Arhive pe categorii: actiune

Rampage: Scăpaţi de sub control (2018)

Reţetă: Se ia un joc vechi de mai bine de 30 de ani, populat cu 3 creaturi ce distrug oraşe, un actor popular al momentului plin de carismă, se adaugă tone de efecte speciale şi se trage de o poveste simplistă pentru aproximativ două ore. Gata filmul! Rampage este primul film al lui Dwayne Johnson de pe anul acesta şi al doilea cu distrugeri de proporţii (după Pacific Rim) şi este exact la ce v-aţi aştepta.

Brad Peyton nu are multe filme la activ, dintre care San Andreas şi Journey 2: The Mysterious Island chiar cu Johnson în rol principal, semn că cei doi au o colaborare de bun augur, schemă pe care o repetă şi de data aceasta. Despre poveste nu sunt multe de spus, Davis (Johnson) este un zoolog anti-social (greu de crezut în cazul lui The Rock) ce are în grijă o gorilă albinoasă foarte simpatică şi care se vede nevoit să pornescă împotriva ei atunci când un ser este eliberat din greşeală pe Pământ, lucru ce face ca gorila şi alte două animale să crească în dimensiuni, să se regenereze rapid şi să devină incontrolabile.

Lucrul pe care încă nu îl înţeleg este de ce e nevoie de 5 scenarişti pentru un film de acest gen. Aşteptările mele nu erau mari, însă chiar şi aşa, umorul este cu mult sub ceea ce speram, riscând uneori să treacă în penibil, iar cele mai savuroase momente sunt date de interacţiunea lui Davis cu George (gorila); povestea, după cum spuneam, e simplă, populată de personaje secundare neinteresante ce apar şi dispar la nevoie (excepţie face Jeffrey Dean Morgan a cărui prezenţă a ridicat scenele în care apare), cu două personaje negative (fraţi) al căror plan este haotic încă de la început, şi încă o dezamăgire din partea lui Malin Akerman pe care rolul nu o avantajează deloc.

Dar asta este doar partea mea critică, pentru că era clar că nu merg la un film de Oscar, așadar, cum stăm la capitolul distracție? Binișor. Este plin de scene de acțiune, unele mai bine coregrafiate decât altele, efectele speciale nu au încetat să mă surprindă nicio clipă, mai ales în ceea ce privește creaturile, și deși slab în ceea ce privește umorul, filmul se prezintă respectabil pe parte sentimentală (încep să cred că se ia mai în serios decât era cazul). Un lucru care m-a surprins, demn de menționat, este gradul de violență aproape explicită din film, având în vedere rating-ul la care a fost încadrat (vorbesc aici de morți brutale, nu un pumn sau puțin sânge).

Luat separat aș spune că nu merită văzut, dar dacă este să îl compar cu celelalte filme bazate pe jocuri video sau celelalte filme cu monștrii, cred ca Rampage merită cel puțin o mențiune. Și poate sună chiar mai bine dacă spun The Rock, King Kong și Godzilla (un fel de), toate în același ambalaj.

Anunțuri

Black Panther (2018) – „Pentru Wakanda? Fără îndoială!”

Ultima apariţie din Universul Marvel îl are în prim-plan pentru prima dată pe Black Panther, primul super-erou de culoare de la Blade încoace, şi este regizată de vizionarul Ryan Coogler, şi nu folosesc cuvântul „vizionar” foarte uşor, iar pentru cine vrea să se convingă că am dreptate să urmărească filme precum Creed sau Fruitvale Station.

După evenimentele din Captain America: Civil War, şi mai specific moartea tatălui său, T’Challa se întoarce în ţara sa ascunsă de restul lumii, Wakanda, unde urmează să fie încoronat rege. Nesigur pe el şi pe deciziile pe care este pus să le ia acum în calitate de conducător este aruncat într-o luptă cu fantomele trecutului tatălui său.

O să încep prin a remarca punctele slabe ale filmului, tocmai pentru că sunt puţine la număr. Filmul debutează lent, mai mult printr-o prezentare a situaţiei actuale decât printr-un conflict palpabil şi eşti bombardat de concepte şi personaje noi, mai mult decât mi-aş fi dorit, până acţiunea intră pe un ritm cunoscut. Un alt punct slab, sau o eroare în logică după părerea mea, este chiar Wakanda. Ni se arată ca o ţară super-tehnologizată, veche de mii de ani şi ascunsă de restul lumii, prosperitatea ei bazându-se pe cantităţi imense dintr-un metal ajuns aici odată cu prabuşirea unui meteorit. Se menţionează şi că ţara este una de dimenisuni mici. Mi se pare puţin probabil ca o ţară mică, izolată de restul lumii, să prospere la un astfel de nivel indiferent de tehnologia pe care o deţine, fără un anumit import (nu cred că oamenii ăia se hrăneau cu metal), şi nimeni să nu ştie nimic despre ea, mai ales când cineva din exterior a reuşit să fure şi sa distribuie pe glob o cantitate însemnată din acel metal miraculos.

MV5BMjE4OTIzNzkyN15BMl5BanBnXkFtZTgwNzE4NjI5MzI@._V1_SY1000_SX675_AL_După cum se vede, problemele filmului cel puţin pentru mine ţin de world building şi asta pentru că restul este la un alt nivel decât cu ce eram obişnuit din partea filmelor Marvel. Ryan Coogler a reuşit o treabă excelentă în a spune povestea unui rege, care se întamplă să fie şi super-erou (lucru care trece pe plan secund, cu excepţia scenelor de acţiune), prins într-o luptă pentru protejarea ţării sale, bombardat de diferite viziuni asupra direcţiei pe care să o urmeze, unde mai pui şi o ameninţare din trecut menită să îi încheie prematur domnia.

Design-ul acestei lumi este impecabil, de la costume, la machiaje, la actorii de calibru aleşi în rolurile cheie (exemple Forest Whitaker, Andy Serkis, Lupita Nyong’o), până la efectele speciale şi soundtrack-ul bazat pe muzică africană îmbinat cu hip-hop modern atunci când scenele o cer. Şi dacă vorbim de scene nu pot să le trec cu vederea pe cele de acţiune. Fie că e vorba de lupte corp la corp sau dispute ce implică masiv tehnologia, Ryan Coogler ridică ştafeta, ca şi în Creed, de menţionat scena din cazinou, trasă aparent ca o singură dublă, unde nu eşti pierdut în spaţiu niciun moment.

S-a vorbit mult despre villain-ii din filmele Marvel şi cum aceştia nu se ridică la nivelul protagoniştilor. Ei bine, Michael B. Jordan (deja un preferat al regizorului) face probabil cel mai bun personaj nagativ din toate cele 18 filme până în prezent. Desigur, este un personaj în oglindă al lui Black Panther, dar cu motivaţii puternice, veridice, pe care îl poţi compatimi, iar evoluţia sa pe parcursul filmului urmează un fir logic, toate acestea ridicate de o interpretare deosebită din partea lui, preferata mea din tot filmul.

Puţin diferit faţă de celelalte filme din serie este umorul. Nu eşti lovit cu glumă peste glumă (eu cred că am râs cel mai mult în sala de cinema în care am fost), iar cel mai amuzant şi carismatic personaj este Ulysses Klaue (Andy Serkis), lucru la care nu pot să spun că nu mă aşteptam, un altul fiind Shuri (Letitia Wright – actriţa din episodul Black Museum din Black Mirrorpour le connaisseurs), sora lui T’Challa şi cea responsabilă de toată tehnologia Wakandei.

Una peste alta, Black Panther atinge multe teme politice şi sociale actuale cu un mesaj pentru colaborarea între naţiuni, dar în acelaşi timp pentru păstrarea identităţii, importanţa familiei şi desigur recunoaşterea populaţiei de culoare, replica mea favorită livrată chiar de Jordan fiind (parafrazând) „Mai bine mor ca fraţii mei de pe vapoare care săreau în mare, ştiind că moartea este mai bună decât o viaţă trăită în subjugare” (vă jur că nu am vrut să o fac să rimeze).

Este Black Panther cel mai bun film Marvel? Prea devreme să mă pronunţ. Cert este că merită vizionat şi momentan este în topul meu. Iar cu Avengers: Infinity War după colţ (lansarea în luna aprilie), ce moment mai bun să vizităm din nou această franciză? Ca notă finală, sunt 2 scene după credite, v-aş recomanda să rămâneţi în sală măcar pentru prima (sunt 3 minute de aşteptare), este o mini-concluzie a filmului şi nu cred că mă înşel dacă spun că include o aluzie la preşedintele Donald Trump, şi un mesaj pentru toate ţările lumii. A doua ni-l arată pe românaşul nostru Sebastian Stan şi cu informaţia asta faceţi voi ce vreţi.

Altered Carbon (Carbon modificat) 2018

Serialul Altered Carbon are parte de o campanie publicitară agresivă care încearcă să escaladeze audiența serialului  HBO „Game of Thrones” Emoji. Filmul propune o narațiune complexă, cum i se cuvine unui film despre incertul (nostru?) viitor, în care se amestecă anchetă polițistă, lume futuristă, nemurire, violență. Adică, vai de Omenirea care evoluează tehnologic, rămânând încă tributară agresivității și cruzimii, inechității sociale.

Vedem în film cum arată și ce simțim când ne plimbăm pe străzile din Bay City, megapolisul aglomerat de pe planeta Terra sau când privim de sus paradisul domeniului miliardarului), pasiunilor și nemuritorului basic instinct  (de la glume sexiste răsuflate chiar și în prezent,  până la scene intime cu nuditate frontală și / sau din bordel – deci, meseria cea ,,mai” veche nu moare, nici nu prea se transformă).

Sinopsis  
Takeshi Kovacs  este un fost soldat, singurul supraviețuitor al unui grup de războinici de elită  învinși într-o revoltă contra Noii Ordini Mondiale. Spiritul acestuia a fost criogenizat de 250 de ani și readus în funcțiune într-un alt corp datorită manevrelor lui Laurens Bancroft, cel mai bogat om al lumii , pentru a conduce o anchetă polițienească din care să se afle cine l-a ucis pe acesta. Kovacs este un adevărat vestigiu al trecutului , ultimul supraviețuitor al unei civilizații vechi de peste două milenii, care uneori ar fi preferat să rămână mort decât să facă ancheta aceasta obositoare, decât să aibă de-a face cu  tot felul de creaturi și situații și să lupte pentru un maths  (bogătan). 


Kovacs este bântuit chiar de mai multe întrebări (decât mineEmoji) decât de uimitoare răspunsuri, ce s-a întâmplat cu femeia pe care a iubit-o, poate avea încredere în polițista Kristin Ortega și în robotul Poe, hotelier al unei clădiri care poartă numele unei nuvele de E. A. Poe. 

Un serial al cărui  scenariu este semnat  de Lanta Kalogridis,  producător  al filmelor „Shutter Island” și  „Avatar”, care ecranizează  romanul  SF  omonim  al scriitorului   Richard K. Morgan.  Povestea reușește să fie destul de credibilă  prin temele  sale:  obținerea nemuririi spiritului, religia devenită cu totul opțională, comportamentul inteligențelor artificiale, natura tensiunilor dintre cyborgi , clone si roboți.


Serialului i se pot reproșa unele concesii făcute pentru a-și spori rating-ul: scenele repetate de violență, scenele explicite de sex, abundența flashback-urilor  și dialogurile într-un fel de (d)esperanto al viitorului. Aflăm ce sunt the stacks, hard-discuri în care sunt stocate personalitatea și amintirile oamenilor, the  sleeves, corpurile în care se poate face la infinit reîncarnarea, deschizând  ,,portalul”  spre nemurire. Un serial în care ești  greu de ucis pentru că de mici oamenii primesc… un cip în Emoji ceafă care îi ajută să se reîntrupeze în alt corp indiferent dacă au fost  asasinați, accidentați. Condiția este ca  acel cip să nu fie deteriorat dar și să ai bani ca să ți-l permiți! Dacă vrei diverse plăceri, le poți obține cu ajutorul hiper-realitătii, mai tranșante decât orice afrodisiac, steroizi, droguri .

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pun în mișcare dileme religioase, etice, psihice legate de  ,,ambalajul” care îți este străin. Temele și prezentarea lor sunt alegeri deliberate ale echipei de cineaști care cam bat șaua despre  SUA  zilelor  noastre  prezentându-ne un viitor bun doar pentru  pentru unii, așa cum este și  acum traiul pe Terra. Un viitor ancorat solid în prezentul nostru. Cum să nu ne întrebăm la ce folosește această creștere exponențială a invențiilor, a trucurilor tehnologice? Sunt ele un hobby necesar în evoluția creierului, un maraton pentru autodepășirea tehnologică a omenirii?  Folosește cuiva această stocare de  date?

Cum de nu sunt conectate creierele în serie? Vor mai exista criterii de apreciere socială legate de inteligență și cultură sau toate datele vor intra intr-un creier comun? Oare așa s-a născut  Creația a toate, precum din masa plasmatică de pe ,,Solaris”? A dispărut rasismul? NU. Scena cam caricaturală de la sindrofia familiei Bancrofteste totuși marcantă, bine cusută cu ață albă: toți bogătanii (math) sunt albi și îmbrăcați în alb, pe când aliații de până acum ai lui Kovacs sunt latino și oameni de culoare. Acțiunea se derulează în 2384, deci  Kovacs a fost conservat in anul 2134!

Dubito…ergo sum: dacă ne gândim la baza  potențialului  genetic toate ,, ambalajele” viitoare ar putea fi de culoareEmoji! A dispărut polarizarea societății care pentru unii e mumă pentru alții ciumă? NU. Mai au oamenii suflet sau le-a rămas doar rațiunea? Sunt stăpâni oamenii pe viață lor? NU. Dacă ești sărac nu devii nemuritor (un copil dintr-o familie modestă este găzduit într-un corp de moșneag). Nu prea se mai știe cine sunt cu adevărat persoanele care interacționează pentru că pierderea identității pe care o bănuim a priori prinde înțelesuri diverse, prizonieratul în corpuri necunoscute, pierderea legăturii intime între minte și corp, camuflarea poziției sociale, căutarea Sinelui …

Este acest viitor o încercare disperată și ratată de a salva ceva? A evoluat Omenirea sau s-a degradat? Pare începutul sfârșitului OMENIRII! Efectele speciale sunt tulburătoare: suntem introduși în atmosfera unui megapolis suprapopulat în care plouă din belșug, plină de creaturi stranii, holograme uriașe,la sol mizerie, în stratosferă castele  gotice, arene , mașini , toate au învins gravitația. O voix off, câteva solo-uri melancolice de saxofon și un tip de viață aparte în văzduh: raiul celor bogați. Actorul americano-suedez  Joel Kinnaman  se dovedește încă o dată  un interpret subtil al scenelor intimiste și un tip convingător în scenele de acțiune.
Takeshi Kovacs  (Will Yun Lee / Joel Kinnaman)

,,Knightfall” (Templierii ) 2017

Templierii au fost o sursă bogată de inspirație pentru multe cărți și filme, dacă ar fi să cităm doar câteva titluri  King of Heaven  de Ridley Scott (2005),  Da Vinci Code  de Ron Howard (2006)  superproducția suedeză  Arn I, II   sau miniserialul  Assassin’s Creed (2007-2010).  Povestea lor conține toate ingredientele necesare,  dacă e să urmărim, parafrazându-l pe Dimitrie Cantemir  ,, incrementa atque decrementa aulae Templieri” Emoji

 Templierii  sau  Sărmanii  soldați  ai  lu i Hristos  și  ai Templului  cunoscuți mai ales sub numele de  Ordinul Templierilor a fost  fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești  militare  creștine.  Templierii  apar  imediat  după  prima  Cruciadă  în 1119,  când un nobil francez din regiunea Champagne, Hugues de Payens, împreună 8 cavaleri aleși dintre rudele sale se organizeaza într-o Misiune  pentru  a proteja  pelerinii din Țara Sfântă.  Cu acordul regelui Baldwin al II-lea al Jerusalimului  și-au înființat sediul pe Muntele Templului . Cavalerii Templieri au reprezentat cel mai misterios, mai puternic și mai bogat ordin militar din Evul Mediu, au deținut pământuri, castele, bănci unde se practicau împrumuturi,  încât  regele Franței  dar și Papa erau profund  îndatorați și , bineînțeles, nu aveau de gând să-și achite restanțele.

Noul  film serial ,, Knightfall ”  îi  poartă pe telespectatori  în  lumea  misterioasă, controversată a acestei  frății legendare de călugări  războinici.  De la cruciade  la relația lor complexă cu regele Franței și,  mai departe, la teribila trădare ce a dus la distrugerea Ordinului,  povestea Templierilor a fost înflorită cu cele mai neverosimile legende  cum ar fi Sfântul * Graal (relicvă sfântă) sau comoara  fabuloasă care ar fi îngropată nu se știe pe unde, pe care nu a putut nimeni să o găsească.  Cavalerii Templieri au existat  două secole, bogăția lor lăsată moștenire a devenit un mit  deoarece , spre sfârșitul existenței Ordinului,  templierii nu au mai  avut numerar și pământurile,  fortărețele construite au rămas abandonate, nu aveau,,intabulări”Averea  importantă lăsată de ei este arhiva Ordinului care într-adevăr a fost protejată , fiind o relicvă importantă a creștinătății.  Povestea templierilor încă  ascunde secrete,  în special persecuția  și dizolvarea lor subită, a fost o sursă tentantă pentru multe alte grupuri care au folosit pretinsele conexiuni cu templierii ca pe o modalitate de a-și spori propria imagine și misterul . De exemplu,  în sec.al XVIII-lea, Ritul York al Masoneriei a încorporat unele simboluri și ritualuri ale Templierilor, având chiar și un grad modern numit ,, Ordinul Templului” .  Multe dintre legendele Templierilor sunt conectate cu ocuparea timpurie a Muntelui Templului din Ierusalim și speculațiile despre relicvele pe care templierii le-ar fi găsit acolo, cum ar fi  Sfântul Graal , Chivotul Legământului (un obiect descris în Biblie că  ar conține tăblițele de lut cu Cele zece porunci primite de Moise pe muntele Sinai, toiagul lui Aaron și o cantitate mică de mană , hrana cu care s-ar fi hrănit evreii timp de 40 de ani în deșert ) ,  Giulgiul din Torino (  lințoliul în care ar fi fost învelit Iisus Hristos după crucificare), o bucată din Adevărata Cruce capturată la Acra  și capul Sfântului Euphemia din Calcedon. După pierderea Țării Sfinte, multe zvonuri au fost folosite de Inchiziție pentru compromiterea și desființarea Ordinului .

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis
Intriga debutează în Franța avându-l în centru mai ales pe Sir Landry (Tom Cullen) ajuns șeful  templierilor  . Suntem în perioada în care Ordinul și-a cam pierdut forța și zvonul că Sfântul Graal și-a făcut din nou apariția îl motivează pe Landry, cel care își pierduse orice speranță și îi va reînsufleți devotamentul , obsesia și evlavia de a găsi această relicvă care va garanta Puterea templierilor . Nu lipsesc jocurile de culise si trădările din partea regelui  Filip al IV-lea cel Frumos , a Papei Clement al V-lea și a unor  templieri.

*Graal , în legendele mistice ale evului mediu, era un vas în care Iosif din Arimateea ar fi strâns sângele lui Iisus.  Se credea că acest vas ar fi fost făcut dintr-o singură piatră prețioasă și că ar fi fost înzestrat cu puteri miraculoase. În literatura cavalerească a evului mediu, povestirea aventurilor imaginare ale cavalerilor plecați în căutarea ,,Sfântului Graal” reprezintă un ciclu foarte întins, in care Graalul este prezentat sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Prețiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belșugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliță, un pește, o porumbiță purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o lance albă însângerată, o carte sau o evanghelie secretă, mană cerească, o lumină orbitoare, un cap tăiat, o masă și multe altele. Adevărul Emoji despre Graal este că ia diferite forme ! Graalul i se poate arăta altfel  fiecăruia care îl caută. Poate fi un obiect pământesc, care poate fi, sau nu, dotat cu sacralitate; poate fi și, pur și simplu, obiectivul unei căutări spirituale.

 Arestarea templierilor avea să conducă la unul dintre cele mai răsunătoare procese din istoria civilizaţiei occidentale, desfăşurat între  13 octombrie 1307  și  execuția lor şi 1314, când a fost ars pe rug ultimul Mare Maestru templier, Jacques de Molay  care ar fi lansat  anatema: ,, Blestemaților, blestemaților ! fiți blestemați până la a treisprezecea generatie”,  blesteme care se pare că i-au urmărit pe rege, pe papă, câteva generații , dar mai palpitant e faptul că aceștia doi au murit în același an cu  Jacques de Molay , alimentează și după atâtea secole imaginația scriitorilor și artiștilor.
Cât despre serial, din câte am văzut până acum ( șapte episoade), poate fi mai mult pe placul spectatorilor amatori de filme de acțiune, presărat cu aventuri amoroase, cu scene de o cruzime medie. Eu, recunosc că așteptam altceva , mai ales de la scenariu și probabil de aceea am simțit nevoia să-mi clarific mie  și  dumneavoastră unele aspecte mai apropiate de istorie.

Fratia Hotilor la cinema

O odisee epică despre infracţionalitatea din Los Angeles, ,,Frăţia Hoţilor” îi aduce împreună pe marile ecrane pe Gerard Butler şi 50 Cent, într-un film plin de acţiune şi adrenalină, care din 19 ianuarie, va putea fi vizionat în premieră în cinematografele din toată ţara.

,,Frăţia Hoţilor” urmăreşte vieţile intersectate, deseori cu implicaţii personale, ale unei brigăzi de elită a Departamentului de Poliţie din L.A. şi activitatea celei mai de succes bande de hoţi din stat, având în vedere că nelegiuiţii plănuiesc jaful aparent imposibil al Băncii Rezervei Federale din centrul oraşului Los Angeles.

Desfăşurându-se în Los Angeles-ul zilelor noastre, oraşul cu cea mai ridicată rată a jafurilor de bănci din lume, filmul foloseşte formula tradiţională “poliţişti şi spărgători”, dându-i un impuls de adrenalină şi estompând graniţele dintre bine şi rău, pentru a crea un thriller tensionat de acţiune care nu este doar un thriller despre un mare jaf, ci şi o dramă psihologică de acţiune.

Filmul explorează dinamica dintre Gerard Butler (Cod Roşu la Casa Albă; 300, Eroii de la Termopile) şi Pablo Schreiber (13 Ore: Soldaţii Secreţi  din Benghazi, Orange Is the New Black), inamici de moarte aflaţi în tabere adverse ale legii care se îndreaptă către o confruntare explozivă.

Povestea filmului ,,Frăţia Hoţilor” oglindeşte lumea în care trăim. Oamenii sunt complecşi, liniile dintre bine şi rău nu sunt atât de bine delimitate pe cât ne-am dori să credem şi, deseori, percepţia asupra binelui şi asupra răului nu e colorată doar în alb şi negru, forţându-ne astfel să ne zbatem în zone de gri în timp ce facem faţă provocărilor vieţii.

Filmul marchează debutul regizoral al scenaristului şi producătorului Christian Gudegast (Cod Roşu la Londra), care foloseşte un scenariu original, bazat pe o poveste scrisă de Gudegast şi Paul Scheuring (Prison Break: The Final Break). Alături de Gudegast îi avem pe directorul de imagine Terry Stacey (Câinele, Adevăratul meu Prieten, Elvis şi Nixon), pe scenograful Kara Lindstrom (Lila şi Eve, Crush), pe designerul de costume Terry Anderson (Jane: Lupta pentru Supravieţuire, Urma Scapă Turma), pe editorul nominalizat la Premiile Oscar Joel Cox (O Fată de MilioaneLunetistul American), şi pe compozitorul Cliff Martinez  (The Foreigner, Demonul de Neon).

 Mai multe informaţii despre film găsiţi accesând profilul de Facebook: Facebook/DenofThievesRomania.

Trailerul filmului poate fi vizionat aici: https://www.youtube.com/watch?v=i3mNLxTc8Nc