Arhive pe categorii: dramă

filme dramatism

Solteras (2019) – singurătate cu beneficii

Tot mai mulți oameni se tem de singurătate, tratând eşecurile din cuplu ca tragedii personale, ca și cum eșecurile nu s-ar împărți la doi (sau trei). În consecință, trece de la o relație la alta fără a lăsa timpul să vindece rănile și pică din lac în puț.

Cu toată presiunea socială pentru viața trăită în cuplu (tratată de regizorul grec Georgios „Yorgos” Lanthimos în celebrul său film The Lobster), filmele momentului încearcă să acrediteze idei „progresiste”, cum că o viață trăită de unul singur – și mai ales de una singură – poate aduce mai multe beneficii decât s-ar aștepta protagoniștii acestui scenariu.

Probabil că acest postulat funcționează mai bine la femei, ceva mai influențate de mitul romantic, al iubirii „ca-n filme”, cărora li se adresează o producție recentă ca Solteras. O altă idee cu priză la publicul feminin este că singurătatea dezvoltă independența emoțională.

În consecință, singurătatea poate ajuta relațiile viitoare, pentru că persoana trecută printr-un asemenea „stagiu” ar fi mai stabilă emoțional, în urma experienței.

Având pe afiș traduceri ca Bachelorettes (burlăciţele), filmul mexican a luat premiul audienţei la Festivalul International de Film Minneapolis St. Paul. Mai important, la un buget (estimat) de sub 1,5 milioane $, acesta a vândut până acum bilete de peste 3 milioane $, semn că ideea a prins…

Reclame

Joker , 2019

Filmul  „Joker” este  acum pe buzele celor  mai  mulți  cinefili pentru că ne atrag …atracția contrariilor, și , mai ales, personajele negative , care sunt de obicei  mult  mai complexe decât cele  pozitive, mai  fascinante  în evoluția lor .
Înainte de a face o scurtă avanpremieră a celui mai recent film , cu Joaquin Phoenix  în rolul titular , aș dori să vă prezint câte ceva despre originea personajului, devenit celebrul erou de benzi desenate,  mai apoi, de cinema.
Personajul Joker a fost inspirat ca  fizionomie și caracter  de  personajul  grotesc   Gwynplaine, mutilat la gură ( ca să pară că râde mereu ) din romanul baroc : istoric,  politic, filozofic  și poetic  „Omul care  Râde„, din 1869, de Victor Hugo , povestea  acestuia  fiind ecranizată  în 1928, cu filmul : ” The Man Who Laughs” regizat  de  Paul  LeniMachiajul  actorului  Conrad  Veidt ,  în rolul principal, a inspirat , mai târziu , cea mai circulată imagine a lui Joker.

Vă  mai amintiti  de atacul  armat comis  în 2012   în timpul  proiecţiei  peliculei  ”The Dark Knight Rises ” de  Christopher Nolan  în Aurora, Colorado,   soldat  cu 12 morţi  şi 70  de răniţi?
Înainte chiar de a fi  lansat  pe marile ecrane, ”Joker” s-a aflat  în centrul  unei  polemici declanşate  în  Statele Unite,  anumite voci  exprimându-şi  îngrijorarea că filmul ar putea incita la violenţă, invocând empatia cu care  regizorul  Todd  Phillips  şi-ar trata eroul:  „Toate personajele pe care Joker  le ucide  în acest film  sunt oameni care, în mintea sa, i-au făcut rău.  Nu ucide  la întâmplare” Emoji
Joker” (2019),  în regia lui  Todd  Phillips, a avut premiera la 31 august  în cadrul Festivalului  de  Film de la Veneţia, unde  a fost  recompensată cu marele premiu, Leul de Aur.
 Se pare că personajul  lui  Phoenix este o varianta deviată de la renumele său de erou; este tragedia  plină de realism a lui  Arthur Fleck,  exponentul unei societăți  lipsite  de compasiune și  empatie; este originea, parcursul  traumelor și avatarurilor bărbatului devenit un sociopat, de un sadism feroce. 

Sinopsis

În anii `80 , în Gotham, Arthur Fleck, un comic este agresat în timp ce rătăcește, deghizat în clovn, pe străzile orașului. El suferă din copilărie de tulburări  psihice care-l determină să râdă adesea, fără motiv; dimpotrivă, el resimte o adâncă tristețe în viața sa și acceptă orice job ca să se poată întreține pe el și pe mama sa.  Dorința  lui arzătoare este să  devină umorist,  pentru a face „oamenii să zâmbească în această lume sumbră și rece” , după spusele mamei sale. Dispretuit de toți, batjocorit, el se scufundă în demență și devine Joker, un ucigaș foarte periculos.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Casting –  Joaquin Phoenix, Robert De Niro  ( Franklin ) , Zazie Beetz , Frances Conroy,  Marc Maron, Bill Camp  , Glenn Fleshler  , Shea Whigham ,  Brett Cullen , Douglas Hodge,  Josh Pais

„West Side Story „2020 versus „West Side Story 1961”

Se pare că cinema-ul se află într-o criză de subiecte, în prezent, trăgându-și seva din filme anterioare dar și din ecranizări foarte vechi. Ce poate însemna acest lapsus? Avem nostalgici după creații care au rezistat în timp, o mare parte din spectatori vor să iasă din plafonarea  la ghiveciul de subiecte care au în același cazan, departe de modelele inițiale, istorie, mitologie, SF., romance, thriller , filozofie, psihologie, scene derulate rapid, prea explicite vizual și verbal, cu enorm de multă și obositoare violență, totul glazurat în corectitudinea politică sau este mai fascinant de întețit  vâlvătaia,  pe scânteia aprinsă de predecesori?  Cinema-ul este tehnologie, efecte, dar ele nu salvează totdeauna un film: avem (tot retro) filme în alb /negru, unele minimaliste, câteva reușite, altele, care nu spun nimic (interesant), altele îmbâcsite de decoruri,  culoare,  costume , zgomote, personaje ciudate, care ar fi interesant să aflăm ce le chinuie!

Introducerea aceasta nu este deloc măgulitoare pentru multe filme actuale , dar trec  direct la un  remake  după „West Side Story” din 1961,  regizat de Robert Wise , laureat al premiului Pullitzer și  Jerome Robbins, film inspirat după un muzical de pe Broadway, la rândul său o adaptare  după piesa  shakespeariană  „Romeo și Julieta.” Cu o distribuție celebră  pentru acele vremuri : Natalie Wood, George Chakiris, Richard Beymer, Russ Tamblyn, Rita Moreno.
Sinopsis : în vara lui 1957 The West Side’s Lincoln Square  e  învecinat cu Manhattan-ul; aici s-au născut  tensiuni  între gangul  americanilor albi,  numiți Jets,  lider Riff  și gangul portoricanilor, numit Sharks, condus de Bernardo .

Merită văzut, în primul rând , filmul din 1961 , pentru ca mai apoi să vedem cum a progresat cinema-ul în ultimii 60 de ani!

În  ce  măsură va reuși  marele  regizor și  coproducător  Steven Spielberg , să depășească faima filmului  din 1961, care din 11 nominalizări  la Oscar, a luat 10 trofee?

Film romantic muzical „West Side Story „ din 2020,  cu un scenariu  gândit  de Tony Kushner care precizează că va conserva  toate scenele muzicale și muzica originală  a lui Leonard Bernstein,  în muzicalul din 1957, cu aranjamentele  muzicale aparținând  lui David Newman, iar  intriga  va fi mai apropiată  de muzicalul  de pe Broadway,  decât a fost filmul din 1961 .  
Justin Peck , care are deja o nominalizare la Tony Awards, se ocupă de coregrafie, toate rolurile vor fi deținute de actori latino necunoscuți , Jeanine Tesori este  the coach vocal ( persoana din spatele unei voci).

Distribuția are , totuși, mici excepții: Ansel Elgort (starul din”Baby Driver”)  va fi Tony,  Romeo de cartier , Rita Moreno care a jucat și în filmul din 1961, apoi lista continuă cu Rachel Zegler, Maria,  frumoasa Julieta de cartier , Ana Isabelle, Corey Stoll , Brian d’Arcy James , Curtiss Cook.

Legacy / La trace

Urma, lungmetrajul de debut al regizorului și actorului român Dorian Boguță, va fi proiectat în această seară, 30 septembrie, în premieră mondială, la Festivalul Internațional de Film Francofon de la Namur (Belgia). Pe covorul roșu, la proiecția de gală, vor fi prezenți Dorian Boguță, alături de actorii Mădălina Ghenea, Marin Grigore, Irina Rădulescu și producătoarea Oana Giurgiu.

Urma/ Legacy/ La trace fost selecționat în competiția dedicată autorilor aflați la primul lungmetraj, la cea de-a 34-a ediție a unui festival cu tradiție. FIFF Namur are loc între 27 septembrie și 4 octombrie, președintele juriului fiind renumitul cineast francez André Téchiné.

Sinopsis: Anton (Marin Grigore), un pianist celebru, e dat dispărut. Polițistul (Teodor Corban) care preia cazul află treptat despre destinul zbuciumat al artistului, relațiile sale bizare și deciziile care au declanșat un vârtej de evenimente surprinzătoare.  După moartea părinților săi, Anton devenise obsedat de fericirea surorii sale, Ana (Irina Rădulescu), dincolo de limitele iubirii fraterne.

În distribuție intră actorii Teodor Corban, Marin Grigore și Irina Rădulescu, alături de Dragoș Bucur, Mădălina Ghenea, Lucian Ifrim, Liviu Pintileasa. Remarcată de presa internațională în La Grande Bellezza lui Paolo Sorrentino, Mădălina Ghenea se află la primul ei rol într-un film românesc. Vedeta are un rol central, al unei femei care se dovedește personaj cheie în ancheta poliției.

Marin Grigore (Sieranevada) este actor la Teatrul de Artă din București, iar Irina Rădulescu, fiica regretatului actor Dem Rădulescu, poate fi văzută pe scena Teatrului Mic.

„Cu mai mulţi ani în urmă, în viaţa unei persoane foarte apropiate mie s-a întâmplat o dramă, i-a fost răpit copilul şi nu l-a văzut timp de șase ani. Acel moment a schimbat în totalitate percepția ei faţă de realitate. Eu am încercat să o ajut, dar mai mult decât să-i fiu aproape nu aveam ce să fac, iar într-un final am ajuns să înţeleg nişte lucruri. În altă ordine de idei, nimeni nu vine pe pământul ăsta fără un rost anume, cred eu, absolut toţi au o menire sau, cu alte cuvinte, lasă o urmă după ei”, explică regizorul Dorian Boguță.

„Filmul Urma e despre cineva care caută cu disperare să lase ceva în urma sa, doar că ajunge să se joace de-a dumnezeu şi acest lucru duce la consecinţe catastrofale. Dacă e să fiu foarte concis, Urma e despre iubirea perfectă, cea mai profundă şi adevărată care poate exista între doi oameni. Dar dincolo de toată filosofia asta, filmul este un thriller, un policier cu multe răsturnări de situaţie și în care ies la suprafaţă toate gândurile de mai sus”, adaugă Boguță.

Urma este produs de Hai Hui Entertainment, în co-producție cu Mandragora, Actoriedefilm și Point Film. Scenariul este semnat de Dorian Boguță și Loredana Novak, imaginea a fost realizată de Barbu Bălășoiu (Sieranevada), iar montajul îi aparține lui Tudor Popescu.

Cunoscut ca actor pentru roluri în filme precum Caravana cinematografică, Francesca, Love Building sau Două lozuri, Dorian Boguță are, ca regizor, un portofoliu de scurtmetraje multi-premiate. A început cu 10 (2009), proiectat inclusiv la Namur și TIFF, a continuat cu De azi înainte (2012), nominalizat la Premiile Gopo, Piano (2013), Kazimir (2014), unul dintre foarte puținele filme de gen românești, Vera (2015) sau Duminică, acesta din urmă răsplătit cu Mențiunea Specială în Zilele Filmului Românesc la TIFF 2018.

Împreună cu Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol, Dorian Boguță a fondat Actoriedefilm.ro, o școală de actorie și companie de producție cu succese de casă în portofoliu. Filmul va fi distribuit în cinematografe de Transilvania Film, în primăvara anului viitor. Informații suplimentare găsiți pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/urma.legacy/

 

Tangoul satanic / Sátántangó

Regizorul Béla Tarr este perceput drept  unul din cei  mai  autentici autori  ai cinematografiei contemporane, iar filmul  ” Sátántangó „este considerat un eveniment cultural important, o capodoperă unică și fantastică.  Regizoarea americană Susan Sontag declara:  „șapte ore de irezistibile și fermecătoare clipe. Mi-ar face plăcere să-l vizionez. o dată în fiecare an, până cât mai am de trăit”
Sátántangó este o comedie neagră, cu un umor abisal inconfundabil, despre o societate  care se dezbină, este „dansul morții celor ( încă) vii“. Filmul prezintă viața unei comunități rurale uitate de Dumnezeu, după prăbușirea comunismului, la fel și ruinarea fermelor de la colective, în care derutarea, lipsa de inițiativă duc la regresul economic care  cauzează sărăcia, înapoierea,  decăderea morală. Situația nu este una de excepție, multe comunități din lume au trecut (sau au rămasEmoji ) în faza în care se instaurează neputința, cu toate aspectele ei nocive: lenea, nepăsarea, dezumanizarea, viclenia, escrocheria ,trădarea.Filmul lui  Béla Tarr a beneficiat de o finanțare  externă uriasă  cât și de aprecierea criticilor internaționali , ceea ce a făcut din” Sátántangó”  un eveniment cultural important.

Filmul, în alb/negru, este o adaptare  a  romanului  scriitorului maghiar  László Krasznahorkai. Muzicianul și actorul Mihály Vig joacă rolul principal,  este co-autor al scenariului și  compozitorul  coloanei  sonore. Scenariul și rolul principal  sunt o reproducere a  propriei sale experiențe avute  în secta „Fellowship of Faith” / Frăția Credinței !
Regizorul a descris structura Sátántangó ca fiind similară cu cea a tangoului – în 12 părți, cu șase pași înainte și șase pași înapoi – o idee reflectată, de asemenea, în schema de suprapunere temporală, învârtire în cercul vicios.

Sinopsis

Cei mai mulți săteni vor să părăsească locul, cu banii primiți despăgubire pentru închiderea gospodăriei colective.  Dar planurile lor se schimbă o dată cu apariția carismaticului Irimiás despre care se zvonise, cu doi ani în urmă, că a murit. Revenirea acestuia va crea  întâmplări pe care le vom cunoaște din diferite puncte de vedere,  în cele 12 capitole, fiecare cu titlul lui.  Fiecare parte este o narațiune  închegată, cu introducere, tragedie și satiră. Introducerea prezentată off-voice pare a fi  a unui fost martor ocular, vrând să dea veridicitate întâmplărilor.
Imaginea , rezultatul unor filmări excelente, surprinde detaliat în nuanțarea umbrelor intermediare între alb și negru, semnificative, dar,  și planuri generale.
Sunetul diversificat de la muzică ce romanțează, sau, din,contra, intensifică parodia , până la sunete repetitive : mugetul sfâșietor al vacilor, zumzetul enervant al muștelor, ticăitul exasperant al orologiului,crează un tablou complex al mizeriei, promiscuității. Interpretarea este veridică, personajele foarte bine conturate.
Lentoarea ritmului amintește de scenele meditative tarkovszkiene .