Arhive pe categorii: comedie

filme de comedie

The Big Sick (2017)

În ultima vreme n-am mai scris recenzii, dar de vizionat filme nu m-am lăsat, citesc din alte părţi şi mă inpsir la ce să mai vizionez. Ultima recomandare e de la DigitalType şi se numeste de Big Sick. La prima vedere nu eram convins, îl stiam pe actor de undeva. Mă luminează soţia că e comedianul Kumail Nanjiani.

the big sick film

Îi place de tip şi una două ne găsim în faţa ecranului amândoi. Iniţial o comedie cu poante bune, un stand-up de la un capăt la altul, pe scenă, între prieteni, în familie – peste tot găsesti o glumă bună. Romantismul începe să se simtă treptat şi ajungi să îi simpatizezi pe cei doi îndrăgostiţi. Drama se înfiripă încât să dea emoţie întregului sentiment. Rezultatul este unul dintre cele mai bune filme văzute anul acesta. O poveste complicată spusă simplu cu suflet, ceva care n-ai crede că ar fi adevărat, dealtfel aflu pe final că e “true story”.

Anunțuri

Jack Goes Boating

j4Jack se îndrăgostește (2010) este o adaptare a piesei de teatru omonime scrisă de dramaturgul newyorkez Robert Glaudini, jucată cu succes pe Broadway în regia lui Peter DuBois, cu Philip Seymour Hoffman și John Ortiz în rolurile principale. Aceștia interpretează în spectacol, ca și în adaptarea cinematografică, doi prieteni apropiaţi, şoferi de limuzină. Din același spectacol de pe Broadway vine și Daphne Rubin-Vega în rolul lui Lucky, soția lui Clyde (John Ortiz).

j3Cei trei joacă astfel ca și cum s-ar cunoaște de multă vreme, ca niște prieteni vechi din clasa de mijloc. Jack (Philip Seymour Hoffman) este un şofer de limuzină taciturn, laconic în exprimare dar nu la fel de simpatic precum șoferul de autobuz din Paterson, interpretat de Adam Driver. Jack este un tip lipsit de dezinvoltură, ce iubeşte muzica reggae şi se învârte doar în cercul său de apropiaţi, format din colegul Clyde şi soţia acestuia Lucy, apariții episodice având și unchiul lui, șeful firmei de închiriat limuzine.

j1Noutatea față de spectacolul de pe Broadway o aduce interpreta lui Connie (Amy Ryan), care joacă rolul unei tinere cu un comportament la fel de bizar şi stângaci ca și Jack, colegă cu Lucy la o casă funerară din Brooklyn. Regia acestei subtile comedii cu accente tragice este semnată chiar de Philip Seymour Hoffman, care se achită de sarcină cu succes. De remarcat coloana sonoră ce îmbină perfect The Melodians cu Cat Power și Mozart.

Pe parcurs apare și Lola Glaudini, fiica dramaturgului. Rezultatul este o dramă romantică despre lupta dintre ego-uri, cu patru tipologii umane extrem de diferite, un film care te trece ușor prin pielea fiecărui personaj. Pentru performanța din rolul Clyde, actorul John Ortiz a fost recompensat cu Independent Spirit Award for Best Supporting Actor.

 

Vendeur

Operaţiunea „Cazinoul” (2017)

Oferta de comedii noi, sau cel putin comedii bune, pare ca devine din ce în ce mai mică în fiecare an, iar 2017 nu face exceptie. Cea mai noua aparitie in cinema din acest gen fiind The House, tradus la noi Operatiunea „Cazinoul”, in rolurile principale cu Amy Poehler (Parks and Recreation) si Will Farrell (Anchorman), ca doi parinti care dupa ce Primaria refuza sa le mai dea bursa pentru facultatea fiicei lor decid sa deschida un cazinou ilegal in casa unui prieten, in speranta ca vor face profit suficient intr-o vara cat sa plateasca taxa pentru facultate.

Este o premisa simpla si previzibila, asa încat calitatea filmului constă în calitatea umorului. Din pacate, acesta lasa mult de dorit. Will Farrell si Amy Poehler sunt doua nume apreciate in industria comediei, insa nu atat performantele lor sau ale colegilor de platou sunt problema, cat scenariul. Andrew Jay Cohen a fost co-scenarist pentru Neighbors 1 si 2, si are aici si rolul de regizor, pentru prima oară în cazul unui lung-metraj.

MV5BMTc0NDYwNzU2M15BMl5BanBnXkFtZTgwOTUxNDg0MTI@._V1_SY1000_CR0,0,674,1000_AL_

Avem parte de niste personaje caricaturale, de exemplu un Will Farrell căruia îi este frică de numere, acompaniate de glume reciclate si capabile sa ia cele mai proaste decizii. Genul comediilor care nu se iau în serios nu este deloc ceva nou (The Hangover), însă acestea pot fi excelente atata timp cat personajele sunt captivante, originale, si trec prin situatii inedite. Daca in schimb ideea nu este noua si nici personajele, avem parte de o ciorba reincalzita (The Hangover 2), cu cateva momente amuzante imprastiate in cele 90 de minute de sketch-uri SNL slabe.

Majoritatea replicilor amuzante îi apartin lui Jason Mantzoukas (Dirty Grandpa), în rolul lui Frank, cel care detine casa unde organizeaza cazinoul, probabil cel mai bine ales dintre actori. Spre final avem parte si de un cameo neasteptat (deci nu o sa va stric supriza in caz ca vreti sa aflati singuri cine este), si o cascadorie a acestuia care din cate am inteles a fost facuta chiar de actor, deci respect!

Sala a fost destul de plină, iar deseori am auzit râsete pe parcurs, semn ca românii încă mai apreciaza comedia indiferent de aspectul ei cinematografic, poate și pentru ca este mai multa nevoie de acest gen pe ecrane. Filmul rulează din 7 iulie în cinematografele de la noi.

 

Cu inima curată (2016)

Filmul Cu inima curată a lui Attila Till este un thriller comic  care abordează un subiect atipic într-o manieră personalizată: viața oamenilor cu dizabilități (aici) fizice , fără a le victimiza , ci din contra le prezintă ca pe niște ființe umane  autentice, cu dorințe, dureri, ambiții, cu calități și vicii, persoane care încearcă să dea un sens vieții, ca oricare dintre noi.

Regizorul pare să-și aroge dreptul de a se distanța de clișeele filmelor despre persoane cu dizabilități: nu e un film moralizator, nu melodramatizează, nu ironizează dar nici nu bagatelizează ci mai degrabă e un concentrat de energie și umor negru în care, la  granița între fantezie și realitate, nimic nu e ceea ce pare!

Filmul îi are protagoniști pe Zoli , un adolescent cu handicap motoriu încă din copilărie , care  este îndrăgostit de benzile desenate și vrea, ajutat de amicul său Barba papa să scoată un album BD . Băieții  speră ca  prin Artă să iasă din starea de prostație  datorată paraliziei si marginalizării sociale. La Centrul de Recuperare îl cunosc pe  Rupaszov, un fost pompier aflat și el în scaunul cu roțile. Acest Rupaszov este în solda  Mafiei și îi recrutează pe cei doi tineri formând un trio improbabil de asasini plătiți. De aici, totul o ia razna, fără a ne da timp să ne plictisim.      

Această prezentare necesită JavaScript.

Tonul filmului este dat de scena de deschidere , o scenă șocantă de bătaie generală între invalizi și gangsteri, potop de înjurături, un talmeș-balmeș de scaune răsturnate, de corpuri bătăioase,  de altele căzute pe jos sau inerte . Chiar dacă sau chiar de aceea unele scene ,,cam trase de păr”(scena  în care vedem cât de dificil e să părăsești discret locul crimei într-un scaun cu rotile) sunt condimentul necesar pentru a ne detașa de condiția specială a personajelor și pentru a urmări acțiunea.

Scenariul (scris tot de Attila Till care s-a ocupat într-o vreme de persoane cu handicap) și regia sunt mulțumitoare mai ales prin contrastul pe care îl oferă scenele de acțiune față de o anumită doză de melancolie în care domnesc criminalitatea, regretele, cunoașterea aproapelui.  Nu sunt prea bine dozate  elementele de comedie neagră, de dramă și de thriller (ritm  întrerupt, unele scene cam lungi).

Premii și festivaluri:
2016: Cairo IFF (Bronze Pyramid), Chicago IFF (Roger Ebert Award), Cottbus FF of Young East European Cinema (Award of the Ecumenical Jury, FIPRESCI Prize), Palic IFF (Special Mention), Thessaloniki IFF (Best Actor, Golden Alexander), BFI Londra, Karlovy Vary IFF