Arhive pe categorii: englezesc

The Pleasure Garden (1925)

Acum vreo doi ani au fost restaurate nouă  filme mute  realizate  între 1925 și 1929 de inegalabilul cineast  Alfred Hitchcock, care sunt dorite de fanii săi dar vizionate mai mult în cadrul unor festivaluri unde, în general, spectatorii sunt cinefili pricepuți! Aceste filme sunt prețioase, în primul rând, pentru că sunt o raritate, sunt foarte…vizuale și ne dezvăluie începuturile „în meserie” ale marelui regizor. 

În 26 mai 2018  publicul  TIFF  va putea viziona la  Castelul  Bánffy  de la Bonțida  pelicula  ,,Grădina plăcerilor” (1925), primul film oficial al  maestrului suspansului , regizorul  Alfred Hitchcock , după ce a avut câteva filme neterminate dar și un short și un lung-metraj  care s-au pierdut.  Filmul mut va fi acompaniat live de ansamblul de cameră Notes & Ties.

Cu titlul original The Pleasure Garden, filmul pe care îl voi prezenta pe scurt, are prea puține în comun cu mult mai  celebrul triptic ,,The Garden of Earthly Delights” a pictorului  Hieronymus Bosch (deși alegerea titlului nu-mi pare cu totul întâmplătoareEmoji…)  și face parte din primele  melodrame hitchcockiene, un stil pe care îl va abandona rapid pentru realizări mai robuste în care își va dovedi gustul pentru  creațiile horror !

,,Grădina plăcerilor” este adaptarea romanului lui  Oliver Sandys și ne poartă în lumea strălucitoare și pestriță a  music-hall-ului. Este o dramă  în jurul a două cupluri care cunosc trădarea,  minciunile, abandonul.  Pentru că filmul  nu are dialog vorbit,  iar decorurile sunt puține, îmi pare că și azi poate impresiona prin puterea sentimentelor!

Chiar dacă  filmul  e melodramatic și foarte moralist (,,se purtau” la acea vreme astfel de opere artistice), cu acțiunea ușor previzibilă, observăm, totuși, că sunt surprinse destul de complex  relațiile între personaje  iar acțiunea este bine stăpânită și destul de captivantă. Are și umor (uneori involuntarEmoji, datorită mijloacelor rudimentare, de pe atunci, ale scenografiei).

Musai să remarcăm câteva procedee de avangardă paralelismul divergențelor (evoluția și soarta cuplurilor),  punerea în abis (scenele de la început când trupurile fetelor sunt urmărite cu privirea hulpavă, prin lentilele ochelarilor domnilor cam… trecuți. Un voaieurism destul de ludic și cu atât mai pervers și în scena în care fetele se dezbracă înainte de culcare și   camera face un du-te vino  de la una la cealaltă interpretă.

Actorii chiar joacă bine,  într-o gamă  largă de  trăiri, tandrețe, erotism, disimulare și  se prefigurează câteva constante ale filmelor de mai târziu : nelipsita blondă diafană, scara spiralată care provoacă renumitul ,,vertigoEmoji,  ambianța tulbure. Remarcăm câteva planuri remarcabile și o idee  promițătoare de  montaj .

Reclame

In memoriam Stephan Hawking ,,The Theory of Everything”

In memoriam Stephan Hawking
Azi,14 martie 2018 s-a ridicat la stele eminentul fizician Stephan Hawking.
,,Sunt sigur că handicapul meu are o legătură cu celebritatea mea. Oamenii sunt fascinați de contrastul între capacitățile mele fizice foarte limitate și natura extrem de vastă a universului pe care îl studiez”, declară omul de știință contemporan ,cel mai celebru din lume.
,,Teoria întregului “ 2014 ( The Theory of Everything) este un film britanic despre prima parte a vieții savantului Stephan Hawking . Filmul este o adaptare pentru ecran făcută de Anthony McCarten a memoriilor primei soții a savantului , Jane Wilde care a împărțit efectiv cu el 25 de ani de căsnicie .Titlul face referire la ceea ce fizicienii numesc teoria întregului care ar uni ipotetic ansamblul regulilor fizicii moderne,în special a Teoriilor gravității (infinit de mari) cu regulile fizicii cuantice(infinit de mici)
 Spoiler!
În 1963, Stephen Hawking (Eddie Redmayne) studiază astrofizica la Universitatea din Cambridge unde o întâlnește pe studenta la litere Jane Wilde (Felicity Jones). Deși excelează la matematici și fizică Stephen nu și-a definitivat subiectul tezei , îngrijorând prietenii și profesorii. După ce asistă la o conferință  a matematicianului Roger Penrose despre găurile negre, el înțelege că acestea ar putea avea un rol în nașterea Universului. Astfel se decide asupra subiectului tezei sale de doctorat care va fi despre timp.In  perioada cercetărilor, mușchii lui Stephen încep să cedeze. În cele din urmă el cade pe scări și se lovește la cap. La spital află că suferă de boala neuronului motor, care în viitor îl va împiedica să vorbească, să înghită, sau să-și miște corpul. Medicii îi transmit că mai are doar doi ani de trăit. Stephen se închide în sine, concentrându-se pe munca sa, în timp ce Jane își exprimă sentimentele sale de dragoste pentru el și chiar dacă starea lui de sănătate se inrăutățește, femeia este decisă să combată boala împreună cu soțul ei .Se căsătoresc și au un copil ,pe Robert .

Această prezentare necesită JavaScript.


Stephen își susține doctoratul, iar teoria legată de formarea Universului cu ajutorul găurilor negre este considerată genială. În timp ce sărbătorea cu Jane și prietenii săi, Stephen își dă seama că nu mai poate merge și începe să folosească un scaun cu rotile.În curând cuplul va avea și o fetiță, pe Lucy. Cariera lui Stephen merge bine ,cu  o teorie despre vizibilitatea găuirlor negre, devenind un fizician recunoscut la nivel mondial. Fiind nevoită să aibă grijă de copii și de un  soț tot mai fragil, Jane nu reușește să lucreze la teza ei de doctorat și devine frustrată; Stephen înțelege că ea are nevoie de ajutor. Jane se alătură corului bisericii, unde îl întâlnește pe văduvul Jonathan (Charlie Cox). Ea și Jonathan devin prieteni apropiați, ea angajându-l ca profesor de pian pentru fiu. Jonathan devine prietenul întregii familii, susținându-l pe Stephen  , pe Jane și se joacă cu copiii.
Când Jane îl naște pe Timothy , mama lui Stephen o întreabă dacă bebelușul nu este al lui Jonathan. Jane este stupefiată; Jonathan a auzit conversația, iar când sunt singuri cei doi își recunosc sentimentul de dragoste reciprocă. Jonathan încearcă să stea departe de familie, dar Stephen îl vizitează pentru a-l convinge că Jane are nevoie de el. Jonathan și Jane iau copiii la camping, în timp ce Stephen este invitat la un concert în Bordeaux, unde se  îmbolnăvește de preumonie. La spital, doctorii sunt nevoiți să-i facă o traheostomie, care îl va lăsa mut. Jane  este de acord cu operația. Stephen învață de la asistenta Elaine (Maxine Peake) să comunice din nou cu ajutorul unei table. El primește un calculator cu sintetizator vocal, pe care îl folosește pentru a scrie o carte, A Brief History of Time,” care devine un best-seller internațional.
Stephen  o anunță pe Jane că a fost invitat în America pentru a accepta un premiu și că o va lua pe Elaine cu el.  În acel moment cei doi cad de acord asupra divorțului. Stephen se indrăgosteste în State de Elaine, iar Jane și Jonathan se reîntâlnesc. La premiere Stephen vede un student în timp ce își scapă stiloul.  În acel moment el își imaginează că se ridică și că i-l poate da înapoi, dar totul este o iluzie. El susține un discurs despre om. Stephen o invită pe Jane să o intalnească pe Regina Elisabeta a II-a, petrecând o zi fericită alături de ea și de copii, la Palatul Buckingham .

Premii

Oscar
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
BAFTA
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
Cel mai bun scenario adaptat
Anthony McCarten
Cel mai bun film al anului
Anthony McCarten, James Marsh, Eric Fellner, Lisa Bruce, Tim Bevan
Screen Actors Guild Awards
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
Golde Globe
Cel mai bun actor într-o dramă
Eddie Redmayne
Cea mai bună muzică
Jóhann Jóhannsson

Viața lui Stephen Hawking a fost un exemplu de superioritate intelectuală și sufletească , de combinație surprinzătoare între rigorile științei și poezia vieții,o minunată istorie a timpului.

Un spirit atât de puternic poate că va călători la infinit , în timp și spațiu!

 

,,Gol pușcă”- The Full Monty

Gol pușcă
,,The Full Monty” este un film cult care tratează cu inteligență și sensibilitate un subiect serios și delicat, în gama umorului britanic descătușat, adică, nu doar cu umorul sec care îi este caracteristic, ci cu scene ilariante , spumoase, fără a deveni patetic sau grotesc.

Sinopsis

Orașul *Sheffield, mândria, până nu demult, a metalurgiei engleze, se pomenește că această industrie a ajuns falimentară și șomajul în masă a lăsat de ceva timp  mulți muncitori pe drumuri , fără perspectiva de a-și găsi un job.  Gaz ( Robert Carlyle, pe care l-am descoperit cu acesta ocazie! ) și amicii săi rămăși fără lucru se confruntă cu lipsuri financiare și încearcă cele mai insolite metode ca să-și ducă traiul de azi pe mâine. Într-una din zile, Gaz trece prin fața unui club unde are spectacol cea mai celebră trupă de striptease masculin din lume, Chippendales. Inspirat de afișul trupei, Gaz , împreună cu prietenul său Dave ( Mark Addy) hotărăsc să-și înființeze propria trupă ca să dea spectacole cu încasări de…vis. Adevărul este că Gaz e  disprețuit de fosta sa soție care îl consideră  o lichea care a făcut și pușcărie pentru  unele găinării și nu și-a asumat responsabilitățile de tată. Acum este strâns cu ușa și fosta lui soție îl presează cu plata alocației pentru fiul său și pentru a nu pierde mica parte din custodia asupra băiatului Gaz va trebui să găsească de lucru!

Certurile cu soția, limbajul din disputele pentru formarea trupei, caraghioslâcurile din timpul repetițiilor se petrec sub ochii copilului, care își va schimba atitudinea de dispreț față de tatăl său în atașament și apreciere admirativă a tenacității acestuia de a reuși ceva. Acest plan disperat pentru a face rost de bani va fi greu de pus în aplicare, pentru că la repetiții se lovește de pudoarea unuia, de lipsa de talent la dans  a altora și nici aspectul lor fizic nu ar prea impresiona o sală plină de femei. În final, băieții lui Gaz vor dovedi că pentru a apărea gol în fața atâtor  femei care au venit să vadă pentru ce dau banii, nu  e nevoie  doar de grație, îndemânare și formă fizică, ci,mai ales, de încredere în tine, de atitudine.
O comedie originală, pe fondul dramatic al crizei care a lovit Anglia în acei ani în care era greu să te …descurci ! Un film care atinge , pe lângă șomaj, și probleme socio-comportamentale :  indolența, nesinceritatea , teama de partenera de  viață , drepturile paterne, obezitatea , impotența, falsa pudoare, acceptarea de sine,  încrederea în celălalt, privirea celorlalți, toate pe un fond de precaritate socială.
 ,,The Full Monty ” nu pare un film machist chiar dacă  Gaz e îngrijorat: ,,pe viitor bărbații vor dispărea” dar Dave speră :,, Poate că fetele vor fi mai înțelegătoare cu noi decât suntem noi cu ele?!” În cele din urmă este un film psihologic și motivațional .
Actorii sunt excelenți, mai ales Carlyle în rolul derbedeului care pe măsură ce-și ,,dresează” trupa devine tot mai motivat și mai  responsabil. Scena de la agenția pentru ocuparea forței de muncă, pe muzica  Donnei Summer ,,Hot Stuff” este antologică.
La fel ,,casting-ul ” făcut  într-o magazie, repetițiile, scenele  finale de striptease sunt într-adevăr memorabile.

Avem parte de un regal muzical :  ,,Je t’aime, moi non plus” a lui Serge Gainsbourg ,,Flashdance – What a feeling” a lui Giorgio Moroder ,,You can leave your hat on” a lui Randy Newman
*Sheffield este un oraș în nordul Angliei în comitatul South Yorkshire. Populația orașului la recensămantul din 2004 era de 516.100 locuitori. Orașul a devenit faimos în secolul XIX că un centru important al producției de oțel.(Si ,totusi) orașul are 50 parcuri, fiind unul din orașele europene cu cel mai mare număr de copaci pe cap de locuitor .

Mie mi se pare foarte greu  să se facă filme comice bune ,pentru că e nevoie de multe ingrediente, combinate inteligent , în proporții bine gândite, evitând limbajul indecent , gesturile prea exagerate.Eu pun  Full Monty pe locul I, la  the best feel-good movie . Nu vreau să compar acest film cu inefabilul filmelor lui Charie Chaplin, care mi s-a fixat în suflet de decenii, nici cu umorul buf al năzdrăvanilor Stanley Laurel  &  Oliver Hardy!  Și, da, am o slăbiciune pentru comedia neagră ,, Arsenic și dantelă veche” (  Arsenic and Old Lace),un film american din 1944, regizat de Frank Capra cu Cary Grant .

„Crooked House” 2017

Filmul Crooked House” este tradus la noi inexact „Crima din căsuța strâmbă” , deoarece căsuța pare mai mult un castel /conac și că lucrurile decurg aici foarte strâmb nu justifică minimalizarea clădirii nici folosirea unei metafore cam strâmbe și ea. Această casă în stil atipic ar putea fi interpretată drept ,,căminul chircit/gârbovit” de răutate, intrigi, izolare, îmi pare  mai sugestiv.

Totul este bizar în această casă, mai ales relațiile între personaje (tatăl Sophiei este medievist și a scris un singur scenariu pentru un film în care ar fi jucat soția, dar nimeni nu citește „partitura”  nimeni nu e curios cum merge interpretarea Magdei), mobíluri, alibiuri, duplicități, secretomanie vs. extrovertire. Aveam mari așteptări de la film în sensul atmosferei epocii,  atmosferei familiale, intrigii – a cărei mare maestră a suspansului Agatha Christie (filmul fiind adaptarea după romanul cel mai sumbru din cariera ei, cu titlul omonim) nu prea dezamăgeste.

Filmul are practic Emoji două vedete+un protagonist : pe fetița de 12 ani, Honor Kneafsey care o joacă pe Josephine cea precoce, minunat interpretată și pe mătușa Edith, interpretată de Glenn Close care la vârsta ei a reușit să fie o tipă cool  plină de viață și cu replicile la ea. Ar mai fi detectivul Charles Hayward, jucat de Max Irons, fiul renumitului  Jeremy Irons, care are privirea blazată a tatălui său, ceea ce i se potrivește pentru rolul tânărului dezamăgit care a ajuns din ambasador în Cairo, un simplu detectiv, cel care trebuie să se confrunte cu aroganța și respingerea pe care o suferise în trecutul apropiat din partea acestei bizare familii de bogătași. Charles nu a fost prea eficace, ce să mai spun de poliție! În final rufele murdare  sunt spălate în familie.

În 2011 s-a încercat prima adaptare a romanului ,,Crooked House” (unul din cele două romane ( & ,,Ordeal by Innocence”) ale Agathei Christie, pe care scriitoarea le consideră cele mai bune romane de suspans din cariera ei) în regia americanului Neil Labute, având în casting pe Gemma Arterton, Matthew Goode, Gabriel Byrne  , Julie Andrews . Adaptarea fusese scrisă de scenaristul serialului „Downton Abbey”, Julian Fellowes.

Proiectul nu s-a concretizat până în 2017 când  scenariul, remaniat  și cu contribuția lui Gilles Paquet-Brenner și Tim Rose Price, servește  filmului regizat  de Paquet-Brenner. Scenografia  fără a fi impresionantă reușește să recreeze atmosfera ,,so british,” prin decoruri, costume și morga  Emojipersonajelor.

Sinopsis

Acțiunea filmului se desfășoară în  Londra  și împrejurimi, în toamna anului 1947. Trei generații ale  familiei Leonides, englezi de origine greacă , locuiesc împreună într-o casă mare bizară, a  cărei conducere despotică este asigurată de întemeietorul clanului, milionarul  Aristide care a emigrat din Smirna  în Anglia. Cea de-a doua soție, Brenda, fostă dansatoare de cabaret este cu cincizeci de ani mai tânără. Bătrânul este găsit mort, otrăvit cu un medicament contra glaucomului. O moștenire considerabilă dă peste cap tot… familionul. Nepoata lui, Sophia, merge să  solicite ajutorul  detectivului  Charles Hayward  cu care avusese în trecut o relație de iubire terminată  brusc .
 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Distribuția  Max Irons :   Charles Hayward , Stefanie Martini : Sophia, Christina Hendricks : Brenda, Gillian Anderson : Magda, Glenn Close : Lady Edith,  Terence Stamp : inspectorul  Taverne,  Amanda Abbington : Clemency Leonides,  Christian Mckay : Roger Leonides, Julian Sands : Phillip Leonides,   Honor Kneafsey : Josephine.

Muzica originală a filmului este compusă de Hugo de Chaire.

Phantom Thread 2017

Actorul Daniel Day-Lewis  a declarat că abandonează lumea filmului dorind să-și urmeze noua pasiune de pantofar, după ce ani de zile a fost un tâmplar de lux / ebenist. Probabil a acceptat acest ultim rol tocmai pentru că este vorba tot de o meserie, aceea de croitor, ridicată la rangul de Haute couture.

Personajul Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis) a fost inspirat de celebrul croitor spaniol Cristóbal Balenciaga (1895-1972), un maestru al dantelăriei, al croielilor inovative și al tiparelor elegante. Regizorul  Paul Thomas Anderson a fost de-a dreptul fascinat de personalitatea lui Cristóbal Balenciaga după ce a citit romanul  lui Mary Blume  ,,The Master of Us All: Balenciaga, His  Workrooms, His  World”

Sperăm să nu fie deja cântecul de lebădă al actorului Daniel Day-Lewis! Catalog Cristóbal Balenciaga-aicihttp://theafashionada.blogspot.ro/2012/08/the-time-machine-cristobal-balenciaga.html Semnificația titlului  face referire la situația croitorilor din epoca victoriană când lucrau în condiții deplorabile ore în șir, până la epuizare, până la sânge, în manufacturile londoneze. Ne putem gândi și la forțele oculte care țes destine care scapă de sub control. Se pune întrebarea: creatorii stăpânesc arta sau sunt sclavii ei?

Personajul Reynolds Woodcock este un creator de modă care îmbrăca aristocrația londoneză și pe mondeni. Celibatar convins, cu multe cuceriri la activ, este un tip la care tabieturile și rutina sunt a doua natură. Intransigent, perfecționist, cu rutina reglată până la cele mai fine mecanisme, el se simte totuși amenințat de începutul erei confecțiilor!

Pe când se află într-o călătorie de relaxare, guru-ul modei londoneze o cunoaște întâmplător pe Alma, o chelneriță  tânără care îi servește comanda. O place din primul moment și… în ciuda experienței și a marelui decalaj  între anturajul celebrului croitor și al tinerei insignifiante se va înfiripa o iubire „între diferențe sociale.”

Filmul ne provoacă curiozitate prin duelul psihologic dintre tiranul ingrat aflat în lumina reflectoarelor și ființa încăpățânată aflată în umbra maestrului care are un ascendent asupra acestuia dându-i viața peste cap pentru totdeauna. Alma (Vicky Krieps), tânăra de care Reynolds este cucerit pas cu pas, transformându-se din simplă muză în stăpâna casei Woodcock, dorește să-l  vindece pe Reynold de acest workalcoholism!

Un film despre iubire și nebunia iubirii. Imaginile sunt de o eleganță rară, iluminate în culori atemporale acompaniate de muzica unui pian în care se face lent dar hotărât o preluare de putere: cel care părea invincibil nu-și dă seama de vulnerabilitatea sa decât atunci când se află pe marginea prăpastiei. El a fost rapid descifrat de tânăra și foarte determinata sa parteneră: pentru ea acest zeu greu abordabil este doar un copil mare abandonat.

Filmul, foarte modern, știe să deriveze discret spre o formă de abstracție narativă: la început e senin și clar; dar repede, dincolo de creația luminoasă se insinuează o zonă de umbră care perturbă echilibrul aparent cu mici fragmente de nebunie, cu tăceri neliniștitoare de care sunt lovite personajele, mai ales în timpul meselor sau după despărțiri sau împăcări.

Scenografia, suavă și subtilă, cu imagini splendide în nuanțe de gri – nu au nici o legătură cu cele 50 de nuanțe ale lui Grey – este un studiu subversiv asupra unei relații amoroase tulburi. Paul Thomas Anderson se amuză să ne surprindă cu fiecare scenă și cu fiecare dialog, urmate de tăceri care repun totul sub semnul întrebării: Reynold, un fel de sociopat, perfecționist și obsedat, este un personaj suficient de ambiguu pentru a naviga în ape tulburi. Filmele lui Paul Thomas Anderson fac parte din categoria acelora care ilustrează plăcerea de a se consuma, de a se pierde .