Arhive pe categorii: comedie

filme de comedie

Je ne suis pas un homme facile

După 10 ani, actrița și regizoarea Eléonore Pourriat reușește să-și transforme scurt-metrajul Majorité opprimée din 2010, devenit viral, într-un foarte reușit film. Actorii sunt aproape aceiași, iar schimbările, aparent insesizabile, sunt de natură să țină publicul pe scaune în sala de cinema.

Actorul principal din scurt-metraj – Pierre Benezit (La banda Picasso) – devine aici prietenul și sfătuitorul lui Damien, interpretat de Vincent Elbaz. Scenariul capătă un supliment intrigă prin contribuția Arianei Fert, în vreme ce Eléonore Pourriat își asumă și aici regia. Iese o comedie reușită, ceva mai bună ca punctajul de 6.5 de pe Imdb.

Je ne suis pas un homme facile nu este nici mai rea, dar nici cu mult mai grozavă decât o comedie romantică oarecare. Dacă ar fi să-i găsesc un plus, este una cu idee (translatată de la short-movie-ul de mai sus) iar dacă te prinde vei zâmbi de la început până la sfârșit – filmul este o demonstrație.

Seducătoarea Alexandra (interpretată de Marie-Sophie Ferdane) este o frumusețe dominantă cu alură androgină pe care nimic nu pare s-o poată destabiliza. Nici măcar Damien – eroul filmului – care după întâlnirea cu ea, probează un vis contra-misogin, în continuarea primei lor întâlniri, și până la despărțirea de Alexandra.

Culmea, deși filmul este unul contra-misogin, rolul principal este acordat (deși demonstrativ) unui bărbat. Chiar dacă acesta devine obiect al iubirii feminine, rolul său în povestire este determinant (el salvează lumea, după ce o întoarce cu fundul în sus, în  timp ce eroina este pusă în fața alegerii dificile). Filmul este disponibil de luna aceasta pe Netflix.

 

Anunțuri

Nollywood, oaza din ,,deșertul „african

Nollywood este al doilea producător de filme din lume (2000/an), după Bollywood și înaintea Hollywood-ului. Filmele sunt turnate în limbile africane majoritare , cam 1/2 în yoruba,1/3  sunt în engleză .
Temele filmelor sunt evanghelice, de iubire și mai nou au intrat și islamiștii pe fir. Sunt multe full movies pe youtube (se pot subtitra apăsând pe butonul CC. ) Aici avem un fragment mai scurt, filmele fiind de la 1/30 h-4 /30 h.

Filmarea unei singure producții durează  zece zile, iar bugetul este unul redus, între 20.000 si 40.000 de dolari. Din cauza vitezei cu care acestea sunt filmate, actorii nu au timp să își repete prea mult rolurile, totul fiind  făcut în mod spontan. Imaginile filmelor arată culisele filmului nigerian, de la vedete, până la regizori și cameramani (asta,zău, imi place la nebunie!) 

Nollywood_movie

,,The Wedding Party „(2016)-e o comedie romantică și primul film nollywoodian care a întrecut la încasări Hollywood-ul din primele două luni de la distribuire în săli.

Filmul a luat premiul de cel mai bun film la  Toronto International Film Festival , TIFF-ul canadian.

Nigeria este țara cu cea mai mare populație a continentului african.
Astăzi au fost 13 843 de nașteri (modificări în fiecare 4.411 sec.) și 4616 decese (modificări în fiecare 4.411 sec.) până la ora 17:25.

http://populatie.population.city/nigeria/
Nigeria are petrol și alte resurse economice importante, dar și peste 250 de etnii. Chiar dacă majoritatea populației este creștină, atacurile unor grupări islamice teroriste cum e Boko Haram, legi retrograde (căsătorii cu minori, mutilări sexuale) care mai dăinuie oficial dar și prostituția,cel mai neprotejat sector,criminalitatea,corupția , huntele militare care s-au perindat fără să reușească din atâtea surse de venituri  să  creeze o economie prosperă, fac din Nigeria țara cea mai periculoasă din lume.

https://www.libertatea.ro/stiri/atac-al-gruparii-boko-haram-nigeria-18-oameni-au-murit-si-83-au-fost-raniti-2202326
Sunt multe oferte de sejur și pentru români pe https://www.booking.com

Barry

Una din descoperirile lunii trecute în asteptarea noilor ediții din Miliards, Sillicon Valley și (luna asta) Westworld este o comedie neagră, un serial original HBO disponibil doar pe HBOgo. Nu am nici timp să scriu un eseu prelung despre el, așa că voi fi încerca să fiu succint:

Barry este genul de film absurd la care de regulă nu mă uit, pentru că are o premiză de care e total improbabil să te lovești în viață: un killer deprimat își descoperă întâmplător pasiunea pentru teatru în timp ce așteaptă un „subiect”. De aici curg o grămadă de întâmplări aiurea cu niște ceceni, în paralel cu adaptarea lui Barry la noua sa vocație. Aparent, suntem într-un absurd total.

Dar spre deosebire de grosul serialelor de azi în care toate se întâmplă în ultimul episod din sezon, iar până atunci trebuie să suporți tot felul de personaje de umplutură și mesaje ale propagandei progresiste, aici e totul clar din start: avem de-a face cu un singur tip cu damblaua lui, care se mai și îndrăgostește de o chelneriță.

În plus e și scurt (24 minute cu generic) așa că e numai bun de văzut seara 😉 În rolul principal este Bill Hader, care a creat și a produs serialul împreună cu Alec Berg (Silicon Valley). Dacă e destul de clar că nu prea ai cum să te identifici cu personalul, rămâne cealaltă variantă: fascinanta lume a teatrului din Los Angeles.

Sinopsis: șeful Fuches, îl trimite pe Barry într-o misiune în Los Angeles. Barry își urmărește victima la un curs de actorie și este atras de grupul de studenți și, în principal, de Sally, o colegă de curs. Barry hotărăște să înceapă o viață nouă în acestă comunitate, dar trecutul său nu îl lasă în pace. Primul episod poate fi urmărit aici.

Fratello sole, sorella luna

Fratello sole, sorella luna este un biopic italiano-britanico-american realizat în 1972,  în regia lui Franco Zeffirelli, care se concentrează pe anii de tinerețe ai  sfântului Francisc de Assisi,  întemeietorul ordinului franciscan (unul dintre cele mai importante ordine călugărești din biserica catolică). Acest film de o rară frumusețe celebrează întâlnirea dintre realizatorul pasionat de Evanghelie și Francisc de Assisi care a scris ,,Cântarea fratelui soare” / ,,Cântarea făpturilor.” 

Un film nominalizat la Oscar 1973 pentru cea mai bună regie și cel mai bun decor. Într-un mod foarte original Zeffirelli transmite un mesaj clar anti-instituționalizare, anti-război, într-o adaptare foarte hippie a acestei vieți exemplare. Itinerariul inițiatic a lui Francisc se leagănă pe baladele duioase ale folk-istului Donovan  asemănător căutărilor mistico-naturiste ale anilor `60-`70, transmițând un mesaj de IUBIRE.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis

La începutul secolului al XIII-lea Francesco Bernardone, în vârstă de 18 ani, fiul unui negustor prosper, pornește în război pentru a apăra orașul Assisi împotriva mai marii cetăți Perugia. La întoarcerea acasă este foarte bolnav și epuizat. Treptat se vindecă , dar nu mai este cel de odinioară, hedonistul care își petrecuse timpul, înainte de bătălie, prin taverne, în petreceri cu beții și femei! Credința în Cristos îi transformă total viata.

Francisc descoperă mizeria care îl inconjoară, suferința celor care muncesc pentru bogătași ca tatăl său. În fiecare manifestare a naturii vede mila lui Dumnezeu și Francisc are grijă să nu rănească niciun animal, insectă sau plantă. El renuntă la bogății, la familie,la prietenii de desfrâu și la prietenii de arme și pornește la reconstruirea Bisericii din postura de „cel mai sărac dintre săraci”. Curând, în jurul său se strâng mulți oameni care doresc să formeze un nou Templu Spiritual pe Pământ.

Prima parte a filmului e de-a dreptul seducătoare prin lirism, poezie și cântec, decoruri pale care reflectă o epocă în care frumusețea colinelor înverzite, măreția palatelor, eleganța costumelor, sinceritatea baladelor coexistau  în paralel sau se întretăiau cu mizeria ulițelor, foametea, sărăcia lucie .

Din păcate, filmul stagnează destul de repede și-și pierde subtilitatea, devenind destul de propagandist pro creștinismul catolic vis -a- vis de orice altă credință. Chiar l-aș bănui pe Zeffirelli de un renghi pe care-l joacă instituției bisericii, mai ales că abundența cântecelor bisericești devine greoaie și sunt denunțate opulența și bogățiile Bisericii, se menționează că Biserica face zile grele celor care se opun ordinii prestabilite și orice războaie (chiar și cele religioase) fac victime inocente.

,,Gol pușcă”- The Full Monty

Gol pușcă
,,The Full Monty” este un film cult care tratează cu inteligență și sensibilitate un subiect serios și delicat, în gama umorului britanic descătușat, adică, nu doar cu umorul sec care îi este caracteristic, ci cu scene ilariante , spumoase, fără a deveni patetic sau grotesc.

Sinopsis

Orașul *Sheffield, mândria, până nu demult, a metalurgiei engleze, se pomenește că această industrie a ajuns falimentară și șomajul în masă a lăsat de ceva timp  mulți muncitori pe drumuri , fără perspectiva de a-și găsi un job.  Gaz ( Robert Carlyle, pe care l-am descoperit cu acesta ocazie! ) și amicii săi rămăși fără lucru se confruntă cu lipsuri financiare și încearcă cele mai insolite metode ca să-și ducă traiul de azi pe mâine. Într-una din zile, Gaz trece prin fața unui club unde are spectacol cea mai celebră trupă de striptease masculin din lume, Chippendales. Inspirat de afișul trupei, Gaz , împreună cu prietenul său Dave ( Mark Addy) hotărăsc să-și înființeze propria trupă ca să dea spectacole cu încasări de…vis. Adevărul este că Gaz e  disprețuit de fosta sa soție care îl consideră  o lichea care a făcut și pușcărie pentru  unele găinării și nu și-a asumat responsabilitățile de tată. Acum este strâns cu ușa și fosta lui soție îl presează cu plata alocației pentru fiul său și pentru a nu pierde mica parte din custodia asupra băiatului Gaz va trebui să găsească de lucru!

Certurile cu soția, limbajul din disputele pentru formarea trupei, caraghioslâcurile din timpul repetițiilor se petrec sub ochii copilului, care își va schimba atitudinea de dispreț față de tatăl său în atașament și apreciere admirativă a tenacității acestuia de a reuși ceva. Acest plan disperat pentru a face rost de bani va fi greu de pus în aplicare, pentru că la repetiții se lovește de pudoarea unuia, de lipsa de talent la dans  a altora și nici aspectul lor fizic nu ar prea impresiona o sală plină de femei. În final, băieții lui Gaz vor dovedi că pentru a apărea gol în fața atâtor  femei care au venit să vadă pentru ce dau banii, nu  e nevoie  doar de grație, îndemânare și formă fizică, ci,mai ales, de încredere în tine, de atitudine.
O comedie originală, pe fondul dramatic al crizei care a lovit Anglia în acei ani în care era greu să te …descurci ! Un film care atinge , pe lângă șomaj, și probleme socio-comportamentale :  indolența, nesinceritatea , teama de partenera de  viață , drepturile paterne, obezitatea , impotența, falsa pudoare, acceptarea de sine,  încrederea în celălalt, privirea celorlalți, toate pe un fond de precaritate socială.
 ,,The Full Monty ” nu pare un film machist chiar dacă  Gaz e îngrijorat: ,,pe viitor bărbații vor dispărea” dar Dave speră :,, Poate că fetele vor fi mai înțelegătoare cu noi decât suntem noi cu ele?!” În cele din urmă este un film psihologic și motivațional .
Actorii sunt excelenți, mai ales Carlyle în rolul derbedeului care pe măsură ce-și ,,dresează” trupa devine tot mai motivat și mai  responsabil. Scena de la agenția pentru ocuparea forței de muncă, pe muzica  Donnei Summer ,,Hot Stuff” este antologică.
La fel ,,casting-ul ” făcut  într-o magazie, repetițiile, scenele  finale de striptease sunt într-adevăr memorabile.

Avem parte de un regal muzical :  ,,Je t’aime, moi non plus” a lui Serge Gainsbourg ,,Flashdance – What a feeling” a lui Giorgio Moroder ,,You can leave your hat on” a lui Randy Newman
*Sheffield este un oraș în nordul Angliei în comitatul South Yorkshire. Populația orașului la recensămantul din 2004 era de 516.100 locuitori. Orașul a devenit faimos în secolul XIX că un centru important al producției de oțel.(Si ,totusi) orașul are 50 parcuri, fiind unul din orașele europene cu cel mai mare număr de copaci pe cap de locuitor .

Mie mi se pare foarte greu  să se facă filme comice bune ,pentru că e nevoie de multe ingrediente, combinate inteligent , în proporții bine gândite, evitând limbajul indecent , gesturile prea exagerate.Eu pun  Full Monty pe locul I, la  the best feel-good movie . Nu vreau să compar acest film cu inefabilul filmelor lui Charie Chaplin, care mi s-a fixat în suflet de decenii, nici cu umorul buf al năzdrăvanilor Stanley Laurel  &  Oliver Hardy!  Și, da, am o slăbiciune pentru comedia neagră ,, Arsenic și dantelă veche” (  Arsenic and Old Lace),un film american din 1944, regizat de Frank Capra cu Cary Grant .