Toate articolele de mariusoliviu

Black Mirror, sezonul 1 – Imnul național

Un serial SF aflat deja de la sfârșitul anului trecut la cel de-al patrulea sezon și care mi-a scăpat sistematic. Seria a IV-a mi-a trecut prin fața ochilor pe Netflix cu o tema Star Trek care m-a făcut să-l ingnor, nefiind pasionat de retro-SF. Uitasem de preferința britanicilor pentru distopii.

Abia când am citit că seria a migrat de la Channel 4 spre Netflix, după ce a făcut furori explorând anxietățile lumii moderne precum dependența de tehnologie și efectele secundare generate de această adicție, am realizat că e de fapt o satiră science fiction și m-am decis să văd primul episod. Imnul național e un mini-thriller social sau politic, depinde cu cine te identifici.

O parabolă pe dos a epocii Twitter, episodul arată cum viața poate fi și dificilă pentru cei puternici. Acum că informațiile sunt diseminate cu viteza rețelelor informatice, opinia publică a devenit (aparent) mai puternică dar și mai ușor de influențat. Nu m-a dat pe spate, dar nici nu m-a dezamăgit, așa că am să-l urmăresc în continuare. Am înțeles că odată ce a granițele britanice și-a ajuns în State, ca o „serie originală Netflix” continuată de americani, devine mai neomogen, iar stilul și dinamica variază mult.

Dar până atunci sper că mai e, și oricum n-am de gând să vizionez chiar 4 serii. Black Mirror are puține de spus despre cum am ajuns aici și cine suntem, arătând că, de fapt, secolul XXI o ia de la capăt cu spaimele, iar sub staniolul progresist este înfășurat de fapt un regres. Cinematografia propusă e o experiență mai personală, cu mult conținut atât în cadru, cât și dincolo de aparențe.

Anunțuri

Barry

Una din descoperirile lunii trecute în asteptarea noilor ediții din Miliards, Sillicon Valley și (luna asta) Westworld este o comedie neagră, un serial original HBO disponibil doar pe HBOgo. Nu am nici timp să scriu un eseu prelung despre el, așa că voi fi încerca să fiu succint:

Barry este genul de film absurd la care de regulă nu mă uit, pentru că are o premiză de care e total improbabil să te lovești în viață: un killer deprimat își descoperă întâmplător pasiunea pentru teatru în timp ce așteaptă un „subiect”. De aici curg o grămadă de întâmplări aiurea cu niște ceceni, în paralel cu adaptarea lui Barry la noua sa vocație. Aparent, suntem într-un absurd total.

Dar spre deosebire de grosul serialelor de azi în care toate se întâmplă în ultimul episod din sezon, iar până atunci trebuie să suporți tot felul de personaje de umplutură și mesaje ale propagandei progresiste, aici e totul clar din start: avem de-a face cu un singur tip cu damblaua lui, care se mai și îndrăgostește de o chelneriță.

În plus e și scurt (24 minute cu generic) așa că e numai bun de văzut seara 😉 În rolul principal este Bill Hader, care a creat și a produs serialul împreună cu Alec Berg (Silicon Valley). Dacă e destul de clar că nu prea ai cum să te identifici cu personalul, rămâne cealaltă variantă: fascinanta lume a teatrului din Los Angeles.

Sinopsis: șeful Fuches, îl trimite pe Barry într-o misiune în Los Angeles. Barry își urmărește victima la un curs de actorie și este atras de grupul de studenți și, în principal, de Sally, o colegă de curs. Barry hotărăște să înceapă o viață nouă în acestă comunitate, dar trecutul său nu îl lasă în pace. Primul episod poate fi urmărit aici.

Anihilare

Annihilation este un SF ciudat, ecranizarea unei cărți premiate pe care n-am citit-o, dar am dat o căutare pe google în urma căreia m-am lămurit cum că autorul său Jeff VanderMeer este reprezentativ pentru genul weird SF. Filmul te duce cu gândul la „Picnic la marginea drumului”, cam aceeași idee, doar ca mai…. modern și în același timp mult mai schematic în desfășurare.

Spre scuza romanului science fictionhorror al americanului VanderMeer, am notat că acesta este doar primul volum al trilogiei Southern Reach, iar următoarele sunt din ce în ce mai bune. Cât despre ecranizare, dacă ați citit cartea fratilor Arkadi și Boris Strugatki sau ați văzut „Călăuza” lui Tarkovski, nu prea are sens să vă pierdeți vremea cu Anihilarea, pentru că în afară de o actriță bună (Natalie Portmann) nu aduce nimic nou pe ecran.

Filmul este încadrat în genul SF horror, în realitate e un soi de pastiluță ambiguă pentru noua generație: ne temem că ăia ajunși aici cu un meteorit or să ne invadeze ADN-ul, dar după ce-i distrugem ne dăm seama că nu prea știm ce aveau de gând, de fapt, și ne trece așa o vagă senzație de remușcare, după ușurarea că i-am distrus noi pe ei și nu viceversa.

De văzut doar dacă n-aveți somn și vă lipsesc senzațiile tari. Eu unul am cam adormit la el. Recomand de pe Netflix un film mai ieftin dar cinstit, cum este OA. Sau, din aprilie, am înțeles că bagă seria Monty Python, iar până atunci puteți revedea Brazil de Terry Gilliam. Măcar o să vă distrați.

Seriale noi pe HBO

Pe HBO GO două din serialele mele preferate au sezoane noi Silicon Valley ajunge la sezonul 5, iar la Billions/Miliarde începe sezonul 3. Am făcut abonament și la Netflix dar în afară de câteva documentare reușite nu pot să spun că am remarcat mare lucru. Mă refer la Comedians in Cars Getting Coffe și la The World’s Most Extraordinary Homes. Primul nu este documentar, ci mai degrabă un talk show itinerant, în care Jerry Seinfeld își ia interlocutorii cu o rablă și-i duce în diverse cafenele ca să-i facă privitorului poftă de o cafea aromată.

Photo: Jeff Neumann/SHOWTIME

Revenind la HBO,  Miliarde are un debut la fel de antrenant ca în seriile precedente. Vorbim de o dramă contemporană (gen și bogații plâng) despre cum se împletește politica cu lumea financiară din New York. Un manager de fonduri speculative – Bobby „Axe” Axelrod și bizarul procuror (excelent Paul Giamatti în rol) Chuck Rhoades fac un joc periculos care nu poate avea decât un singur câștigător.

În primul episod al noii serii, ”Tie Goes to the Runner”, managerul fondurilor speculative pare să treacă în fundal, lăsând alte personaje la cârmă, ceea ce nu mi se pare mare pierdere; personajul nu mi se părea unul cu cine știe ce carismă.

Serialul se difuzează începând de luni. La fel de bun, dar de altă factură (o comedie spumoasă) mi se pare Silicon Valley, unde Richard Hendricks și mica sa echipa tehnică de la Pied Piper se apropie în sfârșit și ei de succes în sezonul 5 al serialului nominalizat la premiile Emmy. Dacă Milardele sunt făcute să te țină în priză (de văzut dacă n-ai ce face de Sărbători), schimbările prin care trec cei de Silicon Valley te vor destinde cu siguranță.

 

Head in the Clouds

Postarea nu e despre filmul din 2004 cu Charlize Theron și Penélope Cruz ci despre episodul 9 din serialul Altered Carbon, despre care a scris Adriana-Ortansa mai pe larg aici. Pe când mă amuzam mai tare de stack-ul acela ca un diamant încapsulat într-o carcasă de HDD, aflu de existența Nectome, un startup american care pretinde că se pot salva conexiunile neuronale ale creierului unei persoane într-un computer.

altmanȘi, mai ales, că există 25 de persoane din lumea reală care au plătit 10.000$ ca să fie pe o listă de așteptare – printre ele și tânărul antreprenor Sam Altman din Silicon Valley, în imaginea alăturată. Denumirea firmei vine de la ConNectome (o hartă a memoriei), iar procesul presupune o îmbălsămare în detaliu microscopic a creierului, astfel încât acesta să poată fi ulterior simulat pe un computer, conform MIT Technology Review.

Ideea este că într-o bună zi, după atingerea singularității tehnologice (Ray Kurzwell afirmă că anul în care s-ar putea întâmpla asta ar fi 2045), oamenii de știință vor putea scana creierul astfel îmbălsămat și îl vor transfera pe un calculator sofisticat, într-un simulator. În felul acesta cineva foarte asemănător cu tine – deși nu chiar tu – ar putea mirosi din nou florile, de undeva dintr-un server unde va fi încărcat atunci când tehnologia o va permite.

Altered-CarbonAșa că numele acestui episod – Head in the Clouds – tradus mot-a-mot, poate însemna și cu creierul în cloud, nu neapărat cu capul în nori. Serial se vrea o replică la Westworld, însă diavolul stă în detalii: cu tot scenariul și vizualul interesant, actorii fac diferența, iar cei din Altered Carbon nu prea reușesc să compună personaje memorabile, pentru că majoritatea sunt lipsiți de carismă.

Sfatul meu legat de acest serial este că în momentul în care vă plictisește (eu m-am dat bătut la apariția surorii) puteți sări fără grijă la acest episod sau chiar la ultimul, ca să puteți face legătura cu sezonul doi. Conform informaţiilor publicate de cei de la Production Week, sezonul 2 este programat să intre în producție din octombrie 2018 în Vancouver. Am auzit că primul volum din trilogia Takeshi Kovacs (cel care dă și titlul serialului) e mai bun decât ecranizarea asta și e și singurul tradus la noi, deocamdată.

Până la reeditare, doritorii îl pot achiziţiona de aici.