Arhive pe categorii: dragoste

filme de dragoste

The Shape of Water (Forma Apei) 2017

Cei care aveau în 1977 cel puțin 10 ani  își amintesc cu siguranță de omul-amfibie jucat de Patrick Duffy (cunoscut și din Dallas) în serialul TV „Man from Atlantis”. Era Om, un tânăr frumușel cu degetele palmate, respira prin branhii, se simțea în elementul său sub apă, iar pe uscat îl așteptau pericole din partea tereștrilor, începând chiar cu laboratorul în care a fost dus spre cercetare.

Sau poate ați văzut filmul „Omul-amfibie”, un SF sovietic din 1962, regizat de Vladimir Cebotariov, după celebrul roman scris în 1927 de scriitorul rus Aleksandr Beleaev.  Este vorba despre un tânăr, numit omul-pește, căruia în timpul copilăriei i-a fost transplantat un set de branhii de rechin care i-au salvat viața. Operațiunea a fost efectuată de către tatăl său, doctorul Salvator, om de știintă și chirurg. Experimentul a fost un succes, dar a limitat capacitatea tânărului de a interacționa cu lumea din afara oceanului care a devenit casa sa.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul SF al lui Guillermo del Toro are protagonist(ă)o creatură încă necatalogată, dotată cu inteligență, care va da peste cap viața laborantei Elisa, o femeie mută, dar și codul de etică și deontologie profesională a unor cercetători dintr-un laborator ultrasecret guvernamental. Este un film mai rafinat, mai complex decât serialul cu omul din Atlantis, dar mai aproape de omul-pește  și  de „E.T.” a lui Spielberg, prin tratarea delicatului subiect al toleranței, al acceptării acelora care sunt altfel.

Un film fantastic, ancorat într-o acțiune  reală,  în epoca  Războiului  Rece  când  SUA  efectuau cu disperare  experimente dintre cele mai insolite. The Shape of Water este și o poveste universală despre iubirea absolută. Filmul dă cu tifla basmelor clasice și  înlătură multe din clișeele lor dulcege: Elisa nu este teribil de frumoasă, nici de inocentă; ea are un zâmbet care farmecă pe cel care o îndrăgește și are dorințe senzuale.

Regizorul mexican ne invită să descifrăm noi coduri ale poveștii moderne cu ajutorul unor noi repere, a unor cheițe la îndemâna cinefililor pasionați. Mutismul Elisei este contracarat de splendida muzică a lui Alexandre Desplat; exacerbarea  simțului  tactil   și  al  mirosului redau viziunea apei,  a iubirii din acest film impresionant,  pe care-l votez pentru premiile Oscar 2018!

Reclame

Phantom Thread 2017

Actorul Daniel Day-Lewis  a declarat că abandonează lumea filmului dorind să-și urmeze noua pasiune de pantofar, după ce ani de zile a fost un tâmplar de lux / ebenist. Probabil a acceptat acest ultim rol tocmai pentru că este vorba tot de o meserie, aceea de croitor, ridicată la rangul de Haute couture.

Personajul Reynolds Woodcock (Daniel Day-Lewis) a fost inspirat de celebrul croitor spaniol Cristóbal Balenciaga (1895-1972), un maestru al dantelăriei, al croielilor inovative și al tiparelor elegante. Regizorul  Paul Thomas Anderson a fost de-a dreptul fascinat de personalitatea lui Cristóbal Balenciaga după ce a citit romanul  lui Mary Blume  ,,The Master of Us All: Balenciaga, His  Workrooms, His  World”

Sperăm să nu fie deja cântecul de lebădă al actorului Daniel Day-Lewis! Catalog Cristóbal Balenciaga-aicihttp://theafashionada.blogspot.ro/2012/08/the-time-machine-cristobal-balenciaga.html Semnificația titlului  face referire la situația croitorilor din epoca victoriană când lucrau în condiții deplorabile ore în șir, până la epuizare, până la sânge, în manufacturile londoneze. Ne putem gândi și la forțele oculte care țes destine care scapă de sub control. Se pune întrebarea: creatorii stăpânesc arta sau sunt sclavii ei?

Personajul Reynolds Woodcock este un creator de modă care îmbrăca aristocrația londoneză și pe mondeni. Celibatar convins, cu multe cuceriri la activ, este un tip la care tabieturile și rutina sunt a doua natură. Intransigent, perfecționist, cu rutina reglată până la cele mai fine mecanisme, el se simte totuși amenințat de începutul erei confecțiilor!

Pe când se află într-o călătorie de relaxare, guru-ul modei londoneze o cunoaște întâmplător pe Alma, o chelneriță  tânără care îi servește comanda. O place din primul moment și… în ciuda experienței și a marelui decalaj  între anturajul celebrului croitor și al tinerei insignifiante se va înfiripa o iubire „între diferențe sociale.”

Filmul ne provoacă curiozitate prin duelul psihologic dintre tiranul ingrat aflat în lumina reflectoarelor și ființa încăpățânată aflată în umbra maestrului care are un ascendent asupra acestuia dându-i viața peste cap pentru totdeauna. Alma (Vicky Krieps), tânăra de care Reynolds este cucerit pas cu pas, transformându-se din simplă muză în stăpâna casei Woodcock, dorește să-l  vindece pe Reynold de acest workalcoholism!

Un film despre iubire și nebunia iubirii. Imaginile sunt de o eleganță rară, iluminate în culori atemporale acompaniate de muzica unui pian în care se face lent dar hotărât o preluare de putere: cel care părea invincibil nu-și dă seama de vulnerabilitatea sa decât atunci când se află pe marginea prăpastiei. El a fost rapid descifrat de tânăra și foarte determinata sa parteneră: pentru ea acest zeu greu abordabil este doar un copil mare abandonat.

Filmul, foarte modern, știe să deriveze discret spre o formă de abstracție narativă: la început e senin și clar; dar repede, dincolo de creația luminoasă se insinuează o zonă de umbră care perturbă echilibrul aparent cu mici fragmente de nebunie, cu tăceri neliniștitoare de care sunt lovite personajele, mai ales în timpul meselor sau după despărțiri sau împăcări.

Scenografia, suavă și subtilă, cu imagini splendide în nuanțe de gri – nu au nici o legătură cu cele 50 de nuanțe ale lui Grey – este un studiu subversiv asupra unei relații amoroase tulburi. Paul Thomas Anderson se amuză să ne surprindă cu fiecare scenă și cu fiecare dialog, urmate de tăceri care repun totul sub semnul întrebării: Reynold, un fel de sociopat, perfecționist și obsedat, este un personaj suficient de ambiguu pentru a naviga în ape tulburi. Filmele lui Paul Thomas Anderson fac parte din categoria acelora care ilustrează plăcerea de a se consuma, de a se pierde .

„Despre trup și suflet” – On Body and Soul, 2017

Nu-mi pot imagina că filmul Despre trup și suflet ar putea lăsa nepăsători cinefilii, fiind edificat cu multă acuratețe, sensibilitate aparte și frumusețe onirică: o fabulă, un poem, o simfonie.

Despre trup și suflet (Testről és lélekről) al regizoarei Enyedi Ildikó este încă un film maghiar realizat în 2017, după ,,Măcelarul, curva și chiorul ” a lui János Szász, care are locația principală într-un abator, acesta devenind o metaforă despre societatea de consum, în care viața angajaților decurge repetitiv și automat la fel ca sacrificarea cu sânge rece a vitelor.

În acest mediu închis între pereți, răsăritul soarelui dătător de viață este o gură de  prospețime, de energie și visare când cine poate își încarcă bateriile stând în fața ferestrelor. Este un film imprevizibil, cu o intrigă târzie care apare după … tatonarea terenului atât pentru spectator cât și pentru protagoniști: o poveste de iubire care se înfiripă la început în vis (da, subconștientul nostru, se pare, știe adevărul mai bine decât rațiunea Emoji). Bazat pe contraste – viață/moarte, vis/realitate, sublim/grotesc & horror- filmul șochează la început, ca mai apoi să se echilibreze  ,,naturalia non turpia” și viața, iubirea, trebuie apreciate.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Primele scene din film în care un cerb și o căprioară străbat o pădure  înghețată căutându-se reciproc, apropiindu-se și  îndepărtându-se unul de celălalt sunt de o frumusețe austeră. Mai apoi, scenele de un naturalism cutremurător, chiar dacă estetizat / transfigurat vizual, sunt firul roșu care face diferența între viață și moarte.

Protagoniștii sunt Endre, directorul  comercial  al  abatorului , un holtei  tomnatic , cu un braț paralizat, care trăiește singuratic cu tabieturi adânc  înrădăcinate și Maria, noul inspector al calității, o femeie tânără pe care Endre a angajat-o de curând deși nu prea a găsit-o agreabilă prin răspunsurile seci pe care i le-a oferit la interviu. Un incident intern (cineva a furat din afrodisiacul pentru viteEmoji) îl determină pe Endre să aducă un psiholog care să testeze angajații și află cu stupoare că Maria are în fiecare noapte un vis identic cu al lui, fapt care o intrigă pe doamna psiholog care crede că cei doi se țin de glume. După un scenariu original al aceleiași Enyedi Ildikó, filmul este  preocupat să exploreze, dintr-un punct de vedere neașteptat, modul cum doi oameni se pot apropia unul de celălalt, pentru că și cei mai introvertiți oameni, sau tocmai de aceea, pot fi „o mină de aur,” bogată în… sentimente, doar că trebuie „săpat” mai adânc și prevenitor. Endre și Maria trăiesc ținând la distanță „anturajul” și nu sunt pregătiți să lase pe cineva să le deranjeze  confortul și intimitatea.

Interpretarea  actoricească este remarcabilă: Maria, fragilă și vulnerabilă în aparentă, are o inocență (se joaca cu  păpuși ) și o corectitudine principială care constituie „fortăreața” ei. Jocul nuanțat în tușe fine al interpretei Alexandra Borbély  se îngemănează cu al interpretului lui  Endre  (actorul Géza Morcsányi).  Endre  devine tot mai timid pe măsură ce își dă seama că Maria trebuie abordată cu totul altfel decât  era el obișnuit când fusese mai tânăr. Suferă  Maria  de un fel de *alexitimie? Scenarista afirmă că este vorba de o formă de autism. Eu mă gândesc că Maria are un comportament mai degrabă alexitimic.

*Alexitimie  înseamnă ad litteram ,,lipsa cuvintelor pentru emotii”. Alexitimia este o tulburare psihologică caracterizată prin inabilitatea de a identifica și de a descrie verbal emoțiile și sentimentele pe care le resimte o persoană  pentru că nu le conștientizează, nu poate să identifice, să înțeleagă și să descrie ceea ce simte.

Mulți știm din experiență că  un vis  comun ne apropie, iar visele diferite,  dacă sunt prost,, gestionate”,  ne îndepărtează.  În acest film visul identic care ar trebui să-l apropie pe Endre de Maria, nu face, la început,  decât să-i îndepărteze: antipatie, complexe de inferioritate, teamă de ridicol,  insensibilitate emoțională, obstacolele din suflet sau din minte? Oricum, piedicile sunt de natură intimă. Un vis atât de delicat îi transformă peste zi în doi ghețari!

Interesantă perspectiva în care visul comun, idealul,  este o apropiere delicată și firească între două ființe, dar abordarea reală e ca… distanța dintre teorie și practică.  Fabula, laitmotivul  pașilor în iubire, sunt întruchipate de un cerb și o căprioară și ne conduc la morala: depinde de noi să ne învingem zonele crepusculare. 

Mi-a plăcut inocența care se manifestă prin apropieri foarte precaute din motive care-i privesc pe amândoi; să nu fie răniți, să nu rănească? Dialogurile din film chiar și între personaje secundare au specificul lor, umorul fin dar și ridicolul, oricum ne ajută să pricepem repede cum stau lucrurile Emoji

 

,,Knightfall” (Templierii ) 2017

Templierii au fost o sursă bogată de inspirație pentru multe cărți și filme, dacă ar fi să cităm doar câteva titluri  King of Heaven  de Ridley Scott (2005),  Da Vinci Code  de Ron Howard (2006)  superproducția suedeză  Arn I, II   sau miniserialul  Assassin’s Creed (2007-2010).  Povestea lor conține toate ingredientele necesare,  dacă e să urmărim, parafrazându-l pe Dimitrie Cantemir  ,, incrementa atque decrementa aulae Templieri” Emoji

 Templierii  sau  Sărmanii  soldați  ai  lu i Hristos  și  ai Templului  cunoscuți mai ales sub numele de  Ordinul Templierilor a fost  fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești  militare  creștine.  Templierii  apar  imediat  după  prima  Cruciadă  în 1119,  când un nobil francez din regiunea Champagne, Hugues de Payens, împreună 8 cavaleri aleși dintre rudele sale se organizeaza într-o Misiune  pentru  a proteja  pelerinii din Țara Sfântă.  Cu acordul regelui Baldwin al II-lea al Jerusalimului  și-au înființat sediul pe Muntele Templului . Cavalerii Templieri au reprezentat cel mai misterios, mai puternic și mai bogat ordin militar din Evul Mediu, au deținut pământuri, castele, bănci unde se practicau împrumuturi,  încât  regele Franței  dar și Papa erau profund  îndatorați și , bineînțeles, nu aveau de gând să-și achite restanțele.

Noul  film serial ,, Knightfall ”  îi  poartă pe telespectatori  în  lumea  misterioasă, controversată a acestei  frății legendare de călugări  războinici.  De la cruciade  la relația lor complexă cu regele Franței și,  mai departe, la teribila trădare ce a dus la distrugerea Ordinului,  povestea Templierilor a fost înflorită cu cele mai neverosimile legende  cum ar fi Sfântul * Graal (relicvă sfântă) sau comoara  fabuloasă care ar fi îngropată nu se știe pe unde, pe care nu a putut nimeni să o găsească.  Cavalerii Templieri au existat  două secole, bogăția lor lăsată moștenire a devenit un mit  deoarece , spre sfârșitul existenței Ordinului,  templierii nu au mai  avut numerar și pământurile,  fortărețele construite au rămas abandonate, nu aveau,,intabulări”Averea  importantă lăsată de ei este arhiva Ordinului care într-adevăr a fost protejată , fiind o relicvă importantă a creștinătății.  Povestea templierilor încă  ascunde secrete,  în special persecuția  și dizolvarea lor subită, a fost o sursă tentantă pentru multe alte grupuri care au folosit pretinsele conexiuni cu templierii ca pe o modalitate de a-și spori propria imagine și misterul . De exemplu,  în sec.al XVIII-lea, Ritul York al Masoneriei a încorporat unele simboluri și ritualuri ale Templierilor, având chiar și un grad modern numit ,, Ordinul Templului” .  Multe dintre legendele Templierilor sunt conectate cu ocuparea timpurie a Muntelui Templului din Ierusalim și speculațiile despre relicvele pe care templierii le-ar fi găsit acolo, cum ar fi  Sfântul Graal , Chivotul Legământului (un obiect descris în Biblie că  ar conține tăblițele de lut cu Cele zece porunci primite de Moise pe muntele Sinai, toiagul lui Aaron și o cantitate mică de mană , hrana cu care s-ar fi hrănit evreii timp de 40 de ani în deșert ) ,  Giulgiul din Torino (  lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare), o bucată din Adevărata Cruce capturată la Acra  și capul Sfântului Euphemia din Calcedon. După pierderea Țării Sfinte, multe zvonuri au fost folosite de Inchiziție pentru compromiterea și desființarea Ordinului .

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis
Intriga debutează în Franța avându-l în centru mai ales pe Sir Landry (Tom Cullen) ajuns șeful  templierilor  . Suntem în perioada în care Ordinul și-a cam pierdut forța și zvonul că Sfântul Graal și-a făcut din nou apariția îl motivează pe Landry, cel care își pierduse orice speranță și îi va reînsufleți devotamentul , obsesia și evlavia de a găsi această relicvă care va garanta Puterea templierilor . Nu lipsesc jocurile de culise si trădările din partea regelui  Filip al IV-lea cel Frumos , a Papei Clement al V-lea și a unor  templieri.

*Graal , în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus.  Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea ,,Sfântului Graal” reprezintă un ciclu foarte întins, in care Graalul este prezentat sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Prețiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belșugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliță, un pește, o porumbiță purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare, un cap tăiat, o masă și multe altele. Adevărul Emoji despre Graal este că ia diferite forme ! Graalul i se poate arăta altfel  fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale.

 Arestarea templierilor avea să conducă la unul dintre cele mai răsunătoare procese din istoria civilizaţiei occidentale, desfăşurat între  13 octombrie 1307  și  execuția lor şi 1314, când a fost ars pe rug ultimul Mare Maestru templier, Jacques de Molay  care ar fi lansat  anatema: ,, Blestemaților, blestemaților ! fiți blestemați până la a treisprezecea generatie”,  blesteme care se pare că i-au urmărit pe rege, pe papă, câteva generații , dar mai palpitant e faptul că aceștia doi au murit în același an cu  Jacques de Molay , alimentează și după atâtea secole imaginația scriitorilor și artiștilor.
Cât despre serial, din câte am văzut până acum ( șapte episoade), poate fi mai mult pe placul spectatorilor amatori de filme de acțiune, presărat cu aventuri amoroase, cu scene de o cruzime medie. Eu, recunosc că așteptam altceva , mai ales de la scenariu și probabil de aceea am simțit nevoia să-mi clarific mie  și  dumneavoastră unele aspecte mai apropiate de istorie.

Tokyo Project 2017

Cel mai mare  oraș al lumii ,Tokyo, este un * oraș alfa având o suprafață de 8.500 km2,  fiind  și cel mai  populat oraș de pe mapamond, cu  37.843.000 de locuitori  (după care urmează Canada, țara cu 35.700.000 de locuitori, la o suprafată de 9.984.670 de kilometri pătrați) .

Cum să nu stârnească curiozitate, atracție, imaginatie, dorințe, miraj , în rândul locuitorilor din Vest prin mister (Japonia a trăit secole izolată de …restul lumii), exotism, tenacitate, păstrarea cu sfințenie a tradițiilor , dar si high technology cu atingerea culmilor în științe, industrii și ultramodernismul (de inspirație europeană) din artă, fashion ?

* oraș alfa  – este un oraș în general considerat a fi un important nod în sistemul economic mondial. Conceptul  se bazează pe ideea că globalizarea poate fi înțeleasă ca fiind creată în mare măsură, facilitată și adoptată în locuri strategice geografice în funcție de o ierarhie de importanță deosebită pentru funcționarea sistemului global al finanțelor și comerțului.

Această prezentare necesită JavaScript.

 Pornind de la titlul filmului ,, Tokyo Project,” am impresia că e de fapt un nume generic pentru cele mai variate modalități de a studia pe toate fețele acest megalopolis (are 47 de prefecturi ) situat în Regiunea Kantō în partea de sud-est a insulei principale Honshu incluzând lanțurile de insule Izu și Ogasawara . Deși este un scurt –metraj de 32” merită  ca pe lângă subiectul filmului să priviți cu atenție orașul aglomerat dar și cu locuri generoase de liniște și reconfortare (numărul mare de tineri foarte sofisticați, scena cu shaker-ul la bar, parcuri, poduri).
Regizor : Richard Shepard
Cu : Elisabeth Moss, Ebon Moss-Bachrach

 Sinopsis
Sebastian , venit de curând la Tokyo, întâlnește peste tot în explorările orașului , o  femeie stranie care se plimbă și face multe fotografii. Amândoi sunt cam debusolați, în genul celor doi străini din ,,Lost în the translation”. Chiar dacă afacerile îi merg bine,(Sebastian este comis voiajor american,care vinde produse cosmetice de lux pentru bărbați) are un trecut care îl bântuie și îl deprimă. Există clar o atracție între Sebastian (el poarta pe inelar o verighetăEmoji) și Claire încât ajung să petreacă impreună o noapte plină de pasiune dar în dimineața… after înțelegem că cei doi au în comun mai multe decât ar putea crede, că adevărul și trecutul sunt la fel de ambigue ca și dragostea Emoji .
Trailer

https://www.youtube.com/watch?v=MNPop7QctQQ

 Pornind de la titlul filmului ,, Tokyo Project „ am impresia că e de fapt un nume generic pentru cele mai variate modalități de a studia pe toate fețele acest megalopolis (are 47 de prefecturi ) situat în Regiunea Kantō în partea de sud-est a insulei principale Honshu incluzând lanțurile de insule Izu și OgasawaraEmoji .

 Întrebări care vă ajută să înțelegeți ,,farsa” din film dacă sunteți foarte atenți la detalii:

 -Sebastian și Claire se cunoscuseră , oare, înainte de întâlnirea din Tokyo?
 -De ce s-au făcut, la început, că nu se cunosc?
– La ce se referă titlul în acest scurt-metraj ?
Răspunsurile, peste câteva zile,tot în acest articol.