Arhive pe categorii: dragoste

filme de dragoste

Legea Pământului / The Cider House Rules

*Lasse Hallström, un regizor care are un palmares de invidiat, a fost  curajos  să realizeze acest film după best-seller-ul  cu același titlu ,, The Cider House Rules a lui  John Irving , un roman epopeic, care în ciuda numărului mare de pagini nu ne obosește, pe atât de profund și serios tratează un ansamblu de probleme sociale, psihologice, politice : un portret subtil al SUA între anii 1940-1950 , avorturile clandestine, nou-născuții părăsiți în  orfelinate, rasismul, dorințele neîmplinite, iubirile interzise. Deși  scenariul  filmului îi aparține tot lui John Irving, filmul (m-a ) a  dezamăgit (mai ales pe cei care au citit cartea) pentru că narațiunea nu este bine orchestrată , toate temele sunt tratate cam superficial, centrul de greutate mutându-se pe relația dintre protagoniști și evoluția celor doi.  A rezultat  un film , chiar dacă spre mediocru, totuși, emoționant datorită interpreților ,Tobey Maguire și  Michael Cain.
*Lasse Hallström (n.1946 ,Stockholm,Suedia) a regizat câteva capodopere, din păcate eu am văzut puține dintre filmele sale, nu chiar toate pe gustul meu : Necazurile lui Gilbert Grape , în care l-am remarcat pe Leonardo Dicaprio (avea cam 18-19 ani), Viața mea de câine, Subiect de conversație , Ciocolată cu dragoste.
 Sinopsis
Acțiunea filmului începe în anul 1943, în  Statul  Maine, la orfelinatul  din St. Clouds  Personajul central pare să fie  medicul Wilbur Larch  învestit cu o dublă misiune,conform unei morale foarte personale : să aducă pe lume copii nedoriți sau/și să  practice avorturi. Între  timp   își alungă blazarea , oboseala, rutina , frământările sufletești drogându-se cu ce are la îndemână *, eterul ! El găsește un discipol  în persoana lui  Homer Wells , un orfan pe care l-a îndrăgit si pe care de-a lungul anilor l-a inițiat în tainele medicinei. Homer este un tânăr inteligent, fin, obedient, politicos care face cam ceea ce fac cei  mai  mulți  copii  când devin adulți și când simt că există și altceva, mult mai interesant, dincolo de zidurile casei părintești : cu prima ocazie, Homer părăsește acest loc, pe care îl iubește și unde e iubit de asistentele medicale și de copii, pentru a descoperi  complexitatea vieții,  munca, prietenia iubirea, trădarea, rasismul, nedreptatea.
*eterul  este un lichid clar, incolor și  foarte inflamabil, cu punctul de fierbere scăzut și mirosul caracteristic în trecut a fost  folosit că anestezic general. Este suficient să spunem că descoperirea anesteziei a făcut posibilă o cu totul nouă eră în chirurgie. Există nenumărate proceduri chirurgicale, care nu ar fi posibilă fără ea. Anestezia a diminuat suferința și salvat viețile a milioane de oameni. Eterul etilic combinat cu alcoolul a fost folosit cu frecvență în secolul al XlX-lea ca un drog pentru divertisment. https://ro.wikipedia.org/wiki/Eter
Michael Caine, a cărui prestație foarte nuanțată i-a adus un Oscar, îl întruchipează pe Dr.Wilbur Larch, un  ,,latifundiar” cu puteri  depline în rolul  unui profesionist care poate și știe să decidă dacă să fie bunul Dumnezeu  sau  Necuratul, în funcție de împrejurări. Pentru el este un motiv de a se menține la nivelul…de plutire, dorința  de a face din Homer un medic (chiar așa,fără acte) care să-i continue munca cu aceeași dăruire pe care bătrânul medic a dovedit-o de-a lungul anilor și împrejurărilor. Dr.Wilbur Larch este stăpânul generos și derizoriu al conacului de o blândă obscuritate, aproape mereu în doliu după câte un suflețel luat de pe această lume, datorită frigului, hranei insuficiente și bolilor .  Da, Dr.Wilbur Larch a fost mereu sufletist, un adevărat părinte pentru copiii de vârste foarte diferite , pe care i-a ocrotit cu puținele mijloace materiale de care dispunea . După plecarea lui Homer, bătrânul își pierde orice speranță de a-l mai vedea. El nu știe câte lucruri esențiale i-a transmis învățăcelului său care îl vor ajuta pe acesta să răzbată în viață.
Tobey Maguire este în rolul principal  jucându-l excepțional  pe Homer Wells , orfanul pe care în copilărie nu vrusese nici o familie să – l adopte
 Full movie
 https://www.youtube.com/watch?v=zEarDJoX0LU
Reclame

Heaven (Rai)

Krzysztof Kieślowski a fost un regizor și scenarist  foarte apreciat de critica de specialitate  și de spectatorii , îndeosebi intelectuali , care s-au atașat inovației aduse de un „cinematograf al neliniștii morale” cu care ne-a obișnuit în realizările sale devenite clasice precum , Camera Buff, Dekalog, The Double Life of Veronique,Three Colours.

Kieślowski declarase că se va  retrage din activitatea de regizor  după terminarea Trilogiei „Trei Culori”. El a început împreună cu Krzysztof Piesiewicz să lucreze la scenariile unei noi trilogii  formată din „Raiul”, „Iadul” și „Purgatoriul” , inspirată de „Divina Comedie” a lui Dante.  Scenariile erau destinate mai multor regizori, dar moartea prematură a lui Kieślowski (în 1996, la vârsta de 51 de ani) a lăsat totul în aer. Singurul scenariu terminat după o întrerupere de câțiva ani de coscenaristul Krzysztof Piesiewicz , „Raiul”, a fost filmat de Tom Tykwer și lansat în 2002 la Festivalul Internațional de Film de la Toronto.  Dacă am enumera doar filmele sale ,,Run Lola Run”,  ,,The Princess  and The Warrior” (2000) ,,Perfume” (rămas în topul cinematografic mai multe săptămâni, repurtând cel mai mare succes de casă în Europa, Asia și America de  Sud) și ne-am da seama că Tykwer  nu este un regizor oarecare. Știm că la marele Kieslowski  nimic nu este lăsat la întâmplare, cel mai mic detaliu este gândit, calculat având o semnificație aparte. Tom Tykwer este obsedat de hazard, de iubirile aflate în momente de cotitură, cu destin încâlcit.Ce a putut ieși din combinația a două personalități puternice? Un film hibrid (dar nu în cel mai rău sens al cuvântului) .

Sinopsis
O femeie al cărei soț a murit în urma unei supradoze vrea să-l ucidă pe traficantul de droguri pe care-l consideră principalul vinovat pentru decesul soțului ei. Întâmplarea face ca să fie uciși din cauza ei patru oameni nevinovați, dintre care doi copii. Ea este șocată de turnura pe care a luat-o atacul ei terorist,se lasă arestată și pare că-și acceptă soarta . Dar un tânăr carabinier o ajută să evadeze.
Filmul acesta este format din două părți distincte:
thriller-ul:atacul terorist,remușcările,hotărârea de a duce la capăt răzbunarea,evadarea,urmărirea,Infernul interogatoriilor,momentele sordide din birou.
romance :iubirea care încolțește din primele momente în mintea tânărului polițist care încearcă să descătușeze, la propriu și la figurat , pe femeia ,cu câțiva ani mai matură, al cărei gest îi pare pe deplin justificat.Va urma Purgatoriul , departe de ceilalți, în mijlocul minunatei naturi toscane, timp și loc pentru meditație asupra culpabilității, asupra iubirii și în fine, saltul nebunesc spre Rai.
scenariul este cu unele întâmplări neverosimile, că este inegal în racordarea la public, că deturnează conținutul politic și moral al întâmplărilor,  ține mai mult de originalitatea poetică , de eleganța cu care imaginea completează  filmul  într-un  superb  imn dedicat inocenței  căzute  pradă  hazardului (care ne strică , de obicei, planurile) , absurdului care-și ia plata cu vârf și îndesat. Ținutul Toscanei este reflectat printr-o succesiune de planuri  de o frumusețe  picturală copleșitoare,  adevărate tablouri de maestru .

Această prezentare necesită JavaScript.

Protagoniști sunt  niște  îngeri (căzuți) ,  pentru că ,,nu poți zbura în felul  acesta  în viața reală” e avertizat  tânărul  polițist  când  se înalță  prea repede cu elicopterul pe simulator. Interpretarea prestată de Cate Blanchett și de Giovanni Ribisi este impresionantă. Cate Blanchett nemachiată , cu trăsături pure , ochi albaștri este acompaniată de stilul minimalist al muzicii de pian și vioară a lui Arvo Pärt .
Dialogurile sunt cam plate, de exemplu ,,Ai dormit lângă mine?” (repetat și cu o altă ocazie, la fel de  evidentă)Emoji

Aventura

Urmărind seria a IV-a din The Affair, nu poți să nu te minunezi cât și-a rafinat telenovela mijloacele de exprimare. Un serial care a debutat atât de subtil, reușind să facă o introspecție psihologică remarcabilă într-o sordidă aventură extraconjugală, s-a spart în mii de twisturi începând cu seria a III-a.

Și nu vreau să spun că twisturile astea n-au fost reușite, sau nu mi-au plăcut mie, dar parcă s-au adunat prea multe, ca-ntr-o telenovelă sud-americană. Să fie de vină faptul că Helen se mută cu iubitul în California, făcându-l și pe fostul său soț să-și caute un job acolo, ca să fie mai aproape de copii?

În orice caz, fiecare nouă serie beneficiază de scenarii foarte bune scrise, cu dialoguri de excepție, foarte credibile. Oamenii ăia puteau scrie orice story, chiar n-ar fi contat, discuțiile dintre personaje sunt cele care au făcut povestea plauzibilă chiar și în stilul telenovelistic pe care n-ai cum să nu-l remarci. Apoi muzica, o altă chestie super-importantă pentru un serial.

Piesele inserate prin coloana sonoră etalează toată crema trupelor indie, dar treaba asta era anunțată cu buzduganul, ținând cont de cine deschide fiecare episod, recte Fiona Apple. Pe scurt, un serial bine scris, chiar excesiv de bine, și foarte bine jucat, treabă care mai salvează derapajele scenariului „îngroșat„. Nu cred că va mai urma o serie V, că ar trebui s-o dea în soft porn, iar protagoniștii să se culce și cu servitorii / servitoarele, după fazele din seria a IV-a cu vecina.

Ca să fac un pic de spoiler pe final, personajul meu preferat a fost în toate seriile de până acum Helen (foarte bună Maura Tierney în rol), pentru ca abia la final să mă prind de treaba cu Alison, și cum o fată draguță, dar o figură comună (care nu transmite mai nimic, la urma urmei), îi poate face pe toți să se îndrăgostească de ea.

Restoration-,,Restaurare”

,,Restaurație”  film  realizat în 1995  de  Michael Hoffman este o adaptare după romanul cu același titlu al prolificei scriitoare americane  Rose Tremain. Prima  parte a  filmului  ne prezintă într-o notă exuberantă ,cu lux de amănunte vizuale, măreția barocă a epocii în care revine la putere în Anglia, după ani de austeritate și tiranie ai regimului lui  Oliver Cromwell, puritan antiregalist  devenit  Lord Protector al Angliei,  Scoției  și  Irlandei. , Charles II. regele de drept,  un tip ,,luminat „, priceput la arhitectură,  inginerie,  arte și la… seducerea Doamnelor de la Curte. Și stilul de viață anterior, ajuns acum la alt nivel , este paradisul luxului, dezmățului pentru unii și infernul sărăcimii decimate de foamete, promiscuitate  și boli  pentru alții.

Această prezentare necesită JavaScript.


A doua parte a filmului  cade ca un trăsnet peste noi  transportându-ne cu rapiditatea unei mașini a timpului  nu prea departe de  proprietățile regale,`colo , la câteva cartiere unde se află ,,portalul” pătrunderii   în  ,,mărginime” și  filmul devine epic, sumbru, morbid  și șocant. Și , culmea, chiar existau aceste Lumi paralele (și mai există și azi)  doar că știința medicală era , pe atunci, încă tulburător de  primitivă,  încât nici  bogăția nu era întotdeauna Salvarea.
Vom urmări destinul  lui  Robert Merivel , tânăr medic (rezident) , nu prea incântat de profesia la care l-a obligat ambitia tatălui său și  care printr-o întâmplare fericită intră în grațiile regelui, care la început îl desemnează medic al celor 15 spanieli ai săi,  dar mai apoi, folosindu-se de protejatul  său pentru a distrage atenția Reginei  și a celorlalte amante,  îl însoară cu favorita lui,  cerându-i acestuia să nu  încalce  regula cardinală , aceea de a  rămâne un  ,,soț de paie” care să nu se atingă de soția lui. Și cum tot ce e prohibit este mai râvnit,  Merivel  cade  curând  în dizgrație și ajunge pe străzi.
Filmul conține câteva anacronisme care sunt, poate, voite sau chiar ne dovedesc cum și   în țări civilizate , lumea a cam lipsit de la cursurile de istorie.

Concluzii:

-viața poate aduce oricând surprize
-întâlnirea suferinței, trăirea ei, ne mai scoate gărgăunii din cap
-să fim prudenti la ce se ascunde în spatele bunăvoinței celor cu statut social superior nouă
-că,adesea,  ne descoperim calitățile profesionale și umane când suntem în situații limită
-să ne formăm o altă scară a valorilor
-să știm cine suntem cu adevărat pentru a nu ne lăsa călcați în picioare
Robert Downey Jr face un rol bun.

The Shape of Water (Forma Apei) 2017

Cei care aveau în 1977 cel puțin 10 ani  își amintesc cu siguranță de omul-amfibie jucat de Patrick Duffy (cunoscut și din Dallas) în serialul TV „Man from Atlantis”. Era Om, un tânăr frumușel cu degetele palmate, respira prin branhii, se simțea în elementul său sub apă, iar pe uscat îl așteptau pericole din partea tereștrilor, începând chiar cu laboratorul în care a fost dus spre cercetare.

Sau poate ați văzut filmul „Omul-amfibie”, un SF sovietic din 1962, regizat de Vladimir Cebotariov, după celebrul roman scris în 1927 de scriitorul rus Aleksandr Beleaev.  Este vorba despre un tânăr, numit omul-pește, căruia în timpul copilăriei i-a fost transplantat un set de branhii de rechin care i-au salvat viața. Operațiunea a fost efectuată de către tatăl său, doctorul Salvator, om de știintă și chirurg. Experimentul a fost un succes, dar a limitat capacitatea tânărului de a interacționa cu lumea din afara oceanului care a devenit casa sa.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul SF al lui Guillermo del Toro are protagonist(ă)o creatură încă necatalogată, dotată cu inteligență, care va da peste cap viața laborantei Elisa, o femeie mută, dar și codul de etică și deontologie profesională a unor cercetători dintr-un laborator ultrasecret guvernamental. Este un film mai rafinat, mai complex decât serialul cu omul din Atlantis, dar mai aproape de omul-pește  și  de „E.T.” a lui Spielberg, prin tratarea delicatului subiect al toleranței, al acceptării acelora care sunt altfel.

Un film fantastic, ancorat într-o acțiune  reală,  în epoca  Războiului  Rece  când  SUA  efectuau cu disperare  experimente dintre cele mai insolite. The Shape of Water este și o poveste universală despre iubirea absolută. Filmul dă cu tifla basmelor clasice și  înlătură multe din clișeele lor dulcege: Elisa nu este teribil de frumoasă, nici de inocentă; ea are un zâmbet care farmecă pe cel care o îndrăgește și are dorințe senzuale.

Regizorul mexican ne invită să descifrăm noi coduri ale poveștii moderne cu ajutorul unor noi repere, a unor cheițe la îndemâna cinefililor pasionați. Mutismul Elisei este contracarat de splendida muzică a lui Alexandre Desplat; exacerbarea  simțului  tactil   și  al  mirosului redau viziunea apei,  a iubirii din acest film impresionant,  pe care-l votez pentru premiile Oscar 2018!