Toate articolele de mariusoliviu

Lie to me – povești de păcălit adulții

Serialul ăsta s-ar fi putut numi la fel de bine „Don`t lie for me, Argentina” sau stând strâmb și judecând la chițibușuri. Oricât mi-ar plăcea mie de Tim Roth, și orișicât aș putea înțelege importanța unui serial în cariera unui actor, tot n-am reușit să văd – cu multă bunăvoință – decât vreo 2 episoade din Lie to me.

Mă rog, spectatorii săi n-or fi ei primii naivi ce cad victime propriilor teorii. Limbajul corpului, hai să zicem!, dar microexpresiile sunt interpretabile. Tim Roth, un actor subtil, capabil altfel să stoarcă nuanțe chiar din roluri absurde, se pierde în lecțiile de pseudo-psihologie din acest serial. Ideea că poți ghici intențiile cuiva nu doar din vorbe, ci și din mimică e bună și cât se poate de reală, dar să nu exagerăm…

Toată tărășenia devine evidentă când cei doi protagoniști o angajează pe Ria Torres (Monica Raymund), care pare să aibă un talent înnăscut în detectarea minciunilor. Adică toată teoria cu microexpresiile devine doar un soi de fast-checking. Plus că după vreo câteva episoade dintr-astea o sa-ncepeți să va uitați suspect la persoanele din jur.

Iar aceștia, în consecință, or să creadă că sunteți cam dubioși. Chiar dacă sunt unele ticuri care dau de gol o minciună, trebuie sa fii destul de atent pentru a le observa, iar social-media nu încurajează deloc tendința asta, ci mai degrabă să fii zen. Apoi, în lumea asa trebuie ca abilitățile tale să te mai și ajute să vii cu ceva la fața de masă.

Ori, chițubușurile din acest film te pot ajuta doar în particular. În viața reală nu prea poți face zoom, nici măcar nu prea poți să te uiți insistent, darămite să faci poze și să pui lupa pe mutra interlocutorului. Așa că minciunile pe care, eventual, le poți depista după ce urmărești acest serial, nu pot face altceva decât să-ți strice viața personală.

Până să joace în „Șeriful”, nu credeam să văd ceva mai prost cu Tim Roth. Tipul mi-e așa de simpatic după Legenda pianistului de peste ocean și alte capodopere în care a jucat încât eram în stare să mă uit la orice film în care apărea pe afiș doar pentru mutrele lui. Sau cel puțin așa credeam până să aflu că poate (și el!) minți actoria.

Reclame

Suburra: La Serie

La fel ca și Gomora – mă refer la serial, nu la filmul din 2008 cu același titlu, în care a jucat Toni Servillo – Suburra: Blood on Rome duce la un alt nivel filmele cu mafioți. Acest serial de televiziune italian, care aparține și genului polițist, este inspirat de romanul cu același nume scris de Giancarlo De Cataldo și Carlo Bonini.

Acțiunea are loc la Roma (încă nu am reușit să-mi dau seama dacă Suburra este numele unui loc din sau vechea denumire a cartierului Ostia) iar regia primului episod aparține lui Michele Placido, celebrul interpret al comisarului Cattani. Serialul a fost realizat de Daniele Cesarano și Barbara Petronio pentru Netflix, fiind primul serial de televiziune original italian produs de compania americană. Pe lista producătorilor mai apar și Cattleya în asociere cu Rai Fiction și Bartleby Film.

Episoadele din primul sezon au avut premiera la nivel mondial pe 6 octombrie 2017, fiind difuzate apoi și la televiziunea italiană Rai 2 începând cu 2018. Dacă subiectul general pare a fi puterea și corupția din Roma, în cardul crimei organizate – a politicienilor orașului și a Vaticanului – subiectul particular oferit publicului sunt complicațiile generate de un grup de tineri care își caută drumul în viață.

Doi dintre ei fac parte chiar din familii inamice – puternice, dar în care nu au loc să se dezvolte – iar pe parcursul serialului devin prieteni. Un personaj interesant este Samuraiul, mafiotul inteligent – o specie pe cale de dispariție – care arată ca un șef de scară ce a reușit până la un punct să-i folosească pe toți pentru interesele sale.

Chiar dacă a debutat mult mai târziu decât Gomora (care a anunțat deja sezonul al IV-a, chiar la sfârșitul acestei luni), serialul Subbura a scos deja două serii, ultima rulând chiar la finalul lunii februarie 2019.

Pescărușul (2018)

Într-o vară, pe o moșie rusească de pe malul lacului, un cuplu de vârstă mijlocie se întoarce să petreacă un weekend la țară cu o familia și prietenii. Apar și două iubiri tinere, una împărtășită, alta nu. Apare și o iubire veche… semn al unor situații analizate simetric.

Filmul ce rulează acum pe HBO/Cinemax nu e tocmai unul de Oscar, dar regizorul scenaristul surprinde simetria piesei lui Cehov. În timp ce toți iubesc cu ardoare pe cineva care iubește pe altcineva, în jurul lor se desfășoară o tragi-comedie despre artă, faimă, nebunie și dorința eternă de a duce o viață bună.

SPOILER ALERT: Veritabil personaj, casa este deținută de Sorin Șamraev, un angajat guvernamental pensionat, și de sora lui, Irina, o actriță legendară a teatrului din Moscova.  Irina este autoritară, narcisistă, egoistă și își dorește cu disperare să-și păstreze statutul și să fie adorată în continuare de iubitul ei ceva mai tânăr, Boris Trigorin, un scriitor de succes.

Konstantin, fiul Irinei, care a crescut pe moșie, este foarteîndrăgostit de Nina, o localnică frumoasă și naivă care visează să fie actriță. Nina se simte flatată când Konstantin îi dă rolul principal în piesa lui nou-scrisă, dar, după ce îl cunoaște pe Boris, Nina îl respinge pe Konstantin și în schimb îl urmărește pe atrăgătorul și faimosul scriitor…

Piesa lui Cehov era o comedie în patru acte, numai că filmul contemporan făcut după ea nu iese deloc în felul ăsta 😉

Dynasty (serial TV)

Noua versiune (ceva mai modernă) a cunoscutului serial TV al anilor `80 relochează hyper-bogata familie Carrington din Denver în Atlanta și vine cu câteva mici ajustări a pânzei sociale. În centrul melodramei de familie sunt tot Carringtonii, evident, alături de familia Colby, și se păstrează rivalitatea dintre noua soție a lui Blake Carrington și fiica adultă a bossului.

Desigur că noua soție nu mai e fosta secretară a bogatului alfa, ci fosta PR-istă, iar afacerile familiei nu mai sunt limitate doar la petrol, ci la energie în general, inclusiv regenerabilă. Gașca de actori e credibilă, chiar demodată pe alocuri (Grant Show în rolul Blake), dar parcă anume aleasă astfel pentru a păstra „patina” timpului pe această soap-TV opera.

Fosta soție Alexis Carrington (interpretată de Joan Collins în serialul original) este menționată abia în cel de-al IV-lea episod al primului sezon, și nu se știe încă dacă va apărea în remake. Greul îl duce până atunci Fallon (Elizabeth Gillies), care își joacă perfect rolul de femeie de afaceri manipulatoare. De urmărit, dacă aveți răbdare cu atâtea episoade.

Ce dezvăluie serialul nu e doar că „și bogații plâng”, ci că grămada de bani vine la pachet cu o grămadă de intrigi și personaje ce roiesc în jurul lor. Iar partea glamour rămâne doar la micul dejun și în garderoba celor care nu par să se bucure de bani, cât, mai degrabă, să se lupte ca să-și păstreze influența – sau, dacă sunt noi veniți, să-și câștige locul la masă.

Oscar muzical 2019

Cum despre „A Star Is Born” am mai scris, acest articol vine după știrea cum că Elton John și-a pariat casa  – mizând că Shallow (Lady Gaga și Bradley Cooper) va lua Oscarul pentru cea mai bună piesă de film. E cu semnul întrebării dacă și Lady Gaga va aduce acasă statueta pentru „Cea mai bună actriță”.

E cel mai probabil că starleta va fi devansată de către Olivia Colman (The Favourite) sau Glenn Close (The Wife), dar pentru ea este o realizare imensă până și nominalizarea, având în vedere că până acum a avut doar apariții extrem de scurte în filme de o calitate îndoielnică precum „Sin City: A Dame to Kill For”(2014) și „Machete Kills” (2013), respectiv o figurație nesemnificativă în serialul „Clanul Soprano” în 2001, la începutul carierei sale în muzică.

Pentru Lady Gaga însă„A Star Is Born” e o imensă evoluție în mod special datorită mesajului din film, o persiflare a stării jalnice în care a ajuns industria muzicală contemporană, în care valorile sunt uitate și o piesă despre fundul unui tip aduce premii Grammy cu nemiluita și, nu în ultimul rând, o industrie a cărei mascotă a ajuns chiar Lady Gaga. Dar „până aici!”, a zis Lady Gaga și… A Star Is Reborn!

Despre filmul nu ar fi prea multe de spus decât că se putea și mai bine. Montajul e puțin haotic, scenele sunt tăiate brusc (de parcă de acest lucru s-a ocupat cineva obișnuit cu videoclipuri), prima jumătate – cum spuneam – te face să adormi, iar pe a doua jumătate a filmului o salvează doar mesajul care scuipă obscen înspre industria muzicală. Elegant, cât de cât.

Actuala adaptare a fost plănuită timp de 16 ani, dar nu Lady Gaga și Cooper au fost în atenția producătorilor de la bun început – reia filmul castingului Special Arad.

„A Star Is Born” cu Lady Gaga și Bradley Cooper este, de fapt, al treilea remake după originalul din 1937, cu actrița Janet Gaynor și actorul Fredric March, cu o mică-mare diferență: în primul film nu a fost vorba de un cuplu de muzicieni, ci un actor aflat la apusul carierei și o tânără aspirantă la Hollywood. Celelalte două variante i-au avut în rol principal pe Judy Garland și James Mason (în 1954), respectiv Barbra Streisand și Kris Kristofferson (în 1976) și, de atunci, povestea s-a concentrat asupra muzicii.

Mai târziu, am fost cât pe ce să avem un „A Star Is Born” cu Will Smith și Jennifer Lopez, la un moment dat rolul feminin fiind oferit și cântăreței Alicia Keys. Producătorii s-au gândit ulterior la Beyoncé și Rihanna, iar regizorul Clint Eastwood chiar a convins-o pe Beyoncé. Pentru rolul masculin au fost luați în considerare Russel Crowe, Robert Downey Jr., Jon Hamm și chiar Eddie Murphy și Leonardo DiCaprio.

Eastwood a vrut să-l coopteze și pe Johnny Depp, dar pentru un rol secundar. După ce DiCaprio a refuzat rolul, conform zvonurilor, s-a arătat interesat Christian Bale, în schimb, Eastwood a vrut să-l coopteze mai bine pe Tom Cruise, ori pe… Eminem! Proiectul s-a amânat după ce Beyoncé a anunțat că e însărcinată exact când se fixase data pentru începerea filmărilor.

În 2016, Warner Bros. l-a contactat pe Bradley Cooper pentru regia și rolul principal în noul „A Star Is Born”. A fost contactată din nou Beyoncé (care nu a mai fost interesată), dar au fost luate în considerare și vedetele pop Selena Gomez, Demi Lovato, Kesha și Janelle Monáe. Însă tocmai atunci s-a nimerit ca Lady Gaga să câștige un Glob de Aur pentru „American Horror Story: Hotel”, la categoria „Cea mai bună actriță într-o miniserie de televiziune”, și… voilà!