Arhive pe categorii: crime

Black Tide (2018)

Primul film văzut la TIFF, într-o locație neașteptată: „Fleuve noir” a rulat în prima zi de festival la Cinema Dacia din Mănăștur, un cinematograf de cartier excelent renovat, în timp ce la cinematograful-emblemă a Clujului rula „Domnișoara Paradis” – un alt film de pe lista mea, din secțiunea Supernova, în care joacă românca Maria Drăguș.

Dacă n-am avut noroc cu Foxtrot-ul din Gala de deschidere, care mi s-a părut prea trasă de păr de către organizatori (să asiști la două ore de discursuri, după un alt film și o zi de muncă) astfel că am abandonat, cu toată cinefilia – în schimb filmul franțuzesc regizat de Érick Zonca, după un scenariu bazat pe romanul lui Dror Mishani și adaptat de regizor și Lou de Fanget Signolet a fost o alegere bună.

Filmul la care am venit mai mult pentru Vincent Cassel, cunoscutul actor interpret al detectivului François Visconti (un rol asemănător cu cel făcut de Joaquin Phoenix în „You Were Never Really Here”), a dus în cele din urmă la descoperirea unui excelent personaj jucat de Romain Duris în rolul profesorului cu aspirații literare Yann Bellaile. Iar povestea polițistă, care la un moment părea chiar plicticoasă (probabil și din cauza duratei de două ore), a avut în cele din urmă reușite întorsături de situație.

Iată și prima mea recomandare din festival – o coproducție franco-belgiană cu un scenariu foarte reușit, adaptare a romanului unui traducător israelian care este, de asemenea, un specialist în istoria romanelor polițiste/crimă. Un film în care actorii din rolurile secundare au făcut roluri bune, uneori s-au străduit poate prea mult să-și contureze personajele, fără a-l putea însă eclipsa pe Romain Duris, într-un rol de excepție.

Reclame

The Pleasure Garden (1925)

Acum vreo doi ani au fost restaurate nouă  filme mute  realizate  între 1925 și 1929 de inegalabilul cineast  Alfred Hitchcock, care sunt dorite de fanii săi dar vizionate mai mult în cadrul unor festivaluri unde, în general, spectatorii sunt cinefili pricepuți! Aceste filme sunt prețioase, în primul rând, pentru că sunt o raritate, sunt foarte…vizuale și ne dezvăluie începuturile „în meserie” ale marelui regizor. 

În 26 mai 2018  publicul  TIFF  va putea viziona la  Castelul  Bánffy  de la Bonțida  pelicula  ,,Grădina plăcerilor” (1925), primul film oficial al  maestrului suspansului , regizorul  Alfred Hitchcock , după ce a avut câteva filme neterminate dar și un short și un lung-metraj  care s-au pierdut.  Filmul mut va fi acompaniat live de ansamblul de cameră Notes & Ties.

Cu titlul original The Pleasure Garden, filmul pe care îl voi prezenta pe scurt, are prea puține în comun cu mult mai  celebrul triptic ,,The Garden of Earthly Delights” a pictorului  Hieronymus Bosch (deși alegerea titlului nu-mi pare cu totul întâmplătoareEmoji…)  și face parte din primele  melodrame hitchcockiene, un stil pe care îl va abandona rapid pentru realizări mai robuste în care își va dovedi gustul pentru  creațiile horror !

,,Grădina plăcerilor” este adaptarea romanului lui  Oliver Sandys și ne poartă în lumea strălucitoare și pestriță a  music-hall-ului. Este o dramă  în jurul a două cupluri care cunosc trădarea,  minciunile, abandonul.  Pentru că filmul  nu are dialog vorbit,  iar decorurile sunt puține, îmi pare că și azi poate impresiona prin puterea sentimentelor!

Chiar dacă  filmul  e melodramatic și foarte moralist (,,se purtau” la acea vreme astfel de opere artistice), cu acțiunea ușor previzibilă, observăm, totuși, că sunt surprinse destul de complex  relațiile între personaje  iar acțiunea este bine stăpânită și destul de captivantă. Are și umor (uneori involuntarEmoji, datorită mijloacelor rudimentare, de pe atunci, ale scenografiei).

Musai să remarcăm câteva procedee de avangardă paralelismul divergențelor (evoluția și soarta cuplurilor),  punerea în abis (scenele de la început când trupurile fetelor sunt urmărite cu privirea hulpavă, prin lentilele ochelarilor domnilor cam… trecuți. Un voaieurism destul de ludic și cu atât mai pervers și în scena în care fetele se dezbracă înainte de culcare și   camera face un du-te vino  de la una la cealaltă interpretă.

Actorii chiar joacă bine,  într-o gamă  largă de  trăiri, tandrețe, erotism, disimulare și  se prefigurează câteva constante ale filmelor de mai târziu : nelipsita blondă diafană, scara spiralată care provoacă renumitul ,,vertigoEmoji,  ambianța tulbure. Remarcăm câteva planuri remarcabile și o idee  promițătoare de  montaj .

,,Aguirre, the Wrath of God” (Aguirre,mânia lui Dumnezeu)

 

Cineastul german Werner Herzog este cunoscut drept reprezentantul cel mai important al noului val german. În 1968 câștigă la Berlinala, trofeul Ursul de argint cu primul său lung-metraj ,, Lebenszeichen (Semne de viață)În 2017 ia* Carrosse d’Or , premiul anual decernat de Societatea Franceză a Realizatorilor de filme, pentru regizorii care au contribuit substanțial la  înnoirea şi evoluţia cinemaului recompensându-i pentru calităţile inovatoare ale filmelor  realizate de ei, pentru îndrăzneala artistică şi pentru intransigenţa   în arta regizorală şi în activitatea de producţie. Actorul fetiș a lui Herzog a fost Klaus Kinski pe care l-a distribuit din primele sale filme: ,,Aguirre, the Wrath of God”,, Nosferatu the Vampyre”,, Woyzeck,” ,,Fitzcarraldo” și ,,Cobra Verde„.  După moartea lui Kinski, în 1991,  i-a dedicat acestuia un documentar retrospectiv sub titlul ambiguu ..My Best Fiend (or My Favorite Enemy)”.

* Carrosse d`Or este un trofeu al cărui nume aduce un omagiu filmului omonim a lui  Jean Renoir.  ,,În 2018, pentru a 50-a sa aniversare şi a 50-a ediţie a secţiunii Quinzaine des Realisateurs, SRF este mândră să salute un cineast de excepţie şi o sursă de inspiraţie nepieritoare”, au anunţat într-un comunicat reprezentanţii SRF. Cu această ocazie va fi organizată în prezența lui Martin Scorsese la Cannes , pe 9 mai , o proiecție a filmului „Mean Streets”

                                       
Filmul ,,Aguirre, the Wrath of God”  (Aguirre, mânia lui Dumnezeu) este povestea conchistadorului basc , Lope de Aguirre, supranumit El Loco (Nebunul) inspirată în special din cronicile lui Gaspar de Carvajal , cu diferența că în film eroul se pierde pe Amazon  Celebru pentru cruzimea sa și rebeliunea contra autorității regelui Felipe al II-lea al Spaniei Aguirre este perfect întruchipat de prea puțin agreabilul Kinski, căruia astfel de roluri de nevricos îi veneau ca o mănușă ! Filmările au avut loc la Cuzco(Peru), iar pe Amazon au fost foarte riscante.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1560, un grup de conchistadori spanioli bărboși, îmbrăcați în armură, comandați de Don Pedro de Ursua, coboară de pe crestele amețitoare și abrupte ale Anzilor Cordilieri, pătrunzând în virgina junglă amazoniană înconjurat de lame, de șiruri de indieni legați în lanțuri,  niște femei,  cai, un servitor negru, porci, găini și tunuri . Ei își propun să cucerească miticul regat Eldorado, sfidând autoritatea regelui Felipe al II-lea ,dar si a detașamentului trimis de acesta sub conducerea lui Pizzarro . Foarte curând o nouă ,,aripă”a expeditiei va prelua autoritatea și gestiunea misiunii sub conducerea  uzurpatorului  Aguirre , a cărui sete de putere deviază rău de la aventura unor simpli căutători de aur.

Un trailer foarte frumos,click

https://content.video.imedia.ro/storage/movie/k3/lz/ue/1d2bk3lzue_ogg_720p_1384164576.ogv

 

Condițiile de lucru de atunci au fost dure: un film turnat în inima junglei, unde malaria este un lucru obișnuit, confortul precar, un regizor fanatic nepăsător la pericolele la care este expus întregul staff. Pericolele au fost realmente mari atât pentru actori cât și pentru operatori, iar ,,vajnicul” Kinski s-a isterizat la culme de teama vârtejurilor , refuzând să filmeze. Disputa s-a terminat cu un armistițiu doar după ce Herzog a amenințat că-și va împușca protagonistul. Francis Ford Coppola și Terrence Malick sunt adepții declarați ai acestei capodopere. Această afinitate este vizibilă atât în filmul ,, Apocalipsa acum” (1979) cât și în filmul regizorului Terrence Mallick ,, Lumea nouă” (2005 ).

 

Folosind jurnalul scris de preotul acestei expediții, călugărul Gaspar de Carvajal, filmul este o genială parabolă despre putere, despre fascinația și forța ei de distrugere, de autodistrugere. În fruntea cuceritorilor săi,  Aguirre nu merge (doar) spre aur, ci spre putere și glorie;  el își imaginează că la capătul încercării va dobândi puritatea sublimă și nu vede, orbit de nebunia sa, că nu va culege decât singurătate și neant. ,, Când eu, Aguirre, voi dori ca păsările să se prăbuşească moarte la pământ, păsările se vor prăbuşi moarte la pământ”.

Un film despre pedepsirea nesăbuinței de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, fie despre negarea Puterii Divine, despre negarea existenței sale , despre dorința orgolioasă a omului de a fi Supraomul !  Coborând ca niște zei din ceruri, pentru băstinașii neștiutori, trupa de gherilă a lui Aguirre va ajunge în infernul necruțător , fără glorie, doar o simplă materie pe care Natura urmează să o prelucreze.
„Nu există armonie în univers” – afirmă Werner Herzog, încercând să formuleze această filozofie în toată opera sa  în modurile cele mai poetice.  Rafinamentul acestei idei a fost indicat de șirul capodoperelor începând cu ,, Aguirre, mânia lui Dumnezeu ” până la filmul,,   Fitzcarraldo”.
 Full movie: https://www.youtube.com/watch?time_continue=499&v=8u2tooYxicE

Gukoroku – ,,Urmele păcatului ” 2017

Filmul  ,,Gukoroku – Traces Of Sin”   a fost prezentat la ediția din 2017 a Festivalului de cinema  japonez contemporan, Kinotayo. Este un thriller captivant, primul lung –metraj al  realizatorului  nipon  Kei Ishikawa.  Filmul este ecranizarea liberă după  romanul  lui Tokuro Nukui .
Este cam dificil să prezint filmul doar printr-un sinopsis , având în vedere că va trebui să ne descurcăm cu mai multe fire narative, de pe mai multe trasee temporale , tot mai  problematice. .

Personajul principal este într-un fel Tanaka (Satoshi Tsumabuki), jurnalist de investigație al unui săptămânal care  îl convinge pe redactorul șef  să-i permită  să  facă un reportaj despre o triplă  crimă neelucidată , fapt care duce la redeschiderea anchetei. Este vorba despre uciderea brutală , cu un an în urmă, a unui om de afaceri de succes, a frumoasei sale soții și a fetiței lor  adorabile.  Jurnalistul interoghează pe câțiva apropiați de-ai familiei căzute victimă și află că aceasta nu dusese deloc o viață exemplară. Și așa vom  descoperi că  fiecare personaj este mai sumbru și mai complex decât părea , fiecare  ascunzându-și bine  viciile (de unde titlul filmului), un tablou extrem  de pesimist al societății tokyote . Viața personală a lui Tanaka  este destul de încărcată , el traversează o perioadă dificilă  pentru că sora lui, Mitsuko (Hikari Mitsushima), a fost recent arestată și  închisă pentru  abuzarea copilului ei.

Această prezentare necesită JavaScript.


Pe măsură ce urmărim filmul  devenim tot mai curioși să aflăm mai multe despre Tanaka . În  final rămânem perplecși când  vom afla adevărul și răspunsul la întrebare …Kei Ishikawa ne dezvăluie concurența nemiloasă dintre diferite clici și ierarhii sociale în clasele mijlocii considerate respectabile , expunându-ne  lumea violentă a elitismului  care se ascunde în spatele fațadei zâmbitoare a societătii japoneze.
Ambianța filmului este sumbră, ca  privirile  înghețate ale unor figuri cărora le-au fost sparte măștile. Chiar  dacă scenariul este deconcertant, filmul excelează prin calitățile sale vizuale & prin contraste  (adesea personajele sunt filmate în semiobscuritate, din spate).

„Crooked House” 2017

Filmul Crooked House” este tradus la noi inexact „Crima din căsuța strâmbă” , deoarece căsuța pare mai mult un castel /conac și că lucrurile decurg aici foarte strâmb nu justifică minimalizarea clădirii nici folosirea unei metafore cam strâmbe și ea. Această casă în stil atipic ar putea fi interpretată drept ,,căminul chircit/gârbovit” de răutate, intrigi, izolare, îmi pare  mai sugestiv.

Totul este bizar în această casă, mai ales relațiile între personaje (tatăl Sophiei este medievist și a scris un singur scenariu pentru un film în care ar fi jucat soția, dar nimeni nu citește „partitura”  nimeni nu e curios cum merge interpretarea Magdei), mobíluri, alibiuri, duplicități, secretomanie vs. extrovertire. Aveam mari așteptări de la film în sensul atmosferei epocii,  atmosferei familiale, intrigii – a cărei mare maestră a suspansului Agatha Christie (filmul fiind adaptarea după romanul cel mai sumbru din cariera ei, cu titlul omonim) nu prea dezamăgeste.

Filmul are practic Emoji două vedete+un protagonist : pe fetița de 12 ani, Honor Kneafsey care o joacă pe Josephine cea precoce, minunat interpretată și pe mătușa Edith, interpretată de Glenn Close care la vârsta ei a reușit să fie o tipă cool  plină de viață și cu replicile la ea. Ar mai fi detectivul Charles Hayward, jucat de Max Irons, fiul renumitului  Jeremy Irons, care are privirea blazată a tatălui său, ceea ce i se potrivește pentru rolul tânărului dezamăgit care a ajuns din ambasador în Cairo, un simplu detectiv, cel care trebuie să se confrunte cu aroganța și respingerea pe care o suferise în trecutul apropiat din partea acestei bizare familii de bogătași. Charles nu a fost prea eficace, ce să mai spun de poliție! În final rufele murdare  sunt spălate în familie.

În 2011 s-a încercat prima adaptare a romanului ,,Crooked House” (unul din cele două romane ( & ,,Ordeal by Innocence”) ale Agathei Christie, pe care scriitoarea le consideră cele mai bune romane de suspans din cariera ei) în regia americanului Neil Labute, având în casting pe Gemma Arterton, Matthew Goode, Gabriel Byrne  , Julie Andrews . Adaptarea fusese scrisă de scenaristul serialului „Downton Abbey”, Julian Fellowes.

Proiectul nu s-a concretizat până în 2017 când  scenariul, remaniat  și cu contribuția lui Gilles Paquet-Brenner și Tim Rose Price, servește  filmului regizat  de Paquet-Brenner. Scenografia  fără a fi impresionantă reușește să recreeze atmosfera ,,so british,” prin decoruri, costume și morga  Emojipersonajelor.

Sinopsis

Acțiunea filmului se desfășoară în  Londra  și împrejurimi, în toamna anului 1947. Trei generații ale  familiei Leonides, englezi de origine greacă , locuiesc împreună într-o casă mare bizară, a  cărei conducere despotică este asigurată de întemeietorul clanului, milionarul  Aristide care a emigrat din Smirna  în Anglia. Cea de-a doua soție, Brenda, fostă dansatoare de cabaret este cu cincizeci de ani mai tânără. Bătrânul este găsit mort, otrăvit cu un medicament contra glaucomului. O moștenire considerabilă dă peste cap tot… familionul. Nepoata lui, Sophia, merge să  solicite ajutorul  detectivului  Charles Hayward  cu care avusese în trecut o relație de iubire terminată  brusc .
 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Distribuția  Max Irons :   Charles Hayward , Stefanie Martini : Sophia, Christina Hendricks : Brenda, Gillian Anderson : Magda, Glenn Close : Lady Edith,  Terence Stamp : inspectorul  Taverne,  Amanda Abbington : Clemency Leonides,  Christian Mckay : Roger Leonides, Julian Sands : Phillip Leonides,   Honor Kneafsey : Josephine.

Muzica originală a filmului este compusă de Hugo de Chaire.