Arhive pe categorii: Kieslowski

filme regizate de Krizstof Kieslowski

Heaven (Rai)

Krzysztof Kieślowski a fost un regizor și scenarist  foarte apreciat de critica de specialitate  și de spectatorii , îndeosebi intelectuali , care s-au atașat inovației aduse de un „cinematograf al neliniștii morale” cu care ne-a obișnuit în realizările sale devenite clasice precum , Camera Buff, Dekalog, The Double Life of Veronique,Three Colours.

Kieślowski declarase că se va  retrage din activitatea de regizor  după terminarea Trilogiei „Trei Culori”. El a început împreună cu Krzysztof Piesiewicz să lucreze la scenariile unei noi trilogii  formată din „Raiul”, „Iadul” și „Purgatoriul” , inspirată de „Divina Comedie” a lui Dante.  Scenariile erau destinate mai multor regizori, dar moartea prematură a lui Kieślowski (în 1996, la vârsta de 51 de ani) a lăsat totul în aer. Singurul scenariu terminat după o întrerupere de câțiva ani de coscenaristul Krzysztof Piesiewicz , „Raiul”, a fost filmat de Tom Tykwer și lansat în 2002 la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.  Dacă am enumera doar filmele sale ,,Run Lola Run”,  ,,The Princess  and The Warrior” (2000) ,,Perfume” (rămas în topul cinematografic mai multe săptămâni, repurtând cel mai mare succes de casă în Europa, Asia și America de  Sud) și ne-am da seama că Tykwer  nu este un regizor oarecare. Știm că la marele Kieslowski  nimic nu este lăsat la întâmplare, cel mai mic detaliu este gândit, calculat având o semnificație aparte. Tom Tykwer este obsedat de hazard, de iubirile aflate în momente de cotitură, cu destin încâlcit.Ce a putut ieși din combinația a două personalități puternice? Un film hibrid (dar nu în cel mai rău sens al cuvântului) .

Sinopsis
O femeie al cărei soț a murit în urma unei supradoze vrea să-l ucidă pe traficantul de droguri pe care-l consideră principalul vinovat pentru decesul soțului ei. Întâmplarea face ca să fie uciși din cauza ei patru oameni nevinovați, dintre care doi copii. Ea este șocată de turnura pe care a luat-o atacul ei terorist,se lasă arestată și pare că-și acceptă soarta . Dar un tânăr carabinier o ajută să evadeze.
Filmul acesta este format din două părți distincte:
thriller-ul:atacul terorist,remușcările,hotărârea de a duce la capăt răzbunarea,evadarea,urmărirea,Infernul interogatoriilor,momentele sordide din birou.
romance :iubirea care încolțește din primele momente în mintea tânărului polițist care încearcă să descătușeze, la propriu și la figurat , pe femeia ,cu câțiva ani mai matură, al cărei gest îi pare pe deplin justificat.Va urma Purgatoriul , departe de ceilalți, în mijlocul minunatei naturi toscane, timp și loc pentru meditație asupra culpabilității, asupra iubirii și în fine, saltul nebunesc spre Rai.
scenariul este cu unele întâmplări neverosimile, că este inegal în racordarea la public, că deturnează conținutul politic și moral al întâmplărilor,  ține mai mult de originalitatea poetică , de eleganța cu care imaginea completează  filmul  într-un  superb  imn dedicat inocenței  căzute  pradă  hazardului (care ne strică , de obicei, planurile) , absurdului care-și ia plata cu vârf și îndesat. Ținutul Toscanei este reflectat printr-o succesiune de planuri  de o frumusețe  picturală copleșitoare,  adevărate tablouri de maestru .

Această prezentare necesită JavaScript.

Protagoniști sunt  niște  îngeri (căzuți) ,  pentru că ,,nu poți zbura în felul  acesta  în viața reală” e avertizat  tânărul  polițist  când  se înalță  prea repede cu elicopterul pe simulator. Interpretarea prestată de Cate Blanchett și de Giovanni Ribisi este impresionantă. Cate Blanchett nemachiată , cu trăsături pure , ochi albaștri este acompaniată de stilul minimalist al muzicii de pian și vioară a lui Arvo Pärt .
Dialogurile sunt cam plate, de exemplu ,,Ai dormit lângă mine?” (repetat și cu o altă ocazie, la fel de  evidentă)Emoji

Reclame

Three colors: blue6

tricolorKieślowski tratează aici libertatea în contradicție cu natura umană. Binoche joacă rolul Juliei Vignon, copleșită în urma unui accident rutier din cauza căreia își pierde familia. Julie nu este o supraviețuitoare, ea apare mai degrabă abulică, in-expresivă: nu prea avem de ales, pare să ne sugereze atitudinea ei, și trebuie să ne târâm crucea.

După ce-și revine din accident, Julie are un scurt interludiu amoros cu Olivier, fostul asistent al fostului soț, dar nu această scenă dezvăluie mizeria din viața ei, ci apariția unor pui de șobolan în debara. Așa că fuge la agentul imobiliar, decisă să schimbe apartamentul. Curios ce lucruri ne oripilează și ce nu, ce putem suporta, și ce ne poate scoate – la un moment dat – din casă.

blueFilmul s-ar fi putut termina oriunde în primele 60 de minute, dacă ar fi fost scris, regizat ori filmat în stil minimalist de către unul din promițătorii (foști) tineri regizori români contemporani. Fără a face spoiler, mai pot spune că sunt încă multe de văzut: urmează o scenă în care Julie își dă seama că soțul a cărui pierdere o (de)plângea iubise în ultimii ani pe altcineva. Plot point 2 cum ar veni, o a doua întorsătură a situației atunci când totul părea să alunece spre final.

Three colors: blue5

Blue07Am ajuns lorsque le moment quand sa nouvelle voisine – une salope, qui ne porte pas de cullotes – vient à  visiter Julie, et à remercier. Inserția poveștii lui Lucille mi s-a părut o aluzie la Chiriaș la Paris-ul lui Polanski. De câte ori văd un film ajung s-o dau, mai mult sau mai puțin corect, pe limba lui. Poate vi se pare ciudat, dar vă spun, mult mai rău e când citesc poezii.

Am revăzut cu ochii vecinei peștele de sticlă sau echivalentul său: candelabrul cu mărgele de sticlă – albastre și acestea. Muzica obsedantă ajunge să fie și diegetică, pusă în flautul homeless-ului adus într-o mașină italiană, la locul faptei și filmărilor, de către o frumoasă (iubită) blondă. ajuns aici, mie mi-a fost clar că văd mai mult decât un film: parabolă, colecție de simboluri?

Three colors: blue2

threecoloursblue-2Ați reușit să vedeți prima jumătate a filmului, măcar până la această imagine? Interesant cum joacă Juliette Binoche o partitură dificilă și obstinația cu care urmărește regizorul albastrul, ca simbol al libertății. Foarte tare, de asemenea, combinația de dimineață: înghețată cu cafea. Mă gândesc s-o-ncerc și eu 🙂

inghetata cu cafeaNu se întâmplă aproape nimic în film, în sensul vreunei acțiuni care să poarte eroul / eroina spre descoperirea a ceva/altceva decât știa. Există doar acțiunile sale, mai precis alegeri ale Juliei, care se succed într-un ritm destul de dificil de urmărit, dacă te interesează tema propusă de regizor. Tensiunea interioară a filmului realizat de Kieslowski este dublată de muzica nediegetică compusă de celălalt membru al trio-ului polonez, Zbigniew Preisner.

Filmul își păstrează realismul prin seriozitatea temei alese, fără a fi necesar pe de asupra-realismul muzicii, ori al cadrelor. N-am stat să compar cinematografia lui Kieslowski cu Noul val românesc, fiind la prima vizionare a filmelor polonezului, dar mă tem că n-am ieși bine la procedura de examinare.

Three colors: blue1

Three_Colours-Blue-Juliet_BinocheMărturisesc de la început că (blue) primul film al seriei Three colors este ultimul la care m-am uitat, din cauza subiectului dificil. Într-o călătorie, în urma unui accident rutier cauzat de o defecțiune a mașinii, femeia își pierde familia: soțul și fetița. Cu toată oroarea față de subiecte dure (chiar și-n opere de ficțiune, încerc să evit așa ceva), am reușit – odată ce am găsit dispoziția sau mai bine-zis oboseala necesară pentru a privi filmul – să urmăresc scena accidentului fără să mă cutremur.

Pentru că un regizor de talia lui Kieslowski reușește să transmită mesajul: are loc un accident, ca pe o informație, apelând la mijloace simple, și nu ca pe o dramă – așa cum este de fapt.

Three Colours BlueCum se întâmplă totul? Întâi suntem preveniți: la oprirea mașinii (o Alfa Romeo, ce altceva?) pe banda de refugiu, vedem cum se picură lichid de frână de pe conductă…   Abia apoi, întâmplarea apare în toată grozăvia ei prin contrast cu joaca unui puștan de pe câmpul cețos. Prin ochii lui vedem accidentul: mașina oprită în pom, o minge rostogolindu-se afară, ușoară ca un suflet, fără a ieși însă din cadru.

Păcat că nu se mai prea fac astfel de regizori!