Arhive pe categorii: anticipatie

Fahrenheit 451 – 2018

Chiar dacă  noua adaptare  a romanului  distopic  a lui  Ray Bradbury nu se ridică, poate, la nivelul filmului realizat de François Truffaut, prin faptul că nu este atât de subtilă și complexă în redarea organizării sociale și a chestiunilor ideologice, filmul  lui  Ramin Bahrani ne prezintă o America a viitorului în care roboții controlează îndeaproape viața oamenilor, cărțile sunt prohibite, istoria este  trucată și aceleași informatii sau reclame  sunt prezentate peste tot, fără oprire, pe  monitoare , un fel de  Facebook, Live foarte activ, plin de like-uriEmojiCe ar aduce nou  Bahrani sunt temele  singurătății omului modern într-o societate de ,,singles”, în care relațiile se rezumă la un fel de facebook-ism  , provocările  cu care omul se confruntă  la tot pasul, neîncrederea în ceilalți, nesiguranța de sine.  Dar ce însemnau în anii`60 și cum înțelegem  în prezent noțiunile de libertate, teroare , egalitate : libertinism, amoralitate, frici induse în mentalul nostru (atacuri teroriste din partea ,,celorlalti”, potențiale epidemii , catastrofe naturale), egalitate doar între ,,dulăi”, nu și pentru ,,căței”? Par cunoscute aceste simptome, le trăim de ceva vreme și la resimțim tot mai acut pe zi ce trece!
Guy Montag , un pompier tânăr începe să se îndoiască de misiunea lui și a colegilor săi când realizează că nu au mers niciodată să stingă vreun  foc, ci , a trebuit ca ei să vegheze mereu ca focul să ardă. Guy devine și mai bănuitor când asistă la martirajul unui colecționar de cărți. După ce vine în contact cu o grupare care s-a autoexilat, pentru a ocroti conținutul cărților salvate , Guy resimte pentru prima dată  ce înseamnă să-ți pese de tot ce societatea a pus la index : organizare,  idei propri, solidaritate, altruism, prietenie, spirit de sacrificiu pentru ceea ce ai optat să realizezi în viață. Guy Montag a început să înțeleagă altfel viața, mai ales după ce, întâmplător,  citește cartea lui Dostoievski,, Insemnări din subterană” (n.n.considerat de unii  primul roman existențialist).

Cartea este excelentă,adaptarea cam riscantă și  scenariul, am putea spune, puțin credibil  pentru americani, elvețieni, mai credibil pentru chinezii care au avut de pătimit și cu Revoluția culturală ,dar,  se refac din toate forțele și oricât de ciudat, verosimil pentru noi, zombii obedienți la ordonanțe mincinoaseEmoji .
Scenografia  este dominată de NEOane orbitoare și totul este ultratehnicizat pentru a fi siguri că ne aflăm în viitor.Un futurism greu de suportat vizual, atât de plictisitor pentru că nu prezintă prea mare interes pentru narațiunea în sine, nici pentru construcția ideatică. Imaginea este îngrijită și secvența de debut e memorabilă . Distribuția e și ea …politically correct ; multirasială , iar personajul cel mai rău e alb la față, negru la sufletEmoji . Interpreții sunt   Michael B. Jordan, Michael Shannon,Sofia Boutella , Khandi Alexander , Lilly Singh , Martin Donovan ,Grace Lynn Kung, Andy Mcqueen, Dylan Taylor.

Recenzie roman:http://or-zar1.over-blog.com/2018/06/roman-fahrenheit-451-scris-in-1953-de-ray-bradbury.html

Analiza filmului din 1966: https://cefilmevad.blog/2016/07/08/fahrenheit-451/

Reclame

Limitless (serial TV)

Este sequel-ul TV al thriller-ului Limitless (2011) cu Bradley Cooper în rol principal. Din distribuție fac parte acum Jake McDorman (în rolul protagonistului), Jennifer Carpenter (Dexter), Mary Elizabeth Mastrantonio și… Bradley Cooper, starul filmului apărând în episodul pilot al serialului, chiar în rolul Eddie Morra, personajul jucat în film.

În serial, Eddie Morra este un personaj misterios, care dispare după ce-i prezintă noului personaj principal Brian (Jake McDorman) drogul NZT-48 și cum poate contracara efectele sale secundare. Cu ajutorul său, cele mai prostești acțiuni se vor dovedi cele mai inteligente momente ale vieții sale. Brian Sinclair va folosi medicația pentru a ajuta FBI la rezolvarea cazurilor.

Deşi aruncă nade spre un viitor mult mai complicat decât aventurile din episodul pilot, Limitless preferă să-şi joace eficient cărţile: regizorul Marc Webb (Uimitorul Om-Păianjen) preia metodele inventive ale lui Neil Burger din film (prezentarea vizuală a efectul drogului asupra minţii eroului sau travellingurile camerei pe străzi, prin ganguri și pe trotuare) și le amplifică. Implicarea lui Cooper în noua serie nu este singurul motive pentru care aceasta este un sequel.

„Dacă voiam să-l avem pe Cooper pe micile ecrane, nu mai era nevoie să găsim pe altcineva pentru rolul lui Eddie Morra. Dar cred că am fi ales această cale oricum, deoarece una din trăsăturile care atrag atât de mult la acest subiect este că motivul pentru care ți-ai dori pastilele NZT sunt infinite. Deci de ce n-am fi spus povestea interacțiunii unei alte persoane cu acest drog?” – a spus producătorul executiv Craig Sweeny.

Serialul preia inițial multe din premisele filmului, schimbându-le ușor: personajul principal nu este un scriitor ci un artist, cel care-i dă drogul moare și îl pune pe protagonist în fața unei alegeri, făcându-l să-și dea seama că treaba e groasă. În episodul doi se apare și fosta iubită, șamd. Ce dă farmec serialului este faptul că merge mai departe pe firul pastilelor NZT care măresc puterea creierului; în film nu era timp de așa ceva, accentul era pe conflict.

Acesta e și motivul pentru care povestea în sine (deși o știai) și mai ales consecințele sale te țin prins de ecran, chiar dacă nu mai ai aceeași actori de calibru din film. Ca spectator, este imposibil să nu te implici și să-ți imaginezi că ai deveni mai isteț peste noapte. Chiar și pentru atât, filmul are meritul de a-ți pune imaginația pe jar, devenind o experiență cinefilă antrenantă. Fără să fie vreun film zguduitor – nici pe departe – la sfârșit te lasă cu dorințe la indigo: „hmm, aș putea încerca o pastilă de-asta”.

So, google NZT. Au chiar apărut după film.

Westworld

Nu știu alții cum sunt dar eu, când vine vorba să aleg între două filme, îl nimeresc întâi pe cel mai prost. Cred că de-asta există blogurile de specialitate, ca să evităm greșeala asta în care picăm și să nu mai alegem filmele după subiect sau actori, ci după un criteriu mult mai simplu: dacă merită sau nu timpul pierdut.

Westworld propune multe teme de reflecție pornind de la un subiect, cel puțin aparent, simplu. Ajunși într-un parc tematic western, utilizatorii se bucură de o experiență virtuală greu de deosebit de lumea reală. Singurul detaliu care-i menține în avantaj este faptul că ei știu că e doar un joc, în timp ce androizii evoluați, numiți gazde, nu au conștiință de sine. De fapt, acest parc este doar fundalul filmului, care suscită interpretări și reușește să ridice întrebări.

Ce se întâmplă în seria a II-a când androizii evoluați reușesc să treacă de această condiționare? Observăm că gazdele inteligenței artificiale, chiar construite după chipul și asemănarea lor, sunt exact opusul oamenilor. Spre deosebire de oameni, care sunt ei înșiși doar când sunt offline, gazdele IA sunt vulnerabile online. Din partea a II-a a seriei, parcurile tematice se amestecă iar protagoniștii din WestWorld ajung și în SamuraiWorld.

O altă întrebare interesantă din primele episoade ale celei de-a doua serii sună așa: visele sunt doar zgomot de fond, nu sunt reale. Ce este real atunci? Doar ce este de neînlocuit. Lisa Joy și Jonathan Nolan au recunoscut că toate aceste întrebări și răspunsuri sunt rezultatul dialogurilor dintre ei despre IA. Subiectul inteligenței artificiale ocupă agenda internă a majorității companiilor din tehnologie, dincolo de business-planul la vedere.

Recent, Google a prezentat o tehnologie numită Duplex, asemănătoare cu Google Assistant de pe telefoane, în care computerul „învață” un domeniu, un subiect de discuție, și poate purta o conversație naturală cu o altă persoană. Această tehnologie a trecut testul Turing care testează dacă IA poate imita o persoană umană, suficient de bine pentru a nu fi recunoscută de partenerul de discuției. Alan Turing, unul dintre titanii informaticii, a propus ca testul să fie unul bazat pe dialog.

Un om comunică prin mesaje text sau prin voce cu un computer – fără a fi informat despre această situație. Când computerul îi răspunde la fel de bine, fluent și natural ca o persoană umană, iar subiectul testului nu-și poate da seama că vorbește cu o mașină, atunci se spune că acel computer trece testul Turing. Aici am ajuns, iar Westworld este despre ce implică toate astea.

Head in the Clouds

Postarea nu e despre filmul din 2004 cu Charlize Theron și Penélope Cruz ci despre episodul 9 din serialul Altered Carbon, despre care a scris Adriana-Ortansa mai pe larg aici. Pe când mă amuzam mai tare de stack-ul acela ca un diamant încapsulat într-o carcasă de HDD, aflu de existența Nectome, un startup american care pretinde că se pot salva conexiunile neuronale ale creierului unei persoane într-un computer.

altmanȘi, mai ales, că există 25 de persoane din lumea reală care au plătit 10.000$ ca să fie pe o listă de așteptare – printre ele și tânărul antreprenor Sam Altman din Silicon Valley, în imaginea alăturată. Denumirea firmei vine de la ConNectome (o hartă a memoriei), iar procesul presupune o îmbălsămare în detaliu microscopic a creierului, astfel încât acesta să poată fi ulterior simulat pe un computer, conform MIT Technology Review.

Ideea este că într-o bună zi, după atingerea singularității tehnologice (Ray Kurzwell afirmă că anul în care s-ar putea întâmpla asta ar fi 2045), oamenii de știință vor putea scana creierul astfel îmbălsămat și îl vor transfera pe un calculator sofisticat, într-un simulator. În felul acesta cineva foarte asemănător cu tine – deși nu chiar tu – ar putea mirosi din nou florile, de undeva dintr-un server unde va fi încărcat atunci când tehnologia o va permite.

Altered-CarbonAșa că numele acestui episod – Head in the Clouds – tradus mot-a-mot, poate însemna și cu creierul în cloud, nu neapărat cu capul în nori. Serial se vrea o replică la Westworld, însă diavolul stă în detalii: cu tot scenariul și vizualul interesant, actorii fac diferența, iar cei din Altered Carbon nu prea reușesc să compună personaje memorabile, pentru că majoritatea sunt lipsiți de carismă.

Sfatul meu legat de acest serial este că în momentul în care vă plictisește (eu m-am dat bătut la apariția surorii) puteți sări fără grijă la acest episod sau chiar la ultimul, ca să puteți face legătura cu sezonul doi. Conform informaţiilor publicate de cei de la Production Week, sezonul 2 este programat să intre în producție din octombrie 2018 în Vancouver. Am auzit că primul volum din trilogia Takeshi Kovacs (cel care dă și titlul serialului) e mai bun decât ecranizarea asta și e și singurul tradus la noi, deocamdată.

Până la reeditare, doritorii îl pot achiziţiona de aici.

Annihilation (2018)

Avanpremieră: Annihilation este adaptarea romanului omonim, publicat în 2014 (care va deveni o trilogie, în curs de scriere încă) a lui Jeff VanderMeer,  laureat al prestigiosului premiu Nebula pentru cel mai bun roman. Scenariu și regie Alex Garland (vezi „Ex machina”)

giphy
Un biolog, interpretat de Natalie Portman, împreună cu o echipă din care mai fac parte un psiholog, un geolog și un antropolog, toate femei, pornesc în căutarea soțului primei, dispărut într-o expediție. Explorarea sitului straniu numit «Area X» din care acesta nu s-a mai întors, este captivantă și înfricoșătoare deoarece legile naturii par să funcționeze aici puțin diferit, având faună și floră total neobișnuite. Această zonă, abandonată de 30 de ani, este una izolată de restul civilizației și echipa de cercetători de acum constituie a douăsprezecea expediție din zonă din ultimii ani. Din expedițiile precedente nu prea sunt informații, membri lor fiind fie sinucigași, fie dispăruți sau loviți de forme agresive de cancer și alte traumatisme. Casting: Lena – Natalie Portman, soțul dispărut – Oscar Isaac, Tessa Thompson – Gina Rodriguez.