Arhive pe categorii: filme americane

narațiuni pe stil hollywoodian

Oscar muzical 2019

Cum despre „A Star Is Born” am mai scris, acest articol vine după știrea cum că Elton John și-a pariat casa  – mizând că Shallow (Lady Gaga și Bradley Cooper) va lua Oscarul pentru cea mai bună piesă de film. E cu semnul întrebării dacă și Lady Gaga va aduce acasă statueta pentru „Cea mai bună actriță”.

E cel mai probabil că starleta va fi devansată de către Olivia Colman (The Favourite) sau Glenn Close (The Wife), dar pentru ea este o realizare imensă până și nominalizarea, având în vedere că până acum a avut doar apariții extrem de scurte în filme de o calitate îndoielnică precum „Sin City: A Dame to Kill For”(2014) și „Machete Kills” (2013), respectiv o figurație nesemnificativă în serialul „Clanul Soprano” în 2001, la începutul carierei sale în muzică.

Pentru Lady Gaga însă„A Star Is Born” e o imensă evoluție în mod special datorită mesajului din film, o persiflare a stării jalnice în care a ajuns industria muzicală contemporană, în care valorile sunt uitate și o piesă despre fundul unui tip aduce premii Grammy cu nemiluita și, nu în ultimul rând, o industrie a cărei mascotă a ajuns chiar Lady Gaga. Dar „până aici!”, a zis Lady Gaga și… A Star Is Reborn!

Despre filmul nu ar fi prea multe de spus decât că se putea și mai bine. Montajul e puțin haotic, scenele sunt tăiate brusc (de parcă de acest lucru s-a ocupat cineva obișnuit cu videoclipuri), prima jumătate – cum spuneam – te face să adormi, iar pe a doua jumătate a filmului o salvează doar mesajul care scuipă obscen înspre industria muzicală. Elegant, cât de cât.

Actuala adaptare a fost plănuită timp de 16 ani, dar nu Lady Gaga și Cooper au fost în atenția producătorilor de la bun început – reia filmul castingului Special Arad.

„A Star Is Born” cu Lady Gaga și Bradley Cooper este, de fapt, al treilea remake după originalul din 1937, cu actrița Janet Gaynor și actorul Fredric March, cu o mică-mare diferență: în primul film nu a fost vorba de un cuplu de muzicieni, ci un actor aflat la apusul carierei și o tânără aspirantă la Hollywood. Celelalte două variante i-au avut în rol principal pe Judy Garland și James Mason (în 1954), respectiv Barbra Streisand și Kris Kristofferson (în 1976) și, de atunci, povestea s-a concentrat asupra muzicii.

Mai târziu, am fost cât pe ce să avem un „A Star Is Born” cu Will Smith și Jennifer Lopez, la un moment dat rolul feminin fiind oferit și cântăreței Alicia Keys. Producătorii s-au gândit ulterior la Beyoncé și Rihanna, iar regizorul Clint Eastwood chiar a convins-o pe Beyoncé. Pentru rolul masculin au fost luați în considerare Russel Crowe, Robert Downey Jr., Jon Hamm și chiar Eddie Murphy și Leonardo DiCaprio.

Eastwood a vrut să-l coopteze și pe Johnny Depp, dar pentru un rol secundar. După ce DiCaprio a refuzat rolul, conform zvonurilor, s-a arătat interesat Christian Bale, în schimb, Eastwood a vrut să-l coopteze mai bine pe Tom Cruise, ori pe… Eminem! Proiectul s-a amânat după ce Beyoncé a anunțat că e însărcinată exact când se fixase data pentru începerea filmărilor.

În 2016, Warner Bros. l-a contactat pe Bradley Cooper pentru regia și rolul principal în noul „A Star Is Born”. A fost contactată din nou Beyoncé (care nu a mai fost interesată), dar au fost luate în considerare și vedetele pop Selena Gomez, Demi Lovato, Kesha și Janelle Monáe. Însă tocmai atunci s-a nimerit ca Lady Gaga să câștige un Glob de Aur pentru „American Horror Story: Hotel”, la categoria „Cea mai bună actriță într-o miniserie de televiziune”, și… voilà!

Reclame

The Ballad of Buster Scruggs (2018)

Nominalizat la Leul de aur și câștigător al premiului pentru scenariu al Festivalului de la Veneția (unde a rulat în premieră), cel mai recent film al fraților Coen, Balada lui Buster Scruggs, este de fapt o  mini-antologie a Vestului sălbatic, compusă din șase scheciuri; sau șase scurtmetraje, dacă vreți, diferite unul de celălalt ca subiect, dar în același stil puțin absurd, caracteristic lui Joel și Ethan Coen.

Piesa When A Cowboy Trades His Spurs For Wings a ajuns pe lista scurtă a celor 15 din care se vor alege 5 nominalizări pentru Cea mai bună piesă originală la Oscar, deși nu cred să aibă șanse reale la premiu, chiar dacă va prinde nominalizarea. Filmul este însă, per ansamblu, o realizare remarcabilă a fraţilor Coen, care se ridică la înălţimea aşteptărilor.

b1Interesant că pe măsură ce îmbătrânesc, regizorii devin capabili să exprime mai mult folosind mai puțină peliculă – ba chiar fiecare scurt-metraj are și momente de respiro. Buster Scruggs e un trubadur (poreclit Mizantropul – o greșeală, explică el) dat în urmărire, care deși într-un costum imaculat, aduce cu Don Quijote.

Pistolarul pare rătăcit într-un univers de mucava, iar acest prim episod dă filmului un iz de tragicomedie, amplificată de următoarele două, dar pe măsură ce înaintează, din a doua jumătate Balada… îşi pierde din tuşa comică (era doar o păcăleală) şi devine o veritabilă melodramă western.

2018 My Best Of… filme

2018 a fost un an foarte bogat pentru mine din punct de vedere cinefil. Netflix și Hbogo să trăiască!  Motivația mai puțin plăcută (un concediu medical neprevăzut) a făcut să pot ajunge la un număr de peste 600 de titluri urmărite. De unde știu? Una din listele pe care mi le-am făcut în contul pe imdb e numită ”2018” și am trecut acolo tot ce am văzut anul trecut. Iar câteodată, din exces de zel, am adăugat inclusiv episoadele separate din serialul la care eram (dar nu e asta regula). Câteva precizări:

Pentru că am multe seriale ”in progress”, nu am pus pe listă decât pe cele la care sunt la zi cu vizionarea sau terminate (nu se mai filmează nimic). Excepție fac cele care pentru mine sunt ”comfort food” și le-aș putea vedea a zilioana oară fără să mă plictisesc și să mă bucur de toate poantele, cum sunt de exemplu Friends sau That 70’s Show.

Stand up: deși mă uit foarte mult la așa ceva, nu am inclus nici un spectacol/serial/show de stand-up, pentru că răspunsul la umor e emoțional și degeaba zic despre un special că e bine lucrat, cu timing de excepție, glume originale și foarte reușite. Dacă o glumă nu te prinde, poți să ai toată bunăvoința din lume, să o auzi explicată/repetată, nu prea ai ce face. O știu pe pielea mea.

Documentare/reality show-uri: domenii relativ proaspete pentru mine, nu am acumulat suficientă expertiză pentru recomandări. Acestea fiind zise, sunt fan înfocat RuPaul Drag’s Race și pot discuta pe larg sezoanele care sunt pe netflix cu oricine e interesat J

Data apariției/distribuției: în afară de fix 2 titluri, absolut toate celelalte din lista asta sunt filme pe care eu le-am văzut în 2018. Nu apărute, nu distribuite (neapărat). Singurul impact al anului la tot ce menționez în articol e data vizionării de către mine.

Anti-recomandări: din-astea am prea multe, de la episoade pilot la care am cedat nervos după maxim 10 minute sau clarificarea intrigii, până la filme pe care nu am reușit să le termin din varii motive. Ain’t nobody got time for that. Și acum să încep cu datul cu părerea, astăzi în categoria filme.

SMS fur Dich (2016)

O tânără femeie are greutăți în a-și găsi un nou echilibru după moartea logodnicului ei și, încercând să depășească mai lin situația în care comunicarea directă cu el s-a tăiat brusc, continuă să trimită sms-uri pe numărul lui. Evident că noul posesor, chiar dacă nu e disponibil pentru o relație, este bărbatul perfect pentru ea, și fără să o știe nici unul se intersectează prin oraș, în activitățile zilnice. Film german, cumva anti-romantic dar perfect nuanțat pentru soluția destul de puțin probabilă pe care o dau la problemă.

Table 19 (2017)

Anna Kendrick joacă iar pe zăpăcita amuzantă, invitată la nunta surorii fostului prieten, o amică din copilărie. Exilați la ultima masă, cea la care adunătura de invitați e random și exprimă apropierea (sau lipsa de, mai degrabă) față de miri, nuntașii totuși stabilesc conexiuni autentice și încearcă să îmbunătățească până și infim viețile proprii și implicit ale celorlalți. Ce mi-a plăcut cel mai mult la Table 19 e că absolut la tot pasul mă așteptam să-l expediez ca pe un film ușurel, clișeic (”I knew it!”) dar momentul ăla nu a mai venit. Interesul meu a fost treaz până la sfârșit, neajutat de dramatisme ieftine.

The Meddler

Văduvia și vârsta a treia nu sunt niciodată o combinație bună, deși frecventă. Susan Sarandon și Rose Byrne joacă o mamă-fiică angrenate într-o dinamică mult prea cunoscută, probabil de majoritatea din noi. Din nou, fără să fie inovator, sau revoluționar, filmul arată cum o femeie puternică poate deveni ”prea mult” în viața celor apropiați, dar să reușească să deschidă noi perspective pentru alții, încercând să facă să fie bine pentru toți cei din jur, poate-poate s-or vindeca rănile interioare.

Aquaman (2018)

Încerc din răsputeri să articulez suficiente cuvinte care să-mi exprime părerea despre filmul Aquaman (drooling aside). E făcut clar după un cumul de matrițe destinate să scoată banu’ din buzunar; adică am simțit influențe din Star Wars (pe ici, pe colo), Tron(-ul ăla nou), orice film de acțiune + super-eroi, Avatar (? …maybe, will confirm after rewatching if needed). Dincolo de cârcoteli, mi-a plăcut mult. Aquaman e indubitabil mai cool decât versiunile lui luate atât de mult la mișto până la Momoa, iar vizualul din filmul are momente spectaculoase. E un pic prea mult CGI câteodată, dar în combinație cu mișcările camerelor ca la jocuri, bătăile la tot pasul și ștrengăreala lui Khal Drogo m-au făcut să trec peste niște clișee. Și-mi tot alegeam mental costumul pe care l-aș folosi pentru Comic-Con/Cosplay. Deci da, mi-a plăcut, l-aș revedea și mâine, anyone joining me?

Bohemian Rhapsody (2018)

Nu e un biopic standard pentru Freddie. Nu e film ”istoric”, nici documentar. E o scrisoare de dragoste către Queen și muzica lor, afecțiunea pe care au avut-o, o au și sper din tot sufletul să o mai aibă generații întregi față de oamenii ăia. La vizionarea numărul doi (prima a mers ca un fast food cantant, pe a doua am savurat-o mai bine) am prins și detalii oh, atât de fine și de bine plasate despre personaje.

Puteți citi și singuri cine ce a zis despre film (membrii, sora lui Freddie, criticul ăla, celălalt…). Pentru mine un film inimos, cald, care m-a propulsat instant în play-on-repeat ”A Night at the Opera”, albumul ascultat din copilărie pe benzile de magnetofon ale lu’ tata și la care știu toate versurile, toate riff-urile, succesiunile de melodii, you name it.

Filmul ăsta mi-a despachetat ”We are the champions” de toată repulsia acumulată de supra-abuzarea melodiei la orice flecușteț sportiv de mă zbârleam de la primele acorduri. Iar Rami Malek e la fel de ”cu nerv” ca Freddie, chiar dacă și-a păstrat culoarea naturală la iriși pentru rol (înțeleg că au fost voci nemulțumite de detaliu) sau câteodată ai impresia că dinții au rol separat în film. Nu știu dacă e de Oscar, că depinde cu ce e comparat. Dar sigur judecata asta e direct proporțională cu numărul crescând de vizionări.

Seriale și animații în zilele următoare.

A Star is (re)Born

A Star is Born e un musical atât pentru iubitorii, cât și pentru adversarii genului. Premizele poveștii sunt clare de la început, dar bine valorificate. Lady Gaga își construiește pe ecran o prezență mai caldă decât în videoclipurile care au consacrat-o și mai că se reinventează sau își relansează cariera.

Asta pentru că până și melomani care nu erau până acum fani ai ei îi admiră noul stil din piesele de pe coloana sonoră. Păcat că după Shallow nu mai pupăm vreun duet – ăla e momentul de maxim al filmului, care mai prinde pe coloana sonoră doar încă trei piese bune, toate solo: Always Remember Us This Way și Look What I Found ale Ladyei Gaga – și Maybe It’s Time, o piesă clasică pe versurile  celor de la Black Eyes, care face credibil și personajul jucat de Bradley Cooper (pentru că despre Ally știm și auzim că știe muzică).

Oricum e mare lucru și atât – o piesă bună și alte trei cinstite, ce rol are muzica aici e și că nu uzează povestirea – surprinde însă faptul că un actor care se lansează în muzică doar cu ocazia acestui film (în care joacă și pe care-l și regizează) le dă clasă multor muzicieni actuali. La fel și talentul actoricesc al artistei Lady Gaga, neașteptat de bună în rol, și chiar credibilă, până la piesa din final unde, cu toate lacrimile, emoția se diluează puțin.

Chiar dacă pare abrupt, sfârșitul validează personajul Jackson Maine, care iese mai bine decât Ally (și normal, fiind pe terenul lui) din acest film. A Star is Born sigur va lua cel puțin un Oscar ,pentru muzică originală sau coloana sonoră, poate și altele. Meritul acestui remake este că, pe lângă pledoaria pentru autenticitate, reușește să surprindă două aspecte esențiale din lumea artiștilor, care par să se contrazică ușor, dar de fapt se completează:

Primul, că oricât ai fi de talentat, nu e suficient ca să și performezi, contează cum pui asta în valoare – au protagoniștii o discuție într-un bar, pe la început.  Apoi, că mediul artistic este cel care te crește mare și te poate ajuta sau nu să reziști acolo sus, iar filmul e oarecum și o recunoaștere a celor din jurul unui artist – precum fratele impresar, Bobby (excelent supporting role făcut de Sam Eliot) sau soțul, cu ale cărui încurajări își începe Ally (alias-ul artistei Lady Gaga) cariera.

Care Lady Gaga nu e la prima apariţie pe ecran: a mai jucat în Machete Kills şi Sin City: A Dame to Kill For, și episodic în serialul de televiziune American Horror Story: Hotel iar partitura i-a adus un Glob de Aur. Miza filmului, pe lângă temă și mesajele amintite, e  omagierea musicalului clasic Hollywoodian. Dar în 2017, La La Land – un musical cu aceeași rețetă – pierdea titlul de cel mai bun film în defavoarea Moonlight. Poate acum?

Haosul preia controlul în sezonul 2 din Westworld

Un nou sezon din serialul original HBO, Westworld, va avea premiera luni, 23 aprilie, în exclusivitate la HBO și pe HBO GO. Westworld a debutat la HBO în 2016 când a devenit cel mai vizionat serial difuzat în premieră la HBO din toate timpurile. Producția este o odisee întunecată despre apariția inteligenței artificiale.

Într-un parc futurist imaginar numit Westworld, mai mulți androizi – gazde deviază de la scenariile bine inoculate de către programatorii lor și afișează un tip de comportament deviant ce escaladează și care, la finalul primului sezon, dă naștere unei revolte în toată regula. În cel de-al doilea sezon, vor fi dezvăluite efectele revoltei și se va răspunde la o serie de întrebări despre gazdele și oamenii din Westworld.

Laureat cu 5 premii Primetime Emmy®, serialul Westworld este inspirat de filmul omonim din 1973 scris și regizat de Michael Crichton (Jurassic Park) și a fost adaptat pentru micul ecran de producătorii executivi Jonathan Nolan (Interstellar, The Dark Knight) și Lisa Joy (Pushing Daisies, Burn Notice). Producătorii executivi ai celui de-al doilea sezon sunt J.J. Abrams, Roberto Patino, Athena Wickham, Richard J. Lewis și Ben Stephenson.

Din distribuție fac parte Evan Rachel Wood, Thandie Newton, Ed Harris, Jeffrey Wright, James Marsden și Rodrigo Santoro Luke Hemsworth, Shannon Woodward, Ben Barnes. Noutățile distribuției sunt Jonathan Tucker (Kingdom) în rolul lui Craddock, un ofițer de armată; Neil Jackson (Absentia) în rolul lui Nicholas, un tip șarmant aflat pe un teritoriu necunoscut; Gustaf Skarsgård (Vikings) în rolul lui Karl Strand, un agent de teren; Fares Fares (Tyrant) în rolul lui Antoine Costa, un tehnician; Betty Gabriel (Get Out) în rolul lui Maling, un fixeur; Katja Herbers (The Leftovers) în rolul lui Grace, un musafir.

Westworld 2 (2)

Trailerul noului sezon, care va avea 10 episoade, poate fi urmărit aici. Serialul va avea premiera pe 23 aprilie, iar fiecare episod va fi difuzat la HBO de la ora 04:00 (în același timp cu premiera din S.U.A.) și 20:00 și va fi disponibil și pe HBO GO.