Arhive pe categorii: biografic

,, Before the night falls “ 2000

În mai 1980, Fidel Castro  le face americanilor  un  ,,cadou” istoric  : permite  tuturor homosexualilor, alienaților mintali și persoanelor cu cazier  încărcat   să părăsească  Cuba. Acest act este numit ,, Exodul din golful  Mariel ” soldat cu ,,deportarea ”  în plin război rece,  prin  îmbarcarea spre Florida, a 125.000 de cubanezi  . Un procent ridicat al emigranților era compus din infractori  periculoși și criminali.  SUA  lui  Jimmy Carter  avea incă legi puritane care  marginalizau  homosexualii așa că alături de alți emigranți care s-au dovedit infractori /criminali periculoși,  homosexualii refugiați nu primeau  cetățenie numai după câțiva ani dacă  aveau o comportare exemplară .  
 Filmul ,, Before the night falls “ (tradus la noi complicat…de simplu ,,Viaţa şi epoca lui Reinaldo Arenas”) este o adaptare fidelă a romanului pamflet autobiografic, cu același titlu (aici, original în spaniolă) ,,Antes de que anochezca” al scriitorului și poetului ,,blestemat” (prin analogie cu Verlaine,de exemplu ) Reinaldo Arenas  a cărui odisee surprinde principalele  etape din viața sa , marcată de sărăcie, de entuziasm revoluționar , deziluzii  ,, convertirea”?  la homosexualitate , mai apoi opoziția fată de regimul castrist  : convulsiile    țării sale care moștenise un tărâm al prostituției în care Fidel Castro a continuat să strângă  sistematic șurubul  până s-a ajuns la dictatură .  Reinaldo Arenas fusese mereu dominat de dorința de libertate , în special , artistică.   
 Filmul începe cu câteva scene uimitor de frumoase și sfâșietor de triste (un peisaj luxuriant, un luminiș, un copil de doi ani jucându-se în noroi)  însoțite ad litteram de primele fraze din romanul autobiografic toate acestea dau un ton direct și liric . Ar fi păcat să nu le contemplați !


 Filmul este în final o odă pentru Cuba și un pamflet  contra regimului castrist.
 Un film splendid sub aspect vizual în care adesea imaginile, contemplația și introspecția fac loc narațiunii .  O combinație de exaltare și neliniște ( scena  de pe plajă unde tineri ,,devianți” se hârjonesc și milițienii îi mitraliază , urmată de  groază, de perchizițiile în public și acasă, martori  falși și sperjururi, trimiteri la ocnă ) va domina atmosfera. Iar scena  tentativei de a evada cu un balon cu aer cald (montgolfier) din închisoarea  fortăreață  El Morro  (unde Arenas a fost  prizonier doi ani ) a unui deținut este  pe cât de  ilară  pe-atât  de sfâșietoare.


Javier Bardem își interpretează ireproșabil rolul,  și-a înțeles personajul (un amestec de candoare, amoralitate ) determinarea acestuia  de a scrie (,,această carte era singura dovadă că sunt viu” ),  identificarea scriitorului cu opera sa,  în ciuda unei vieți în care în afara unor relații erotice întâmplătoare, a excesului de euforizante , a rezistenței în timpul unor detenții, a vieții marginale în SUA   Arenas ,, a plutit  ” deasupra  celorlalți  oameni.

Scena imbarcării, compusă din montaje de actualităti, detalii de reconstituire, ne dau idee cam cum se emigrează din disperare. Memorabil este Reinaldo Arenas în metroul newyorkez cu ghiveciul în care ține o plantă verde (de-acasă din Cuba) de care nu se desparte,,nici mort” !

Acesta este un film bun, chiar dacă aș fi vrut ca momentele din istoria Cubei să fie mai detaliate nu doar trecute în revistă. Filmul este Reinaldo Arenas centrist și , de fapt, dictaturile și tirania au același algoritm indiferent de partea de lume unde se manifestă. Mesajul  filmului este  puterea eliberatoare a Artei,  Arta ca armă contra unui regim inuman.

Prezența unor guest stars este pe cât de neasteptată pe atât de plăcută: Sean Penn în rolul unui tăran cubanez și Johnny Depp mereu cu apariții inedite și extravagante, aici este un homosexual, travestit ,  prostituată ,,ciripitoare”,  mai apoi un locotenent al regimului

 

 Full movie

 

Anunțuri

Kafka ,1992

Kafka , filmul regizat de  Steven Soderbergh după un scenariu de  Lem Dobbs  este o evocare a vieții lui Kafka prin opera sa .

Chiar dacă filmul e departe de biografia scriitorului , scenariul are marele merit de a fi recreat întregul univers kafkian din combinarea unor detalii din viața reală cu detalii din operele sale literare, din dezvoltarea temelor predilecte universului kafkian,  astfel Kafka devine un personaj fictiv trăind în lumea pe care și-a inventat-o.

Sinopsis
În Praga anului 1919 Kafka duce o viață, să-i zicem,  dublă: ziua este funcționar la o firmă de asigurări ,  noaptea un scriitor solitar și depresiv pradă unei societăți reci și absurde în care birocrația îi torturează existența.   După ce găsește trupul neînsuflețit a lui  Eduard Raban,  un coleg și cel mai bun prieten al său , el pornește în căutarea adevărului pătrunzând într-o lume marginală, periculoasă și misterioasă .

Această prezentare necesită JavaScript.


Filmul ne zugrăvește Praga gotică a misterelor,  angoaselor oprimării de toate felurile ( într-un splendid  alb-negru care amintește de ambianța operei lui Kafka) unde acesta bate drumurile,  bate la porți, vorbește cu personaje ieșite din imaginația sa și care poartă numele personajelor din scrierile sale.  Scopul lui Kafka este să pătrundă în straniul  Castel unde se fac experiențe secrete și dubioase.  Kafka are încredere doar în nihilista Gabriela , fosta prietenă a lui  Eduard și se pomenește implicat în gruparea anarhistă căreia îi aparține ea și care dorește să distrugă Castelul.  Kafka ajunge în misterioasa clădire, desoperind o lume suprarealistă , viu colorată.  Aici filmul e color!

Alegând titlul  Kafka Steven Soderbergh semnează un ,, biopic” original în care celebrează complexitatea operei literare a celebrului scriitor ceh Franz Kafka.  Acest film pare să fi deschis calea spre o nouă modă în cinema în care scriitorul devine personaj al ficțiunilor sale,  în care viața scriitorului se intersectează cu scrierile sale.  Mă gândesc în special la filmul The Hours”,,Orele”(2001) de Stephen Daldry unde Virginia Woolf  joacă într-un univers de triplă complexitate  : real, imaginar și opera literară .  Sau filmele  Swimming pool  (2003) ,,Piscina” de François Ozon și  Finding Neverland  (2005 ) ,,În căutarea Tărâmului de Nicăieri”.

Full movie

Umorul negru nu lipsește, nici emoția artistică: nu înțeleg cum un astfel de film nu a avut deloc succes comercial!

,,Mahler” (1974)

gus

L-am văzut ieri pe  Robert Powell (cel mai frumos și mai celebru Hristos al cinematografiei ) în filmul ,,Mahler” (1974)  în rolul titular care ne prezintă ultimele zile de viață ale compozitorului Gustav Mahler în 1911. Un Powell talentat și cam  firav, insignifiant (spre deosebire de adevăratul muzician) la distanță de doar 3 ani când da gata spectatorii cu apariția sa în miniseria tv ,,Isus din Nazareth”. Cât de mult contează echipa care lucrează direct la crearea unui personaj: regizorul, machiorii , operatorii !

Filmul ,,Mahler”e interesant, modern prin scenele onirice punctate cu fragmente din compoziții celebre ale lui Wagner, Mahler- prin flashback-urile în care își rememorează etape din viață : copilăria marcată de antisemitism și de violențele tatălui, clipele unice de bucurie și fericire când compune, iubirea și relațiile tumultoase cu soția sa Alma mai tânără cu douăzeci de ani decât el, convertirea de la iudaism la catolicism (pentru a-și asigura postul de Director al orchestrei Filarmonicii din Viena) moartea fratelui său și a fiicei sale. Întors dintr-un turneu epuizant în SUA, Mahler e în trenul spre Viena, unde după un leșin e bântuit de fantasme (întâlnirea mai mult decât neprotocolară cu împăratul Franz Joseph căruia îi cere postul de director, scena  frenetică cu simboluri naziste în care e protagonistă o walkirie în persoana  Cosimei Wagner, fiica lui Franz Liszt și soția lui Richard Wagner- aceasta, pentru a nu știrbi reputația soțului ei ceruse, în realitate, ca Mahler să fie concediat de la filarmonică) de coșmaruri  (,,vede”cum e înmormântat de viu, spre bucuria soției sale ! )

O scenă de început, în care o cabană unde Mahler obișnuise să compună ia foc , rezumă acest film fantasmagoric și în ,,contrapunct”, o metaforă a violenței creatoare și a destinului tragic al acestui mare artist prea puțin înțeles.
Regia: Ken Russell- filmul acesta este considerat cel mai bun film al său
Cu: Robert Powell , Georgina Hale
Nominalizare pentru Palme d’Or la Cannes în 1974                                                                    Grand Prix Technique la Cannes în 1974
Premiul pentru cel mai original scenariu britanic la Writer’s Guild of Great

Hugo (2011)

Hugo-Cabret-3D-film-trailer

Probabil fiecare dintre noi avem „sensibilitățile” noastre rămase adesea nerevelate. Cum să ne mirăm că un regizor de talia lui Scorsese își dezvăluie nostalgii, vise într-un film de o cu totul altă factură decât realizările sale – care ne obișnuiseră cu violența?

Filmul „Hugo” poate încânta nu doar copiii (inteligenți 😉) ci și cinefilii de orice vârstă prin intriga aparent infantilă , totuși, sofisticată , combinând realitate și fantezie care ne conduc spre frumoasa aventură a începutului cinematografiei: este un omagiu personal pe care Scorsese a ținut să-l aducă pionierului cinematografiei, magicianul Georges Méliès, inventator de efecte și trucaje, o întoarcere la epoca copilăriei filmului (mut) care a împrumutat cele mai multe efecte din teatru: partitură, scenografie, costumele, mima și pantomima, modulațiile vocii, jocul de lumini, efecte sonore și muzică.

În timp ce teatrul este proaspăt, viu – cu fiecare reprezentație ținându-ne cu sufletul la gură chiar dacă știm piesa pe de rost, pentru că interesează interpretarea – cinemaul a luat avânt, a devenit tot mai sofisticat și ne interesează în film povestea, ne fascinează efectele vizuale, sonore și îl putem revedea ori de câte ori dorim, găsindu-i înțelesuri noi, chiar dacă în film nu s-a schimbat nici măcar o virgulă! Da, putem vorbi de remake-uri, care sunt fiecare alt film,  adesea umbre palide a primei adaptări.

Reconstituirea faimosului accident care a avut loc în gara Montparnasse (pe atunci Gara de Vest) și faimoasa proiecție din 1896 ,,Sosirea trenului în gară La Ciotat”, unul din primele filme din istoria cinematografiei au dus la o aventură plină de mistere care ne transpune în epoca filmului mut printr-un spectacol împănat în 3D sub direcția lui Martin Scorsese.
Descoperim un Paris misterios din 1931 inspirat din cartea foarte specială ,,Invenția lui Hugo Cabret” a carismaticului scriitor Brian Selznick.

Asa Butterfield (Hugo) & Brian Selznick (scriitorul)

hug
Sinopsis
Hugo este un băiat care după moartea tatălui său nu mai are pe nimeni care să se îngrijească de soarta lui.Pentru a evita internarea într-un orfelinat,băiatul locuiește în gară continuând munca tatălui său, aceea de ceasornicar care are grijă de ceasurile din gară.

hugo

El are dorința de a pune în funcțiune un mecanism straniu creat de tatăl său care poate fi animat doar cu o anumită cheie în formă de inimă. Hugo va găsi cheia fermecată cu ajutorul prietenei lui Isabelle, orfană și ea , care locuiește la un bătrân negustor de jucării. Acest om auster are și el un secret fabulos: a inventat proiectarea de imagini. Așa cum ne putem imagina e vorba de Georges Méliès (genialul realizator al filmului,,Călătorie pe Lună”-1902- în,, la belle époque”,a realizat în jur de 520 de filme, dintre care au fost regăsite 210 ).

Mesajul filmului se referă la începuturile cinematografiei care va însemna o sursă de iluminare sufletească,un ghid din întunericul singurătății spre ritmurile vieții simbolizat prin angrenajul rotițelor  de ceas care ticăie în ritmul inimii .

Distribuția: Asa Butterfield – Hugo Cabret, Chloë Grace Moretz -Isabelle, Ben Kingsley -Georges Méliès alias Papa George , Sacha Baron Cohen -Inspector Gustave, Helen McCrory – Jeanne d’Alcy alias Mama Jeanne, Jude Law – tatăl lui Hugo ; Michael Pitt, Martin Scorsese și Brian Selznick – în roluri cameo.

Filmul ,,Hugo”a primit cele mai multe nominalizări pentru Oscar 2012 și a plecat cu cinci statuete.

Hidden Figures(2017) sau întâlnirea de gradul III cu spectatorii

,,Hidden Figures” este un film biografic despre cele trei femei de știință afro-americane ale căror contribuții au ajutat ca NASA să câștige cursa pentru spațiul cosmic prin lansarea pe orbită a cosmonautului John Glenn.Ținute în umbra colegilor de sex masculin , dar și datorită unor reacții rasiste , filmul se vrea o restituire a meritelor acestor femei care nu s-au lăsat intimidate în anii `60, când SUA se afla încă sub segregație.

Trei femei, trei prietene și colege, fiecare cu harul său : în rolurile principale • Taraji P. Henson ( Katherine Johnson, ,,computerul uman”, geniu în matematici ajunge să lucreze pentru programul spațial condus de Al Harrison)) • Octavia Spencer ( Dorothy Vaughan a devenit supraveghetoare de programJanelle Monáe ( Mary Jackson, prima femeie inginer de la Centrul de Cercetare ).
Regia filmului aparține lui Theodore Melfi, scenariul Allison Schroeder după romanul omonim a lui Margot Lee Shetterly.

 

Azi mai trăiește Katherine Johnson, în vârstă de 99 de ani. Echipa filmului „Hidden Figures”, alături de întreaga audientă a galei Oscar 2017 au ovaționat-o în picioare pe matematiciana NASA, Katherine Johnson.

Filmul a avut trei nominalizări la Oscar și nici un premiu . Prima recunoaștere a fost la ,, Screen Actors Guild Awards” 2017 pentru cea mai bună distribuție. M-aș fi mirat ca unor femei de culoare , mai ales savante ,să li se aducă în SUA un omagiu mai pertinent, ori poate filmul a fost făcut așa , la repezeală.