Arhive pe categorii: dramă

filme dramatism

Game of Thrones sezonul 8…

…sau când serialul o ia înaintea filmului. Să recunoaștem că nu acesta e traseul obișnuit.
Avem întâi o poveste – scrisă sau „povestită” – ecranizată apoi și abia în pasul trei lungită într-un serial.

Nu este cazul poveștii sau Cântecului de gheață și foc a lui George R. R. Martin, unde serialul nu numai că a luat fața filmului, dar a luat-o și înaintea cărții, care n-are încă un final, și a rămas în chiar și în urma seriei a VII-a. De ce viteza asta? La „cererea publicului” sau a producătorilor – ce credeți, oare cine n-a mai avut răbdare?

Reviewers Wanted!

Înainte de a răspunde la întrebarea (retorică) de mai sus, vreau să anunț reluarea activității pe CeFilmeVăd.blog, așa că suntem în căutare de recenzori (în traducere liberă), dar nu genul de revizori contabili (sic!), ci autori de recenzii, mai degrabă. Asta pentru că m-am uitat  puțin pe statistici și de prin 17 martie (adică de aproape o lună) vizualizările au scăzut puternic.

Și ce să vezi: o lună e chiar distanța de la penultimul articol de pe blog – postat de mine – până la ultimul, ceva mai recent, scris de Adriana Ortansa-Lazăr! Filme bune au fost destule în ultima perioadă, plus că au apărut și câteva sezoane noi din serialele mele preferate: Gomora, Miliarde și – chiar azi – Games of Thrones. Azi, despre ultimul din cele trei.

Game of Thrones blochează serverele HBO

Primul episod din al optulea și ultimul sezon al popularului serial Game of Thrones a reușit contra-performanța de a bloca serverele HBO care, între noi fie vorba, nici până acum nu se descurcau prea grozav. Nu mai puțin de 1 miliard de oameni s-au repezit să se uite, în același timp, la Winterfell. N-o să fac spoiler, dar câteva impresii personale tot o să las.

Noua serie arată grozav, în sensul că nu dă rateuri, la nivelul ăsta și la sumele investite sunt excluse erori de filmare. Problema e la scenariu, pentru că toate intrările și ieșirile din scenă, tipice lui George R.R. Martin, care nu ezită să-și killerească personajele, devin obositoare. Regulile story-tellingului sunt respectate, dar la un moment dat, simți un tipar.

Orice intrare în scenă e impresionantă. Personajul promite să-și dezvăluie o altă față, pe care abia i-o ghiceai. Apoi, de îndată ce și-o arată, intră în conflict cu un altul, în care n-ai fi ghicit un antagonist. Dar nici nu-ncepe bine conflictul, că harșt! pică un cap – și alt posibil „erou” se pregătește să ocupe cadrul.

Totuși, copiii și bastarzii din Nord supraviețuiesc cumva, și-n această ultimă serie ei se reunesc. De obicei intersecția asta de personaje venite din fire narative disparate naște situații care aproape că se scriu de la sine; ele vin firesc, parcă din „istoricul” personajului și îți dau senzația unei înțelegeri profunde a poveștii.

Cât despre Cântec de gheață și foc, viitoarele romane din serie, Aripile Iernii și Un Vis de Primăvară încă stau să apară. George R. R. Martin a spus doar că ultimele două cărți îi vor purta pe cititori mai mult spre nord decât oricare din precedentele volume și că în ele vor apărea Ceilalți.

Când autorul e tentat să joace în filmul făcut după propria carte – care încă nu a fost scrisă

Cert e că George R. R. o lungește de vreo 8 ani deja (din 2011) cu Winds of Winter. El recunoaște că David (Benioff) și Dan (Weiss) l-au invitat pentru o apariție cameo într-unul din episoadele ultimei serii – chestie de care a fost chiar tentat. Cea mai importantă remarca a sa mi se pare însă cea în care susține că scriitura sa nu este o serie, ci o singură poveste: „For what it’s worth, I do not consider A SONG OF ICE AND FIRE to be a series”.

It’s one story.

„A huge complicated story, admittedly, one that will take seven volumes to tell (once I finish the last two). And in any case, FIRE & BLOOD is not strictly speaking a part of A SONG OF ICE AND FIRE. It’s imaginary history set hundreds of years before any of the characters in SONG were born.”

Reclame

,,Unplanned” (Neplanificat)-2019

Politicile de planificare familială sunt totdeauna extrem de nocive :
fie că încurajează  avorturile , desconsiderarea familiei tradiționale, libertatea de a decide a individului ,adesea încălcând flagrant drepturile altui individ,al altor categorii sociale, interesului marii majorități, acuzate de a fi retrograde , închistate, năclăite în prejudecăți
fie că , dimpotrivă, distrug destine prin forțarea legiferată a interzicerii avorturilor provocate, condamnarea divorțului dintre soți, impunerea sacrosanctității unei anumite religii, descurajarea emancipării socio-culturale a femeilor
Anul acesta, pe 25 ianuarie 2019, Statul New York a aprobat legea intitulată ,, Actul pentru Sănătatea Reproducerii „ care răstoarnă conceptele de „crimă” și „persoană”, permițând ca un avort să se facă până în luna a noua de sarcină, chiar și în absența unui medic
Stupefiant !

Acțiunea dă naștere (în statele dezvoltate) la reacțiune, astfel că propaganda în sens invers a fost îmbrățișată nu doar de credincioșii religioși (creștini), de opoziția politică, de unele canale de informare publică , dar și de sensibilizare a publicului  prin  filme  anti-avort  care, iată, răspândesc dezinformarea și construiesc o lume care este  imaculată, creștină (cred , ei! Emoji ) și conservatoare .
Pe 29 martie 2019 , în peste 1.000 de cinematografe din Statele Unite, a fost lansat filmul „Unplanned”, peliculă care are  la  bază  autobiografia  lui  Abby Johnson, fostă directoare a rețelei de clinici* Planned Parenthood , principala rețea de avorturi din SUA care din susținătoare a avortului, s-a transformat în opozantă a acestuia, în momentul în care a văzut cum un copil se luptă pentru viață pentru a nu fi ucis în pântece și Abby Johnson a devenit chiar unul din liderii mișcării pentru viață și susținătoare a femeilor în criză de sarcină.

                                    Abby Johnson,38 de ani   &  interpreta Ashley Bratcher

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Filmul dezvăluie cum INCREDIBILUL moment de răscruce din viața eroinei a fost precedat de ani de speranțe înșelate, iar apoi a venit momentul de revelație. Multe din secretele întunecate ale Planned Prenthood și ale industriei de avorturi vor fi relevate celor care vor urmări filmul. „Nimeni nu va putea să spună că nu a știut după ce va vedea filmul”, a declarat Johnson. Teoretic se abuzează de scene sângeroase care invadează ecranul, pentru a convinge că avortul este nesănătos, lasă sechele psihice, infertilitate, regrete …eterne.

Filmul încearcă să  educe societatea , la fel ca și cei din tabăra adversă care încurajează comportamente sexuale deviante, pentru a crea un nou model de normalitate. Chiar dacă se aplică cu ostentație , din ambele ,,viziuni” , etichetări, aproape aș râde de unele paradoxuri : familiile hetero sunt , pentru unii ,de domeniul trecutului, desconsiderate și nesănătoase, pe când cuplurile homo luptă să aibă familie legalizată prin căsătorieEmoji .

O, tempora,o,mores!

 

 

 

Proiectul cinematografic a stârnit reacții de împotrivire la Hollywood și de cenzură pe canale TV precum Travel Channel, Cooking Channel, Lifetime sau Hallmark, care au refuzat să îi facă publicitate (contra cost). De asemenea, Motion Picture Association of America a încadrat filmul „Unplanned” la categoria „R –restricted/acces restricționat”, categorie destinată de regulă filmelor ce conțin violență, limbaj vulgar, nuditate sau sex.
Totuși, acest film pro-viață a spulberat așteptările și se dovedește un mare succes, confirmat de cifrele de box-office și cele ale principalelor platforme care măsoară audiența și aprecierea publicului. Astfel, „Unplanned” a avut incasări de 6,1 milioane dolari în weekend-ul lansării, dublu față de previziunile specialiștilor.

„Suntem bucuroși de faptul că poporul american a răspuns cu aceast sprijin masiv, așteptăm cu nerăbdare să vedem ce se întâmplă în săptămânile următoare”, au declarat într-un comunicat de presă  co-regizorii  și  scenariștii  Chuck Konzelman și Cary Solomon.

În prezent filmul a pierdut deja patru poziții în top!

 

 

 

* Planned Parenthood este cea mai mare rețea de susținere a avortului din lume, fiind finanțată parțial de la bugetul de stat al SUA. Fundația fondatorului Microsoft, Bill Gates, dar și Fundația Ford a miliardarului Buffet se numără printre donatorii acestei corporații.

Norman The Moderate Rise and Tragic Fall of a New York Fixer

După Războiul de Treizeci de Ani* , capetele încoronate ale Germaniei acceptau / cereau ajutorul  financiar al  bancherilor evrei   în scopul revigorării  economice  a domeniilor  pe care le dețineau. Unul dintre aceștia, Joseph Süss Oppenheimer (1698–1738), condamnat pentru escrocherie și alte delicte a fost executat prin spânzurare.  Povestea acestei întâmplări  istorice  se  va  propaga  până  în  zilele  noastre.  Sub titlul ,,Jud Süß „, a fost în 1827, subiectul nuvelei lui Wilhelm Hauff  ; în 1925  a nuvelei  lui  Lion Feuchtwanger ,   care a fost ecranizată de britanici  în 1934regia  Lothar  Mendes și a unui  film  nazist  în 1940 ( Joseph Goebbels,  ministrul  propagandei a comandat realizarea  unui  film  de  propagandă  antisemită  pentru poporul german,  intitulat „Jud Süss, regizat de Veit Harlan, film  care  înfățișează ascensiunea  și  decăderea  evreului   Süss  Oppenheimer, care,  folosindu-se  de puterea  financiară, reușește  să  preia  conducerea  ducatului  Württemberg, șantajându-l  pe  ducele  Karl  Alexander).  În cadrul  competiției  Berlinalei  din 2010, a fost proiectată o nouă producție  „Jew Süss:  Film ohne Gewissenregizată de Oskar Roehle.  Filmul a fost huiduit , dar totuși proiectat în cinematografe.

joJoseph Süss Oppenheimer (1698–1738)

Războiul de Treizeci de Ani *a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost luptă pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul  Imperiului  romano-german  și puterii  Habsburgilor. (wikipedia)

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul ,, Norman The Moderate Rise and Tragic Fall of a New York Fixer “de Joseph Cedar îl are protagonist  pe  Richard  Gere, care face, cred,  rolul vieții sale.  Un evreu ,,rătăcitor” pe străzile  New York-ului,  în vârstă,  singuratic, are o mare dorință de a ieși din anonimat, de a cuceri notorietate și putere. Unde?  în politică, bineînțeles, unde ține vrăjeala.  Norman Süss Oppenheimer, mitoman și escroc  este  un fel  de  antreprenor tupeist,un intermediar,  un fixator ,  în termeni  moderni.  El știe să fie insistent, abordează relaxat  persoane pe care le dibuieste , le aburește cu promisiuni de relații suspuse, cu  oferte  de poziții  înalte, de  donații  și  sponsorizări  și cam toate  se  agață  în  pânza țesută de  acest  șarlatan oportunist  ; nu mai poate fi ignorat pentru că e răzbunător și șantajist, nu se pot continua relațiile cu el  pentru că  înseamnă adâncirea  în  situații  compromițătoare,  fără scăpare. Norman ar  putea  fi  considerat  un tip amoral  sau  idealist , egoist sau altruist ? Soarta  lui  Norman  nu  va fi  atât de violentă ca a personajului care a  inspirat  rolul,  dar  drama lui  va  fi  că manipulările  sale au afectat  soarta a zeci de oameni.  Filmul se termină cu bine, pentru semnarea uni tratat de pace. Unii dintre cei  manipulați  vor strânge rândurile și-l vor  îndepărta  pe Norman, chiar  dacă  ar putea   fi  socotit  omul  Providenței!  Marele magician cade,   din  nou ,  în  anonimat.

Intenționat nu am detaliat intriga ,  pentru că este esențial  ca  filmul  să  fie văzut  pentru  a avea o imagine mai complexă  despre personaj, dar și alte merite  ale filmului:  suspansul, umorul fin, muzica.

Distribuția : Richard Gere, Lior Ashkenazi, Michael Sheen, Steve Buscemi, Dan Stevens, Harris Yulin, Charlotte Gainsbourg , Hank Azaria.

 

Loving Pablo

Columbia are o suprafață aproape  de două ori mai mare ca a Franței, populația cu aproximativ 18 milioane mai puțin decât Franța. Această țară  sud-americană este o țară a contradicțiilor, măcinată și în prezent de lupte interne între grupări paramilitare, cu orașe având cele mai poetice nume din lume (Bogota-2600 m mai aproape de stele, Cali  – Sucursala cerurilor) cu minunate vestigii culturale precolumbiene, o patrie iubită de celebrii ei scriitori Gabriel García Márquez, laureat al Premiului  Nobel pentru Literatură, Germán Castro Caycedo , cel mai bine vândut autor după Márquez .
Cu un trecut foarte violent, mai ales prin lupte civile, între 1948-1960, numită perioada ,,La Violencia ” a dus la moartea a aproape 300 000 de columbieni. Armata Națională  columbiană , insurgenții de stânga (FARC, ELN) și paramilitarii sunt angajați în cel mai lung conflict armat de pe continent, întreținuț  de traficul cu narcotice care a atins apogeul în anii 1980. În acest context nu e de mirare că traficul cu droguri, la început semi-ilicit a luat amploare încât Columbia să devină un regat al narcoticelor, care  a mers  mână în mână cu ridicarea baronilor locali și pauperizarea cea mai adâncă a ,,restului”  populației.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Cel mai renumit, dar și cel mai bogat traficant de droguri din istorie a rămas Pablo Escobar despre care s-a scris  mult , s-au făcut seriale,  s-au turnat filme.  Regizorul   Fernando León de Aranoa  a realizat în 2017 filmul  ,, Loving Pablo„,  inspirat din cartea ,, Loving Pablo, Hating  Escobar „a jurnalistei  și  prezentatoarei TV   Virginia Vallejo, una  din  nenumăratele  amante ale traficantului  care susține că Escobar ar fi  învestit-o cu titlul de „biograf ”al său.  Filmul este o adaptare liberă  a …autobiografiei (este prezentat din punctul de vedere al autoarei,  implicate  în acest story) .  Producția  a fost  lansată  în  2018,  în  cadrul Festivalului de la Veneția.
 Distribuția , în rolurile principale a cuplului  Javier Bardem și  Penelope Cruz mi se pare destul de hazardată, în sensul că s-a pus accent pe o oarecare asemănare  fizică a lui Bardem cu Escobar. Deși rolul a fost interpretat ad litteram cu un traficant carismatic, iubit de copiii din cartier, adorat de familie, de nerefuzat, nu doar de puștoaicele din cartier , dar chiar stârnind dorințeEmoji unor femei  mature și rafinate, nu e deloc vina talentatului actor cât a machiorilor care l-au făcut  foarte urât și fioros.  Escobar avea o figură mai înșelătoare când era bine dispus. Desigur, în realitate și  Escobar se desfigura la mânie și se comporta cu cruzime și nemilos . Penelope Cruz nu seamănă deloc cu adevărata Virginia Vallejo, o femeie frumoasă , cu stil , care a învârtit pe degete câțiva bărbați celebri, fără a părea vulgară. Cruz s-a străduit  să-și  de-a  aere  de  mondenă, devenind  de o  frivolitate cam greu  digerabilă. Cuplul Bardem-Cruz cred  că se potrivește de minune  în realitate, dar, uneori, viața bate ficțiunea.

 

 

escobit

Foarte bine prezentat orașul  Medellín (La ciudad de la eterna primavera – Orașul eternei primăveri) un nume predestinat paradisului… artificial , devenit cel mai puternic cartel al drogurilor din America, în care regele  cocainei  construia case pentru sărăcime, pe ai cărei copii  îi recruta la adolescență în trupele ,,sicario” de motocicliști care comiteau asasinate rapide , la comandă. Peisajul columbian de o fascinantă frumusețe și varietate servește drept fundal atât pentru clipe de fericire, inocență, pic-nic-uri , iubiri înflăcărate  sau  violente , dar și pentru o faună ,,umană” de toate soiurile, care viermuiește , cu mic , cu mare, în afaceri murdare.

Această saga destul de cuprinzătoare este ritmată spre sfârșit, când se ajunge la paroxismul acțiunilor criminale și al comportamentelor sângeroase,  în ciuda voice-off care ne explică ceea ce vedem. Sau, tocmai astfel ne ține în priză.

Morala: de priceput că nu se poate trăi nepedepsit în preajma celui mai periculos om din lume…

Chiar și azi, după decapitarea structurilor criminale clădite pe vremea lui Escobar, rețelele de stupefiante funcționează de zor și polarizarea societății în Columbia este asemănătoare cu aceea din Haiti și Honduras.

Pescărușul (2018)

Într-o vară, pe o moșie rusească de pe malul lacului, un cuplu de vârstă mijlocie se întoarce să petreacă un weekend la țară cu o familia și prietenii. Apar și două iubiri tinere, una împărtășită, alta nu. Apare și o iubire veche… semn al unor situații analizate simetric.

Filmul ce rulează acum pe HBO/Cinemax nu e tocmai unul de Oscar, dar regizorul scenaristul surprinde simetria piesei lui Cehov. În timp ce toți iubesc cu ardoare pe cineva care iubește pe altcineva, în jurul lor se desfășoară o tragi-comedie despre artă, faimă, nebunie și dorința eternă de a duce o viață bună.

SPOILER ALERT: Veritabil personaj, casa este deținută de Sorin Șamraev, un angajat guvernamental pensionat, și de sora lui, Irina, o actriță legendară a teatrului din Moscova.  Irina este autoritară, narcisistă, egoistă și își dorește cu disperare să-și păstreze statutul și să fie adorată în continuare de iubitul ei ceva mai tânăr, Boris Trigorin, un scriitor de succes.

Konstantin, fiul Irinei, care a crescut pe moșie, este foarteîndrăgostit de Nina, o localnică frumoasă și naivă care visează să fie actriță. Nina se simte flatată când Konstantin îi dă rolul principal în piesa lui nou-scrisă, dar, după ce îl cunoaște pe Boris, Nina îl respinge pe Konstantin și în schimb îl urmărește pe atrăgătorul și faimosul scriitor…

Piesa lui Cehov era o comedie în patru acte, numai că filmul contemporan făcut după ea nu iese deloc în felul ăsta 😉