Arhive pe categorii: biografic

,,I,Tonya” 2017

În filmul ,,I,Tonya” este prezentat destinul tumultuos al patinatoarei americane Tonya Harding, campioană națională a Statelor Unite, de două ori laureată a Olimpiadei de patinaj artistic , celebră pentru  Triple Axel pe care îl reușise cu trei ani înainte . În anul 1994 am putut urmări la știrile TVR  scena în care Nancy Kerrigan , rivala de atunci a Tonyei  a fost agresată în vestiare cu un baston telescopic, în timpul campionatului de patinaj artistic din Detroit. care i-a rănit un  genunchi , chiar înainte de Jocurile Olimpice de Iarnă de la Lillehammer, Norvegia. Tonya Harding , acuzată că a comandat agresarea rivalei sale a devenit personificarea cruzimii din sportul profesionist, a violenței cotidiene, a  deziluziilor care distrug cariera și viața, a nedreptății care lovește mai rău decât  daunele produse  într-un moment fatidic. Și a curs …multă cerneală în uriașul scandal mediatic ! Harding a fost exclusă din Federația Americană de patinaj artistic și cariera ei total distrusă.  În realitate Tonya Harding a fost reabilitată după  ce s-a dovedit (?) că Jeff Gillooly , pe atunci primul ei  soț , a fost cel care împreună cu niște amici a organizat agresarea lui  Nancy Kerrigan. Tonya s-a văzut nevoită să se reorienteze profesional : a încercat să facă o carieră în wrestling, apoi în box.
Povestea  de viață a Tonyei  fost transformată în  scenariu  de film de Steven Rogers.  Filmul este alert, distractiv și antrenant, un  mocumentar  folosind efectele falsului documentar  postmodernist : personaje ,,intervievate ”  își dau părerea , adresându-se ,,direct” spectatorilor, în fața camerei ,în mijlocul unei scene de ficțiune   în care realizatorii au încercat să fie detașați, dar subiectivismul lor (de altfel asumat) este evident ! Scenaristul  Steven Rogers  și regizorul  Craig Gillespie se situează foarte clar de partea Tonyei Harding versus Nancy Kerrigan (jucată de actrița  Caitlin Carver),  care era mai  în ton cu imaginea puritană  pe care americanii ar fi  adorat-o  (fără a avea vreo vină în scandalul declanșat) care  este ignorată în film , unde apare , fugitiv, în patru scene fără dialog, într-un film, altfel, foarte … vocal.  Nici nu i se dă cuvântul, ca celorlalte personaje care depun mărturie. Filmul este nedrept cu Kerrigan, pentru că la vremea aceea Harding avea cea mai ridicată cotă de simpatie în fața  americanilor,  imediat după Bill Clinton și   în ciuda faptului că făcea parte din categoria…stigmatizată ,,white trash”,  admiratorii  gustau din plin atitudinea rebelă, cel mai adesea vulgară, a Tonyei.
Prezentul film redeschide vechi răni și după atâția ani de la scandal, de pedepse nemeritate(?),  chiar dacă Tonya cu firea ei furibundă a alimentat setea de violență a mamei sale, mai apoi a celor  trei  soți care au ,,pus-o la punct” pentru atitudinea ei sfidătoare și neîmblânzită).
Realizatorul filmului dorește o reabilitare a Tonyei prin prisma mediului din care provine, a atmosferei încărcate de abuzuri din partea unei mame prea autoritare,egoiste și violente exemplificând , încă o dată cum mediul în care ne naștem și ne petrecem copilăria își pune amprenta pe personalitatea noastră, pe modul în care în care suntem percepuți de societate, pe prejudecățile care pot înfrâna acceptarea în rândul elitelor în ciuda unor merite profesionale de excepție. Mult blamata corectitudine politică este făcută praf prin cuvintele Tonyei care se plânge de statutul ei ,de atitudinea de a fi ignorată/disprețuită de juriu și public, de piedicile pe care le-a întâlnit la orice pas îndepărtând-o de orice șansă de a intra în elita patinajului artistic .
Realitatea:Tonya Harding -Nancy Kerrigan
I,T 2
Tonya din realitate–Tonya din rol (Margot Robbie)

I.T3
Nancy Kerrigan,din rol (Caitlin Carver)
i,t 7
Un merit al filmului mi se pare  faptul că nu a vrut să ne încânte cu spectacolul artistic al patinajului artistic, cum s-a întâmplat, de exemplu în ,,Valea Soarelui” cu Sonja Henie .  În ,,I,Tonya” se pune accent pe prim-planuri ale patinatoarelor și nu pe scene largi, cum le vedeam la televizor. Desigur, pentru a vedea bine Triple Axel (recreat digital!) și alte virtuozități pe gheață era nevoie de …virtuozitate interpretativă. Frumoasa actriță Margot Robbie , care a avut un rol complex , a acceptat să fie urâțită și machiată vulgar pentru a semăna cu Tonya și s-a pregătit cu multă grație pentru numerele de patinaj, a fost multinominalizată & premiată doar  la  AACTA și la Premiul Critics’ Choice . Regret că nu a fost , totuși,  mai recompensată. De exemplu, Allison Janey , în rolul doamnei LaVona Golden , încarnarea halucinantă a mamei hardcore a Tonyiei , a fost o apariție remarcabilă, dar cam supraevaluată, pentru că machiajul grozav aparține echipei de make up, replicile ei aparțin scenaristului,. A primit șapte premii, printre care Oscar, Globul de Aur, BAFTA, SAG. În rolul soțului Tonyei , Jeff Gillooly , actorul de origine română   Sebastian Stan ,  în ciuda fizionomiei sale plăcute și blânde reușește o interpretare veridică de bărbat care își abuzează consoarta.

Această prezentare necesită JavaScript.

,,I,Tonya” imită  în multe feluri  filmele lui Scorsese cu camera mobilă, personajele devia(n)te, umorul negru, reconstruirea epocii , narațiunea omniprezentă, multiplicarea secvențelor pe muzică de rock clasic ZZ Top’s „Sleeping Bag”
Reclame

Fratello sole, sorella luna

Fratello sole, sorella luna este un biopic italiano-britanico-american realizat în 1972,  în regia lui Franco Zeffirelli, care se concentrează pe anii de tinerețe ai  sfântului Francisc de Assisi,  întemeietorul ordinului franciscan (unul dintre cele mai importante ordine călugărești din biserica catolică). Acest film de o rară frumusețe celebrează întâlnirea dintre realizatorul pasionat de Evanghelie și Francisc de Assisi care a scris ,,Cântarea fratelui soare” / ,,Cântarea făpturilor.” 

Un film nominalizat la Oscar 1973 pentru cea mai bună regie și cel mai bun decor. Într-un mod foarte original Zeffirelli transmite un mesaj clar anti-instituționalizare, anti-război, într-o adaptare foarte hippie a acestei vieți exemplare. Itinerariul inițiatic a lui Francisc se leagănă pe baladele duioase ale folk-istului Donovan  asemănător căutărilor mistico-naturiste ale anilor `60-`70, transmițând un mesaj de IUBIRE.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis

La începutul secolului al XIII-lea Francesco Bernardone, în vârstă de 18 ani, fiul unui negustor prosper, pornește în război pentru a apăra orașul Assisi împotriva mai marii cetăți Perugia. La întoarcerea acasă este foarte bolnav și epuizat. Treptat se vindecă , dar nu mai este cel de odinioară, hedonistul care își petrecuse timpul, înainte de bătălie, prin taverne, în petreceri cu beții și femei! Credința în Cristos îi transformă total viata.

Francisc descoperă mizeria care îl inconjoară, suferința celor care muncesc pentru bogătași ca tatăl său. În fiecare manifestare a naturii vede mila lui Dumnezeu și Francisc are grijă să nu rănească niciun animal, insectă sau plantă. El renuntă la bogății, la familie,la prietenii de desfrâu și la prietenii de arme și pornește la reconstruirea Bisericii din postura de „cel mai sărac dintre săraci”. Curând, în jurul său se strâng mulți oameni care doresc să formeze un nou Templu Spiritual pe Pământ.

Prima parte a filmului e de-a dreptul seducătoare prin lirism, poezie și cântec, decoruri pale care reflectă o epocă în care frumusețea colinelor înverzite, măreția palatelor, eleganța costumelor, sinceritatea baladelor coexistau  în paralel sau se întretăiau cu mizeria ulițelor, foametea, sărăcia lucie .

Din păcate, filmul stagnează destul de repede și-și pierde subtilitatea, devenind destul de propagandist pro creștinismul catolic vis -a- vis de orice altă credință. Chiar l-aș bănui pe Zeffirelli de un renghi pe care-l joacă instituției bisericii, mai ales că abundența cântecelor bisericești devine greoaie și sunt denunțate opulența și bogățiile Bisericii, se menționează că Biserica face zile grele celor care se opun ordinii prestabilite și orice războaie (chiar și cele religioase) fac victime inocente.

In memoriam Stephan Hawking ,,The Theory of Everything”

In memoriam Stephan Hawking
Azi,14 martie 2018 s-a ridicat la stele eminentul fizician Stephan Hawking.
,,Sunt sigur că handicapul meu are o legătură cu celebritatea mea. Oamenii sunt fascinați de contrastul între capacitățile mele fizice foarte limitate și natura extrem de vastă a universului pe care îl studiez”, declară omul de știință contemporan ,cel mai celebru din lume.
,,Teoria întregului “ 2014 ( The Theory of Everything) este un film britanic despre prima parte a vieții savantului Stephan Hawking . Filmul este o adaptare pentru ecran făcută de Anthony McCarten a memoriilor primei soții a savantului , Jane Wilde care a împărțit efectiv cu el 25 de ani de căsnicie .Titlul face referire la ceea ce fizicienii numesc teoria întregului care ar uni ipotetic ansamblul regulilor fizicii moderne,în special a Teoriilor gravității (infinit de mari) cu regulile fizicii cuantice(infinit de mici)
 Spoiler!
În 1963, Stephen Hawking (Eddie Redmayne) studiază astrofizica la Universitatea din Cambridge unde o întâlnește pe studenta la litere Jane Wilde (Felicity Jones). Deși excelează la matematici și fizică Stephen nu și-a definitivat subiectul tezei , îngrijorând prietenii și profesorii. După ce asistă la o conferință  a matematicianului Roger Penrose despre găurile negre, el înțelege că acestea ar putea avea un rol în nașterea Universului. Astfel se decide asupra subiectului tezei sale de doctorat care va fi despre timp.In  perioada cercetărilor, mușchii lui Stephen încep să cedeze. În cele din urmă el cade pe scări și se lovește la cap. La spital află că suferă de boala neuronului motor, care în viitor îl va împiedica să vorbească, să înghită, sau să-și miște corpul. Medicii îi transmit că mai are doar doi ani de trăit. Stephen se închide în sine, concentrându-se pe munca sa, în timp ce Jane își exprimă sentimentele sale de dragoste pentru el și chiar dacă starea lui de sănătate se inrăutățește, femeia este decisă să combată boala împreună cu soțul ei .Se căsătoresc și au un copil ,pe Robert .

Această prezentare necesită JavaScript.


Stephen își susține doctoratul, iar teoria legată de formarea Universului cu ajutorul găurilor negre este considerată genială. În timp ce sărbătorea cu Jane și prietenii săi, Stephen își dă seama că nu mai poate merge și începe să folosească un scaun cu rotile.În curând cuplul va avea și o fetiță, pe Lucy. Cariera lui Stephen merge bine ,cu  o teorie despre vizibilitatea găuirlor negre, devenind un fizician recunoscut la nivel mondial. Fiind nevoită să aibă grijă de copii și de un  soț tot mai fragil, Jane nu reușește să lucreze la teza ei de doctorat și devine frustrată; Stephen înțelege că ea are nevoie de ajutor. Jane se alătură corului bisericii, unde îl întâlnește pe văduvul Jonathan (Charlie Cox). Ea și Jonathan devin prieteni apropiați, ea angajându-l ca profesor de pian pentru fiu. Jonathan devine prietenul întregii familii, susținându-l pe Stephen  , pe Jane și se joacă cu copiii.
Când Jane îl naște pe Timothy , mama lui Stephen o întreabă dacă bebelușul nu este al lui Jonathan. Jane este stupefiată; Jonathan a auzit conversația, iar când sunt singuri cei doi își recunosc sentimentul de dragoste reciprocă. Jonathan încearcă să stea departe de familie, dar Stephen îl vizitează pentru a-l convinge că Jane are nevoie de el. Jonathan și Jane iau copiii la camping, în timp ce Stephen este invitat la un concert în Bordeaux, unde se  îmbolnăvește de preumonie. La spital, doctorii sunt nevoiți să-i facă o traheostomie, care îl va lăsa mut. Jane  este de acord cu operația. Stephen învață de la asistenta Elaine (Maxine Peake) să comunice din nou cu ajutorul unei table. El primește un calculator cu sintetizator vocal, pe care îl folosește pentru a scrie o carte, A Brief History of Time,” care devine un best-seller internațional.
Stephen  o anunță pe Jane că a fost invitat în America pentru a accepta un premiu și că o va lua pe Elaine cu el.  În acel moment cei doi cad de acord asupra divorțului. Stephen se indrăgosteste în State de Elaine, iar Jane și Jonathan se reîntâlnesc. La premiere Stephen vede un student în timp ce își scapă stiloul.  În acel moment el își imaginează că se ridică și că i-l poate da înapoi, dar totul este o iluzie. El susține un discurs despre om. Stephen o invită pe Jane să o intalnească pe Regina Elisabeta a II-a, petrecând o zi fericită alături de ea și de copii, la Palatul Buckingham .

Premii

Oscar
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
BAFTA
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
Cel mai bun scenario adaptat
Anthony McCarten
Cel mai bun film al anului
Anthony McCarten, James Marsh, Eric Fellner, Lisa Bruce, Tim Bevan
Screen Actors Guild Awards
Cel mai bun actor
Eddie Redmayne
Golde Globe
Cel mai bun actor într-o dramă
Eddie Redmayne
Cea mai bună muzică
Jóhann Jóhannsson

Viața lui Stephen Hawking a fost un exemplu de superioritate intelectuală și sufletească , de combinație surprinzătoare între rigorile științei și poezia vieții,o minunată istorie a timpului.

Un spirit atât de puternic poate că va călători la infinit , în timp și spațiu!

 

Mefisto

,, Mefisto” ( 1981 ) a fost  un film de mare succes  la vremea lansării, constituind și pentru actorul  Klaus Maria Brandauer o trambulină în lansarea carierei sale. Dar nu a mai primit partituri la fel de incitante și a căzut cumva în uitarea noilor generații de spectatori.
Filmul este o adaptare a romanului  ,,Mephisto, Roman einer Karriere”. din  1936  a  lui Klaus Mann (München, 1906. nov  18. – Cannes, 1949.  mai 21)  care s-a sinucis în 1949,  fiul cel  mare a renumitului scriitor Thomas Mann (Lübeck, 1875 6 iunie – Zürich, 1955.  12 aug.), autorul romanului ,,Doktor Faustus .” Observ că fiul a scris , probabil primul din familie, despre acest mit.  Romanul lui Klaus s-a inspirat din viața cumnatului său Gustav Gründgens  ( 1899-1963), celebru actor în timpul celui de-al III Reich  căsătorit cu Erika Mann, sora lui Klaus.

După cum spune și titlul ne-am așteptat la o prezentare metaforică a mitului german  despre pactul făcut de Dr.Faustus cu Necuratul, Mephistopheles , care , bun cunoscător al slăbiciunilor omenești (fie ele și ale unor genii) este gata oricând să-și ofere ajutorul (deloc dezinteresat) în urma unui pact ,,cinstit” .
Capodopera regizorului maghiar  *Szabó István  tratează  temele libertății de exprimare,a independenței Artei față de politic,a soartei artistului într-un regim concentraționar, a limitei care este  granița subțire care îl desparte de a deveni aservit unei ideologii, unui partid, doar pentru a nu-și pierde poziția de vedetă,  în care sunt cuprinse  mai  multe  motive  literar-artistice recurente  la tratarea acestei teme : slăbiciunile omenești, vanitatea,  sfidarea limitelor omenești, cucerirea  unor coordonate dincolo de realitate, nemurirea prin creația artistică , succes infinit și cu ,compromisuri ,, coûte que coûte ” și de-aici, bineînțeles,  victoria forțelor malefice .
Klaus Maria Brandauer redă portretul psihologic al unui actor de teatru foarte talentat, obsedat de succes în carieră, gata să facă orice compromisuri etice și politice pentru a-și satisface ego-ul . Beția succesului i se va urca la cap, încât devine vulnerabil în fața forțelor obscure (naziștilor) care în cele din urmă se vor folosi de celebritatea vedetei pentru a-și atinge scopurile propagandistice.
Sinopsis

În anii `20 Hendrik Höfgen (Klaus Maria Brandauer) este  un actor care strălucește pe firmamentul unei modeste trupe teatrale din Hamburg. Din cauza vederilor de stânga și din invidie profesională intră în conflict cu Hans Miklas (Cserhalmi György ), un coleg mai arătos și la fel de talentat, membru al Partidului Național-Socialist. Höfgen vrea să urce pe scara gloriei , își abandonează iubita care  era de culoare, pentru a se însura cu Barbara, fiica consilierului Bruckner, apoi prin relațiile socrului este angajat la Teatrul de Stat din Berlin unde,  în sfârșit , va primi rolul lui Mephisto din piesa ,,Faust”a lui Goethe . Ascensiunea în carieră e fulminantă, dar cu ce preț!  O dată  cu venirea la Putere  naziștilor el își încalcă convingerile trecute și își supune Arta noului regim.  Nu mai are nevoie de vechii prieteni, pe drumul gloriei își neagă trecutul, își trădează prietenii și încetul cu încetul se inchină puterii naziste .

Decorurile sunt foarte potrivite pentru reconstituirea istorică. Dialogurile au un caracter intelectual care determină spectatorii să reflecteze cu pesimism asupra naturii umane, asupra profesiei de artist /creator într-o țară  totalitară  (n.n. și noi câți recitatori avurăm,pentru tovaaarășa și tovarășu….) .

Filmul nostru este consacrat acestui caracter a  unui om înzestrat, incapabil să suporte trecerea în umbră, care vrea cu orice preț să fie acceptat și iubit de toată lumea. Este obsedat de dorința de a-l juca pe Mephisto . El va ajunge actorul cel mai popular din Germania anilor `30  jucând în piese …de propagandă pentru naziști !  Cel mai rău nu este că devine un bufon  pe altarul național-socialismului, ci faptul că își dă seama de disprețul cu care este înconjurat de cei care cred cu adevărat în ascensiunea nazismului și vidul de prietenie, iubire, colegi pe care îi părăsise nu demult. Ce situație ironică, dacă pe scenă este Mephisto, în afara ei este Faustul regimului totalitar.  Filmul are un scenariu dens, captivant;  Klaus Maria Brandauer creează un personaj detestabil, uneori cam cabotin, dar pe care publicul cinefil nu rezistă să nu-l compătimească!

*Szabó István este un regizor maghiar care are la activ o bogată și prețioasă carieră cinematografică . El este primul regizor maghiar câștigător al unui premiu Oscar, pentru filmul ,,Mefisto”. Cu ocazia celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania,  Szabó István și  Mészáros Márta, autori de marcă ai cinematografiei maghiare, vor fi distinși cu Premiul pentru întreaga carieră .  Celor doi invitați de onoare de la TIFF 2018 li se alătură o delegație impresionantă de regizori veniți la Cluj-Napoca să-și prezinte cele mai noi producții în cadrul tradiționalei Zile Maghiare. 

Spicuiri din filmografia lui Szabó István

1963 : Tu(Te)
1965 : Vârsta iluziilor (Álmodozások kora)
1966 : Tatăl (Apa)
1970 : Un film de dragoste (Szerelmesfilm)
1973 : Strada Pompierilor,nr.25 (Tűzoltó utca 25.)
1977 : Povestiri din Budapesta (Budapesti mesék)
1980 : Încredere
1980 : Pasărea verde(Der grüne Vogel)
1981 : Mephisto
1985 : Colonelul Redl (Oberst Redl)
1988 : Hanussen (Hanussen)
1991 : Seducția lui Venus (Meeting Venus)
1992 : Scumpă Emma (Édes Emma, drága Böbe-vázlatok, aktok)
1999 : Sunshine
2001 : Taking sides, cazul Furtwängler (Taking sides)
2002 : Ten Minutes Older
2004 : Adorabila Julia
2006 : Rudenii
2012 : Ușa

Premii mai importante

1980 : Încredere -Silver Bear for Best Director 

1982 : Mephisto-Oscar, la Academy Award for Best Foreign Language Film 

1999: Sunshine- European Film Award for Best Screenwriter 

,,Loving Vincent” 2017

,,Loving Vincent” – este primul film de animație de lung-metraj pictat în totalitate cu vopsele de ulei care în 65.000 de cadre vizuale uimitoare reconstituie viața și destinul renumitului pictor olandez Vincent Van Gogh din perspectiva unei anchete asupra controversatei sale morți .  Scenariul  original al filmului aparține  scriitorului  polonez Jacek Dehnel. Imaginile  pendulează între secvențe extraordinare de flash-back în alb/negru când ne oferă scene din trecutul lui Van Gogh și scenele viu colorate ale picturilor sale . Dialogurile  foarte îngrijite au fost inspirate din cel puțin 800 de scrisori destinate de pictor prietenilor, familiei sale și în special fratelui său Théo.  

Sinopsis

'Loving Vincent' animation production
 Armand Roulin, fiul poștașului din Arles căruia maestrul olandez Van Gogh îi făcuse mai multe portrete, are rezerve în legătură cu moartea pictorului, declarată oficial a fi fost o sinucidere.Tânărul pornește o anchetă pe cont propriu.

Filmul , în regia lui Dorota Kobiela, este o coproducție polono-britanică care este nominalizată pentru Oscar 2018, la categoria de cel mai bun film de animație . Animația aceasta are concurente puternice prin bugetul alocat, mult mai consistent, prin scenariul adaptat după cărți celebre, prin renumele actorilor care dau glas personajelor. O trecere sumară în revistă va exemplifica atuurile fiecărei animații intrate …în joc.

,, Boss Baby „este un film de comedie animat american din 2017, bazat în mod liber pe cartea de colorat cu același nume scrisă și ilustrată de Marla Frazee din anul 2010. Lumea copiilor care se coalizează pentru a redirecționa iubirea adulților, de la aceea pentru căței spre bebeluși, pare o încurajare pentru creșterea demografiei ( în SUA a mai fost o perioad în care… se mai batuse aceasta moneda ! Producția americană, a însumat 483 milioane de dolari în întreagă lume, în comparație cu bugetul de 125 milioane de dolari, devenind cel de-al șaptelea film cu cel mai mare câștig de mare valoare din 2017.
„The Breadwinner“, coproducție Canada, Irlanda, Luxemburg, este povestea extraordinară a unei fete afgane de 11 ani, Parvana, născută într-o lume de conflict și opresiune în continuă schimbare, care își găsește tăria în iubirea pentru tatăl ei. Produs de Angelina Jolie este o adaptare a best-seller-ului scriitoarei Deborah Ellis. Buget 17 milioane dolari.
„Coco“ , un film animat haios a cărui poveste se învârte jurul tradiționalei sărbători mexicane a Zilei Morților când se celebrează întâlnirea celor vii cu cei morți.
,,Ferdinand” în regia lui Carlos Saldanha inspirat de indrăgita carte,, Povestea lui Ferdinand „de Munro Leaf și Robert Lawson, este povestea pe care o știm de vreo 30 de ani, despre tăurasul , pe atunci, Fernando, blând și visător care preferă să stea la umbra unui copac și să miroase florile decât să facă uz de puterea lui fizică.

Îl votez pe FernandoEmoji
Revenind …la oile noastre, filmul ,,Loving Vincent ” a fost o provocare imensă în special pentru cei 125 de pictori din lumea intreagă care s-au alăturat proiectului. Cadrele pictate au avut ca punct de plecare scene reale, filmate cu actori, iar rezultatul este un amestec de tablouri inedite și tablouri celebre semnate de Van Gogh .Cu un buget de doar 5,5 milioane de dolari, toți participanții la proiect au  încredere că munca lor minuțioasă nu a fost în zadar.  ,,Bineînțeles, totul sau nimic, vreau statueta” afirmă Dorota Kobiela.

P.S .

Am mai scris undeva, anul trecut, ca o avanpremieră despre această animație; acum am mai multe informații și nu putem fi indiferenți față de un nominalizat pentru Oscar 2018 !