Arhive pe categorii: crime

All Good Things – 2010

Încă o dată  realitatea depășește ficțiunea ! Un caz de-a dreptul cutremurător, acela a lui  Robert Durst, născut în 1943 (în filmul ,,All Good Things” se numește  David Marks– în interpretarea lui Ryan Gosling, pe-atunci în vârstă de 30 de ani) , un tânăr bogat (fiul magnatului în imobiliare, Seymour Durst) care este suspectat în 1980 de triplă omucidere a făcut vâlvă în istoria New York-ului pentru că nu a fost rezolvat nici până azi, deși relațiile  inculpatului cu victimele  fuseseră apropiate:soția,  cea mai bună prietenă a tipului, jurnalistă și scriitoare, un vecin . Robert Durst a fost diagnosticat  schizofren de către medici (de fapt și mama lui avusese  probleme de labilitate psihică: s-a sinucis aruncându-se de la etajul șapte al reședinței familiale, pe când Robert avea doar 7 ani!). Implicațiile acestuia în cele trei crime nu au fost dovedite decât la 5 ani după  ce filmul ,,All Good Things” rulase în cinematografe.

PS
In anul 2015 Robert Durst este de acord să filmeze pentru documentarul  ,,The Jinx”,  de la HBO. La final merge la toaletă și uită că are microfonul deschis.  Sambătă, 14 martie  2015 e arestat. A fost reținut  tocmai când se pregătea să fugă în Cuba. A fost ridicat dintr-un hotel, având asupra sa un pistol de 38 mm și acte false.  Duminică, 15 martie, documentarul e difuzat și întreaga lume află grozăvia : bogătaşul Robert Durst a recunoscut din greşeală că a ucis două femei şi a tăiat în bucăţi un vecin Emoji

http://stirileprotv.ro/stiri/international/detalii-socante-in-cazul-milionarului-din-sua-acuzat-ca-a-ucis-trei-oameni-robert-durst-se-pragatea-sa-fuga-in-cuba.html

jinx
Filmul ,, All Good Things „ este un follow-up al documentarului ,,Capturing the Friedmans(2003) în regia  lui Andrew Jarecki
Documentarul ,,Capturing the Friedmansprezintă pe Friedmani, o familie aparent obisnuită de evrei educați și  înstăriti, a cărei viată este  întoarsă pe dos după ce capul familiei, Arnold, și cel mai tânăr dintre fii , Jesse,  sunt acuzați de  pedofilie și de o serie de crime  înfiorătoare. 

Acest documentar a lui  Andrew Jarecki a fost considerat tendenționist, deoarece inculpații și-au clamat nevinovăția și mai ales după  sinuciderea  în pușcărie a lui Arnold Friedman , realizatorul, se pare, a luat-o pe panta subiectivismului.
Și cum asemănări și coincidențe sunt frecvențe în viață, Andrew Jarecki a găsit o altă sursă reală  în care inculpatul nu poate fi  ,,dovedit” desi probe indirecte duc la el ca autor a trei crime. Cu filmul ,, All Good Things”,  documentaristul  Andrew Jarecki ( ,,Capturing the Friedmans „) își face intrarea în cinemaul de  fictiune.

Această prezentare necesită JavaScript.


Filmul ,,All Good Things” este inspirat de viața lui Robert Durst (cum am precizat la începutul comentariului )  fiul înstărit al unui mogul într-ale imobiliarelor din New York. Durst a fost suspectat, dar niciodată condamnat pentru uciderea soției sale Kathleen McCormack , care a dispărut în 1982, însă nu a fost găsită niciodată,a prietenei lui  Susan Breman  și a vecinului său Morris Black ( imediat după crimă, Durst s-a mutat în Texas, unde a pretins că este o femeie mută, cu numele de Dorothy Ciner ) Se spune că Lumea-i mică, dar nu atunci când cauți acul în carul cu fân, ca și pe Elodia noastrăEmoji
Scenariul original a fost gândit de Jarecki  împreună cu Marc Smerling și Marcus Hinchey și a fost scris de Smerling și Hinchey.
“In construcția filmului am folosit câteva dintre elementele extraordinare din cazul lui  Durst pe post de schelet și inspirație pentru această dramă despre dragoste și  obsesie. Pentru că e imposibil să știm exact ce s-a întâmplat, nu am încercat să transpunem istoria cazului, ci am încercat să capturăm emoția și complexitatea acestui mister nerezolvat care a fost ținut departe de ochii publicului ani de-a rândul.” a declarat regizorul Andrew Jarecki.

Anunțuri

The Poughkeepsie Tapes 2007-2017

The Poughkeepsie Tapes  este un film care a  fost terminat în 2007 și a cărui distribuție în sălile de cinema a fost interzisă. Timp de câteva zile a fost proiectat ,pe ascuns,  în cluburi particulare, ca , mai apoi, să zacă un deceniu, până când zilele acestea s-a scos un DVD   în octombrie 2017 de Scream Factory, ocazie cu care m-am gândit să vă informez de existența lui.  Filmul a fost interzis din cauza unor imagini horror cutremurătoare,  de o cruzime insuportabilă și cu cele mai inimaginabile perversiuni  sadice. Greu își poate imagina spectatorul că nu asistă la un snuff*, fapt care are un impact emoțional care poate avea efect traumatizant  asupra  psihicului. Filmul este reușit din punct de vedere tehnic și artistic si-mi pare nedrept că a stat pe butuci atâta vreme, când ziua în amiaza mare rulează, la televiziuni , bine mersi  , filme odioase sub diverse forme!

*snuff -filmarea pe viu a unor torturi, crime, execuții; nu s-a putut demonstra dacă filmele sunt înscenate sau reale, dar, presupușii autori fiind  psihopați,criminali în serie,teroriști,nu se exclude această ipoteză.

Acest  horror scris și regizat de  John Erick Dowdle are un stil combinat de pseudo-documentar  cu found footage* tot mai des folosit, mai ales în filmele horror !

*found footage – termen  englezesc  care desemnează  reciclarea de pelicule cinematografice și de benzi video  în scopul de a crea o altă poveste, un alt film și pentru a induce impresia de  bază documentară .

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis

În orășelul Poughkeepsie poliția descoperă într-o casă abandonată lucruri îngrozitoare, printre care câteva sute de casete video care conțin un fel de jurnal  intim al unor răpiri, torturi, crime dintre cele mai oribile,mutilări post-mortem și o ladă  în care este  închisă o fată despre care se credea de câțiva ani că a murit.
În jurul acestor obiecte se declanșează o anchetă  de anvergură,iar spectatorii vor afla   adevărate istorisiri din ziare vechi, fragmente din jurnale cinematografice ,emisiuni televizate , interviuri cu aparținătorii victimelor.
Sarcina  anchetatorilor se vede anevoioasă, dat fiind că apar cronologic pe casete, crimele și victimele, doar că nu se știe dacă e vorba de un criminal în serie sau de doi, deoarece  modus operandi  se schimbă des, locațiile idem,se deghizează , trece la alt tip de victime și e greu de stabilit  profilul criminalului  (criminalilor)  în ciuda numeroaselor detalii sordide cu caracter inedit deoarece chipul criminalului este mereu mascat. Finalul filmului ne aduce condamnarea la moarte a presupusului criminal ,  dar , după genericul de la  sfârșitul  filmului ,  vine dușul rece!

Eadweard (2015)

Eadweard” (2015) este un adevărat festin pentru amatorii și iubitorii de istorie a cinematografiei, fotografiei și animației. Un biopic consacrat unei figuri relativ puțin cunoscute – controversatul fotograf  Eadweard Muybridge – care, cu o febrilitate  vizionară, a reușit să realizeze descompunerea cinematografică a mișcării, cronofotografia. El este cunoscut mai ales pentru dezvoltarea tehnicii fotografierii cu aparate de fotografiat multiple, menite a capta mișcarea și apoi a o prezenta sub formă animată, cu un aparat inventat de el însuși, zoopraxiscopul, înaintea inventării aparatelor de filmat cu bandă de celuloid.  Aceste tehnici i-au  adus azi renumele de  precursor al cinematografiei .

Din nou viața bate filmul ! Câteva amănunte despre temperamentul și viața aventuroasă a excentricului Eadweard Muybridge

d2eEadweard J. Muybridge (n. 9 aprilie 1830 – d. 8 mai 1904) a emigrat  în America în 1850, dornic de aventură: la început la New York, apoi la San Francisco, precum mulți  alți englezi  – în dorința de a găsi aur. Nu are stare de loc, fie că e la Chicago, în Alaska. în America Centrală și America de Sud  sau participant la Expoziția Mondială de la Paris.

Dar viața lui va deveni o aventură sub cele mai diferite aspecte, mai ales după ce în 1860 este lovit de o diligență, internat de urgență la spital în Texas, unde e în comă două săptămâni, apoi e trimis în Anglia pentru recuperare. Se spune că a devenit foarte irascibil, incapabil să se concentreze multă vreme, având ieșiri violente față de cei din jur, dar având o energie creatoare de nestăvilit: pune la punct prima mașină de spălat; în timpul recuperării se ocupă de teoria mișcării pe film  folosind animale de la o grădină  zoologică locală.

Pe măsură ce pasiunea lui a crescut, a început să fotografieze nuduri, corpuri diforme. Când faima a pus stăpânire pe viața sa profesională, viața lui personală s-a transformat în trădare, crimă (l-a ucis pe iubitul soției sale și a fost ultimul american achitat pentru acuzația de omucidere justificabilă). El încropește din 1884 albumul intitulat „Animal locomotion” care rămâne marea sa operă: descompunerea mișcării tuturor ființelor, femei, bărbați – adesea nud – păsări, câini, cămile, pantere, canguri, elefanți.

Albumul conține  aproape 20000 de planșe,  printre care apar unele secvențe stupefiante: un bărbat care plimbă un porc în lesă, o femeie goală care jonglează cu o cască colonială! Tablouri grațioase, animate de o viață proprie, stimulând adesea libido-ul. Fotografiile acestea vor inspira pe dadaiști, futuriști, constructiviști. Acest om a lăsat o moștenire care continuă să minuneze istoricii cinematografiei. Să reținem că a făcut fotografii ale orașului San Francisco și o panoramă de 360° devenită celebră, primele încercări de fotografie stereoscopică, realizând reportaje despre războiul Indian, cu peisaje uimitoare din Parcul Național Yosemite și a fost fotograful oficial al trupelor americane prezente în Alaska .

 

 

 

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Creațiile lui  Eadweard J. Muybridge nu au pierdut nici azi din magia pionieratului și meritul filmului este în special de a reflecta genialitatea artistică și inginerească a protagonistului  și  laturile obscure ale unui om puternic, dar ros de gelozie. 

Regia: Kyle Rideout
Scenariul: Josh Epstein și Kyle Rideout
Distribuția: Michael Eklund, Sara Canning, Torrance Coombs, Christopher Heyerdahl, Jodi Balfour, Charlie Carrick , Jonathon Young

Dead Again (1991)

Dead again  AKA  Înviat din morți (1991) este un film  britanic.  Detectivul particular Mike Church este însărcinat de directorul unui orfelinat să descopere identitatea unei femei amnezice care a primit aici adăpost și care e bântuită de un coșmar prin care se simte amenințată cu moartea. Mike acceptă sprijinul unui fost psiholog  devenit băcan dar cum problemele filozofice nu-l ajută să comunice cu femeia apelează la un  anticar priceput…  la hipnoză.

Astfel, prin regresie hipnotică se descoperă nu vreo traumă din copilăria ei ci o viață anterioară când femeia fusese o violonistă celebră pe care soțul, și el un celebru dirijor de orchestră simfonică , a asasinat-o, iar mai apoi a fost executat. Pe parcursul anchetei se vor descoperi coincidențe tulburătoare, ramificații înspăimântătoare  între viața din trecut  și prezent.

O atmosferă Hitchcock-iană, cu turnúri horror captivează și fascinează .  Deznodământul este neașteptat, prea accelerat, prea încărcat: o  scenă frenetică gen ,,dansul foarfecelor” de Branaghian, poate dezamăgi cu acest final kitchos.

Filmul Dead again  a fost al doilea (după „Hamlet”) realizat de Kenneth Branagh, aflat atunci la vârsta de 31 de ani. Este un thriller clasic  cu un scenariu  semnat de Scott Frank. Aparent simplu, dar destul de întortocheat, bine stăpânit, pe-atunci foarte original, azi e poate cam învechit !  Această narațiune în paralel este bazată pe un concept tras de păr dar tratat cu seriozitate, chiar dacă flashback-urile fiind cam numeroase întrerup firul narativ.

Scenografia este perfectă definind bine cele două lumi: trecutul  prin imagini alb-negru , decoruri de epocă –exterioare – imagini nocturne cu sunete, mișcări care țin în suspans  – interioare – mobilier, costume, relații sociale) și prezentul  în imagini color.
Pentru a înțelege mai bine filmul e nevoie de atenție, mai ales la prima scenă cu tăieturile din ziare, cu prezența unui personaj cheie care va fi supraviețuitor al trecutului.
Sunetul amplifică fazele dramatice pe muzica lui Patrick Doyle

Distribuția  este de multe carate , începând cu jocul în dublu rol a  lui Kenneth Branagh, parteneră Emma Thompson (pe atunci soția actorului Branagh ) tot în dublu rol, Derek Jacobi , anticarul, personaje orchestrate de un reporter dubios, în rol Andy Garcia; un rol episodic este deținut de Robin Williams. Calitatea principală a  filmului, nu glumesc, este casting-ul!

Cu inima curată (2016)

Filmul Cu inima curată a lui Attila Till este un thriller comic  care abordează un subiect atipic într-o manieră personalizată: viața oamenilor cu dizabilități (aici) fizice , fără a le victimiza , ci din contra le prezintă ca pe niște ființe umane  autentice, cu dorințe, dureri, ambiții, cu calități și vicii, persoane care încearcă să dea un sens vieții, ca oricare dintre noi.

Regizorul pare să-și aroge dreptul de a se distanța de clișeele filmelor despre persoane cu dizabilități: nu e un film moralizator, nu melodramatizează, nu ironizează dar nici nu bagatelizează ci mai degrabă e un concentrat de energie și umor negru în care, la  granița între fantezie și realitate, nimic nu e ceea ce pare!

Filmul îi are protagoniști pe Zoli , un adolescent cu handicap motoriu încă din copilărie , care  este îndrăgostit de benzile desenate și vrea, ajutat de amicul său Barba papa să scoată un album BD . Băieții  speră ca  prin Artă să iasă din starea de prostație  datorată paraliziei si marginalizării sociale. La Centrul de Recuperare îl cunosc pe  Rupaszov, un fost pompier aflat și el în scaunul cu roțile. Acest Rupaszov este în solda  Mafiei și îi recrutează pe cei doi tineri formând un trio improbabil de asasini plătiți. De aici, totul o ia razna, fără a ne da timp să ne plictisim.      

Această prezentare necesită JavaScript.

Tonul filmului este dat de scena de deschidere , o scenă șocantă de bătaie generală între invalizi și gangsteri, potop de înjurături, un talmeș-balmeș de scaune răsturnate, de corpuri bătăioase,  de altele căzute pe jos sau inerte . Chiar dacă sau chiar de aceea unele scene ,,cam trase de păr”(scena  în care vedem cât de dificil e să părăsești discret locul crimei într-un scaun cu rotile) sunt condimentul necesar pentru a ne detașa de condiția specială a personajelor și pentru a urmări acțiunea.

Scenariul (scris tot de Attila Till care s-a ocupat într-o vreme de persoane cu handicap) și regia sunt mulțumitoare mai ales prin contrastul pe care îl oferă scenele de acțiune față de o anumită doză de melancolie în care domnesc criminalitatea, regretele, cunoașterea aproapelui.  Nu sunt prea bine dozate  elementele de comedie neagră, de dramă și de thriller (ritm  întrerupt, unele scene cam lungi).

Premii și festivaluri:
2016: Cairo IFF (Bronze Pyramid), Chicago IFF (Roger Ebert Award), Cottbus FF of Young East European Cinema (Award of the Ecumenical Jury, FIPRESCI Prize), Palic IFF (Special Mention), Thessaloniki IFF (Best Actor, Golden Alexander), BFI Londra, Karlovy Vary IFF