Toate articolele de LazOrtansa

Norman The Moderate Rise and Tragic Fall of a New York Fixer

După Războiul de Treizeci de Ani* , capetele încoronate ale Germaniei acceptau / cereau ajutorul  financiar al  bancherilor evrei   în scopul revigorării  economice  a domeniilor  pe care le dețineau. Unul dintre aceștia, Joseph Süss Oppenheimer (1698–1738), condamnat pentru escrocherie și alte delicte a fost executat prin spânzurare.  Povestea acestei întâmplări  istorice  se  va  propaga  până  în  zilele  noastre.  Sub titlul ,,Jud Süß „, a fost în 1827, subiectul nuvelei lui Wilhelm Hauff  ; în 1925  a nuvelei  lui  Lion Feuchtwanger ,   care a fost ecranizată de britanici  în 1934regia  Lothar  Mendes și a unui  film  nazist  în 1940 ( Joseph Goebbels,  ministrul  propagandei a comandat realizarea  unui  film  de  propagandă  antisemită  pentru poporul german,  intitulat „Jud Süss, regizat de Veit Harlan, film  care  înfățișează ascensiunea  și  decăderea  evreului   Süss  Oppenheimer, care,  folosindu-se  de puterea  financiară, reușește  să  preia  conducerea  ducatului  Württemberg, șantajându-l  pe  ducele  Karl  Alexander).  În cadrul  competiției  Berlinalei  din 2010, a fost proiectată o nouă producție  „Jew Süss:  Film ohne Gewissenregizată de Oskar Roehle.  Filmul a fost huiduit , dar totuși proiectat în cinematografe.

joJoseph Süss Oppenheimer (1698–1738)

Războiul de Treizeci de Ani *a durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios. Cauza principală a fost luptă pentru hegemonie în Europa, în special ambiția Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în detrimentul  Imperiului  romano-german  și puterii  Habsburgilor. (wikipedia)

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul ,, Norman The Moderate Rise and Tragic Fall of a New York Fixer “de Joseph Cedar îl are protagonist  pe  Richard  Gere, care face, cred,  rolul vieții sale.  Un evreu ,,rătăcitor” pe străzile  New York-ului,  în vârstă,  singuratic, are o mare dorință de a ieși din anonimat, de a cuceri notorietate și putere. Unde?  în politică, bineînțeles, unde ține vrăjeala.  Norman Süss Oppenheimer, mitoman și escroc  este  un fel  de  antreprenor tupeist,un intermediar,  un fixator ,  în termeni  moderni.  El știe să fie insistent, abordează relaxat  persoane pe care le dibuieste , le aburește cu promisiuni de relații suspuse, cu  oferte  de poziții  înalte, de  donații  și  sponsorizări  și cam toate  se  agață  în  pânza țesută de  acest  șarlatan oportunist  ; nu mai poate fi ignorat pentru că e răzbunător și șantajist, nu se pot continua relațiile cu el  pentru că  înseamnă adâncirea  în  situații  compromițătoare,  fără scăpare. Norman ar  putea  fi  considerat  un tip amoral  sau  idealist , egoist sau altruist ? Soarta  lui  Norman  nu  va fi  atât de violentă ca a personajului care a  inspirat  rolul,  dar  drama lui  va  fi  că manipulările  sale au afectat  soarta a zeci de oameni.  Filmul se termină cu bine, pentru semnarea uni tratat de pace. Unii dintre cei  manipulați  vor strânge rândurile și-l vor  îndepărta  pe Norman, chiar  dacă  ar putea   fi  socotit  omul  Providenței!  Marele magician cade,   din  nou ,  în  anonimat.

Intenționat nu am detaliat intriga ,  pentru că este esențial  ca  filmul  să  fie văzut  pentru  a avea o imagine mai complexă  despre personaj, dar și alte merite  ale filmului:  suspansul, umorul fin, muzica.

Distribuția : Richard Gere, Lior Ashkenazi, Michael Sheen, Steve Buscemi, Dan Stevens, Harris Yulin, Charlotte Gainsbourg , Hank Azaria.

 

Reclame

Loving Pablo

Columbia are o suprafață aproape  de două ori mai mare ca a Franței, populația cu aproximativ 18 milioane mai puțin decât Franța. Această țară  sud-americană este o țară a contradicțiilor, măcinată și în prezent de lupte interne între grupări paramilitare, cu orașe având cele mai poetice nume din lume (Bogota-2600 m mai aproape de stele, Cali  – Sucursala cerurilor) cu minunate vestigii culturale precolumbiene, o patrie iubită de celebrii ei scriitori Gabriel García Márquez, laureat al Premiului  Nobel pentru Literatură, Germán Castro Caycedo , cel mai bine vândut autor după Márquez .
Cu un trecut foarte violent, mai ales prin lupte civile, între 1948-1960, numită perioada ,,La Violencia ” a dus la moartea a aproape 300 000 de columbieni. Armata Națională  columbiană , insurgenții de stânga (FARC, ELN) și paramilitarii sunt angajați în cel mai lung conflict armat de pe continent, întreținuț  de traficul cu narcotice care a atins apogeul în anii 1980. În acest context nu e de mirare că traficul cu droguri, la început semi-ilicit a luat amploare încât Columbia să devină un regat al narcoticelor, care  a mers  mână în mână cu ridicarea baronilor locali și pauperizarea cea mai adâncă a ,,restului”  populației.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Cel mai renumit, dar și cel mai bogat traficant de droguri din istorie a rămas Pablo Escobar despre care s-a scris  mult , s-au făcut seriale,  s-au turnat filme.  Regizorul   Fernando León de Aranoa  a realizat în 2017 filmul  ,, Loving Pablo„,  inspirat din cartea ,, Loving Pablo, Hating  Escobar „a jurnalistei  și  prezentatoarei TV   Virginia Vallejo, una  din  nenumăratele  amante ale traficantului  care susține că Escobar ar fi  învestit-o cu titlul de „biograf ”al său.  Filmul este o adaptare liberă  a …autobiografiei (este prezentat din punctul de vedere al autoarei,  implicate  în acest story) .  Producția  a fost  lansată  în  2018,  în  cadrul Festivalului de la Veneția.
 Distribuția , în rolurile principale a cuplului  Javier Bardem și  Penelope Cruz mi se pare destul de hazardată, în sensul că s-a pus accent pe o oarecare asemănare  fizică a lui Bardem cu Escobar. Deși rolul a fost interpretat ad litteram cu un traficant carismatic, iubit de copiii din cartier, adorat de familie, de nerefuzat, nu doar de puștoaicele din cartier , dar chiar stârnind dorințeEmoji unor femei  mature și rafinate, nu e deloc vina talentatului actor cât a machiorilor care l-au făcut  foarte urât și fioros.  Escobar avea o figură mai înșelătoare când era bine dispus. Desigur, în realitate și  Escobar se desfigura la mânie și se comporta cu cruzime și nemilos . Penelope Cruz nu seamănă deloc cu adevărata Virginia Vallejo, o femeie frumoasă , cu stil , care a învârtit pe degete câțiva bărbați celebri, fără a părea vulgară. Cruz s-a străduit  să-și  de-a  aere  de  mondenă, devenind  de o  frivolitate cam greu  digerabilă. Cuplul Bardem-Cruz cred  că se potrivește de minune  în realitate, dar, uneori, viața bate ficțiunea.

 

 

escobit

Foarte bine prezentat orașul  Medellín (La ciudad de la eterna primavera – Orașul eternei primăveri) un nume predestinat paradisului… artificial , devenit cel mai puternic cartel al drogurilor din America, în care regele  cocainei  construia case pentru sărăcime, pe ai cărei copii  îi recruta la adolescență în trupele ,,sicario” de motocicliști care comiteau asasinate rapide , la comandă. Peisajul columbian de o fascinantă frumusețe și varietate servește drept fundal atât pentru clipe de fericire, inocență, pic-nic-uri , iubiri înflăcărate  sau  violente , dar și pentru o faună ,,umană” de toate soiurile, care viermuiește , cu mic , cu mare, în afaceri murdare.

Această saga destul de cuprinzătoare este ritmată spre sfârșit, când se ajunge la paroxismul acțiunilor criminale și al comportamentelor sângeroase,  în ciuda voice-off care ne explică ceea ce vedem. Sau, tocmai astfel ne ține în priză.

Morala: de priceput că nu se poate trăi nepedepsit în preajma celui mai periculos om din lume…

Chiar și azi, după decapitarea structurilor criminale clădite pe vremea lui Escobar, rețelele de stupefiante funcționează de zor și polarizarea societății în Columbia este asemănătoare cu aceea din Haiti și Honduras.

The New Normal, a journey through America’s complex history with cannabis

Spike Jonze cunoscut regizor de filme are la activ , la fel ca unii confrați de-ai săi și filmulețe de campanie / reclamă care i-au adus și  lui  și  firmelor care i-au făcut comenzile, nume  / renume &, of course, money!  Sofia Coppola a regizat o reclamă  pentru compania  Dior  ,,City of Light” , David Lynch  ,,Bambi”  ca toate celelalte filme ale sale, un spot ciudat , tensionat , de impact și cu twist la final  ( în numai 40 de secunde! ), Wes Anderson, reclama  ,,My Life My Card”, David Fincher  a regizat  videoclipuri  pentru  nume  celebre din industria muzicală : Nine Inch Nails, The Rolling Stones, Roy Orbison, Madonna și a colaborat cu multe branduri de renume cum ar fi Heineken, Coca Cola, Nike, Levi’s.
Spike Jonze , care are o carieră lungă și ascendentă, cu filmul ,,Her”(Ea 2013), a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original și Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu,  s-a distins  și  în  crearea  de spoturi  publicitare : ,,The Mystery of Dalarö”, o  reclamă  la Volvo ,, Kenzo World”  ,,Welcome Home”  ,,Apple Ad for HomePod”.

Cel mai recent shot al său,,The New Normal ” este  primul spot pentru  MedMen.  Filmulețul vrea să convingă despre virtuțile cannabisului, cânepa indiană (din India )din care se produc mai rău famatele marijuana și hașișul. Filmul dezvăluie  istoria  cannabisului, timpurile când fusese folosit ca remediu medical al unor suferințe (insomnie, dureri de cap, tulburări gastrice  și utlizarea plantei ca anestezic) , perioadele de prohibiție a cultivării sau a importării de către SUA a cannabisului din India ,pedepsele legale ,dure pentru cei care comercializau această plantă. Nu știu cât de convingătoare poate fi pledoaria pentru cannabisul cu  numeroasele utilizări în industria textilă, în cea alimentară și în fabricarea hârtiei,dar mai ales cu proprietătile sale euforice , pentru că mai sunt state din America de Nord ,destul de refractare la fenomen, chiar și în emancipata țară care e Franța , consumul marijuanei și al hașișului este interzis.
Dar,  în  ,, noua normalitate”  legalizarea  consumului  de  droguri  va  fi  poate  singura modalitate de a nimici  traficul de droguri.

,,A Night at the Garden”, nominalizare la Oscar 2019

Pe 20 februarie 1939, 20.000 de americani s-au întrunit la Madison Square Garden din New York pentru a celebra ascensiunea nazismului, eveniment, în mare măsură …uitat  de istoria americană.
Filmul ,, A Night at the Garden „este un scurt-metraj compus în întregime din imagini de arhivă filmate în acea noapte. Această compilație de secvențe istorice reîmprospătează memoria Americii dar și a Europei cum în ajunul celei de-a II-a mari conflagrații mondiale încă nu era sigur  dacă SUA va intra în război și de partea cui !  Vedem cum la reuniunea calificată drept ,,pro americană ”organizată de German American Bund, mișcare nazistă condusă de americano-germanul Fritz Julius Kuhn, în timpul alocuțiunilor, răsplătite cu aplauze furtunoase. se intonează imnul SUA ,, The Star Spangled Banner ”
Și  iată -l pe fostul  Președinte american,  George Washington, pe un poster uriaș , înconjurat de drapele americane cu stele ,dar și de Hakenkreuz /svastică,emblema ( care aparține cultului solar din epocă de bronz),devenită nazistă. În curând Adolf Hitler va invada Polonia ,declanșând al II-lea Război Mondial. După bombardamentul japonez de la Pearl Harbor. SUA intră în război în 1941.

 

Regizorul Marshall Curry a declarat că a făcut acest mini-documentar pentru a transmite niște fundamente și niște esențe: să nu facem rabat la valorile dragi nouă : libertatea de expresie, libertatea de întrunire.  Da, de-a dreptul ilariantă afirmația, dacă ne gândim că și reuniunea nazistă,se pare,că nu a fost interzisă pentru aceleași principii democratice americane!
Mardhall Curry a accentuat faptul că intenția sa specială nu a fost doar să denunțe antisemitismul, violențele declanșate de intoleranță , ci, mai ales, manipularea unei părți, de loc neglijabile, a populației care a simpatizat cu nazismul și a aplaudat cu frenezie discursurile evident,rasiste.

,,Brexit. The Uncivil War” 2019

814

În  Regatul Unit , coincidență sau nu, tocmai pe când Theresa May , premierul țării, a trecut cu stoicism  prin unda de șoc a neacceptării Brexit , un film ,,The Uncivil War„, socotit de unii (unionistii) oportun, socotit de alții (adepții pro-Brexit ) o provocare și o propagandă ,,fără perdea”,  înfierbântă spiritele !
 Chiar la începutul filmului se precizează într-un text scurt  faptul că ,,The Uncivil War” este un film de televiziune bazat pe fapte reale și pe interviuri cu mai mulți participanți-cheie la referendum -ul despre Brexit. Chiar dacă unele scene și dialoguri au fost inventate pentru a crea o intrigă mai  percutantă , realizarea este o ficțiune  bine  documentată ( atunci când scenariștii nu au omis unele fapte importanteEmoji).  Filmul vrea să pună reflectorul asupra figurilor din umbră ale campaniei Brexit și să demaște metodele și regulile jocurilor de culise. O frază din subtitlu: ,,Toată lumea știe cine a câștigat dar puțini  oameni  știu  cum” este foarte edificatoare .  Scenariul  semnat de James Graham se inspiră și din viața arhitectului din umbră a Brexit-ului ,dar și militantului la vedere a’ Brexit-ului, Dominic Cunnings.  Alte surse sunt două cărți  ,,All Ouț War”  a lui Tim Shipman , jurnalist pro Brexit,  la Times și ,,Unleashing  Demons” a lui Craig Oliver, responsabil pentru Campania de menținere  a  Regatului Unit  în U.E. Oliver găsește (părerea lui!*) că filmul , regizat  de Tobey Haynes este echilibrat, că nu exagerează cu propaganda  anti-Brexit, dar, în același timp, nu-l menajează deloc pe D. Commings.

 

Comentarii negative apar chiar și din partea anti-brexit-iștilor care acuză superficialitatea și iresponsabilitatea cu care sunt omise sau tratate în film minciunile grupului ,,Vote Leave”, grup care a condus Campania oficială în favoarea Brexit, despre depășirea plafonului cheltuielilor pentru campanie. Realizatorul remarcă despre film că este o introspectivă necesară și oportună.
Brexit-istii consideră , însă, că a fost prematur să se facă un film despre evenimente în desfășurare al căror deznodământ este incert.

Actorul Benedict Cumberbatch  este cel care-l va întruchipa în acest film, în rol principal, pe consilierul politic, strategul și conservatorul antieuropean, pro-Brexit, Dominic Cunnings,  poate singurul personaj ,,cercetat” mai în amănunțime. Total necunoscut marelui public, avut rolul decisiv în refuzarea euro drept monedă  unică în  U.E. Interpretat în mod strălucit, acest personaj complex, cu mai multe ,,faete”, genial și  fără scrupule,  uman, dar,  și machiavelic, minunat strateg  a  pornit ofensiva prin  eficientul slogan al campaniei oficiale ,, Take back control ! „ făcându-se  ecoul  oamenilor care își pierduseră iluziile, printr-un  mesaj simplu și direct.