Arhive pe categorii: dramă

filme dramatism

The Tip of the Iceberg (2016)

În original La punta del iceberg, filmul spaniol este una din acele producții latine (spre deosebire, de exemplu, de La loi du marché) în care munca de tip corporatist este prezentată din interior, din perspectiva celor implicați, și nu de către excluși sau marginali.

Deși am stabilit că vorbim de diferite categorii, și producțiile latine se deosebesc, prin realismul lor, de cele nord-americane – care insistă mai degrabă pe aspectele motivaționale (precum inspiratul The Pursuit of Hapiness).

Revenind la categoria din care face parte Vârgul icebergului, regizat de David Cánovas, ar trebui să ne amintim de cei 12 oameni furioși ai lui Sidney Lumet sau de Metoda lui Marcelo Pineyro – ca să vorbim și de producții mai recente. Chiar dacă toată „acțiunea” se desfășoară în birouri (office rooms) nu este în nici un moment lipsită de suspans, intrigă sau imagini inspirate. Înapoia ușilor închise se duce o adevărată luptă, care devine intensă și te prinde.

Să încerc un sinopsis: filiala unei multinaționale spaniole e zguduită de un lanț de sinucideri – trei amploaiați se aruncă de la etaj, așa că „centrul” trimite o directoare, pe Sofia Cuevas, să conducă o investigație internă. Tipa descoperă niște chestii pe care managementul central ar prefera să le mușamalizeze: un mediu de lucru nesănătos și o conducere locală cel puțin patologică în ceea ce privește controlul.

Care sunt însă motivele care pot împinge o persoană să se sinucidă la locul de muncă? De când a devenit munca un privilegiu, și încă unul atât de complicat încât să te prindă în ițele sale? Și de când rolul individului a ajuns doar acela de rotiță într-un angrenaj care are un singur scop, iar acela în mod sigur nu este fericirea?

Investigația pare, la un moment dat, prea periculoasă pentru a putea fi vreodată finalizată. Filmul este unul școală, de folosit la orele de business în facultățile de Științe economice, sau la work-shopuri (seminarii) pentru a ilustra dinamica muncii și conflictele între șefi și angajați. Cu toate astea, nu e o peliculă didactică, bucurându-se de o regie de excepție și de un grup de actori carismatici.

Reclame

Silicon Valley

Un serial de neratat (cică inclusiv Bill Gates îl urmărește și-i place), original – chiar dacă nu e despre Cluj (sic!). E drept că, probabil, e amuzant mai mult pentru nerds sau geeks, dar ei sunt eroii zilelor noastre oricum – căci ei vor fi miliardarii mâine. Dacă încă vă plac filmele cu Van Damme sau Steven Seagal poate nu e cazul să-l încercați.

s1Altfel, este fabulos și extrem de realist, dincolo de nota extrem de amuzantă, cu multe răsturnări de situații la fiecare pas. Silicon Valley oferă o imagine exacta, o radiografie a leagănului civilizației digitale… Toate personajele sunt simpatice, absolut toate, bine conturate, bine jucate!

În același timp cred ca poate fi considerat un video-manual pentru toți cei care au un start-up în tehnologia informației sau doresc să înceapă unul. După cinci serii e greu de prezentat un synopsis, dar… să-ncerc, foarte pe scurt: e vorba de Richard, un angajat (programator) mărunt într-o companie gigantică – Hooli :).

s4Ei bine, Richard pleacă de la firma-gigant după ce refuza o oferta generoasă de achiziție, pentru a-și înființa propria companie – Pied Piper – împreună cu o trupă super-amuzantă.

s2Dar directorul și fondatorul Hooli – Gavin Belson – devine nemesisul lui Richard, iar lupta lor ne va purta prin tot ce înseamnă Silicon Valley astăzi: de la firme de Venture Capital, la Tech Crunch, de la monede virtuale până la insule artificiale…

Pied Piper rules! Un must see! Încercați-l neapărat, mai ales în nopțile de iarnă! După ce ați văzut o serie veți dori să o vedeți și pe următoarea, iar cea cu numărul șase este deja în lucru. Recenzie de Lucian Ceuca.

Qeda (2017) – un SF minimalist

Qeda sau A Man Divided, un SF danez despre călătoria în timp, rulează zilele acestea pe Cinemax. Acțiunea (dacă putem numi așa derularea temporală a secvențelor) începe în 2095, când un dezastru ecologic a distrus planeta: nivelul oceanelor a crescut, iar apa dulce a dispărut – totul e otrăvit cu apă.

Fang Rung, șeful unei agenții secrete din Copenhaga, trece printr-o reproducere celulară și își trimite apoi alter ego-ul, cu nume de cod Gordon Thomas, înapoi în anul 2017. Gordon o va căuta pe Mona Lindkvist, ale cărei studii de cercetare au fost pierdute înainte să poată salva planeta.

q1Când Fang Rung pierde legătura cu Gordon, protocolul îi impune să se sinucidă ca să nu altereze viitorul, dar el alege să călătorească în 2017 ca să-și găsească alter-ego-ul celular, pe Gordon. Ce vor face acești doi bărbați divizați din unul singur, înainte ca echilibrul lumii să fie afectat pentru totdeauna?

Am postat ceva din sinopsisul acestui film cu care mi-am pierdut două ore înainte de Crăciun doar pentru că mi-a deschis apetitul pentru un SF bun și nou-nouț, așa că am dat de Upgrade (2018). Qeda a fost suficient de bun ca să mă țină atent în fotoliu (cu speculațiile sale pe tema călătoriei în timp) dar nu tocmai provocator or something.

Un film cu oareșce pretenții, totuși, cu niscaiva premii pe la festivaluri de profil, dar cam atât.  Bun doar în lipsă de altceva, pentru cinefili împătimiți. Merită să-l vedeți doar ca să vă dați seama cine-s Queda ăia, și eventual să vă distrați de Gardienii Timpului care nu ajung niciodată la timp. Cu totul altfel stă treaba cu Upgrade (2018), un film de serie B asumat.

Despre el în postarea următoare, ca să mărim numărul de vizualizări 🙂 obiectiv asumat decembrie.

Mortal engines (2018)

Interesant ca idee, spectaculos ca și efecte, Mașinării infernale devine plictisitor către final până chiar la a nu îți mai păsa exact cum se termină 🙂 Filmul este o adaptare după seria de cărți scrisă de Philip Reeve.

Scenariul a fost adaptat de cineaștii triplu laureați cu Oscar pentru trilogiile The Hobbit și The Lord of the Rings – Peter Jackson, Fran Walsh și Philippa Boyens. Ca și imagini cu siguranță este mult mai spectaculos pe ecran mare – deci pentru a putea trăi experiența la maxim mergeți să îl vedeți la cinema.

Interesantă alegerea unei eroine principale (Hera Hilmar) cu o cicatrice desfigurantă pe fata, ceea ce e un element de noutate la distanta de simetria faciala uzuala a filmelor cu care ne-am obișnuit. Aduce aminte pe undeva de Mad Max dar foarte putin, poate de partea a treia cu Mel Gibson tânăr, evident nu are intensitatea lui Fury Road nici suspansul…

Personajele din păcate nu sunt suficient de puternice pentru a stârni vreun sentiment, nici nu transmit vreun mesaj interesant. Rezumând, mergeți să îl vedeți, dar luați-vă pop-corn sau o nacho salad sau de ce nu chiar un Bucket de la KFC, așa într-o zi friguroasă de iarnă, merge…

* by Lucian Ceuca

 

Frontul rece (2016)

Pentru cine caută altceva decât o comedie de Crăciun, recomand The Could Front. Pe drama sau plictiseala unui cuplu contemporan se grefează un subtil thriller sentimental. Deși Kholodnyy front (2016) are doar 5,5 puncte pe IMDb, e un film rusesc cu imagine de o puritate excepțională, preluat și pe Mubi.

The-Cold-FrontCei doi artiști vin să petreacă Anul nou undeva în nordul Franței, într-o zonă izolată, căutând mai degrabă inspirație artistică decât romantism. Dar cum nu contează ce cauți, ci mai degrabă cine te găsește, în timp ce ea (Sasha) pleacă la cumpărături sau ca să se elibereze de tensiunea din cuplu, el găsește sau e găsit de o frumoasă rusoaică (Masha).

Pe acest fond banal starea de tensiune se amplifică insesizabil. Deși acțiunea rămâne subțire, scenariul mizează pe rând pe dialoguri, apoi pe introspecție, iar uneori se „ține” doar în coloana sonoră interpretată de cei de la Coil, Friends of the Oval și alte trupe de muzică underground.

coldfrontCând acțiunea trenează, apar indicii noi care mențin suspansul sau și aluzii care trezesc interesul spectatorului. Exterioarele sunt superbe, iar într-o scenă din debut carcasa unei creaturi neidentificate apare pe malul mării, într-o aluzie străvezie la Leviathan-ul lui Andrei Zviagintsev. Similaritățile cu filmul lui Zviagintsev rămân însă aici, motivul rămășițelor misterioase nefiind exploatat la nivel filozofic, ci doar psihologic.

La fel și influențele cinematografiei sovietice se opresc la imagine și simboluri, filmul fiind mai degrabă inspirat de cinematografia occidentală (Scene dintr-o căsnicie de Bergmann, sau trilogia Before… a lui Linklater.) Vacanţa de iarnă tulburată de apariţia unei frumoase rusoaice – cu intenţii nu foarte clare – se derulează abrupt, regizorul Roman Volobuev evitând să ofere detalii precise pentru a spori misterul. Filmul a rulat aseară pe Cinemax, deci este disponibil pe HboGo.