cartea  este centrată pe Millie ,  fata bolnavă incurabil, aflată pe moarte care își dorește mult să trăiască și să iubească. În  film  rolul cheie îl deține Kate Croy, o tânără aristocrată a cărei familie este ruinată financiar. Ea locuiește în (puțin spus) conacul unei mătuși, preocupată să-i asigure nepoatei un viitor liniștit printr-o căsătorie cu un om bogat. Dar Kate este îndrăgostită de Merton Densher,  un jurnalist sărac. La o petrecere Kate o cunoaște pe Millie Theale, o tânără și foarte bogată americancă . Află curând că aceasta suferă de o boală gravă și atunci  îi încolțește în minte un plan perfid  și nesănătos să-l arunce pe Merton în brațele frumoasei americance, aparent atât de fragile,  naive și evident lovite de ,, un coup de foudre” pentru acest Merton, stilat si cu privire romantică ca mai apoi , după moartea lui Millie să nu mai existe nici un obstacol pentru Kate ca să obțină atât …capra cât și varza😈.

Această prezentare necesită JavaScript.

Când la sugestia lui Kate, Millie și însoțitoarea ei pleacă la Veneția pentru a se relaxa, Kate se oferă să le țină companie împreună cu Merton,  pe care, mai apoi părăsește proforma.  Un târg tacit cu avantaje de ambele părți  poate prinde viață în romantica Veneție: clipe de iubire pentru Millie,  bani pentru Merton ( y compris și Kate).  Va fi Merton insensibil la generozitatea și delicatețea lui Millie,  de fapt o  victimă consimțătoare ;  vor putea iubiții complota nestingheriți de vocea conștiinței?  Va putea Kate  sta liniștită că iubirea solidă pe care i-o oferise cinstitul și corectul Merton e de nezdruncinat?  Rămâne de văzut : deznodământul va face dreptate ?

Filmul are o linie narativă simplă spre deosebire de carte pe care am citit-o demult și mi s-a părut pe-atunci prea savantă și greoaie.  Filmul ne sugerează mai multe  teme  despre prietenie , devotament, presiunile convențiilor sociale în care impactul banilor se dovedește  pentru a nu știu câtă oară  ,,ochiul diavoluluil”  care pervertește relațiile între oameni.

Helena Bonham Carter a fost mereu (mai ales când era tânără) foarte bună în rolurile de femeie periculoasă cu înfățișarea ei de ingenuă fragilă, micuță și cu trăsături delicate.

Folles de Joie (2016)

 

 

Titlul original al filmului ,,La pazza gioia „

Like-Crazy.jpg

Punctul de pornire al filmului sunt două rezidente ale vilei Biondi ,din comuna Pistoia , regiunea Toscana, o clinică de tratare a femeilor instabile psihic.

În prima parte a filmului asistăm la o tragi -comedie istericoasă și burlescă care ne prinde și pe noi în vârtejul nebuniei, ca mai apoi, în partea a II-a , odată cu evadarea protagonistelor din regimul ,, concentraționar “ să înțelegem comportamentul lor …anormal în tonuri diferite : Beatrice Morandini Valdirana, aparținând marii burghezii are vise de grandoare și e mereu solară și euforică, Donatella Morelli, din clasa mijlocie, are un trecut tumultuos și este depresivă cu gânduri sinucigașe. Ambele femei doresc să redea un nou sens vieții lor, fac orice …nebunie ca să-și trăiască libertatea, iar mesajul filmului ar fi că femeile care au aspirații sunt considerate nebune și trebuie retrase din circuitul social ?!😇
O variantă (cam neinspirată ) cam inspirată de filmul ,, Thelma and Louise”  se vrea un road-movie galopant, totuși cele două americance nu erau scăpate , propriu-zis , de la balamuc ! Dar, oare , nebunia e totdeauna demență ?

Cel mai mult mi-au plăcut imaginile de sub cerul frumoasei și senzualei Italii, indiferent de furtunile care au îmbrățișat-o de-a lungul timpului și timpurilor , jocul tot mai bun al Valeriei Bruni, limba italiană atât de romantică și terapeutică, privirea caldă și tandră a obiectivului asupra celor două doamne care se pare că refuză să fie prea normale pentru că s-ar pierde șarmul poveștii? Filmul Italian redivivat: un film molto bellissimo !

Producție:franco-italiană
Regia Paolo Virzi
Distribuția:

Valeria Bruni Tedeschi: Beatrice Morandini Valdirana
Micaela Ramazzotti: Donatella Morelli
Valentina Carnelutti: Fiamma Zappa
Marco Messeri: Floriano Morelli
Anna Galiena: Luciana Brogi Morelli
Tommaso Ragno: Giorgio Lorenzini
Bob Messini: Avvocato Pierluigi Aitiani
Sergio Albelli: Torrigiani

Premii Donatello 2017

cel mai bun film

cea mai buna regie

cea mai bună interpretă Valeria Bruni Tedeschi

Black Butterfly (2017)

Avancronică: Black Butterfly (2017) este un film regizat de Brian Goodman , scenariul aparține lui Marc Frydman și Justin Stanley , în rolurile principale cu Antonio Banderas și Jonathan Rhys-Meyers. Alți interpreți: Piper Perabo, Abel Ferrara, Vincent Riotta, Nathalie Rapti Gomez, Randall Paul și Katie McGovern.

Filmul este un remake după filmul francez de televiziune cu același titlu, realizat în 2008 de Christian Faure , unul dintre puținele filme bune în care a jucat fostul fotbalist și actor Éric Cantona; o adaptare a thriller-ului psihologic scris de Hervé Korian.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis: în adaptarea americană, acțiunea se petrece într-un orăsel de munte în care au loc câteva răpiri și crime: se bănuiește că e ,,opera” unui criminal în serie. Paul (Banderas ) un scenarist aflat în pană de inspirație este disperat să nu-și ruineze cariera. După ce îl cunoaște la crâșmă pe Jack ( Jonathan Rhys-Meyers ) un pierde-vară care nu are unde să înnopteze Paul care a început să-l simpatizeze îi oferă găzduire.

Jack începe să se amestece tot mai mult în munca lui Paul, forțându-l să scrie și situația va degenera, cei doi bărbați lansându-se într-un joc periculos al neîncrederii în care Paul va deveni prizonier în propria-i locuință. Cei doi se suspectează reciproc, iar finalul va fi neașteptat.

,,Chez nous”(2017)

,,Chez nous” un film francez cu angajament social care va rula din februarie 2017,în regia lui Lucas Belvaux, a stârnit exasperarea Frontului Național din Franța care acuză realizatorii de instigare a populației contra Dreptei chiar cu puțin timp înainte de alegerile municipale,un fapt intolerabil având în vedere că filmul a fost finanțat exclusiv din banii contribuabililor,dintre care mulți sunt membrii sau simpatizanți ai acestui partid extremist.
Sinopsis

Acțiunea are loc într-o localitate minieră fictivă,situată în departamentul Pas-de-Calais, una din zonele cele mai populate ale Franței. Pauline Duhez,o infirmieră sufletistă foarte devotată profesiei care își crește singură copiii și-și îngrijește tatăl fost metalurgist este racolată de conducătorii unui partid de extremă dreapta, care vrea să profite de popularitatea și simpatia locuitorilor pentru această femeie și să o desemneze candidata lor la alegerile municipale.Pauline , până acum cu convingeri comuniste se va lăsa sedusă de discursurile președintei acestui partid naționalist care promit că se vor ocupa de programe sociale în favoarea clasei muncitoare.
Este un film despre implantarea în partidele compromise a unor persoane care au credibilitate,naive,credule, care pot fi ușor manevrate . Titlul filmului este dat de sloganul FN ,, On est chez nous !” Actrita Catherine Jacob care o interpretează pe șefa partidului este blondă ,cu aceeași tunsoare și mod de a se îmbrăca cu al Marinei Le Pen (succesoarea tatălui său-azi de 88 de ani- la șefia partidului) care a avut mai multe mandate locale în aceste regiuni Nord-Pas-de-Calais și Hauts-de-France.

Filmul a fost dezavuat și de celelalte partide din Franța ,indiferent de culoare, pentru faptul că populația zonei Calais a fost identificată ca simpatizantă a extremei de dreapta.