Arhive pe categorii: motivational

Maud Lewis: „Privesc printr-o fereastră viața înrămată„

Un film care m-a impresionat prin realizarea sobră, de bun simț, deloc ostentativă ori melodramatică, chiar dacă ne prezintă o dramă reală, este Maudie.

Biopicul tratează viața creatoarei de pictură naivă Maud Lewiscare a murit  în 1970, săracă și a cărei operă artistică a reintrat  în atenția  publicului și  criticilor de artă datorită  acestui film,  încât  azi  operele sale sunt vândute la  licitație.  Maud Lewis a trăit între anii 1903-1970  în Noua Scoție, Canada, cu un handicap  fizic grav și evolutiv datorat unei artrite juvenile degenerative.

Filmul ne prezintă traseul neobișnuit al destinului acestei femei firave, sensibile, vulnerabile, a cărei familie a tratat-o prea protector, sufocând-o cu mila prin care era oprită de la orice încercare de a-și depăși condiția. La vârsta de 34 de ani  ea rămâne  fără părinți,  iar fratele ei o plasează la o mătușă care nu o primește cu brațele  deschise.

Maud este umilită mereu  de mătușă,  de frate, de  vecini, încât  răspunde  fără ezitare  la un anunț , aflat la magazin,  în care un fermier caută o menajeră.  În ciuda a toți  și a toate  Maud Dowley  (pe numele de fată) dorește  enorm să se emancipeze  intelectual și fiind foarte determinată va reuși  chiar și  în căsuța izolată  de lume să  îmblânzească  un bărbat needucat, ursuz, rece și mitocan – care o va lua de nevastă.

Dorința ei cea mai mare – de a iubi  și de a  fi iubită  ,,oricât de puțin”  – se împlinește, reușind să treacă cu tact peste momentele de criză  inerente unei căsnicii atât de singulare. Nu vreau să insist prea  mult pe  analiza psihologică, o face  documentarul  Maud Lewis:  A World Without Shadows din 1976. Imagini din documentar

 

Regizoarea  irlandeză  Aisling Walsh  ne poartă în  universul  intim al  artistei care (în ciuda aparențelor) nu este deloc proastă. O anumită doză  de naivitate nu o împiedică să  distingă falsitatea oamenilor și are chiar curajul să-i pună la punct: mătușa,  fratele, chiar și viitorul soț primesc replici tranșante.

Femeie independentă, Maud se exteriorizează prin picturile ei, creația fiind un refugiu și un balsam pentru rănile existenței.  ,,Privesc printr-o fereastră viața înrămată” cugetă ea. Subiectele sale  sunt în același timp naive și frumoase:  flori, animale,  natură,  peisaje  maritime.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul câștigă pentru că nu încearcă să romanțeze viața acestei  femei atât de diferite  de mediul  în care a evoluat artistic, poate a prins mai multă încredere în sine, poate a simțit că nu toți oamenii sunt din același aluat: unii sunt fățarnici dar nu prea buni la suflet, alții sunt dintr-o bucată care mai trebuie șlefuită puțin! Emoji  Un film care, vrem / nu vrem, ne va lăsa o urmă nepieritoare în suflet…

În privința subiectului vreau să subliniez că personajul din film interpretat de Sally Hawkins  are o prezentă  fizică mai agreabilă decât adevărata Maud care era, însă, la fel de zâmbitoare  și plină de viață. Ethan  Hawke este  surprinzător  pentru rolul  unui  tip  butucănos (în toate rolurile era un frumușel finuț) și am impresia că-și exagerează interpretarea de morocănos.

Adevăratul domn Everett Lewis pare și el un bătrânel zâmbitor, chiar dacă nu știm cum arăta în momentele de furie Emoji. În film, relația de acceptare reciprocă,  de toleranță, nu  pare să fi  devenit o mare iubire – ci mai mult obișnuința de a nu mai fi  singur și de a avea  un ajutor.  Deci, un  cuplu  mai diferit, nu o relație ieșită din comun. Maud a învățat să deseneze  și să picteze  de la  mama ei car e voise să-i dea  o preocupare.

Presupun că nu bănuise că fiica ei va  deveni astfel celebră. Căsuța lor avea  o singură cameră, fără utilități elementare (apa, lumina, focul cu lemne fiind o treabă foarte anevoioasă pentru cineva cu sănătatea atât de fragilă),  dar cu un spațiu mare, de 10m x 11 m, care a devenit și / mai ales studioul artistei. Everett Lewis  (1893-1979) a  fost ucis  în 1979,  când  niște tâlhari  i-au devastat  locuința (probabil, presupuneau că ar fi avut valori în casă).

După 1990 s-a  pornit o promovare intensă a operei  lui Maud, începând cu strămutarea casei  în Halifax și transformarea clădirii în muzeu permanent.  Comemorarea vieții și a artei  lui Lewis a devenit  obiect  de  dispută  între  comunitate,  guvern  și  interesele corporatiste  pentru a modela ceea ce ea însemna pentru locația  (nu localitatea)  și provincia ei.

S-a promovat termenul de folk artist – artist popular, s-a încurajat acest gen de artă. Maud Lewis a intrat, post-mortem, în  istoria Artei canadiene pentru că a reprezentat, la un moment dat,  o imagine care putea  fi  exploatată, servind  diferite interese.

Reclame

,,Gol pușcă”- The Full Monty

Gol pușcă
,,The Full Monty” este un film cult care tratează cu inteligență și sensibilitate un subiect serios și delicat, în gama umorului britanic descătușat, adică, nu doar cu umorul sec care îi este caracteristic, ci cu scene ilariante , spumoase, fără a deveni patetic sau grotesc.

Sinopsis

Orașul *Sheffield, mândria, până nu demult, a metalurgiei engleze, se pomenește că această industrie a ajuns falimentară și șomajul în masă a lăsat de ceva timp  mulți muncitori pe drumuri , fără perspectiva de a-și găsi un job.  Gaz ( Robert Carlyle, pe care l-am descoperit cu acesta ocazie! ) și amicii săi rămăși fără lucru se confruntă cu lipsuri financiare și încearcă cele mai insolite metode ca să-și ducă traiul de azi pe mâine. Într-una din zile, Gaz trece prin fața unui club unde are spectacol cea mai celebră trupă de striptease masculin din lume, Chippendales. Inspirat de afișul trupei, Gaz , împreună cu prietenul său Dave ( Mark Addy) hotărăsc să-și înființeze propria trupă ca să dea spectacole cu încasări de…vis. Adevărul este că Gaz e  disprețuit de fosta sa soție care îl consideră  o lichea care a făcut și pușcărie pentru  unele găinării și nu și-a asumat responsabilitățile de tată. Acum este strâns cu ușa și fosta lui soție îl presează cu plata alocației pentru fiul său și pentru a nu pierde mica parte din custodia asupra băiatului Gaz va trebui să găsească de lucru!

Certurile cu soția, limbajul din disputele pentru formarea trupei, caraghioslâcurile din timpul repetițiilor se petrec sub ochii copilului, care își va schimba atitudinea de dispreț față de tatăl său în atașament și apreciere admirativă a tenacității acestuia de a reuși ceva. Acest plan disperat pentru a face rost de bani va fi greu de pus în aplicare, pentru că la repetiții se lovește de pudoarea unuia, de lipsa de talent la dans  a altora și nici aspectul lor fizic nu ar prea impresiona o sală plină de femei. În final, băieții lui Gaz vor dovedi că pentru a apărea gol în fața atâtor  femei care au venit să vadă pentru ce dau banii, nu  e nevoie  doar de grație, îndemânare și formă fizică, ci,mai ales, de încredere în tine, de atitudine.
O comedie originală, pe fondul dramatic al crizei care a lovit Anglia în acei ani în care era greu să te …descurci ! Un film care atinge , pe lângă șomaj, și probleme socio-comportamentale :  indolența, nesinceritatea , teama de partenera de  viață , drepturile paterne, obezitatea , impotența, falsa pudoare, acceptarea de sine,  încrederea în celălalt, privirea celorlalți, toate pe un fond de precaritate socială.
 ,,The Full Monty ” nu pare un film machist chiar dacă  Gaz e îngrijorat: ,,pe viitor bărbații vor dispărea” dar Dave speră :,, Poate că fetele vor fi mai înțelegătoare cu noi decât suntem noi cu ele?!” În cele din urmă este un film psihologic și motivațional .
Actorii sunt excelenți, mai ales Carlyle în rolul derbedeului care pe măsură ce-și ,,dresează” trupa devine tot mai motivat și mai  responsabil. Scena de la agenția pentru ocuparea forței de muncă, pe muzica  Donnei Summer ,,Hot Stuff” este antologică.
La fel ,,casting-ul ” făcut  într-o magazie, repetițiile, scenele  finale de striptease sunt într-adevăr memorabile.

Avem parte de un regal muzical :  ,,Je t’aime, moi non plus” a lui Serge Gainsbourg ,,Flashdance – What a feeling” a lui Giorgio Moroder ,,You can leave your hat on” a lui Randy Newman
*Sheffield este un oraș în nordul Angliei în comitatul South Yorkshire. Populația orașului la recensămantul din 2004 era de 516.100 locuitori. Orașul a devenit faimos în secolul XIX că un centru important al producției de oțel.(Si ,totusi) orașul are 50 parcuri, fiind unul din orașele europene cu cel mai mare număr de copaci pe cap de locuitor .

Mie mi se pare foarte greu  să se facă filme comice bune ,pentru că e nevoie de multe ingrediente, combinate inteligent , în proporții bine gândite, evitând limbajul indecent , gesturile prea exagerate.Eu pun  Full Monty pe locul I, la  the best feel-good movie . Nu vreau să compar acest film cu inefabilul filmelor lui Charie Chaplin, care mi s-a fixat în suflet de decenii, nici cu umorul buf al năzdrăvanilor Stanley Laurel  &  Oliver Hardy!  Și, da, am o slăbiciune pentru comedia neagră ,, Arsenic și dantelă veche” (  Arsenic and Old Lace),un film american din 1944, regizat de Frank Capra cu Cary Grant .

Phantom Thread 2017

Actorul Daniel Day-Lewis  a declarat că abandonează lumea filmului dorind să-și urmeze noua pasiune de pantofar, după ce ani de zile a fost un tâmplar de lux / ebenist. Probabil a acceptat acest ultim rol tocmai pentru că este vorba tot de o meserie, aceea de croitor, ridicată la rangul de Haute couture.

Personajul Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis) a fost inspirat de celebrul croitor spaniol Cristóbal Balenciaga (1895-1972), un maestru al dantelăriei, al croielilor inovative și al tiparelor elegante. Regizorul  Paul Thomas Anderson a fost de-a dreptul fascinat de personalitatea lui Cristóbal Balenciaga după ce a citit romanul  lui Mary Blume  ,,The Master of Us All: Balenciaga, His  Workrooms, His  World”

Sperăm să nu fie deja cântecul de lebădă al actorului Daniel Day-Lewis! Catalog Cristóbal Balenciaga-aicihttp://theafashionada.blogspot.ro/2012/08/the-time-machine-cristobal-balenciaga.html Semnificația titlului  face referire la situația croitorilor din epoca victoriană când lucrau în condiții deplorabile ore în șir, până la epuizare, până la sânge, în manufacturile londoneze. Ne putem gândi și la forțele oculte care țes destine care scapă de sub control. Se pune întrebarea: creatorii stăpânesc arta sau sunt sclavii ei?

Personajul Reynolds Woodcock este un creator de modă care îmbrăca aristocrația londoneză și pe mondeni. Celibatar convins, cu multe cuceriri la activ, este un tip la care tabieturile și rutina sunt a doua natură. Intransigent, perfecționist, cu rutina reglată până la cele mai fine mecanisme, el se simte totuși amenințat de începutul erei confecțiilor!

Pe când se află într-o călătorie de relaxare, guru-ul modei londoneze o cunoaște întâmplător pe Alma, o chelneriță  tânără care îi servește comanda. O place din primul moment și… în ciuda experienței și a marelui decalaj  între anturajul celebrului croitor și al tinerei insignifiante se va înfiripa o iubire „între diferențe sociale.”

Filmul ne provoacă curiozitate prin duelul psihologic dintre tiranul ingrat aflat în lumina reflectoarelor și ființa încăpățânată aflată în umbra maestrului care are un ascendent asupra acestuia dându-i viața peste cap pentru totdeauna. Alma (Vicky Krieps), tânăra de care Reynolds este cucerit pas cu pas, transformându-se din simplă muză în stăpâna casei Woodcock, dorește să-l  vindece pe Reynold de acest workalcoholism!

Un film despre iubire și nebunia iubirii. Imaginile sunt de o eleganță rară, iluminate în culori atemporale acompaniate de muzica unui pian în care se face lent dar hotărât o preluare de putere: cel care părea invincibil nu-și dă seama de vulnerabilitatea sa decât atunci când se află pe marginea prăpastiei. El a fost rapid descifrat de tânăra și foarte determinata sa parteneră: pentru ea acest zeu greu abordabil este doar un copil mare abandonat.

Filmul, foarte modern, știe să deriveze discret spre o formă de abstracție narativă: la început e senin și clar; dar repede, dincolo de creația luminoasă se insinuează o zonă de umbră care perturbă echilibrul aparent cu mici fragmente de nebunie, cu tăceri neliniștitoare de care sunt lovite personajele, mai ales în timpul meselor sau după despărțiri sau împăcări.

Scenografia, suavă și subtilă, cu imagini splendide în nuanțe de gri – nu au nici o legătură cu cele 50 de nuanțe ale lui Grey – este un studiu subversiv asupra unei relații amoroase tulburi. Paul Thomas Anderson se amuză să ne surprindă cu fiecare scenă și cu fiecare dialog, urmate de tăceri care repun totul sub semnul întrebării: Reynold, un fel de sociopat, perfecționist și obsedat, este un personaj suficient de ambiguu pentru a naviga în ape tulburi. Filmele lui Paul Thomas Anderson fac parte din categoria acelora care ilustrează plăcerea de a se consuma, de a se pierde .

,,The Knick” 2014

 Serialul  ,,The Knick” este odiseea  medicinei de la începutul secolului XX,  în care se pun bazele medicinei de azi.  Este un serial deosebit  de suratele pe aceeași temă care au invadat în ultimii ani ecranele televizoarelor : sobru, fără accent pe umor (sau bășcălie!), realist, crud, cu multe sacrificii ale medicilor și ale personalului medical, dar și cu multe eșecuri  într-o perioadă în care nu prea era curent electric, nu se știau prea mult despre bacterii și viruși, nu au apărut încă antibioticele.  Operațiile chirurgicale se făceau cu public (ce de bacterii, viruși – în ciuda aerosolurilor antiseptice- stres  pentru operatori,  datorat adesea unor intervenții vocale a unor profi ,,scorțoși”,  dar mai rău, ale plânsetelor , țipetelor, leșinurilor spectatorilor mai vulnerabili !).

Această prezentare necesită JavaScript.


Serialul nu este un biopic deși  este inspirat (liber) din realitate :
Spitalul Knickerbocker a existat din 1862  ca dispensar în Harlem , Manhattan, pentru soldați, în timpul războiului de Secesiune, mai apoi servind oamenii săraci și imigranții.
 – La fel ca în serial , echipa de medici refuză tratarea pacienților afro-americani
–Spitalul a fost precursorul tratamentelor anti-polio, al afecțiunilor renale
– -Medicul  William Halsted , care a servit drept model pentru personajul doctorului   John Thackery  a fost un chirurg strălucit care a efectuat operații de urgență  în cele mai vitrege locuri :  a operat-o cu succes la vezica biliară pe mama  sa , noaptea , pe masa  din bucătărie, a făcut primele transfuzii de sânge , începând cu sora lui care făcuse hemoragie după naștere, a descoperit efectul anesteziant  și/sau euforizant al cocainei , devenind dependent.  Acest geniu toxicoman a introdus chirurgia modernă în SUA !
– -Personajul medicului de culoare  Algernon Edwards  este inspirat de doi chirurgici  afro-americani care au lucrat la acest spital : Daniel Hale Williams (a efectuat prima operație pe cord deschis  din SUA în 1883)  și  Louis T. Wright  (primul chirurg afro-american care a terminat Harward-ul, la fel ca și personajul  Algernon Edwards)
Spitalul a fost închis în 1979
 

Episodul pilot ne introduce fără menajamente  în ambianța  serialului, i-aș zice o zonă crepusculară , în care se dau lupte pe toate planurileîmpotriva  condițiilor chirurgicale precare , împotriva  bolilor, împotriva  septicemiei, împotriva  ratei mari a mortalității   , împotriva  limitelor cunoașterii, împotriva  dependențelor, împotriva  prejudecăților (antirasism, experimente ,,ilicite” pe cadavre, religie, teamă ) și corupției  , totul în scopul nobil de a crește speranța de viață , de a schimba  în bine calitatea vieții .

Regia serialului aparține lui  Steven Soderbergh (de asemenea fotografia și montajul), scenariul  Jack Amiel  & Michael Begler, decorurile  excelente ale lui  Henry Dunn ( strada din fața spitalului , casa de toleranță a lui Ping Wu). Muzica  synth-heavy a lui  Cliff Martinez este fascinantă În rolul  chirurgului   John Thackery  a fost inspirat  distribuit  actorul  Clive Owen.

Serialul a avut …deocamdată două sezoane a câte 10 episoade.

,,The Shawshank Redemption”- Închisoarea îngerilor 1994

,,Închisoarea îngerilor”este un film regizat de Frank Darabont, adaptare după nuvela lui  Stephan King ,, Rita Hayworth and Shawshank Redemption”.

 

Acest film, pe care l-am văzut de câteva ori din pură plăcere sufletească și intelectuală, îmi pare de fiecare dată tot mai bun,  mai captivant,  scenariu și interpretare, simplitatea cu care ne spune lucruri subtile, pentru că pune accent pe valorile umane de bază: compasiunea, verticalitatea,respectul de sine, atitudinea de perseverență pentru a demonstra nevinovăția, păstrarea umanismului în ciuda unor experiențe dure , umilitoare,  sentimentul bizar al libertății care zace în noi și care ne întreține aspirațiile,consimțirea zicalei ,,omul sfințește locul”. Niciodată nu a mai reușit Tim Robbins să mă surprindă în așa măsură ca în acest film în rolul lui Andy , deținutul pe viață, care părea că nu are nici o șansă cu figura lui de adolescent care s-a înălțat prea repede și care poate să fie un tip calm care a făcut cea mai mare greșală a vieții lui, fie un psihopat taciturn, rezervat, calculat care rămâne neclintit până la moarte. Tocmai unele din aceste trăsături îi vor servi să se adapteze, să evolueze, să-și închege relații de interes, apoi de amiciție (desigur,la început cu un pușcăriaș de culoare !).Un joc fin, natural, genial. Filmul ,, The Shawshank Redemption ” dă  substanță personajelor : Morgan Freeman joacă rolul bătrânului viețaș  Ellis Boyd „Red” Redding  a cărui  existență  a ajuns să se confunde cu închisoarea Shawshank și care a reușit să-și ia viața  de la capăt.   Stilul narativ, cu voice off  a lui  Morgan Freeman este surprinzător, dar aduce un plus de clarificări și emoție . Povestirea evenimentelor din punctul de vedere al lui Andy sau dintr-unul neutru nu ar fi avut același impact  !

 
 Filmul are ritm și chiar dacă acțiunea nu se precipită, el nu are timpi morți. Filmul conține mai multe secvențe memorabile despre clipele de libertate… spirituală (scena  în care protagoniștii beau berea pe acoperiș, existența bibliotecii , muzica lui Mozart )  sunt momente sfâșietoare.  Renaștere sau reinventare,toate sunt  mici semnale de speranță  și fulguranțe existențiale.
   Sinopsis

Viața tânărului bancher de succes Andy Dufresne se schimbă radical atunci când el este condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea soției sale și amantului ei.


 Deși filmul a fost doar nominalizat pentru numeroase premii el  este socotit  unul din cele mai bune filme ale lumii.   

Full movie subtitrat în românește 
  https://voxfilmeonline.net/the-shawshank-redemption-inchisoarea-ingerilor-1994/

E  înălțător  triumful spiritului uman asupra unui destin potrivnic.Și am admirat  întotdeauna supraviețuitorii, pe cei care au luptat până la sfârșit