Arhive pe categorii: psihologic

L`Amant double

Un film pe care l-am văzut cam de două ori, chiar dacă prima dată a fost cam de pe la  a doua jumătate, încât, parțial Emoji, am reușit să-l înțeleg …în mai multe feluri. Este vorba de L`Amant double în regia lui  François Ozon (ehei,  îmi aduce aminte de cântecul ,,Dragostea din tei” care are un text ,,înălțător”, spre deosebire de povestea din film care tinde din toate părțile spre ,,profondeurs”).

Filmul este inspirat din romanul The Lives of The Twins (1987) al prolificei  scriitoare  americane  Joyce Carol Oates (în iunie face 80 de ani) scris sub pseudonimul Rosamond Smith.  Această producție franco-belgiană din 2017 este un thriller psiho-erotic recomandat doar adulților.

Filmul tratează teme incitante: lipsa de încredere,  duplicitatea și la propriu și la figurat (dualitatea chiar și a gemenilor univitelini?), teoria geamănului dominant-psihopat sofisticat și manipulator (nu e telenovelă, dar se pare că motivul romantic  geamăn bun & geamăn malefic mai are succes) adevăruri trunchiate, imaginea în oglindă, minciuni și bineînțeles suspiciuni, atracția și repulsia,   fragilitatea mentală cu fantezii bizare și adesea periculoase când erotismul scapă de sub control, cu plăcerea de a încălca tabuuri , atracția morbidă pentru nefiresc. Totul într-un  creuzet în care chiar dacă alchimistul nu obține piatra filozofală  , pe spectatori îi transformă  în filozofi! Emoji

 

 

Subiectul  filmului pornește de la ideea derutantă că imaginile ne pot înșela. Asistăm , ca de obicei, în filmografia marelui Ozon, la două filme la preț de unul : cel care prin niște piruete abile etalează „poantele”, și cel care le disimulează, rezervat  celor mai exigenți. Emoji Acest spectacol este  o iluzie vizuală care îi permite regizorului  să se infiltreze  în subconștientul personajelor sale, de altfel foarte ambigue și imprevizibile (de ex.:când Chloe realizează că cei ,,doi ” bărbați se doresc mai mult decât o doresc pe ea)Emoji .  În acest periplu crud, brutal, cineastul își disecă eroii cu o precizie de chirurg, conform părerii  sale despre omenire, despre o lume fragilă, seducătoare, nevrozată și  incurabilă.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Scenografia  filmului îmi pare destul de bine aleasă chiar dacă ne servește… pe tavă simbolurile  prin elementele arhitecturale care îi conferă filmului acele calități excentrice asociate thriller-ului la nivel elaborat vizual: în fundal Parisul, galeria de artă contemporană cu exponate bizare, un fel de prelungire a salonului ,,deliciilor”al fermecătorului geamăn seducător.

Distribuția  este bună, pentru că a ales actori care sunt frumoși (astfel mai taie din beția unora la scenele prea fiebinți: Jérémie Renier-face față cu brio rolului dublu și dacă , la început, Paul era într-o tandrețe răvășitoare cu Chloe, aceasta devine tensionată, nefirească în fața versatului Louis care o derutează, o amețește, o stăpânește. Cu prezența acestui geamăn malefic, relațiile din triunghiul amoros devin abisale (nu mă gândeam la Triunghiul Bermudelor! Emoji). Marine Vacth, altfel  destul de androgină  în acest rol , este exact ce trebuie: o femeie torturată de simțuri care, în ciuda eforturilor de a fi foarte seducătoare, e mai degrabă un mecanism (controlat de Louis). Jacqueline Bisset, încă foarte faină la vârsta ei!

 

Reclame

,,Aguirre, the Wrath of God” (Aguirre,mânia lui Dumnezeu)

 

Cineastul german Werner Herzog este cunoscut drept reprezentantul cel mai important al noului val german. În 1968 câștigă la Berlinala, trofeul Ursul de argint cu primul său lung-metraj ,, Lebenszeichen (Semne de viață)În 2017 ia* Carrosse d’Or , premiul anual decernat de Societatea Franceză a Realizatorilor de filme, pentru regizorii care au contribuit substanțial la  înnoirea şi evoluţia cinemaului recompensându-i pentru calităţile inovatoare ale filmelor  realizate de ei, pentru îndrăzneala artistică şi pentru intransigenţa   în arta regizorală şi în activitatea de producţie. Actorul fetiș a lui Herzog a fost Klaus Kinski pe care l-a distribuit din primele sale filme: ,,Aguirre, the Wrath of God”,, Nosferatu the Vampyre”,, Woyzeck,” ,,Fitzcarraldo” și ,,Cobra Verde„.  După moartea lui Kinski, în 1991,  i-a dedicat acestuia un documentar retrospectiv sub titlul ambiguu ..My Best Fiend (or My Favorite Enemy)”.

* Carrosse d`Or este un trofeu al cărui nume aduce un omagiu filmului omonim a lui  Jean Renoir.  ,,În 2018, pentru a 50-a sa aniversare şi a 50-a ediţie a secţiunii Quinzaine des Realisateurs, SRF este mândră să salute un cineast de excepţie şi o sursă de inspiraţie nepieritoare”, au anunţat într-un comunicat reprezentanţii SRF. Cu această ocazie va fi organizată în prezența lui Martin Scorsese la Cannes , pe 9 mai , o proiecție a filmului „Mean Streets”

                                       
Filmul ,,Aguirre, the Wrath of God”  (Aguirre, mânia lui Dumnezeu) este povestea conchistadorului basc , Lope de Aguirre, supranumit El Loco (Nebunul) inspirată în special din cronicile lui Gaspar de Carvajal , cu diferența că în film eroul se pierde pe Amazon  Celebru pentru cruzimea sa și rebeliunea contra autorității regelui Felipe al II-lea al Spaniei Aguirre este perfect întruchipat de prea puțin agreabilul Kinski, căruia astfel de roluri de nevricos îi veneau ca o mănușă ! Filmările au avut loc la Cuzco(Peru), iar pe Amazon au fost foarte riscante.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1560, un grup de conchistadori spanioli bărboși, îmbrăcați în armură, comandați de Don Pedro de Ursua, coboară de pe crestele amețitoare și abrupte ale Anzilor Cordilieri, pătrunzând în virgina junglă amazoniană înconjurat de lame, de șiruri de indieni legați în lanțuri,  niște femei,  cai, un servitor negru, porci, găini și tunuri . Ei își propun să cucerească miticul regat Eldorado, sfidând autoritatea regelui Felipe al II-lea ,dar si a detașamentului trimis de acesta sub conducerea lui Pizzarro . Foarte curând o nouă ,,aripă”a expeditiei va prelua autoritatea și gestiunea misiunii sub conducerea  uzurpatorului  Aguirre , a cărui sete de putere deviază rău de la aventura unor simpli căutători de aur.

Un trailer foarte frumos,click

https://content.video.imedia.ro/storage/movie/k3/lz/ue/1d2bk3lzue_ogg_720p_1384164576.ogv

 

Condițiile de lucru de atunci au fost dure: un film turnat în inima junglei, unde malaria este un lucru obișnuit, confortul precar, un regizor fanatic nepăsător la pericolele la care este expus întregul staff. Pericolele au fost realmente mari atât pentru actori cât și pentru operatori, iar ,,vajnicul” Kinski s-a isterizat la culme de teama vârtejurilor , refuzând să filmeze. Disputa s-a terminat cu un armistițiu doar după ce Herzog a amenințat că-și va împușca protagonistul. Francis Ford Coppola și Terrence Malick sunt adepții declarați ai acestei capodopere. Această afinitate este vizibilă atât în filmul ,, Apocalipsa acum” (1979) cât și în filmul regizorului Terrence Mallick ,, Lumea nouă” (2005 ).

 

Folosind jurnalul scris de preotul acestei expediții, călugărul Gaspar de Carvajal, filmul este o genială parabolă despre putere, despre fascinația și forța ei de distrugere, de autodistrugere. În fruntea cuceritorilor săi,  Aguirre nu merge (doar) spre aur, ci spre putere și glorie;  el își imaginează că la capătul încercării va dobândi puritatea sublimă și nu vede, orbit de nebunia sa, că nu va culege decât singurătate și neant. ,, Când eu, Aguirre, voi dori ca păsările să se prăbuşească moarte la pământ, păsările se vor prăbuşi moarte la pământ”.

Un film despre pedepsirea nesăbuinței de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, fie despre negarea Puterii Divine, despre negarea existenței sale , despre dorința orgolioasă a omului de a fi Supraomul !  Coborând ca niște zei din ceruri, pentru băstinașii neștiutori, trupa de gherilă a lui Aguirre va ajunge în infernul necruțător , fără glorie, doar o simplă materie pe care Natura urmează să o prelucreze.
„Nu există armonie în univers” – afirmă Werner Herzog, încercând să formuleze această filozofie în toată opera sa  în modurile cele mai poetice.  Rafinamentul acestei idei a fost indicat de șirul capodoperelor începând cu ,, Aguirre, mânia lui Dumnezeu ” până la filmul,,   Fitzcarraldo”.
 Full movie: https://www.youtube.com/watch?time_continue=499&v=8u2tooYxicE

,,Aurora Borealis-Northern Light” (Aurora Borealis – Északi fény )


Regizoarea  Mészáros Márta  a permis ca pe parcursul carierei sale literare și cinematografice complexe și angajate să intrăm într-un mod intim și profund în frământările politice și sociale ale societății maghiare.  În ultimul său film ,, Aurora Borealis – Északi fény ” ea abordează prin intermediul vieții unei femei ,rănile ireparabile cauzate de război,  într-o Europa fărâmițată. De altfel  sunt temele care au preocupat-o  de-a lungul  întregii cariere: condiția femeii în societate,  explorarea originilor și a trecutului și efectele regimului stalinist asupra indivizilor .

Regizoarea Mészáros Márta  afirmă că filmul este inspirat din interviuri cu victime / martori , a unor fapte abominabile săvârșite în epoca stalinistă- în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada postbelică din anii`50 – dar și din experiențele traumatizante din propria-i tinerețe. Mă întrebam de ce familia regizoarei a plecat în 1935-1946 din Ungaria în URSS. Tatăl ei  fiind un  sculptor foarte talentat,  nu s-a simțit destul de apreciat în Occident? Și așa a plecat cu familia direct  în … ,, gura leului.”  Stalin se debarasa rapid de admiratorii săi din străinătate, considerând că au ales să vină în URSS ca spioni și fără explicații îi aresta și îi întemnița /executa  fără a stârni vâlvă. Tatăl,  Mészáros László  este considerat mort din 1945 (la vârsta de 40 de ani) dar e posibil să fi fost executat mult mai devreme, poate imediat după arestarea în 1938. Familia a revenit în Ungaria în 1946 (?)
Dacă a dorit să pună cărțile pe masă, regizoarea nu ar fi trebuit să înceapă, într-un jurnal / interviu, cu saga propriei familii ? Pentru că în timpul revoluției maghiare din 1956 își lua diploma de regizor în Moscova?
Nu m-ar fi interesat trecutul ei dacă nu ar fi venit la vârsta de 86 de ani cu un film confesie, în care așteptăm , vorba ungurului  ,,să toarne apă curată în pahar”!

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai mult decât cercetarea secretelor din trecutul  lui  Pogány Mária important este că s-au spus lucrurile trecute sub tăcere atâtea decenii : cum întâmplări istorice care au avut efect asupra întregii societăți au obligat pe mulți indivizi să ia hotărâri morale traumatizante care au  influențat adânc destine, relații interumane. Astfel de pete negre din istorie au fost și violurile săvârșite de armata sovietică,, eliberatoare” . Mesajul filmului este universal : doar studiind trecutul, punându-l pe tapet cu cele mai dureroase și rușinoase episoade, confruntându-ne cu prejudecățile semenilor noștri, iertând si iertându-ne, ne eliberează de povara minciunii ,a falsității și doar așa putem spera la un nou început  în care să ne construim pas cu pas o viață normală, fără coșmaruri.

Scenariul  filmului , scris de Márta Mészáros, Éva Pataki și Zoltán Jancsó o are în centru pe  Olga  care află că trecutul familiei sale ascunde minciuni și secrete pe care vrea neapărat să le elucideze pentru a fi capabilă să-și facă ordine în viață .
Filmul face autopsia relațiilor mamă-fiică, a crizei identitare, a  dilemei de a ține secret fapte grave  sau a le confesa cu întârziere , după ce viața în neadevăr a marcat deja destinul.
Din păcate  filmul este împânzit de clișee care reflectă prea puțin generoasa viziune a realizatorilor:
– filmul are probleme de ritm și de dramaturgie, unele scene sunt prea lungi  și/sau  prea insignifiante și superflue(cum și-a schimbat caracterul fostul soț a lui Olga ,rol care dacă ar fi scos nici nu prea ar conta;
 – nu creează suficientă tensiune,deși material narativ este;
 – alternarea scenelor din prezent cu cele din trecut îmi pare stângace

Sinopsis
Olga, fiica lui Pogány Mária și-a dat seama în ultimul timp că ceva nu este în ordine legat de de viața ei,după ce îi trec prin mână fotografii vechi  făcute după al doilea Război Mondial, apoi, scrisori, desene. Dacă nu e adevărat că e fiica austriacului despre care a crezut toată viața că este tatăl ei ,oare ce mai ascunde Mária? Mama ei este foarte bătrână și bolnavă și Olga nu vrea să rămână cu atâtea semne de întrebare despre identitatea ei încât o descoase cu insistență pe mama sa .

Acțiunea  filmului se desfășoară alternativ în două perioade, prezentul cu cercetările Olgăi și trecutul, cu  tinerețea ,viața mamei sale, Maria în anii postbelici.  
 
Un film despre acele minciuni mai mari sau mai mici care apar probabil în fiecare familie; importantă este  granița unde acele adevăruri nu trebuie neapărat aduse la lumină ,  pentru a putea trăi o viață …normală și  acele adevăruri care  trebuie dezvăluite pentru ca minciunile să nu ne otrăvească existența. Este, metaforic  ,,efectul fluturelui „,câte vieți datorită unor condiții inițiale au marcat destinul unor oameni în întreaga lume și cum a schimbat total și profund  identitatea unora , încât ar părea că nu se mai pot schimba. Olga este foarte  reținută,probabil destinul ei  a fost  pecetluit de un trecut încă neelucidat,care o face să simtă că ceva nu este în ordine,să simtă obstacolde netrecut în a avea încredere în ceilalți,e închistată ,încordată,nu simte acea adiere a libertății care ne insuflă încrederea în noi și în ceilalți.Da,chiar și față de mama ei.De aceea și relația cu Antonio , soțul ei , un tip relaxat, cu temperament meridional nu a fost de durată .
  Olga (Tóth IldikóMária, bătrână (Törőcsik Mari)/Mária, tânără, Törőcsik Franciska .

Mulholland Drive

Cred că cei mai mulți iubitori de cinema au văzut/revăzut celebrul film Mulholland Drive, scenariu și regie a și mai celebrului David Lynch, tatăl ,,Twin Peaks” și presupun că nu au fost ușor de descifrat, din labirintul narativ, mesajele filmului și  identitatea personajelor. Cred că  eu am descoperit cu fiecare vizionare înțelesuri noi , chiar dacă nu plenare, cel puțin care mi-au stimulat interesul, pentru că devine un joc plăcut în care încerc să pătrund în lumea excentrică a rețelei de neuroni a lui Lynch, mereu gata de a ne arunca într-o aventură palpitantă din care ies de fiecare dată mai confuză , cu mai multe întrebări, cu idei noi de speculat, așa pentru sufletul meu, o aventură la cote înalte pentru care merită să pierzi simpatia celor care nu se lasă contraziși.

Filmul Mulholland Drive are mai multe simboluri și chei, încât cu fiecare vizionare , îmi pare că am mai bifat o nedumerire, chiar dacă soluția mea o fi departe de ce și-a propus Lynch. Emoji Am fost complet captivată și copleșită de ambianță, de scenele deosebit de estetice grație unor imagini superbe , de diferitele fonduri muzicale ale filmului și de misterul care planează până la sfârșit. Câteva remarci  despre temele filmului:
mirajul pe care-l exercită încă și azi Hollywood-ul, poleit cu defilări de vedete elegante,excentrice,care cu câteva luni înainte de festivaluri au rezervate operații estetice, botox- ării, machiaje care nu contează că vor costa o avere și că efectele lor vor fi efemere, merită să lași mapamondul cu gura căscată, să iști admirație și bârfă, dar, mai ales, să se vorbească de tine.
cinemaul, la fel ca inconștientul nostru  este un catalizator al fricilor noastre elementare , fie că suntem protagoniști sau simpli spectatori .
-pentru a trece de la ficțiune la realitate Lynch folosește diverse subterfugii: mai multe fire narative , poate tot atâtea încercări inițiatice și  aceleași personaje  în alte roluri, unele interșanjabile, cum adesea se întâmplă cu aceeași poveste, puțin modificată și cu altă distribuție .
dualitatea ființelor umane cu părțile lor luminoase și colțurile obscure, un clar-obscur rembrandian: Camilla cea respinsă /Camilla preferata regizorului. Cum a obținut Camilla rolul?
jocul dintre aparență și esență este o frontieră rafinată în care realitatea devine vis al unei alte realități
condiția actorului care trebuie să uite de sine în favoarea personajului, punerea în abis a profesiei de actor, care te obligă să creezi alți oameni care seamănă cu tine și sunt cu toate astea diferiți (ca eroinele în cele două părți ale filmului), care te scufundă într-o realitate falsă, dar verosimilă .
pericolul identificării realității cu fantezia/visul și al idealizării statutului de vedetăinvidia/gelozia profesională mai puternică decât pasiunea erotică, un vector al tragicelor povești de iubire,al  decepțiilor,al deciziilor fatale și nu în ultimul rând al visurilor amare
Este logic să ne pierdem în acest labirint cinematografic  Emoji Lynch era mirat că spectatorii, dar și criticii profesioniști nu prea s-au descurcat în descifrarea filmului  . La multe insistențe el a venit cu lămuriri care au ajutat… prea puțin.

Dar să prindem firul Ariadnei care ne va călăuzi, orbecâind, Emoji  în acest nemaipomenit labirint .

În loc de sinopsis , un rezumat linear al acțiunii 

Cea mai mare parte a filmului este un vis. Realitate ? este din momentul  în care  Diane Selwyn (fosta Betty, în vis) se trezește, aflându-se cu ocazia  unei cine festive la vila luxoasă a regizorului Adam. Ea îi povestește mamei acestuia despre viața ei  : cum a venit în California tocmai din  Deep River, Ontario unde a câștigat un concurs de dans, fapt care i-a dat și mai mult curaj să dorească să devină actriță. Cum după moartea mătușei sale Ruth, a moștenit o sumă frumușică, și-a permis să se stabilească la Hollywood. În timpul casting-ului pentru rolul principal în filmul ,, The Sylvia North Story” a întâlnit-o acolo pe Camilla Rhodes care a primit rolul care a făcut din ea un star.Cele două femei au devenit iubite și Camilla a ajutat-o pe Diana să obțină câteva roluri mici, până când Camilla s-a îndrăgostit de regizorul Adam. Atunci ea a decis să rupă relația cu Diana care a suportat destul de rău acest gest.În momentul în care Diana află că fosta ei iubită se va căsători cu Adam , ea își folosește ultimii bani din moștenire ca să angajeze un ucigaș profesionist care să-i ia Camillei viața. Vom ști că fosta iubită, Camilla a fost ucisă pentru că Diana are în mână cheia albastră, semnul de recunoaștere pentru îndeplinirea ,,contractului”. Sfârșitul realității!
Înghemuită confortabil sub cuvertură, în apartamentul hollywoodian pe care i l-a închiriat mătușa Ruth, Diana începe  să viseze  cum ar fi dorit să i se deruleze povestea. Și de aici un flashback  spre  începutul  filmului  când  Diana  = Betty   aspirantă la actorie. Aici a întâlnit o femeie brunetă amnezică cu numele provizoriu  Rita.Tipa aceasta și-a pierdut memoria în urma unei tentative de asasinat comise de Mafia .Betty , binevoitoare încearcă să o ajute pe această necunoscută să-și recupereze amintirile.Femeile vor ajunge să aibă relații intime.Odată cu  flash-urile de memorie Ritei îi vine în minte numele de Diana. Ele merg să o caute pe această Diana la bungalow-ul ei unde vor descoperi cadavrul Dianei din realitate. Rita își va vopsi părul blond pentru a scăpa de urmăritorii mafioți.Ea se duce noaptea,împreună cu Betty la clubul,,Silencio”unde totul este doar iluzie.Betty găsește în geanta ei un cub albastru misterios. Cele două femei se întorc acasă nerăbdătoare să deschidă cutia cu cheia albastră aflată în posesia Ritei în urma accidentului. Sfârșitul visului!

Full movie

Serverul 2 de la link-ul    http://www.filme-bune.net/mulholland-drive-2001-filme-online-hd-subtitrat-in-romana/   

Mefisto

,, Mefisto” ( 1981 ) a fost  un film de mare succes  la vremea lansării, constituind și pentru actorul  Klaus Maria Brandauer o trambulină în lansarea carierei sale. Dar nu a mai primit partituri la fel de incitante și a căzut cumva în uitarea noilor generații de spectatori.
Filmul este o adaptare a romanului  ,,Mephisto, Roman einer Karriere”. din  1936  a  lui Klaus Mann (München, 1906. nov  18. – Cannes, 1949.  mai 21)  care s-a sinucis în 1949,  fiul cel  mare a renumitului scriitor Thomas Mann (Lübeck, 1875 6 iunie – Zürich, 1955.  12 aug.), autorul romanului ,,Doktor Faustus .” Observ că fiul a scris , probabil primul din familie, despre acest mit.  Romanul lui Klaus s-a inspirat din viața cumnatului său Gustav Gründgens  ( 1899-1963), celebru actor în timpul celui de-al III Reich  căsătorit cu Erika Mann, sora lui Klaus.

După cum spune și titlul ne-am așteptat la o prezentare metaforică a mitului german  despre pactul făcut de Dr.Faustus cu Necuratul, Mephistopheles , care , bun cunoscător al slăbiciunilor omenești (fie ele și ale unor genii) este gata oricând să-și ofere ajutorul (deloc dezinteresat) în urma unui pact ,,cinstit” .
Capodopera regizorului maghiar  *Szabó István  tratează  temele libertății de exprimare,a independenței Artei față de politic,a soartei artistului într-un regim concentraționar, a limitei care este  granița subțire care îl desparte de a deveni aservit unei ideologii, unui partid, doar pentru a nu-și pierde poziția de vedetă,  în care sunt cuprinse  mai  multe  motive  literar-artistice recurente  la tratarea acestei teme : slăbiciunile omenești, vanitatea,  sfidarea limitelor omenești, cucerirea  unor coordonate dincolo de realitate, nemurirea prin creația artistică , succes infinit și cu ,compromisuri ,, coûte que coûte ” și de-aici, bineînțeles,  victoria forțelor malefice .
Klaus Maria Brandauer redă portretul psihologic al unui actor de teatru foarte talentat, obsedat de succes în carieră, gata să facă orice compromisuri etice și politice pentru a-și satisface ego-ul . Beția succesului i se va urca la cap, încât devine vulnerabil în fața forțelor obscure (naziștilor) care în cele din urmă se vor folosi de celebritatea vedetei pentru a-și atinge scopurile propagandistice.
Sinopsis

În anii `20 Hendrik Höfgen (Klaus Maria Brandauer) este  un actor care strălucește pe firmamentul unei modeste trupe teatrale din Hamburg. Din cauza vederilor de stânga și din invidie profesională intră în conflict cu Hans Miklas (Cserhalmi György ), un coleg mai arătos și la fel de talentat, membru al Partidului Național-Socialist. Höfgen vrea să urce pe scara gloriei , își abandonează iubita care  era de culoare, pentru a se însura cu Barbara, fiica consilierului Bruckner, apoi prin relațiile socrului este angajat la Teatrul de Stat din Berlin unde,  în sfârșit , va primi rolul lui Mephisto din piesa ,,Faust”a lui Goethe . Ascensiunea în carieră e fulminantă, dar cu ce preț!  O dată  cu venirea la Putere  naziștilor el își încalcă convingerile trecute și își supune Arta noului regim.  Nu mai are nevoie de vechii prieteni, pe drumul gloriei își neagă trecutul, își trădează prietenii și încetul cu încetul se inchină puterii naziste .

Decorurile sunt foarte potrivite pentru reconstituirea istorică. Dialogurile au un caracter intelectual care determină spectatorii să reflecteze cu pesimism asupra naturii umane, asupra profesiei de artist /creator într-o țară  totalitară  (n.n. și noi câți recitatori avurăm,pentru tovaaarășa și tovarășu….) .

Filmul nostru este consacrat acestui caracter a  unui om înzestrat, incapabil să suporte trecerea în umbră, care vrea cu orice preț să fie acceptat și iubit de toată lumea. Este obsedat de dorința de a-l juca pe Mephisto . El va ajunge actorul cel mai popular din Germania anilor `30  jucând în piese …de propagandă pentru naziști !  Cel mai rău nu este că devine un bufon  pe altarul național-socialismului, ci faptul că își dă seama de disprețul cu care este înconjurat de cei care cred cu adevărat în ascensiunea nazismului și vidul de prietenie, iubire, colegi pe care îi părăsise nu demult. Ce situație ironică, dacă pe scenă este Mephisto, în afara ei este Faustul regimului totalitar.  Filmul are un scenariu dens, captivant;  Klaus Maria Brandauer creează un personaj detestabil, uneori cam cabotin, dar pe care publicul cinefil nu rezistă să nu-l compătimească!

*Szabó István este un regizor maghiar care are la activ o bogată și prețioasă carieră cinematografică . El este primul regizor maghiar câștigător al unui premiu Oscar, pentru filmul ,,Mefisto”. Cu ocazia celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania,  Szabó István și  Mészáros Márta, autori de marcă ai cinematografiei maghiare, vor fi distinși cu Premiul pentru întreaga carieră .  Celor doi invitați de onoare de la TIFF 2018 li se alătură o delegație impresionantă de regizori veniți la Cluj-Napoca să-și prezinte cele mai noi producții în cadrul tradiționalei Zile Maghiare. 

Spicuiri din filmografia lui Szabó István

1963 : Tu(Te)
1965 : Vârsta iluziilor (Álmodozások kora)
1966 : Tatăl (Apa)
1970 : Un film de dragoste (Szerelmesfilm)
1973 : Strada Pompierilor,nr.25 (Tűzoltó utca 25.)
1977 : Povestiri din Budapesta (Budapesti mesék)
1980 : Încredere
1980 : Pasărea verde(Der grüne Vogel)
1981 : Mephisto
1985 : Colonelul Redl (Oberst Redl)
1988 : Hanussen (Hanussen)
1991 : Seducția lui Venus (Meeting Venus)
1992 : Scumpă Emma (Édes Emma, drága Böbe-vázlatok, aktok)
1999 : Sunshine
2001 : Taking sides, cazul Furtwängler (Taking sides)
2002 : Ten Minutes Older
2004 : Adorabila Julia
2006 : Rudenii
2012 : Ușa

Premii mai importante

1980 : Încredere -Silver Bear for Best Director 

1982 : Mephisto-Oscar, la Academy Award for Best Foreign Language Film 

1999: Sunshine- European Film Award for Best Screenwriter