Toate articolele de LazOrtansa

Zorro a împlinit 100 de ani

Multiplele fețe ale legendarului Zorro – ar fi un subtitlu potrivit pentru acest articol

Zorro (în limba spaniolă,  înseamnă Vulpe ) este un justițiar mascat, pe numele său „adevărat” Don Diego De La Vega .  Personaj fictiv, el a devenit, mai târziu, celebru datorită ecranizărilor , inspirate din romanul – foileton „Blestemul lui Capistrano” a lui Johnston McCulley, scris în 1919. Succesul personajului a venit odată ce actorul Douglas Fairbanks a decis că Zorro e personajul ce va inaugura activitatea noului său studio United Artists. Zis şi făcut, aşa că în 1920 apărea filmul “Semnul lui Zorro”, iar succesul comercial a fost colosal. În consecinţă, nici nu a fost de mirare că în următorii 30 de ani McCulley a scris peste 60 de poveşti ale aventurilor lui Zorro.

ano2_0

În cinema rolul lui Zorro a fost jucat în filme, pe rând, și de celebrii  Tyrone Power (tatăl Rominei Power Emoji ), Alain Delon , Antonio Banderas, dar și de multi alți interpreți,  în producții  inegale ca valoare :Don Q. Son of Zorro(1925),   Zorro’s Fighting Legion(1939), Il sogno di Zorro(1952), La venganza del The Sign of Zorro(1958), Zorro, The Avenger(1959), The Mask of Zorro(1998), The Legend of Zorro(2005) Les aventures galantes de Zorro(1972), La marque de Zorro(1975).

Dar legendele se nasc, totuși ,dintr-o sămânță  de adevăr :deci ,cine a inspirat crearea lui Zorro? Se pare că atât istoricii cât și iubitorii de legende sunt de acord că este vorba despre foarte realul  Joaquin Carrillo Murrieta, Pe la mijlocul secolului al XIX-lea Joaquin Carrillo Murrieta, membru al unei familii de vază printre coloniștii spanioli ai Americii ,era perceput de scriitori drept un mare justițiar,curajos , care lupta contra oprimării poporului mexican din Noua Spanie ,California, dar etichetat de istorici drept șeful unei bande de criminali și răufăcători, formate din membri familiei sale și prieteni. Istoricul Frank Latta prezenta  dovezi conform cărora Murrieta ar fi făcut comerț ilegal cu cai, ar fi ucis  câțiva  americani și chinezi, ar fi atacat coloniștii din California.

O scurtă trecere în revistă:

The Mark of Zorro (1920) cu: Douglas Fairbanks, Marguerite De La Motte, Robert McKim

duglas-fjerbenks_1

The Mark of Zorro (1940) cu: Tyrone Power

power tyrone

Zorro Is Back(1974)-cu : Alain Delon

 

The mask of Zorro (1988) cu: Anthony Hopkins & Antonio Banderas si  Catherine Zeta – Jones,urmat de „The Legend of Zorro“,tot  cu Antonio Banderas şi Catherine Zeta-Jones

 

Bineînțeles, nu putea să lipsească o variantă , mai recentă, a cărei acțiune se desfășoară într-un viitor post-apocalipticEmoji !

Zorro Reborn (1917) cu:Gael Garcia Bernal
Reclame

„Professor Marston and the Wonder Women”/ „Dr.Marsten și femeile sale”

Personajul Superman este destul de cunoscut în lume, chiar dacă o mare parte a admiratorilor știu doar cum este îmbrăcat, că zboară și face fapte bune. Mai puțin cunoscută,la noi în țară,era (și încă mai este) omoloaga lui, Wonder Woman, care a devenit mai populară și mai… fantastică, cu destul de  recentul film „Femeia Fantastică”,  lansat  în  2017, în regia doamnei Patty Jenkins, cu rolul principal jucat de actrița Gal Gadot.
Cum a apărut personajul Femeia Fantastică?

În anul 1940, Dr. William Moulton Marston predă Psihologia la Universitatea Harvard. Este inventatorul unui detector de minciuni si creatorul unui personaj iconic, Wonder Woman. Marston, adeptul stilului de viață „nonconformist” și al principiilor iubirii libere, ascunde un secret care l-ar putea distruge : soția sa, Elizabeth Marston și amanta sa Olive Byrne, două femei puternice, sunt cele care l-au inspirat pentru a o crea pe Wonder Woman. Cei trei și-au construit o viață secretă împreună însă un secret teribil urmează să iasă la suprafață…triunghi amoros

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

În 1942, atunci  când Organizația Națională pentru Literatură Decentă a ,,inventat” Lista cărților Wonder Woman Sensation Comics, editorul i-a scris o scrisoare episcopului responsabil de organizație, întrebându- l de ce a fost interzisă femeia Wonder. Practic, singurul motiv pentru care Sensation Comics a fost plasat pe lista interzisă a NODL a fost faptul că încalcă punctul patru din Cod „, a răspuns Episcopul : Wonder Woman nu este suficient de  îmbrăcată Emoji ! ”

 Personajul Femeii Fantastice a apărut într-o mare varietate în mass-media: cărti de benzi desenate, filme, seriale de televiziune și jocuri video. În 1975, a devenit personajul principal al serialului de televiziune de mare succes cu același nume, unde a debutat Lynda Carter, serial difuzat pe ABC pentru primul său sezon, urmat de CBS pentru sezonul al doilea și al treilea.

 Acesta a fost difuzat din 1975 pană în 1979 și a avut parte de evaluări solide, contribuind la popularitatea personajului Wonder Woman, care ajunge în vârful top-ului personajelor cu puteri supranaturale.
wonder_woman
„Wonder Woman este propagandă psihologică pentru noul tip de femeie care, cred eu, ar trebui să conducă lumea!”
(Dr. William Moulton Marston)
Wonder Woman reprezintă cel mai popular supererou de sex feminin, al benzilor desenate din toate timpurile William Moulton Marston, inventatorul poligrafului, care servește și în prezent la aflarea adevărului din spatele aparențelor a militat pentru verosimil, acesta a ales să trăiască o viată paralelă, alături de iubita sa secretă, care i-a devenit muză lui crearea personajului Femeii Fantastice.

Contradicția apare și în esența personajului Wonder Woman, războinic plin de compasiune și rezistentă de zeită, care iubește pacea, în timp ce poartă lupte simultane cu personajele negative, reprezentând atât un simbol al emancipării feminine, cât și un centru al controverselor. Ca student al Universitătii Harvard, Marston a susținut o teză în care a încercat să demonstreze faptul că femeile sunt mai puternice mental decât bărbatii, dar și faptul că acestea sunt mai fericite cu statutul de supus.
 

 

Filmul „Dr.Marsten și femeile sale” se concentrează asupra modului în care Marston s-a ocupat de controversa din jurul creației Wonder Woman, asupra deselor verificări făcute de o comisia de cenzură care reproșa scenele de violentă, cele explicit sexuale , multe cu perversiuni. Marston și soția  sa Elizabeth, psiholog și inventator aveau o relație amoroasă experimentală “ fiecare cu fiecare „, adică și  cu Olive Byrne, fostă studentă care  devine mai târziu academician. Această relație era esențială pentru crearea unei femei minunate ,trăsăturile de caracter , dar și cele fizice ,combinate, erau un summum care tindea spre perfecțiune: Elisabeth,voluntară,orgolioasă,genială + Olive, delicată, inocență (pe când se afla în placentă ),supusă, în timp ce idealurile feministe ale lui Elizabeth și Olive erau înrădăcinate în caracterul creației.

Filmul urmărește , în principal, două piste:
parcursul lui Marsten ca desenator de benzi desenate,frământările,consultările cu familia în abordarea personajului Wonder Woman
și pe larg, constituirea triunghiului amoros,fanteziile sexuale și anatema aruncată de societatea puritană americană asupra acestui trio considerat scandalos și corupător care propaga pornografia
Cele două femei certificate în domeniul psihologiei, au sfidat convenția, construind o viață secretă împreună cu Marston, care a rivalizat cu cele mai bune deghizări ale unui supererou. În 1947 Marston a murit , la vârsta de 54 de ani ,din cauza cancerului de piele,  lăsând în urmă două văduve și patru copii, care și- au crescut împreună copiii lor și ai lui Marston. Elizabeth și Olive au rămas un cuplu încă 38 de ani, până la moartea lui Olive la vârsta de 81 de ani. Elisabeth a trăit până la vârsta de 100 de ani !
Scenarista și regizoarea Angela Robinson, care, pe vremuri, făcea filme queer* înainte să între pe scena Hollywood-ului, unde a lucrat mai mult pentru televiziune,

a creat un  film erotic pe care eu nu l-am înțeles în toată sublimitatea sa ( delicatețea, uneori tulburătoare și deseori super excitantă a poveștii de dragoste într-un trio de intelectuali de elită ) ci , mai ales, în sub- limitele lui , dar și ale mele (o paradă de sentimente și scene erotice, estetizate în teorii științifice, sau, invers, teorii științifice verificate prin …experimente.  Relația dintre personajele principale-Bill, Olive și Elizabeth – mi pare de fapt o manipulare a unei tinere ,, înca” sfioase și nevinovate ,recrutate pentru a studiu ,de fapt o racolare care implică mai mult decât curiozitatea științifică, dorința de a experimenta niște plăceri și mai ales teama soției de a nu-și pierde soțul dându- i libertate (necontrolată,hi,hi! Emoji) într-o relație în paralel. În realitate,care și cum au fost mecanismele care au dus la relația secretă , nu prea am înțeles din punct de vedere spiritual. ori filmul e prea ca în romanele debile,ori trio-ul care voia să convingă nu avea la bază mai mult decât, să-i spun pe șleau, o relație amorală, chiar imorală,că nu era nimeni nici măcar drogat. Persoanele queer* își merită renumele, pentru că societatea lor are regulile ei interne (nu libertatea trâmbițată) sfidând regulile societății.
* Termenul queer este diferit de LGBT, care se referă doar la persoane lesbiene, gay, bisexuale și transgen. Queer include nu doar aceste grupe, ci și persoane intersexuale, pangen și heterosexuali cu practici sexuale considerate non-normative, precum sadomasochism, fetiș, etc. În acest sens, „queer” poate fi folosit pentru a se referi la toate persoanele care nu se conformează structurii heteronormative-cisgen ( identitatea și rolul de gen sunt echivalente cu sexul biologic). .
Teoria queer este o ramură a filozofiei și a teoriei critice care investighează structurile de gen și sexualitate în societate și rolul persoanelor queer
socio-erotice ,în stil foarte hollywoodian).

Bad Times at the El Royale / Vremuri grele la El Royal

Bad Times at the El Royale” este un thriller cam sincopat (și puțin psihopatEmoji) care nu te lasă nici să mori nici să trăiești, prin numeroasele poteci pe care se împrăștie acțiunea într-o temporalitate încâlcită și tot atâtea indicii,unele false, care te obligă să te uiți la film până la capăt, mai ales, pe parcurs , când nu doar comportamentul personajelor se radicalizează, dialogurile au subînțelesuri și imaginea nu te lasă indiferent; începi să crezi că  știi cum stau lucrurile, dar, de fapt ești încă în faza de decantare a temelor și simbolurilor.
Tema principală a filmului este dualismul spiritului uman și duplicitatea comportamentală care se macină între  bine și rău, cu mesajul regizorului  Drew Goddard, deopotrivă, scenarist  și producător, că oamenii nu sunt eminamente buni sau răi, că  oricine poate fi, la un moment dat, din anumite cauze sau motive, capabil de fapte surprinzătoare, dar și dedublarea în aparențe și  esențe.

„Bad Times at the El Royale” are  loc în anul 1969 și ne transpune într-un hotel , glorios odinioară, ajuns acum un lăcaș ruinat și murdar.Clădirea se ridică  pe granița dintre statele California și Nevada, unde șapte străini  cu secrete  întunecate, petrec o noapte …de pomină!  O atmosferă dubioasă și un loc și mai dubios,,- Ce cauți părinte, aici, nu este pentru dumneata?!” Acest loc amintește ceva între Agatha Christie- Zece negri mititei, Alfred Hitchcock-Psycho , David Lynch – Mulholland Drive,Twin Picks,Tarantino-  Pulp fictionEmoji?

 

18021_1   bade
https://cefilmevad.files.wordpress.com/2019/07/jeff.jpeg?resize=668%2C668  https://cefilmevad.files.wordpress.com/2019/07/chris-hemsworth-bad-times-el-royale-dance.gif?resize=668%2C668
Scenariul este destul de încâlcit, vei fi surprins de twisturile violente ale filmului, chiar dacă toate firele epice converg într-un final și până la urmă pricepi perfect șirul evenimentelor. Evoluția intrigii este diseminată nu doar de indicii, de numeroasele flash-back-uri, ci și de temele  secundare: răzbunarea, căința, izbăvirea, perseverența, aspirațiile. La recepția hotelului unde strălucirea a dispărut, îi regăsim pe preotul Daniel Flynn (Jeff Bridges),cântăreața de muzică soul, ratata Darlene Sweet (Cynthia Erivo), vânzătorul Laramie Seymour Sullivan (Jon Hamm),tânăra hippiotă Emily Summerspring (Dakota Johnson), , sora ei Rose (Cailee Spaeny), managerul hotelului cu sindrom de stres post-traumatic Miles Miller (Lewis Pullman) și enigmaticul Billy Lee (Chris Hemsworth), un guru (psihopat),cu un abdomen și mișcări de stripper, iar Xavier Dolan, apare în film în rolul unui impresar fără scrupule . Personajele sosesc la motel din motive diferite, fiecare cu câte un secret …rușinos sau chiar oribil , fiecare cu un scop solid, și ajung să se cunoască, reciproc,constrânși de imprejurări, pentru că  se trezesc captivi în El Royale, nevoiți să-și dezvăluie și să-și rezolve problemele în loc să mai fugă de ele.Jocul actoricesc a lui Jeff Bridges  este nuanțat, în fine, copleșitor. Se remarcă  Cynthia Erivo, al cărei personaj o cântăreață subapreciată , e dezarmant prin sinceritate, verticalitate și doza de inocență, în ciuda unui trecut care i-a marcat sufletul. Actrița interpretează live  pasajele muzicale !Jon Hamm se comportă nefiresc,dar, personajul lui joacă un rol! Dakota Johnson,cam la fel de pierdută în spațiu ca în toate filmele în care joacă, Chris Hemsworth, greu de recunoscut, dezvăluind un arsenal de abilități actoricești.

Etapizarea pe capitole a scenariului, al căror titlu este înscris pe un carton negru este un mod destul de original de a permite alternarea mai multor puncte de vedere ,cunoașterea mai profundă a personajelor care devin rând pe rând suspecte și bineînțeles a complexității narațiunii ne  încurcă la început,dar va contribui pe parcurs la focalizarea interesului față de fiecare personaj în parte. Chiar dacă pare o improvizație, fiecare actor va surprinde în  twisturile violente ale filmului, lăsându-și amprenta în acest thriller feroce. Scena din fața oglinzii unidirecționale*, în care cântăreața camuflează munca secretă a preotului este edificatoare in prezentarea  duplicității personajelor.

*   funcţionează  ca oglinzile din camerele de interogatoriu,de fapt, geamuri care permit supravegherea din exterior a celui interogat fără ca acesta să ştie ce se petrece în afara încăperii. E nevoie ca două condiţii esenţiale să fie îndeplinite pentru ca o asemenea oglindă să funcţioneze corect :1.camera unde se desfăşoară interogatoriul trebuie să fie iluminată mai puternic faţă de camera observatorului din spatele oglinzii. 2. cantitatea de metal aplicată pe spatele oglinzilor folosite pe post de ferestre în aceste camere este doar jumătate din cât se foloseşte în mod uzual la confecţionarea unei oglinzi. Acest aspect face ca o parte din lumină să se reflecte înapoi în camera de interogatoriu, cealaltă ajungând în camera exterioară, unde se află observatorul.
 Sa fim atenţi la alte metafore / simboluri :ploaia purificatoare, numele în registru,faptul ca fiecare personaj are un plan,e preocupat, și altfel de cum se comportă în fața celorlalți.Contrastele destul de evidente sunt si ele o modalitate artistică : motelul e amplasat chiar pe granița dintre statele California și Nevada; în punctul culminant, personajele sunt obligate să aleagă între roșu și negru la jocul de ruletă; producătorul muzical (Xavier Dolan) pentru care lucrează Darlene (Cynthia Erivo) îi oferă două variante pentru continuarea carierei; toate personajele au dublă identitate; una dintre ultimele scene tratează o spovedanie care se desfăsoară fix pe granița California-Nevada, din holul motelului. Până și titlul filmului pune în contrast gravitatea evenimentelor, cu prestigiul locului. Descoperim vulnerabilitatea, temerile, alianțe circumstanțiale care ne încurcă și mai mult previziunile.
 Acest film ne oferă câteva cadre superbe,cu o paletă de culori foarte atent și inspirat selectată:camera,  îmbrăcămintea Darlenei, scenele exterioare din parcare,un  sound-track foarte bun,de atmosferă.

”Years and Years”, 2019

”Years and Years”, considerat cel mai tare serial apărut anul acesta, este o mini-serie britanică,o saga distopică realizată de Russell T Davies, Vom urmări viața de toate zilele a unei familii din pătura mijlocie a societății manchesteriene care după Brexit va fi catapultată, într-o seară crucială din 2019, în viitor, cincisprezece ani agitați în care societatea se va schimba vertiginos, sub impulsul doamnei  Vivienne Rook,  directoarea unei întreprinderi, care după ce a intrat în politică, ținând discursuri puternice,cu opinii controversate  reușește să tulbure și să dividă națiunea, având consecințe majore pentru viitor. Vivienne conduce ,,Four Star Party” și afirmă, de exemplu, că nu dă doi bani pe conflictul  israelo-palestinian.  În interpretarea excelentă a …excelentei   Emma Thompson, ne este prezentată o nouă categorie de politician, cel care face spectacol, este rebel și impostor,cu aplomb imperturbabil, ascensiunea sa la putere va arunca țara într-un viitor incert (sună  cunoscut, nu? Emoji ).

years and years
În primul episod pe care l-am urmărit marți seara, pe Cinemax 2, ingredientele cu care încearcă să ne obișnuiască corectitudinea politică sunt centrate asupra familiei  Lyons :căsătorie interrasială, cuplu gay, puberă timorată că nu știe ce sex are, deși ,de la vârsta de 11 ani  i  se predă la clase ,,totul despre sex”. Familia e reunită . Deci, înainte de Brexit totul pare O.K. Emoji
Tulburările politice și economice care vor urma în viitor vor afecta în mod diferit personajele, mai ales, în funcție de generație. Serialul oferă o privire asupra unui viitor neliniștitor. Alături de Emma Thompson, din distribuția serialului mai fac parte Russell Tovey, Rory Kinnear, Jessica Hynes, T’Nia Miller, Ruth Madeley și Anne Reid. Rory Kinnear îl interpretează pe  Stephen,  fratele lui Daniel,  profesează drept consultant financiar și  încearcă să mentină armonia în cadrul familiei. Este căsătorit cu Celeste, interpretată de Miller, o contabilă ambitioasă, foarte sigură pe ea. Daniel este un agent imobiliar dedicat profesiei,   pe cale să se căsătorească cu Ralph, iar sora sa și a lui Stephen, Edith, interpretată de Jessica Hynes, este un personaj radical, periculos și calculat, care a  „evadat” din sânul familiei unite , facând travelling din Vietnam spre China până  la insula artificiala Sha Dao .

 

Fiecare episod al serialului va proiecta acțiunea cu un an sau doi în viitor și se va concentra asupra familiei care incearcă să supravietuiască în contexul unei lumi politice derutante
Serialul va avea șase episoade

,,L’Adversaire”(Adversarul)

Filmele inspirate din realități  ieșite din  comun , nu prea pot avea un scenariu mai bun deoarece ,,viața bate filmul”.  Pentru ca aceste filme să reziste criticilor, ele au nevoie de un foarte bun interpret asupra căruia să se focalizeze atenția spectatorilor. În rest  e greu să realizezi ceva de calitate, dacă cineaștii nu se desprind de prezentarea seacă a faptelor . Din spusele regizoarei  Nicole Garcia, filmul ,,Adversarul” a fost lucrat cu mare atenție, ajungând o operă în întregime de ficțiune. O citez ,, Pentru că ficțiunea începe de  îndată ce începe o „scenă”. De  îndată ce  inventezi  niște  cuvinte, niște tăceri, o mișcare a personajului, îl încorporezi în ficțiune . Ameţitoarea natură a filmului există în traiectoria acestui om, de la devierea iniţială la explozia finală. Din acest motiv am decis să respectăm (n.n.sic!) evoluţia faptelor.

Filmul are un subiect tare în care este prezentată viața unei persoane reale , Jean-Claude Romand , fals medic , escroc, condamnat în 1996  la închisoare  pe viață  pentru uciderea soției, copiilor și părinților săi.
Cum ieri, 25 aprilie, s-a hotărât eliberarea condiționată a acestui monstru, cu figură  bonomă , presa franceză și presa internațională (presa românească se pare că nu prea a auzit de acest bărbat ) vuiesc de indignare. Cunosc povestea de pe vremea când a fost realizat filmul,  iar știrea eliberării criminalului nu m-a lăsat (nici pe mine) indiferentă.

Imagini cu realul  Jean-Claude Romand

 

 

Filmul se bazează, mai ales, pe cartea  lui Emmanuel Carrère  ,,L’Adversaire„. Scriitorul a participat la procese, i-a luat interviuri  lui Romand și cunoaștea o mulțime de detalii care nu au ajuns pe-atunci în presă. Personajul principal  se numește,  în film,  Jean-Marc Faure, un mincinos ieșit din tipare, care este remarcabil prin modul  în care și-a plănuit o viață  fictivă și  este interpretat  foarte bine  de  talentatul  actor  francez  Daniel Auteuil.

Trailer-ul  filmului

 

Sinopsis

În casa lui  , mare și frumoasă, Jean-Marc Faure se află singur în fața televizorului de unde  se uită, sorbind, între timp ,dintr-un pahar cu whisky ,la un video cu familia sa. Încet își amintește viața sa , în care el este , pentru toată lumea, un strălucit chirurg, efectuând numeroase misiuni pentru Organizația Mondială a Sănătății .De mulți ani soția , părinții săi, prietenii cred tot ce le povestește Jean -Marc. Doar că bărbatul are un secret teribil : din anul II de medicină, în care a picat  un examen , nu a mai fost student și din cauza asta, dându-se drept student, apoi chirurg, pentru a -și asigura un trai corespunzător ,,statutului „a început să jongleze cu propriile  minciuni  și  cu banii altora; și să-și escrocheze propria familie care , având încredere în el, îi încredința bani ca să -i depună în băncile elvețiene.

 

 

 

 

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul nu ne explică nimic , încât ne obligă să extragem noi câteva remarci despre tematica destul de complexă :
– titlul face referire la dușmanul interior  (partea întunecată a personajului)  sau/și dușmanul exterior, ceea ce l-a împiedicat să se realizeze, teama că ceilalți îl vor,,dovedi” într-o zi.
-complexitatea personajului (având deja niște rotițe lipsă) care din  orgoliu și  egoism  nu poate recunoaște că a ratat un examen .
-din convingerea că cei din jur au încredere totală în el , prin purtarea sa afectuoasă cu soția, copiii, părinții, socrii, prietenii, e un membru iubitor al familiei sale,clădește un eșafodaj de minciuni în care pare că este prins în multe acțiuni importante .
-dublul statut- între aparență și  realitatea  în care este un ratat, fără nici un job -între a fi  și a avea (scenele cu amanta pe care o răsfață, fără să-și poată permite ).
-inteligența în serviciul răului (Faure are planuri minuțioase, bine coordonate)
– ,,obiceiurile devin a doua noastră natură”, proverb ilustrat prin nonsalanța afișată , prin anduranța personajului ,care e altceva decât reacția la un impuls puternic.