Arhive pe categorii: horror

,,Halloween” 2018

Filmul ,,Halloween”  din 2018 realizat de David Gordon Green este urmarea filmului din 1978, cu același titlu , a lui  John Carpenter, având-o și de data aceasta în rolul Laurie Strode pe  Jamie Lee Curtis  care și-a lansat cariera cu filmul de acum 40 de ani , film care s- a bucurat de cel mai mare succes de casă în genul horror.
Știm cine este ucigașul în serie , același personaj mascat (mai are rost masca?) Michael Myers care la vârsta de doar  șase  ani,  în  noaptea  de  Halloween a anului  1963,  și-a omorât  sora  mai mare și ,  astfel,  a fost  internat  într-un spital de psihiatrie.  După 15 ani de  tratament  în care  fusese ținut închis, într-o încercare de transfer a acestuia, el reușise să evadeze. Și, în noaptea de Halloween s-a întors  acasă, unde a încercat  să o ucidă pe  Laurie Strode (Jamie Lee Curtis) și pe prietenii ei.

Acțiunea noului film  începe în 30 octombrie 2018 Emoji când  doi  bloggeri  britanici  merg la
 spitalul  psihiatric din Smith’s Grove  pentru a culege  date despre  Michael Myers , care cu
40 de ani  în urmă, , copil fiind, și-a ucis de Halloween sora mai mare.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Acest film aniversar dorește să rămână fidel operei originale a lui Carpenter, prin integrarea tuturor ingredientelor care au făcut din ea un film cult.  Scenariștii au cam uitat(?) că de la 1978, filmul lui Carpenter a inspirat o serie lungă de filme de Halloween . Pentru a ieși în evidență  că această ultimă producție este  decendentul direct și de drept al primului film , personajele principale au rămas aceleași.

 

Intriga filmului continuă cu regăsirile macabre ale ucigașului în serie  Michael Myers cu Laurie Strode, supraviețuitoarea masacrului de Halloween de acum 40 de ani. Michael Myers căruia îi este dor de de vremurile…bune se întoarce la locul crimelor pentru a termina apoteotic seria de asasinate. Laurie Strode s-a pregătit ani buni ca să-și ia măsuri de securitate drastice pentru a-și proteja fiica și nepoata .
Imagini din  ,,laborator”
Se pare că filmul va avea o continuare și în 2019
Reclame

Povestiri extraordinare / Histoires extraordinaires

,,Povestiri extraordinare „ este un film bine realizat în 1968 după  povestirile ,,Spirits of the Dead” de Edgar Allen Poe. Producția cuprinde  trei sketch-uri  îndrăznețe realizate de regizori cu nume grele  și cu distribuții  de top, care ne prezintă răul  în  ipostaze diferite . Fiecare regizor și-a scris  scenariul  în  colaborare  cu alți scenariști .

Roger Vadim  (soțul vedetelor care… au cam abuzat de el Emoji ( -Brigitte Bardot , la vârsta de 22 de ani ; Annette Stroyberg  ; Catherine Deneuve , concubină, , Jane Fonda + încă vreo trei-patru neveste…) , un Pygmalion mereu îndrăgostit  de câte o tinerică aflată la început de drum ,,Și (el) Dumnezeu a creat femeia”,  începând cu  B.B.,  este regizorul primului sketch :,, Metzengerstein ” un film pentru proaspăta,  pe atunci,  Jane Fonda (vârsta de 19 ani) care  avea nevoie de o altă trambulină de  lansare  decât  numele și relațiile  ilustrului  ei  tată, pe care a fost supărată (aproape o viață) că-și părăsise familia pentru altă femeie decât Frances Ford Seymour, mama  Janei și a lui Peter, care s-a sinucis când a aflat  că soțul  vrea să divorțeze. ,, Metzengerstein: A Tale in Imitation of the German”, a fost prima povestire tipărită a poetului  și prozatorului  american  Edgar Allan Poe. Lucrarea a fost publicată pentru prima dată în 1832,  în paginile revistei Saturday Courier din Philadelphia.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Foarte bogata contesă  Frederica (Jane Fonda) , până nu demult cea mai  desfrânată și crudă femeie, are un comportament ciudat, dedicându-și timpul și  tandrețea unui splendid cal  în care ea vede  reîncarnarea  tânărului și  frumosului ei văr Wilhelm Von Berlifitzing  (Peter Fonda) care o disprețuise  și  pe care se  răzbunase dând  foc  grajdurilor  acestuia ,  fapt care a dus la moartea lui,  în timp ce încerca să  își salveze calul,  un armăsar negru .
Filmul  înlocuiește baza povestirii, rivalitatea seculară dintre două familii de aristocrați, personajul Frederick, baron de Metzengerstein este înlocuit cu Federica .  Un film care ar fi putut fructifica potențialul psihologic , horror /thriller al  povestirii  poeviene  a reușit  doar să deturneze tot înțelesul  ei, oferindu-ne  un poem cam pervers / un poem despre perversitate .

Regizorul Louis Malle,  care are o filmografie  cam inegală ca valoare,  înregistrând deopotrivă opere  incitante sau de rutină  dar  înnoitoare ca limbaj  limbaj cinematografic, a rămas totdeauna un  adevărat  profesionist.  Printre cele mai bine cotate filme ale sale se numără ,,Focul fatidic ” și ,,Ascensor pentru eșafod” ambele  avându-i protagoniști  pe Maurice Ronet și Jean Moreau  ,,Suflu la inimă ”  ,,Pretty Baby”  cu Brooke Shields  ,,Atlantic City” cu Burt Lancaster și  Susan Sarandon  ,,Pasiune fatală ” cu Jeremy Irons și Juliette Binoche.  Sketch-ul regizat de Louis Malle se numește  ,,William Wilson „, în distribuție  Brigitte Bardot și Alain Delon.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

William Wilson, un ofițer austriac despotic este hărțuit de ,,o clonă” a sa care  intervine  ori  de câte ori William se pregătește să comită niște  fapte de o cruzime  extremă . Acest alter ego poartă același nume, îl urmărește din copilărie , fapt foarte iritant . O fi, oare, constiinta? În Sketch  apar relații de dominare, detaliul psihologic și  suspansul fin , toate într-un  filmuleț cu o intrigă  complicată și condensată . Ultima ispravă a lui Wilson va fi partida  de cărți  pe care o joacă cu frumoasa Giuseppina, în care își dezvăluie public sadismul, dar și necinstea tipică trișorilor .

Filmul  a constituit sursa  de inspirație a cântecului omonim al   formației  rock Smithereens  de pe albumul „11” din 1989.  https://www.youtube.com/watch?v=8gQVJXFCGg0

Federico Fellini  nu mai are nevoie de prezentare pentru iubitorii filmelor bune ,,Toby Dammit „, a treia și ultima poveste, este regizată și  adaptată  după nuvela  Never Bet the Devil Your Head  scrisă de același  Edgar Allan Poe,  cu straniul  Terence Stamp  în rolul titular.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Fellini  transpune acțiunea  în lumea modernă  în care actorul  britanic  Toby Dammit vine la Roma  pentru un  proiect de film, primul western ,,catolic”.  La serata mediatică organizată în cinstea lui,  Toby , deja cam afumat cu droguri și băutură, nu prea este interesat de bizara ceremonie  la care  defilează cele mai excentrice personaje. Atenția lui este momopolizată de Ferrari-ul care i-a fost promis drept compensație materială dar și de o apariție stranie a unei fetițe despre care Tobey declară în interviuri că e Diavolul, pe care-l descrie drept simpatic și vesel .  Atenție ! Tobey are un nume predestinat Emoji ,,Damn`it”!  Un splendid poem cinematografic despre  vanitatea  actorilor  și  puterea ei  distructivă.
Filmul on-line cu subtitrare
https://oload.stream/embed/3naRlnS6qGU/?autoplay=yes

https://filmehd.net/histoires-extraordinaires-povestiri-extraordinare-1968-filme-online.html https://ok.ru/video/37452515847

http://magazinweb.net/film-povestiri-extraordinare-spirits-of-the-dead-1968.html

 

Hereditary/Moștenire diabolică (2018) – Filmele horror nu vor mai fi niciodată la fel

În nici 6 ani de existență, studiourile independente americane A24 încep să își lase puternic amprenta în istoria cinematografiei, cu deja un câștigător de Oscar (Moonlight) și multe alte premii la activ, și cu producții din ce în ce mai neașteptate, rezultat al lipsei interferențelor între studio și realizatorii filmului, aceștia din urmă având mână liberă în viziunea pe care își doresc să o transpună pe marele ecran.

Poate părea gratuită introducerea, dar este relevantă pentru că sentimentul avut după film a fost similar cu cel de după vizionarea The Witch (2016) și It Comes at Night (2017), filme care nu au nimic în comun în ce privește producția în afara apartenenței aceluiași studio, A24. Toate cele trei filme „suferă” de aceleași mari particularități: atmosfera neliniștită, evenimentele neașteptate, personajele profund tulburate, răsturnările de situație și gândurile cu care rămâi mult timp după genericul de final.

mv5bodg1ywrhy2qtowjims00y2nhltgzzgutzdjjzge2mjrlm2y4xkeyxkfqcgdeqxvyntazmty4mda-_v1_sy999_cr00674999_al_Cu toate că încă din titlu am menționat genul horror, Hereditary nu este ceea ce numesc eu „horror de duzină”. Elementele de groază sunt mediul în care se derulează evenimentele și trăirile înfiorătoare prin care trec personajele și pe care regizorul reușește să te facă să le compătimești, și mult mai puțin ”gore-ul” sau sperieturile de moment, adică un film horror așa cum ar trebui să fie toate.

Am mers la film fară aproape nicio informație, fară vreun trailer urmărit sau recenzie citită și recomand același lucru, motiv pentru care nu voi vorbi despre poveste, mai ales că sunt foarte puține lucruri pe care aș putea să le spun fară să stric vreo surpriză. Încă din prima scenă am fost captivat, o scenă care setează perfect parametrii pentru tot restul filmului, o scenă care îmi amintește să laud regizorul de imagine Pawel Pogorzelski pentru toată munca depusă, pentru că se îmbină ideal cu regia și scenariul lui Ari Aster.

Ca să îmi justific subtitlul, Hereditary, alături de Get Out, sunt producții horror ce sfidează normele și ies din tipare, aduc o lumină nouă asupra genului și nu se tem să folosească exagerările pentru a-și spune punctul de vedere. Sunt conștiente de audiența lor și nu le subestimează inteligența, sunt atât filme dramatice cât sunt și filme „de groază”, și chiar abordând teme precum familia sau rasismul nu ți le trântesc peste cap, știu să fie subtile și în același timp să spună o poveste în care te poți regăsi cu ușurință cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau momentul în care el urmează să îi întalnească pe parinții ei excentrici.

Filme precum acestea sunt un pas înainte, și în ultima vreme sunt tot mai multe, lucru care nu poate decât să mă bucure. Încurajez pe oricine să vadă producții de genul, chiar și pe cei care nu sunt fani horror, pentru că numai așa numărul lor va continua să crească și competiția va fi mai atentă la calitatea filmelor lor.

Ca ultimă mențiune o să îmi spun o doleanță, cu pretenția de a fi predicție, deși șansele sunt slabe. Toni Collette (Little Miss Sunshine) merită numeroase nominalizări pentru interpretarea sa, iar dacă peisajul nu se va schimba masiv pană la sfârșitul anului, nu văd de ce nu ar putea fi o pretendentă puternică la Oscarul pentru actriță în rol principal de anul viitor.

 

Gerald’s Game (2017) – „Cătuşele astea sunt adevărate”

Bazat pe cartea omonimă a lui Stephen King, Gerald’s Game spune povestea lui Jessie Burlingame care, în urma unui joc erotic cu soţul său, se găseşte legată de pat cu cătuşe la ambele mâini, în casa acestora de vacanţă, fără o aparentă şansă de a se elibera, după ce soţul ei suferă un infarct chiar în mijlocul actului.

Carla Gugino (Jessie) face un rol surprinzător de bun, în condiţiile în care interacţiunile cu alte personaje sunt limitate, şi simpatizezi din ce în ce mai mult cu personajul ei pe măsură ce orele trec şi afli mai multe despre evenimentele din trecut care au plasat-o acum în această situaţie deosebită.

Acţiunea nu se îndepărtează foarte mult de la această singură locaţie, iar absenţa aproape totală a unei coloane sonore contribuie la sentimentele de claustrofobie şi teroare, meritele regiei lui Mike Flanagan, un regizor deja consacrat al genului horror prin filme precum Hush sau Ouija: Origin of Evil. Gerald’s Game se încadrează mai mult în genul thriller, dar sunt prezente câteva elemente de horror şi gore.

MV5BMzg0NGE0N2MtYTg1My00NTBkLWI5NjEtZTgyMDA0MTU4MmIyXkEyXkFqcGdeQXVyMTU2NTcyMg@@._V1_SY1000_SX675_AL_.jpgCarlei Gugino i se alătură în distribuţie Bruce Greenwood (Star Trek), care reuşeşte să facă din Gerald un om cu adevărat dezgustător, genul de persoană care insuflă deopotrivă teamă şi dispreţ cu fiecare cuvânt şi care este obsedat de control, toate acestea răsfrângându-se asupra lui Jessie.

Filmul este presărat de nenumărate referinţe către cărţile lui Stephen King şi atmosfera surprinde foarte bine stilul său, o dovadă de atenţie şi grijă faţă de materialul sursă şi nu doar o adaptare de dragul adaptării. Temele originale precum abuzul, nevoia de control şi groaza pură izvorâtă din acţiunile persoanelor pe care le credeam familiare nu sunt trecute cu vederea şi sunt abordate subtil, sub intriga şi aşa destul de captivantă, genul de intrigă care te face să te întrebi încontinuu tu cum ai fi procedat în acea situaţie.

Gerald’s Game este una dintre cele mai bune adaptări după King din ultimii ani, fiind şi prima după această carte, aşa că pentru cei care nu au avut ocazia să viziteze această poveste, filmul este disponibil pe Netflix, fiind şi o producţie proprie, cu buget redus, lucru care nu se obeservă însă în calitatea ei.

Monstrul din Martfű

Cum l-au avut bucureștenii pe Rîmaru în anii 70, iar clujenii pe Omul cu ciocanul, au avut și ungurii criminalul lor în serie, în anii 60, într-un mic orășel industrial(izat) din districtul Szolnok, Martfű. Filmul despre acest „monstru” nu este doar o recuperare târzie a serial-killerului în căutare de audiență, ci și un motiv de critică socială.

str2A martfüi rém (2016) evocă importanța sau percepția publică față de adevăr a acelor ani, când oamenii erau victime într-o lume sufocantă. În Ungariei socialistă, ca și în România, nu era posibil să existe criminali în serie, așa că existența lor era ascunsă locuitorilor lagărului printr-o rețea de complicități, de la polițiști la procurori dornici să fabrice vinovați pentru a promova în carieră.

strang1Denumirea cu care iese acest thriller horror pe piața internațională este „Strangled”. Făbricuța de pantofi unde lucrau victimele și criminalul s-a reorganizat, instalându-și „mijloacele fixe” în România (undeva pe lângă graniță) doar cartierul general și depozitele rămânând în Ungaria, la Martfű.

Marca speră să supraviețuiască grație „forța de muncă” românești, ceva mai rentabilă, în vreme ce în Martfű funcționează acum o fabrică de ulei ținând de managementul Bunge Romania; efectele globalizării. Scenariul acestui film a fost scris de dramaturgul Szeredás András, în vreme ce Gábor Szabó semnează imaginea iar Árpád Sopsits regia. Disponibil aici pe  hboGO. Un trailer, mai jos: