Toate articolele de mariusoliviu

The Promise (2016)

The Promise AKA La promesa, unul din cele mai reușite filme vizionate de mine în ultima perioadă, urmărește triunghiul amoros dintre Michael, un spițer plecat din sudul Turciei la Constantinopol să studieze medicina, frumoasa armeancă Ana și Chris – un renumit jurnalist american venit aici de la Paris.

Pe lângă trioul principal de actori (Oscar Isaac – Michael, Christian Bale – Chris, și Charlotte le BonAna), o interesantă apariție este superba Angela Sarafyan, pe care am mai văzut-o în rolul Clementine Pennyfeather din serialul HBO Westworld (2016).

the-promise-christian-baleDacă povestea este prea complicată pentru a o relua aici, de remarcat fundalul istoric pe care se desfășoară triunghiul amoros, ca și faptul că armenii au fost pentru turci, în preajma primul război mondial, ceea ce urmau să fie evreii pentru nemți în cel de-al doilea: inamicul obscur, împotriva căruia a fost incitată populația.

Înainte de a fi distribuit în cinematografe a obținut un record de comentarii negative, fiind vorba despre cel mai delicat subiect pentru turci și anume genocidul armenilor care a avut loc în perioada 1915-1916, până în 1923, când lucrurile s-au mai liniștit după expulzarea și a numeroși greci. Niciun film pe această temă nu a primit undă verde!

Spre exemplu, în anii 1970 la Hollywood, MGM a început turnarea unui film cu Clark Gable în rolul principal, o adaptare a best-seller-ului lui Franz Werfel „Die vierzig Tage des Musa Dagh” 1933. În urma presiunilor diplomației turce, drepturile filmului au fost revândute, realizându-se în 1980 un film cu buget mic, care se găsește și azi pe youtube, aici.

Spre deosebire de acela, filmul hispano-american The Promise realizat de irlandezul Terry George (căruia îi datorăm și cutremurătorul Hotel Rwanda (2004) este perceput de pro-turci, fără referire la calitățile artistice ale filmului, drept o sfruntată minciună istorică.

Anunțuri

Splice (2009)

Inițial Splice s-a vrut continuarea ineditului „Cubul”, regizat de același Vincenzo Natali, dar limitările de buget au dus la lansat unui alt film (în care joaca și actrița româncă stabilită în Franța Simona Maicanescu). După ce această variantă a picat, multi se asteptau ca Splice să cadă pe mâna lui Cronenberg, pentru că regizase The Fly, un film asemanator și destul de apreciat – și să iasă o adevarată opera de artă.

Baza de inspirație a acestui fim Canadiano-Francez pare să fie nuvela Atacul cesumiștilor scrisă de autorul român de SF Sergiu Fărcășan din Cluj, apărută în colecția POVESTIRI STIINTIFICO-FANTASTICE Nr. 9/1956  Până la jumătate, filmul funcționează bine – thriller în toată regula – ca să iasă până la urmă un film hibrid, un fel de horror din categoria ușoară. Pe lângã Adrien Brody îi mai avem pe urmãtorii: Sarah Polley, Delphine Chanéac, Brandon McGibbon, David Hewlett.

SINOPSIS: Jucându-se cu ADN-urile mai multor animale, doi cercetători dau naștere unei noi forme de viață ale cărei țesuturi ar putea fi folosite la vindecarea mai multor boli. Însă când aceștia vor sa vadă ce se întâmplă dacă în cocktailul de ADN-uri scapă o picătură din genele lor, apare Dren  – adică un „nerd” scris invers.

 

Alain Delon la Cluj

Alain Delon tocmai a recunoscut în prima conferință de presă susținută de la venirea sa în Cluj, că habar n-avea de haina care îi poartă numele.

Deși a fost o adevărată modă a gecii lansate de el prin anii 60, Alain Delon spune că a reușit să afle abia după sosirea în România cum arată alain-deloanele.

Aflați mai multe despre ce a zis la Cluj, despre dragoste, film și politică, îndrăgitul actor francez, pe Ziar de Cluj.

The Comedian (2016)

Una din cele mai bune comedii apărute în 2016, cel puțin după premiul acordat de Hollywood Film Award, cu o notă surprinzător de mică pe Imdb, față de numele mari ce apar în film. După apariție, filmul a avut parte de reacții modeste, criticii apreciind că dincolo de câteva scene reușite, plotul nu a reușit să lege o poveste pe măsura protagoniștilor.

Dincolo de acest aspect, The Comedian e un film care merită văzut, chiar dacă nu este convingător cap-coadă pentru cineva ne-prins de subiect. Față de rolurile neconvingătoare din ultimii ani (vezi cazul Dirty Grandpa comentat de Piratul cinefil) aici Robert de Niro se achită excelent de sarcină și cu sprijinul lui Dany de Vito face un rol bun.

Ok, poate că povestea este rezolvată oarecum facil, sarcina lui Harmony Schiltz (interpretată de Leslie Man) expediind finalul spre o soluție ce dezamăgește. Dar nu romance-ul era ingredientul principal, ci tardiva recunoaștere a unui comedian de stand-up, al cărui succes este blocat din cauza, și în final eliberat / repus în valoare, datorită internetului.

The comedian este un film de nișă, care intră foarte bine în subtilitățile subiectului și ale personajului – care face bășcălie de tot, chiar și de viața lui, dar cu toate astea nu își bate joc de nimic din ceea ce este cu adevărat important. Și mai ales, nu este dispus să facă niciun compromis.

Robert de Niro intră perfect în rolul comicului insolent chiar și pentru standardele genului, care-și pierde răbdarea pentru că nu (mai) are timp să facă pe ipocritul. Meritul aparține și scenariului excelent, la care au contribuit nu mai puțin de 4 inși (Art Linson, Jeffrey Ross, Richard LaGravenese și Lewis Friedman), după o idee de Art Linson.

Un bărbat pe nume Ove

Un bărbat pe nume Ove este și titlul unei cărți de Fredrik Backman, tradusă din limba suedeză de Andreea Caleman și lansată la Bookfest 2017, unde Suedia a fost țara invitată.

Filmul regizat de Hannes Holm prezinta un bărbat dificil, dar până la urmă simpatic, pe nume Ove, concediat la 59 de ani. Fost președinte de asociație cu deformație profesională, care își supraveghează dar și îngrijește în felul său vecinii. Ove se va împrieteni cu cei mai noi veniți în micul său cartier rezidențial (doar nu vă imaginați că era președintele unei asociații de locatari de la bloc).

Iar atunci când printre noii-veniți se găsește o tânără soție de origine arabă, cu doi copii mici și încă unul pe drum, s-ar putea ca încercările lui Ove de a-și pune capăt singurătății să fie puțin deturnate. Merită văzut, mai ales pentru cei cu gânduri sinucigașe 🙂 ori pentru tinerii cu dificultăți în a-i înțelege (și aprecia) pe cei de vârsta a III-a.

Vorba vorbei: cine n-are bătrâni, să-și cumpere! Un film amuzant la început, apoi tot mai emoționant, pe măsură ce descoperi personajul. Rulează zilele acestea pe HBO/Cinemax.

O mostră de umor suedez care amintește de producția lui Roy Andersson, Un porumbel cugetând pe o ramură…