Arhive pe categorii: actiune

Justice League (2017)

Justice League (Liga Dreptăţii) este ultima intrare din Universul DC al Warner Bros., început în 2013 cu Man of Steel, şi adună în acelaşi film personaje deja introduse pe ecran cum ar fi Batman, Superman sau Wonder Woman cu personaje necunoscute, sau care au apărut în cel mult 2 scene ca Flash, Aquaman şi Cyborg. De data aceasta ei trebuie să se unească şi să lupte împotriva unei invazii extraterestre, prevăzută scurt în Batman v. Superman, condusă de Steppenwolf.

Când acesta vine pe Pămant în căutarea celor 3 motherboxes, împartite umanităţii, atlantienilor şi amazoanelor, şi capabile împreună să şteargă orice urmă de viaţă, devine evident că planeta mai poate fi salvată doar de o echipă de super-eroi care să readucă speranţa după pierderea lui Superman. Şi aşa se va şi întampla, spoiler sau nu, pentru că Justice League este un film bazat pe benzi desenate de la prima la ultima secundă.

Am ajuns la concluzia că dacă acest film ar fi aparut în urma cu câţiva ani, poate în 2008, inaintea valului de filme de gen, ar fi fost mai bine primit atât la box-office, cât şi de critici sau fani. Dar cu cât opţiunile sunt mai multe şi tot mai variate, cererea este mai ridicată, atât la capitolul calitate, cât şi pur divertisment. Iar Warner Bros. au început brusc cu un plan care până acum scârţâie nevoie mare.

jl2Justice League nu mi-a întalnit aşteptarile, de data asta ceva mai relaxate după Batman v. Superman sau Suicide Squad, dar nu pot spune că este în totalitate un eşec. Presărat cu părţi bune, momentele forţate de amuzament sau firele narative grăbite şi slab dezvoltate m-au lăsat indiferent la ieşirea din cinema. Este filmul care te face să spui „Aveau ceva acolo, dar s-au pierdut pe drum”.

Au fost mai multe probleme în producţie, odată cu plecarea lui Zack Snyder în urma problemelor de familie, preluarea regiei de către Joss Whedon (regizorul The Avengers) şi impunerea producătorilor de a aduce filmul la maxim 2 ore. Iar înlocuirea regizorilor este mai evidentă ca niciodata, scene de acţiune bine realizate, captivante, cu mici probleme la partea de CGI (lucru surprinzător), dar care nu se cuplează bine cu dialogurile ce se încearcă amuzante, dar de multe ori lasă mai mult un gust amar în urmă decât un zâmbet.

În final, este un film uşor de digerat, ce merită văzut mai ales de fanii genului, dar fără un impact emoţional real. Cel putin m-a făcut curios de apariţia lui Aquaman de peste aproximativ un an, avându-l protagonist pe Jason Momoa şi la carma lui pe James Wan (The Conjuring). Justice League este în cinematografele de la noi din data de 17 noiembrie.

 

Anunțuri

Aventurierii

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul ,,Aventurierii” a plăcut mult la vremea lui pentru că avea pentru vremea aceea un subiect inedit: tinerețea dornică de afirmare, de libertate, încrezătoare în propria valoare, care prin forța împrejurărilor se avântă în necunoscut căutându-și drumul dincolo de cel dinainte trasat. Este socotit capodopera regizorului  Robert Enrico, prin aspectul poetic și idealist . Filmul, de la care pleci visător, este adaptarea romanului omonim scris de José Giovanni, un imn închinat ultimelor spații ale libertății pe care consumerismul societății moderne le acaparează ineluctabil. Avem o prietenie solidă și alte ingrediente atractive: distracții tinerești (vezi dansurile sălbătice pe ritmuri africane ) , o fată iubită în taină, acrobații aviatice, curse de mașini, plonjări subacvatice, căutare de comori , bătăi , lupte și împușcături în insula fortăreață Fort Boyard– pe bune,  încă era o fortificație părăsită până în 1990 când a devenit locația jocului televizat care-i poartă numele . Manu (Alain Delon) face looping-uri peste Champs-Elysées și încearcă să treacă în zbor cu avionul pe sub Arcul de Triumf , Roland (Lino Ventura) speră să bată recordul mondial de viteză la concursul de dragster, Laetitia (Joanna Shimkus) face metaloplastie, sculptează compoziții ciudate din carcase de mașini abandonate și ar vrea să  facă o expoziție personală de succes. Eșecul îi face pe acești prietenari să resimtă ce înseamnă să fii marginalizat! Așa că în speranța de a se reface pornesc în căutarea unei comori aflate într-un avion prăbușit în mare, undeva pe țărmul Congo-ului.

Povestea picarescă va lua o altă turnură spre tragic odată cu venirea la bord a pilotului epavei , Serge Reggianni.
Mesajul  filmului este unul atemporal și umanist : Visele trebuie trăite cu intensitate, fără rezerve și  fără a pierde din vedere că prețul poate să fie uneori foarte mare. In ciuda unor momente tragice,  filmul rămâne, în ansamblu , cu o aură de fericire și libertate!
Imaginea  aparținând operatorului  șef   Jean Boffety și  muzica  compozitorului  François de Roubaix întregesc frumusețea nostalgică a filmului!

,,Ghepardul „

Filmul  ,,Ghepardul ” a fost mult timp socotit o capodoperă cinematografică (scena balului final, cea mai lungă scenă de bal din istoria cinemaului, cam  45`, considerată scenă cultă ), regizorul  Luchino Visconti ( care a trecut cu ușurință  de la neorealismul din ,,Rocco și frații săi ”, la fresce istorice, socio-politice ale unor epoci de tranziție, după care nimic nu va mai fi ca înainte ), forța și geniul cinemaului italian & Tomaso di Lampedusa, un monstru  al literaturii italiene. Iată ingredientele de bază pentru un film remarcabil, care , totuși, nu ar fi scăpat , în timp , prăfuielii .
Azi,  filmul original  din 1963, reconstituit color, a căpătat o viață nouă , nepierzând nimic din calitățile sale, dimpotrivă epatând prin somptuozitate, prin finețea detaliilor vizuale cât și a ansamblului epocii unei aristocrații rafinate și patinate.

Filmul, adaptarea primelor șase părți ale romanului ,,Il Gattopardo “ a lui Lampedusa, prezintă începutul declinului unei familii de nobili sicilieni în timpul unificării Italiei , pe la mijlocul secolului al XIX-lea și ascensiunea burgheziei pe scena politică a Italiei .
Noua clasă în ascensiune, prin comportamentul ei dezinhibat se ,, trădează “ nu doar prin respectul pentru titlurile nobiliare (deși, mai târziu, cam peste tot în Europa, aceste titluri se puteau cumpăra cu foarte mulți bani și relații ) și o anume neînțelegere a stilului de viață ultraconservator, ci și prin afișarea parvenitismului, impertinenței, lipsei de bun gust, preocupărilor excesive în a face afaceri.

Cum în film accentul nu se prea pune pe campaniile lui Garibaldi , campanii militare care au permis construirea unei Italii unite, vom avea un tablou mai complet al epocii prin prezentarea personajelor aparținând lumii vechi și lumii noi și a acelora care-și vor pregăti  viitorul chiar la această răspântie în istoria Italiei!

Această prezentare necesită JavaScript.

Încep cu sfârșitul filmului , celebra scenă a balului care pentru unii spectatori pare nesfârșită, pentru alții, chintesența mesajului viscontian:

–scena finală a unui spectacol elegant în culori, costume, mișcări , muzică,  în care valsul prințului Don Fabrizio cu Angelica este un adevărat ,, cântec de lebădă ” după care se lasă cortina
– viziunea lucidă, crepusculară a  Prințului de Salina, observatorul tăcut și demn al abdicării unei părți a aristocrației istovite, pentru a ceda locul noii forțe dinamice, pragmatice, aceea a burgheziei
gh2
Prințul de Salina, Don Fabrizio (Burt Lancaster) este un nobil latifundiar aparținând epocii feudale în destrămare. Are 47 de ani, dar este un venerabil al clasei sale datorită carismei lui. Pentru el revoluția, idealurile tinerilor par prostești,chiar nefirești. El domină prin prestanță zona, familia și acum vede cu luciditate cum vechea sa scară a valorilor pierde din certitudini.

Această prezentare necesită JavaScript.

Don Calogero Sedara este primarul comunei  Donnafugata în care familia prințului avea o reședință vastă de vacanță și unde s-a retras pentru a fi departe de agitația politică din Palermo. Invitat la o cină dată de Prințul de Salina în cinstea notabilităților din regiune, Don Calogero vine însoțit de frumoasa lui  fiică Angelica, de care Tancredi , înconjurat aici de renumitele femei siciliene care poate au alte daruri decât frumusețea, se îndrăgostește lulea. Prințul chiar constatase ,, Frecvența mariajelor între verișori nu prea favorizează frumusețea”  înțelegând de ce Tancredi nu o încurajează pe verișoara   Concetta Salina care suferă de dragul lui , dar justificând și desele vizite ale Prințului la Casele de toleranță. Don Calogero  aproape că ar inspira milă , atât este de obtuz în fața rafinamentului aristocratic .
gh4
Tancredi Falconeri, nepotul Prințului de Salina  (Alain Delon) este un tânăr care deși provine din vechea familie nobiliară este entuziast la orice schimbări, se înrolează în ,,Cămăsile roșii”, numele dat voluntarilor lui Giuseppe Garibaldi din Italia de sud, mai apoi trădând revoluția intră în armata ducelui de Savoia și prin mariajul cu bogata fată a lui Don Calogero își consolidează poziția financiară și politică …sans gêne !

Această prezentare necesită JavaScript.

Angelica Sedara (Claudia Cardinale ),  frumoasa fiică a lui  Don Calogero Sedara este la fel de tupeistă ca și tatăl ei, bazându-se și pe faptul că strălucește în anturajul aristocratic , chiar dacă la un moment dat în timpul cinei râde franc, da, și cam… vulgar, când Tancredi îi descrie lupta de pe front, încât, câțiva meseni  părăsesc sala. Flatată de privirile și complimentele bărbaților , ea nu ezită să-l încurajeze pe unchiul lui Tancredi care are o slăbiciune pentru femeile senzuale, stârnind gelozia și  jena tânărului .

Această prezentare necesită JavaScript.

Distribuția: Burt Lancaster (Don Fabrizio , Prinț de Salina), Claudia Cardinale (Angelica Sedara  ), Alain Delon (Tancredi Falconeri,  nepotul prințului), Paolo Stoppa (Don Calogero Sedara, tatăl Angelicăi ),  Romolo Valli (Părintele Pirrone), Terence Hill (Contele Cavriaghi), Pierre Clémenti (Francesco Paolo ) , Giuliano Gemma ( general  garibaldian).
Full movie, subtitrat (servere 1-2)

Geostorm – dezastrul din spatele cataclismelor

 

Atunci când primești o invitație la un film în care Gerard Butler joacă rolul salvatorului omenirii – cu greu o poți refuza.  Așa am pățit și eu săptămâna trecută, când am fost invitată la avanpremiera filmului Geostorm: Pericol Global, distribuit în cinematografe de Vertical Entertainment din 20 octombrie.

Timp de aproape două ore am privit într-un viitor nu foarte îndepărtat în care problemele cauzate de dezastrele naturale au fost factorul cheie pentru ca toate națiunile importante să colaboreze în a găsi o soluție de a le ține sub control.

Și lucrurile par a funcționa foarte bine pentru o perioadă, dar o serie de incidente neobișnuite cer investigații suplimentare. Astfel, Jake (personajul interpretat de Gerard Butler), inventatorul rebel al stației internaționale (ce a primit denumirea Olandezul) este trimis pe stație pentru a identifica și pentru a repara problema.

Însă nici la nivelul solului lucrurile nu sunt foarte clare – ideea unei conspirații se leagă din ce în ce mai mult, iar Max, fratele lui Jake, face tot posibilul să afle adevărul. Evident că actorii din rolurile principale și-au interpretat rolurile foarte bine, însă și Andy Garcia în rolul președintelui Statelor Unite ale Americii mi-a plăcut foarte mult.

Urmăriri în trafic, dezastre naturale, stația internațională în spațiu – toate acestea merita din plin experiența IMAX pe care am avut-o la Afi Cotroceni. A fost pentru prima oara în care am fost să văd un film la IMAX și pot să spun că nu m-a dezamăgit deloc. De fapt, abia aștept să merg din nou. J

Regia: Dean Devlin

Cu: Gerard Butler, Abbie Cornish, Ed Harris, Jim Sturgess, Andy Garcia

Gen film: Acţiune , SF

Durata: 109 minute

Sinopsis:

După o serie de dezastre naturale care puneau în pericol omenirea, conducătorii lumii au colaborat pentru construirea unei reţele de sateliţi care să stabilizeze climatul. Însă sistemul a început să dea erori, iar specialiştii mai au foarte puţin timp la dispoziţie pentru a detecta problema şi a salva planeta.

Gerard Butler revine pe marile ecrane în rolul unui inginer care, alături de fratele său (Jim Sturgess), este angajat să rezolve problema tehnică de pe unul dintre sateliţi. În timp ce Jake (Butler) este trimis în spaţiu să repare defecţiunea, Max (Sturgess) începe să investigheze ipoteza unei conspiraţii la nivel înalt, chiar din interiorul Casei Albe.  

Vizionare plăcută!

Acest articol a fost scris de Oana.

Planeta maimuțelor: Revoluția

Franciza „Planeta maimuțelor” este de fapt un reboot (cu mijloace tehnice moderne) al seriei Planet of the Apes, având rolul unei povești inițiale pentru o nouă serie de filme. Comparativ cu seria originală, ideea este similară cu cea din al patrulea film din Conquest of the Planet of the Apes (1972), dar nu este un remake direct al aceluia.

Dacă pentru scenariul primului episod al francizei, Invazia, era creditat regizorul Rupert Wyatt împreună cu Rick Jaffa și Amanda Silver, la Revoluție alături de cei doi apare și Mark Bomback. Asemeni primei părți, nici „Dawn of the Planet of the Apes” nu este vreo minunăție de film sau un blockbuster care să te prindă indiferent dacă-ți place sau nu subiectul, prin calitățile sale intrinseci (nu că n-ar încerca să facă asta, ca orice film 20th Century Fox).

Odată ce ai acceptat însă convenția, subiectul poate ajunge să te captiveze, chiar dacă ipotezele științifice de la care pornește sunt discutabile. De exemplu, este puțin probabil ca un virus să provoace mutații doar asupra creierului, așa cum se întâmplă la primatele din franciză. În cazul oamenilor (acei puțini 1:500 care supraviețuiesc într-un San Francisco post-apocaliptic), aceștia par dintr-un alt film: să zicem din Poștașul, dar din păcate fără Kevin Costner.

Lăsând așadar la o parte faptul că subiectul este unul pentru kinderi, el mai este și tratat destul de facil, chit că încearcă să ridice câteva probleme cum ar fi leadership, încredere şi convieţuire. Dar asta nu poate compensa lipsa elementelor originale din scenariu, ce-ți lasă impresia ca ai mai văzut filmul ăsta de câteva ori, chiar dacă nu-ți dai seama exact unde. Aici „Dawn of the Planet of the Apes” este chiar down.

d1

Revoluția este un sequel mai puțin reușit al Invaziei – dar să nu disperăm, urmează  Războiul, așa că peste acesta putem trece cu vederea!