Arhive pe categorii: docufiction

Agora

Filmul *,,Agora” (2009)  este o ficțiune istorică hispano-malteză realizată în 2009  de cineastul Alejandro Amenábar care tratează  tema conflictului dintre știință și religie în Alexandria antică.

* Agora în limba greacă, forum în limba latină, era o piață publică , centru al activităților politice, comerciale, religioase, festive, juridice.

 

Spoiler

Filmul ne prezintă devotamentul total pentru filozofia agnostică și științe al  Hypatiei (Rachel Weisz) aflată în căutarea cunoașterii și conflictul intern al celor doi bărbați din anturajul ei, sclavul tatălui ei , Davus (Max Minghella ) care are dreptul să asiste la cursurile ei și  Oreste (Oscar Isaac) , elevul ei de la școala neoplatonică din Alexandria, pe care ea o conduce și unde este profesoară . Cei doi bărbați sunt prizonieri a unei situații fără ieșire, iubirea pentru o femeie inaccesibilă și fanatismul crescând al societății. Hypatia predă teoriile lui Euclid și încearcă să aprofundeze modelul geometric a lui Ptolemeu pentru  a- înțelege legile exacte care  guvernează  Universul. Sclavul egiptean Davus fabrică o machetă a sistemului ptolemeic pentru a-și impresiona dascălul  de care este în taină îndrăgostit. După  ce Hypatia îi refuză avansurile, el se convertește la creștinism.   

Tocmai când Hypatia e pe cale să facă un pas important în înțelegerea cosmosului, reabilitând modelul heliocentric a lui Aristarh din  Samos (n. 310  î.Hr. – d. 230  î.Hr., un astronom și matematician grec, primul care a susținut că Pămantul se rotește în jurul Soarelui fiind ridiculizat pentru convingerile sale) și intuind că orbita planetelor trebuie să aibă formă de elipsă , situația politică ia o  turnură  dramatică. În acest context soarta Hypatiei ( născută între anii 355/360 era noastră, a decedat în anul 415 ) este pecetluită și cei doi bărbați  nu reușesc să o salveze de la moarte.  

Această prezentare necesită JavaScript.

Există puține mărturii contemporane despre Hypatia care s-au păstrat, dar  afirmațiile autorilor sunt adevărate .  Ea a devenit primul martir pentru știință și este încă un simbol al libertăţii de gândire.

Fondat pe istorie, filmul își ia libertatea de a da  frâu liber fanteziei, de unde apar și unele inadverdențe mai mult sau mai puțin vinovate față de adevărul istoric. Iată câteva dintre ele:
•      Nu s-au mai păstrat scrierile Hypatiei și nici eventualele descoperiri științifice, deci  cade teoria conform căreia fusese adepta heliocentrismului lui Aristarh ( primul care a presupus că Pămîntul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui).
•      Linșajul  Hypatiei a fost mult mai crâncen decât în film, ea a fost târâtă pe străzi până a murit. Filmul nu vorbește despre faptul că rebeliunea creștinilor și ,,lectia” exemplară aplicată Hypatiei au fost considerate de teologii creștini  de atunci , de ex. Socrate Scolasticul  în ,,Istoria Bisericii” (și cu multe secole mai târziu, în sec.VII   în ,,Cronica universală” a episcopului  Ioan de Nikiou) o pată pe  conștiința Bisericii .
•   Solidară cu mediul său, elita alexandrină păgână și creștină, Hypatia poate fi considerată datorită  statutul său social mai degrabă victimă a unei revolte populare și nu a faptului că era femeie de știință (erau pe vremea aceea în Alexandria și alte femei…savante).
•    Enciclopedia bizantină ,,Suda” din secolul X nu menționează existența sclavului Davus
•    De asemenea, Oreste devenit mai târziu prefect/guvernator al Alexandriei  este menționat ca fiind un bun prieten, fără a fi îndrăgostit de Hypatia, nu este  menționat  nici faptul că ar fi fost unul dintre elevii ei. Scena în care  cineva din auditoriu îi spune public că o dorește se pare că a existat și ca și în film  l-a ,,lecuit” demonstrându-și  impuritatea .
•    Hypatia nu  era celibatară ca în film unde ne-ar face să credem că ar fi fost virgină. Ea era soția  lui  Isidor Filozoful.
Parabolanii ( în greacă  „cei ce iși riscă viața  ”, pentru că se ocupau de obicei de  îngrijirea bolnavilor și  îngroparea lor) nu erau nici pe departe atât de sângeroși cum apar în  film.
  Biblioteca din Alexandria  fusese deja distrusă în mare parte cu secole înainte, în timpul războaielor civile romane, dar și a unor calamități naturale. Istoricul Ammianus Marcellinus ( 332 – 395), autorul operei istorice ,,Res gestae “afirma în lucrarea sa că pe vremea lui Biblioteca era în ruine .

 

Există , desigur, unele  asemănări  între sursele istorice și scenariul filmului :  
– Socrate Scolasticul (care a trăit aprox  între  anii 380-450) confirmă prin  lucrarea sa ,,Istoria ecleziastică”  cartea a VII-a, capit.15 că în Alexandria  exista o femeie numită Hypatia, fiica filozofului Theon care preda într-o școală de -a lui Platon și Plotin.
 – Personajul  Cyril (Sami Samir) este prezentat drept episcopul Alexandriei care a poruncit uciderea Hypatiei, lucru care a întinat imaginea acestuia , a Bisericii din Alexandria și a celor care se considerau creștini și al căror comportament scandalos, crime și alte acte reprobabile au găsit susținerea și încurajarea lui Cyril .
Tot în această lucrare e menționat și personajul  Synesios  din Cyrena (Rupert Evans ) ajuns episcop de Ptolemais care mărturisește admirația nemărginită pentru aceea care l-a ghidat pe drumurile cunoașterii. S-au păstrat și câteva epistole care dovedesc schimbul de opinii între Hypatia și Synesios.
–Oreste, convertit la creștinism,  devine prefect al Alexandriei.

Până la urmă acest film foarte controversat nu pentru calitățile cinematografice ci pentru modul de reflectare al virtuților și păcatelor oamenilor fie că erau păgâni închinându-se idolilor , fie creștini sau evrei, fie agnostici (atmosfera epocii fusese desigur mereu pe un butoi cu pulbere) este bine realizat prin estetica sa , prin calitatea scenografiei , interpretarea actoricească iar Rachel Weiss este foarte bună în rol, cu figura elegantă, spiritualizată, jucând cu naturalețe rolul unei femei de iubit și de admirat.

 

Anunțuri

Mongolul

Chiar dacă este departe de rigoarea istorică (oricum adevărurile și mistificările de la  mongolii acelei epoci s-au transmis oral, triburile – de fapt hoardele lor – fiind nomade), chiar dacă  pune accent sau chiar de aceea, pe Omul (copilărie, suferințe, umilințe, stoicism, iubire, principii) care va deveni conducătorul unui imperiu mai mare decât acela a lui Alexandru Macedon, chiar dacă unele situații sunt de-a dreptul neverosimile, filmul Mongolul mi-a plăcut.

Îl consider o baladă, un poem contemplativ  în care natura sălbatică și viețuitoarele sunt  imagini de o copleșitoare frumusețe.  Dezlănțuirea elementelor naturii, stilul de viață  în stepele întinse, în zone deșertice sau în munți, în aer liber, toate au contribuit la formarea oamenilor căliți, dârji, neîndurători. O apropiere etnologică de modul de viață, de îmbrăcăminte, tradiții, prietenie, trădare, iertarea umilitoare, datorie, fidelitate = statornicie sunt bazele unui profil al  „Mongolului”

Costumele, armurile, scenele epice ale bătăliilor, multitudinea protagoniștilor completează această Genghiskhaniadă. Actorul japonez Tadanobu Asano/Genghis Khan are un rol foarte bine făcut, dar admirația mea specială este pentru Odnyam Odsuren (forța privirii acelui copil) interpretul viitorului han care în prima tinerețe se numea Temüjin. Interpreta lui Bőrte, nevasta lui Genghis Khan este actrița de o frumusețe exotică rară, Chuluuny Khulan.

Regizorul Sergei Bodrov ne propune să găsim cheia personajului Genghis Khan ascunsă în copilăria și tinerețea acestuia. Filmul se interesează de evoluția lui Temüjin până la unificarea triburilor turce și a celor mongole. Apreciez că regizorul s-a străduit să ne ofere cât mai puține scene de violență extremă, încât să nu denatureze frumusețea și simplitatea acestui film de atmosferă kurosawiană.

Această prezentare necesită JavaScript.

Culorile cel mai adesea sepia și pastel sunt extrem de clare, la fel și scenele nocturne la care vezi pe întuneric, atât de nuanțate sunt siluetele, cerul, apele , munții) câteodată pete de culoare fac un contrast care vrea să evidențieze (roșu, la nuntă, verdele de după ploaie). Filmările  din elicopter, cu ralenti-uri și accelerări epatante – cer nesfârșit, fluvii interminabile  taie răsuflarea spectatorilor.
Sinopsis
Filmul începe când Temüjin viitorul Genghis Han la vârsta de nouă ani – este dus de tatăl său într-o călătorie în care să-și aleagă fata cu care să se însoare peste cinci ani. El nu–și alege mireasă din tribul  cu care tatăl  său voia să se împace, ci pe Bőrte, o fetiță dintr-un trib unde au fost oaspeți. Temüjin îi promite lui Bőrte, aleasa lui, că se va întoarce după ea peste cinci ani.  Pe drumul de întoarcere tatăl său este otrăvit, iar băiatul, rămas singur, trece printr-o serie de grele  încercări, de la înfometare și umilințe până la sclavie. Mai târziu, cu ajutorul lui Bőrte, el reușește să depășească toate greutățile și să devină primul unificator al triburilor.

În realitate prima soție a fost a lui Temüjin a fost într-adevăr Börte Üjin Khatunar, după care au mai urmat unsprezece soții și vreo alte 500 de relații și paisprezece copii, dar i-a considerat urmași  la tron doar pe băieții făcuți cu Börte.

All the Money in the World

Ridley Scott ne oferă un nou film inspirat dintr-un fapt divers de o tristă notorietate care a ținut câteva luni primele pagini ale ziarelor: All the Money in the World 2017 este o realizare la confluența dintre thrillerul palpitant și o dramă de familie în care  BANUL este zarul.

O viziune asupra puterii banului dar și a ironiei sorții în care expresia „time is money” dovedește la modul cel mai concret că viceversa banul înseamnă mai mult: timp / viață. Acțiunea se desfășoară la Roma, în anul 1973, atunci când are loc  răpirea lui John Paul Getty III (Charlie Plummer), în vârstă de 16 ani, nepotul celui mai bogat om din lume în acea perioadă, magnatul petrolului, miliardarul John Paul Getty Sr. (Christopher Plummer) și tentativa disperată a lui Gail (Michelle Williams), mama băiatului, fosta noră a bătrânului, de a-l convinge pe bunic să plătească răscumpărarea.

Cum acesta refuză să  joace cum îi cântă răpitorii, Gail Harris se va alia cu  Fletcher Chace (interpretat de Mark Wahlberg) misteriosul șef al siguranței personale a miliardarului, ambii lansându-se într-o cursă contra cronometru pentru viața tânărului Getty, pe fondul unei negocieri șocante pătate cu sânge, vizavi de bandiții foarte determinați și brutali ai mafiei calabreze.

John Paul Getty III  nepotul, John Paul Getty Senior  //  Charlie Plummer, Christopher Plummer urmat de Kevin Spacey

 

Rolul bunicului bogat este interpretat cu distincția care îl caracterizează pe actorul Christopher Plummer, cu care a fost înlocuit „degrabă” (deși în post-producție)  Kevin Spacey, acuzat de abuz sexual. Ce n-a mai pomenit Hollywood-ul de când există el  EmojiChristopher  Plummer, în curând nonagenar, s-a achitat perfect de rolul încredințat. Nu vom ști niciodată cum s-ar fi descurcat Kevin Spacey, care fusese machiat în așa fel încât să fie mai aproape de urâțenia fizică a celebrului miliardar, spre deosebire de Plummer la ai săi 88 de ani, un bărbat cu înfățișare încă foarte plăcută.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Casting: Michelle Williams, Christopher Plummer , Mark Wahlberg, Romain Duris, Charlie Plummer,  Timothy Hutton. Regia: Ridley Scott. Scenariul : David Scarpa pe baza romanului scris de John Pearson 

Paul Getty Senior,  născut: 15 decembrie 1892, Minneapolis, Minnesota, Statele Unite, aici:

http://da.zf.ro/dupa-afaceri/arts-design/miliardarul-care-strangea-capete-de-ata-2902264

Bonus,de citit

https://caplimpede.ro/lectia-de-viata-de-la-un-miliardar-pentru-fiecare-nemultumit-30-de-ani-paralizat-orb-fara-o-ureche-alungat-de-famili

Trailere cu  1. Kevin Spacey

2. Christopher Plummer

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

All Good Things – 2010

Încă o dată  realitatea depășește ficțiunea ! Un caz de-a dreptul cutremurător, acela a lui  Robert Durst, născut în 1943 (în filmul ,,All Good Things” se numește  David Marks– în interpretarea lui Ryan Gosling, pe-atunci în vârstă de 30 de ani) , un tânăr bogat (fiul magnatului în imobiliare, Seymour Durst) care este suspectat în 1980 de triplă omucidere a făcut vâlvă în istoria New York-ului pentru că nu a fost rezolvat nici până azi, deși relațiile  inculpatului cu victimele  fuseseră apropiate:soția,  cea mai bună prietenă a tipului, jurnalistă și scriitoare, un vecin . Robert Durst a fost diagnosticat  schizofren de către medici (de fapt și mama lui avusese  probleme de labilitate psihică: s-a sinucis aruncându-se de la etajul șapte al reședinței familiale, pe când Robert avea doar 7 ani!). Implicațiile acestuia în cele trei crime nu au fost dovedite decât la 5 ani după  ce filmul ,,All Good Things” rulase în cinematografe.

PS
In anul 2015 Robert Durst este de acord să filmeze pentru documentarul  ,,The Jinx”,  de la HBO. La final merge la toaletă și uită că are microfonul deschis.  Sambătă, 14 martie  2015 e arestat. A fost reținut  tocmai când se pregătea să fugă în Cuba. A fost ridicat dintr-un hotel, având asupra sa un pistol de 38 mm și acte false.  Duminică, 15 martie, documentarul e difuzat și întreaga lume află grozăvia : bogătaşul Robert Durst a recunoscut din greşeală că a ucis două femei şi a tăiat în bucăţi un vecin Emoji

http://stirileprotv.ro/stiri/international/detalii-socante-in-cazul-milionarului-din-sua-acuzat-ca-a-ucis-trei-oameni-robert-durst-se-pragatea-sa-fuga-in-cuba.html

jinx
Filmul ,, All Good Things „ este un follow-up al documentarului ,,Capturing the Friedmans(2003) în regia  lui Andrew Jarecki
Documentarul ,,Capturing the Friedmansprezintă pe Friedmani, o familie aparent obisnuită de evrei educați și  înstăriti, a cărei viată este  întoarsă pe dos după ce capul familiei, Arnold, și cel mai tânăr dintre fii , Jesse,  sunt acuzați de  pedofilie și de o serie de crime  înfiorătoare. 

Acest documentar a lui  Andrew Jarecki a fost considerat tendenționist, deoarece inculpații și-au clamat nevinovăția și mai ales după  sinuciderea  în pușcărie a lui Arnold Friedman , realizatorul, se pare, a luat-o pe panta subiectivismului.
Și cum asemănări și coincidențe sunt frecvențe în viață, Andrew Jarecki a găsit o altă sursă reală  în care inculpatul nu poate fi  ,,dovedit” desi probe indirecte duc la el ca autor a trei crime. Cu filmul ,, All Good Things”,  documentaristul  Andrew Jarecki ( ,,Capturing the Friedmans „) își face intrarea în cinemaul de  fictiune.

Această prezentare necesită JavaScript.


Filmul ,,All Good Things” este inspirat de viața lui Robert Durst (cum am precizat la începutul comentariului )  fiul înstărit al unui mogul într-ale imobiliarelor din New York. Durst a fost suspectat, dar niciodată condamnat pentru uciderea soției sale Kathleen McCormack , care a dispărut în 1982, însă nu a fost găsită niciodată,a prietenei lui  Susan Breman  și a vecinului său Morris Black ( imediat după crimă, Durst s-a mutat în Texas, unde a pretins că este o femeie mută, cu numele de Dorothy Ciner ) Se spune că Lumea-i mică, dar nu atunci când cauți acul în carul cu fân, ca și pe Elodia noastrăEmoji
Scenariul original a fost gândit de Jarecki  împreună cu Marc Smerling și Marcus Hinchey și a fost scris de Smerling și Hinchey.
“In construcția filmului am folosit câteva dintre elementele extraordinare din cazul lui  Durst pe post de schelet și inspirație pentru această dramă despre dragoste și  obsesie. Pentru că e imposibil să știm exact ce s-a întâmplat, nu am încercat să transpunem istoria cazului, ci am încercat să capturăm emoția și complexitatea acestui mister nerezolvat care a fost ținut departe de ochii publicului ani de-a rândul.” a declarat regizorul Andrew Jarecki.

Steve Jobs 2015

Am văzut cândva filmul intitulat sobru ,, Jobs” cu drăguțul  Ashton Kutcher în rolul titular . Filmul a trecut cam neobservat deși este un biopic despre o personalitate importantă,  fondatorul celei mai bogate firme din Istorie care a adus lumii  printre altele Macintosh, NeXT, iMac, iPod, iPhone, iPad.…
Mi s-a părut  cu niscai calități cinematografice, dar, cu un scenariu mai degrabă didacticist, din care școlerii să afle pas cu pas cum umbla, ce (nu) mânca, cum înjura și cât de nesimțit fusese părintele Apple dând la o parte colegi și prieteni mai valoroși decât el, însușindu-și ideile acestora, cu care se putea mai încolo perfectiona , (re)inventa .
Și acum filmul ,,Steve Jobs ” în care mi-am pus speranțe, cu prea arătosul`telectual  Michael Fassbender în rolul lui Jobs, regia Danny Boyle, scenariul  lui Aaron Sorkin fiind adaptarea excelentei  biografii scrise  de  Walter Isaacson. Cam atât, chiar dacă filmul e curățel e departe de a fi un salt calitativ față de varianta cu Kutcher. Ingrediente bune, bucătăreasa slabă ! Regizorul nu a știut ,,cum să dreagă busuiocul” scris de Aaron Sorkin (care primise  Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat la filmul ..Rețeaua de socializare „) încât filmul rămâne sub așteptări, lipsit de nuanțări, de subtilități, de surprize , mai degrabă rezultând un film  de duzină.Cum să înțelegem personajele și  evoluția Apple dintr-un caleidoscop cu tăieturi din ziarele  Macworld  și Time, expediat în  mai puțin de un minut?  Rămâne un film în care Jobs ca părinte pică examenele de tată , în ciuda scenelor lacrimogene de certuri, împăcări.

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul ,,Steve Jobs”ne introduce în atmosfera febrilă a trei  evenimente esențiale din  cariera și (mai puțin) din viața  lui Jobs, fiecare cu momentele sale de pregătire, tensiuni, trădări, emoții, drame, reușite ale companiei de produse electronice Apple Inc ale cărei baze au fost puse în 1976 de  Steve Jobs și Steve Wozniak  : Macintosh,  NeXT,  iMac.  Chiar dacă așteptam ceva mai mult, mai sofisticat? de la un film despre una dintre cele mai importante personalități a tehnologiilor moderne, filmul nu e rău pentru că îl putem cunoaște cumva pe acest geniu megaloman, oportunist , egoist care avea totuși o inimă, prietenia tandră pentru Steve Wozniak pe care-l trădează că așa ,,trebuie”, recunoștința față de Joanna Hoffman poate singura persoană care l-a înțeles și sprijinit și sigur singura femeie pe care a stimat-o,  poziția delicată față de-John Sculley, CEO al Apple, omul care în mai multe ocazii l-a salvat dar l-a și concediat !Sunt convinsă că Steve Jobs a fost un om foarte complex și complicat, cu momentele lui de visare și iubire .
În loc să surprindă aspecte esențiale din lupta lui Jobs cu problemele și provocările personale ne scufundăm într- un ghiveci convențional, mustind de patos,de scene care iau o turnură ridicolă pe caracterul infect al  IT-istului, din care reiese că era un uzurpator megaloman , perseverent ,cu o capacitate incredibilă de a hipnotiza interlocutorii ?!
Alegerea scenaristului de a ne face să-l cunoaștem pe Jobs prin prisma culiselor de la grandioasele prezentări mondiale și în premieră ale noilor produse, împreună cu colegii, patronul, fosta iubită și fiica sa, intrările / ieșirile furioase din lojă sunt scene absolut teatrale.
Doar prezentarea părții întunecate a personajului îi minimalizează contribuția vizionară și comercială, care ne-a adus în buzunare telefoane inteligente,tablete ,internetul ,muzica,stirile, totul la purtător. Da , era numit regele consumerismului, pentru el a consuma, a cumpăra însemna progres!
Nu au fost abordate multe aspecte legate de modul în care a fost conceput Apple  sau dezvoltarea numeroaselor echipamente ale  companiei. Un film printre filme: nu  este o biografie edificatoare, nu e o documentare pentru specialist și mai puțin pentru începători în ale information technology. Chiar și titlul filmului e lipsit de cea mai modestă fantezie
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu
2016 · Aaron Sorkin
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță în rol secundar
2016 · Kate Winslet
Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar
2016 · Kate Winslet
Premiul Satellite pentru cel mai bun scenariu adaptat
2016 · Aaron Sorkin