Arhive pe categorii: distopie SF

Repo Men (2010)

Un SF destul de reușit care a rulat la începutul lunii august pe Film Now (noua denumire a canalului Digi Film) cu Jude Law și Forest Whitaker în rolurile principale. Ideea filmului aduce cu cea din Repo! The Genetic Opera, dar nu putem spune că este vorba despre un remake, ci cel mult despre o altă adaptare, ceva mai puțin morbidă,  a aceleiași cărți.

The Genetic Opera (2008) a fost cunoscut mai degrabă pentru Zmeura de aur primită în 2009 de Paris Hilton pentru cea mai slabă actriță în rol secundar. Nici aici Jude Law nu este departe de a realiza o contra-performanță, fie pentru că  rolul nu prea i s-a potrivit, fie că a fost eclipsat de Forest Whitaker.

Ce surprinde la acest film este că, la doar 8 ani de la lansare, nu mai e deloc un SF, iar aluzia deloc străvezie la achizițiile în rate promovate de băncile care te ajută doar pentru a te putea mulge mai mult și mai bine este deja depășită. O altă idee actuală, susținută de ambii protagoniști – A job is a job – justifică absolut orice decizie ar lua ei sau șeful lor.

Am putea spune că acesta e, mai degrabă, firul roșu al filmului. Dacă nu-ți mai permiți să plătești, bunul este recuperat de „eroii” care și-au făcut din acest job o misiune. Finalul este cel care salvează filmul, altfel destul de liniar. Scenariul este adaptat după romanul Repossession Mambo, scris de Eric Garcia.

Regizor este Miguel Sapochnik, cunoscut anterior pentru Trainspotting (unde a funcționat ca art department runner), ulterior pentru Urzeala Tronurilor (din care a regizat câteva episoade) și mai nou pentru seria SF distribuită primăvara aceasta de Netflix, Altered Carbon.

A nu se confunda cu filmul-cult din 1984, Repo Man.

Reclame

Fahrenheit 451 – 2018

Chiar dacă  noua adaptare  a romanului  distopic  a lui  Ray Bradbury nu se ridică, poate, la nivelul filmului realizat de François Truffaut, prin faptul că nu este atât de subtilă și complexă în redarea organizării sociale și a chestiunilor ideologice, filmul  lui  Ramin Bahrani ne prezintă o America a viitorului în care roboții controlează îndeaproape viața oamenilor, cărțile sunt prohibite, istoria este  trucată și aceleași informatii sau reclame  sunt prezentate peste tot, fără oprire, pe  monitoare , un fel de  Facebook, Live foarte activ, plin de like-uriEmojiCe ar aduce nou  Bahrani sunt temele  singurătății omului modern într-o societate de ,,singles”, în care relațiile se rezumă la un fel de facebook-ism  , provocările  cu care omul se confruntă  la tot pasul, neîncrederea în ceilalți, nesiguranța de sine.  Dar ce însemnau în anii`60 și cum înțelegem  în prezent noțiunile de libertate, teroare , egalitate : libertinism, amoralitate, frici induse în mentalul nostru (atacuri teroriste din partea ,,celorlalti”, potențiale epidemii , catastrofe naturale), egalitate doar între ,,dulăi”, nu și pentru ,,căței”? Par cunoscute aceste simptome, le trăim de ceva vreme și la resimțim tot mai acut pe zi ce trece!
Guy Montag , un pompier tânăr începe să se îndoiască de misiunea lui și a colegilor săi când realizează că nu au mers niciodată să stingă vreun  foc, ci , a trebuit ca ei să vegheze mereu ca focul să ardă. Guy devine și mai bănuitor când asistă la martirajul unui colecționar de cărți. După ce vine în contact cu o grupare care s-a autoexilat, pentru a ocroti conținutul cărților salvate , Guy resimte pentru prima dată  ce înseamnă să-ți pese de tot ce societatea a pus la index : organizare,  idei propri, solidaritate, altruism, prietenie, spirit de sacrificiu pentru ceea ce ai optat să realizezi în viață. Guy Montag a început să înțeleagă altfel viața, mai ales după ce, întâmplător,  citește cartea lui Dostoievski,, Insemnări din subterană” (n.n.considerat de unii  primul roman existențialist).

Cartea este excelentă,adaptarea cam riscantă și  scenariul, am putea spune, puțin credibil  pentru americani, elvețieni, mai credibil pentru chinezii care au avut de pătimit și cu Revoluția culturală ,dar,  se refac din toate forțele și oricât de ciudat, verosimil pentru noi, zombii obedienți la ordonanțe mincinoaseEmoji .
Scenografia  este dominată de NEOane orbitoare și totul este ultratehnicizat pentru a fi siguri că ne aflăm în viitor.Un futurism greu de suportat vizual, atât de plictisitor pentru că nu prezintă prea mare interes pentru narațiunea în sine, nici pentru construcția ideatică. Imaginea este îngrijită și secvența de debut e memorabilă . Distribuția e și ea …politically correct ; multirasială , iar personajul cel mai rău e alb la față, negru la sufletEmoji . Interpreții sunt   Michael B. Jordan, Michael Shannon,Sofia Boutella , Khandi Alexander , Lilly Singh , Martin Donovan ,Grace Lynn Kung, Andy Mcqueen, Dylan Taylor.

Recenzie roman:http://or-zar1.over-blog.com/2018/06/roman-fahrenheit-451-scris-in-1953-de-ray-bradbury.html

Analiza filmului din 1966: https://cefilmevad.blog/2016/07/08/fahrenheit-451/

Human, Space, Time and Human

thumbnail
În plin scandal „mitu-it”, iată că ,,Human, Space, Time and Human” un film excesiv de …excesiv în violențe de toate „jănurile” s-a strecurat la Berlinala 2018, după ce organizatorii festivalului au anunțat că au eliminat toate filmele ale căror realizatori au mărturisit că au comis abuzuri sau agresiuni. No, pelicula-i ficțiunea!

Dar, se pare că viața bate filmul încă o dată, deoarece regizorul sud-coreean  Kim Ki-duk a recunoscut la Festivalul Internațional de Film de la Berlin că a pălmuit o actriță în 2013, în timpul filmărilor, asumându-și responsabilitatea, dar fără să regrete „absolut deloc” cele întâmplate. Asta-i fricțiunea!

Filmul Human Space Time and Human realizat în 2017 a fost lansat la ediția a 68- a   Berlinalei din 2018, pe podiumul căreia regizorul a luat în primire un  Urs de  Argint în 2004, pentru „Samaritan girl”. Noul film cu un titlu ușor poetic care trasează de fapt capitolele care structurează  filmul este  o metaforă politică actuală / perenă și o alegorie biblică, un fel de anticipare apocaliptică . Titlul original  îmi sună ca o incantație ,,Inkan, gongkan, sikan grigo inkan „aka ,,The Time of Humans”.

Foamete, pierderea demnității (cavalerism, mai există !)

Ce vrea să fie miracolul cu levitația? Mântuirea?  Un nou Paradis?  Bye, bye, de la această Lume?

Resimțim o sursă difuză de neliniște de la începutul filmului. Prima noapte de croazieră este una fatidică în care se deschide cutia Pandorei și nimic nu mai trebuie supus legitimității pentru că absurdul s-a declanșat și nu cere permisiunea nimănui.

Omul este pradă a basic instincs, animat și de o formă de egoism, care duc, inevitabil, la catastrofă și anarhism fatal. Încercați să descoperiți  „Arca”, pasagerii ei  (un senator și odrasla sa, niște vagabonzi, câțiva tineri cool, un bătrân tăcut și foarte original, o fată și iubitul ei) și cum se joacă cineastul  cu mintea spectatorilor!

Black Mirror, sezonul 1 – Imnul național

Un serial SF aflat deja de la sfârșitul anului trecut la cel de-al patrulea sezon și care mi-a scăpat sistematic. Seria a IV-a mi-a trecut prin fața ochilor pe Netflix cu o tema Star Trek care m-a făcut să-l ingnor, nefiind pasionat de retro-SF. Uitasem de preferința britanicilor pentru distopii.

Abia când am citit că seria a migrat de la Channel 4 spre Netflix, după ce a făcut furori explorând anxietățile lumii moderne precum dependența de tehnologie și efectele secundare generate de această adicție, am realizat că e de fapt o satiră science fiction și m-am decis să văd primul episod. Imnul național e un mini-thriller social sau politic, depinde cu cine te identifici.

O parabolă pe dos a epocii Twitter, episodul arată cum viața poate fi și dificilă pentru cei puternici. Acum că informațiile sunt diseminate cu viteza rețelelor informatice, opinia publică a devenit (aparent) mai puternică dar și mai ușor de influențat. Nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a dezamăgit, așa că am să-l urmăresc în continuare. Am înțeles că odată ce a granițele britanice și-a ajuns în State, ca o „serie originală Netflix” continuată de americani, devine mai neomogen, iar stilul și dinamica variază mult.

Dar până atunci sper că mai e, și oricum n-am de gând să vizionez chiar 4 serii. Black Mirror are puține de spus despre cum am ajuns aici și cine suntem, arătând că, de fapt, secolul XXI o ia de la capăt cu spaimele, iar sub staniolul progresist este înfășurat de fapt un regres. Cinematografia propusă e o experiență mai personală, cu mult conținut atât în cadru, cât și dincolo de aparențe.

,,The Circle” (,,Cercul ” sau ,,Puterea de a schimba totul”) 2017

,,The Circle” (,,Cercul ” sau  ,,Puterea de a schimba totul”) este un film S.F. americano –emirate arabe făcut în 2017, cu scenariul si regia lui  James Ponsoldt . Filmul este o adaptare a romanului distopic ,,The Circle” a lui Dave Eggers.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mae Holland (Emma Watson) este o tânără care are o existența destul de ternă lângă părinții ei care se descurcă greu (tatăl are scleroză în plăci), un prieten și iubit  fără ambiții prea mari, un job fără viitor. La recomandarea Annei  (Karen Gillan ),o prietenă bună , Mae are norocul de a primi un post în  Silicon Valley, la mega-compania de tehnologie și media socială, cea mai mare și mai puternică din lume, (deținătoarea  tuturor datelor personale ale cetățenilor : nr.de asigurare, analize medicale, conturi, adrese e-mail, tranzacții ) cu condiții de muncă a priori ideale, cu multiple activități de destindere în campus, un parc circular, piscine, săli de concerte, muzee și bineînțeles edificiile lucrative, cu angajați surâzători și bine plătiți. Deși e aici doar un ,,guppy” (peștișor), o novice, șefii descoperă că are mult potențial, fiind muncitoare, ambițioasă, determinată , inteligentă și încă destul de naivă.  Cofondatorul companiei Eamon Bailey (Tom Hanks) chiar  se sfătuiește cu ea și îi cere să participe  la o experiență revoluționară sub deviza ,, Democrație mondială transparentă  ” montându-și o cameră de filmat miniaturală  Seechange-care să transmită în direct ce face ea și familia ei tot timpul . Curând milioane de internauți  vor urmări faptele și gesturile ei în direct. Acest experiment va afecta limitele vieții intime, ale eticii și ale libertății individuale.  Iată și o propunere venind de la Mae, în momentul ei glorios : Înregistrarea tuturor cetățenilor cu drept de vot, ar fi o altă oportunitate pentru ei , la aplicația Circleaccount , pentru că ,,Sharing is caring”(să împărtășești =să iubești ! ). Când Mae devine purtătorul de cuvânt ale unei noi aplicații  SoulSearche prin care poate fi prins în cel mai scurt timp oricine s-ar ascunde (no, sunt vizați răufăcătorii care vor fi vânați și prinși în direct ) evenimentele scapă de sub control și tânăra se vede obligată să-și reconsidere poziția față de politica firmei. Nu prea cred că poate înfrunta  pe un guru versat și imperiul său, mai ales că în final i se propune să fie ,,avansată” în…anonimat, la fel cum se procedase cu al treilea fondator al  firmei,  Ty Lafayette, (John Boyega  ),  în prezent cam neluat în seamă .

The Circle, are arborat cu mândrie  logo-ul un  « C » roșu în formă de* Pac-Man .
* Pac-Man –În jocul video, jucătorul trebuie să-l facă  Pac-Man, un disc galben, să se miște de-a lungul unui labirint. Scopul este să mănnce toate biluțele încercând în același timp să nu fie prins de fantome/monștri.

Fără a fi un film foarte slab, este , după mine, prea tendențios , prea tezist : de la început este  evident că toate scenele de vis din campus sunt o poleială ordinară  în care să se scufunde fraierii și să se ridice cei care nu au scrupule. O viziune anticompanii foarte de stânga (în dreptul) , mai ceva ca  a a tov .Tăriceanu.  Pericolele transparenței privind viața privată  sunt tratate în bla,bla-uri plictisitoare,o teamă de tăcere ,,Secretele sunt minciuni !” se scandează cor (după modelul sectelor ). Filmul suferă de scene cu caracter repetitiv și de la o idee profundă se îneacă în învățătura până la genunchiul broaștei, prin lipsă de originalitate :de o parte facem  deja parte din societatea orwelliană a supravegherii, din acest viitor al eminențelor cenușii abstracte care îi domină pe toți ceilalți, de altă parte este la ordinea zilei manipularea gustului public pentru poveștile de viață ale altora, oricât de neînsemnate dacă știi să condimentezi cu suspans, atingerea oricărui scop, oricât de minor și exploatarea spiritului de turmă.

Filmul ne cam lasă pe noi să ne întrebăm despre pericolele hipersocializării, dreptul la viață privată sau ce inseamnă încrederea în zilele noastre, cum te comporți când nu știi că ești observat și cum te comporți atunci când conștientizezi că ești filmat, ce ar însemna să ne erijăm în justițiari, să ne vânăm, să ne facem singuri dreptate?

In memoriam

Actorii  Bill Paxton (Vinnie Holland) și Glenne Headly (Bonnie Holland) în rolurile părinților lui Mae, au decedat în anul  2017,  la 61 și respectiv 62 de ani.

BIL

G

R.I.P.!