Toate articolele de LazOrtansa

„Cetatea femeilor „(La città delle donne)

„La città delle donne” 1980

Regia  & scenariul – Federico Fellini

În acest film Fellini explorează  cu perspicacitate și cu exces de amănunte diferitele raporturi de putere și dominare pe care se bazează relațiile între femei și bărbați. La patruzeci de ani de la realizarea acestui film ecourile lui în realitatea prezentă sună ca o prezicere.

 Acest film oniric , frizând uneori  burlescul, este o parodie care satirizează  lumea feministelor în plină revoluție: stripteze, misandre ,nimfomane, seducătoare , bisexuale sau lesbiene,  castratoare psihologic (și nu numai), dar  și poliandre. Filmul se vrea o călătorie inițiatică în subconștientul masculin,reprezentat de  Snaporaz, italianul educat , cu vocabular ales, într-o țară în care acostarea directă a persoanelor este la ordinea zilei.El este ținta predilectă a oricărui gen de femeie care simte că-l poate domina:soția se plânge că el nu o respectă,că e absent în prezența ei ;femeile de la petrecere lui Katzone îl consideră fără vlagă, fără umor ,de fapt,chiar lipsit de inteligență. Snaporaz este aparent absent :de fapt gândurile și dorințele lui sunt legănate între teama de a fi respins și fanteziile sale erotice Fellini  îl prezintă  drept  prototipul  masculului  narcisist , pe  care îl ridiculizează. Această comedie scoate în evidență și diferitele expresii ale feminității, ca fiind tot atâtea mijloace de preluare a controlului asupra bărbaților.
Filmul,aparent echidistant față de comportamentele masculine și feminine , ne aduce în  plan paralel , împovărând de tot ridicolul și grotescul , pe Katzone , un  Don Juan vulgar, grosolan,  care își multiplică cuceririle feminine . Macho și falocrat ,el  disprețuiește și domină  femeile.  Cu ocazia unei petreceri  mondene , Katzone își sărbătorește performanța de a fi avut a 10.000 -a metresă. Numeroase femei și bărbați aplaudă extaziați pe acest mascul  cu aspect fizic și comportamente grobiene . Lovitura scenelor o constituie constatarea că femeile se dedau cel mai adesea la astfel de orgii , de bună voie Emoji . Azi , narațiunea filmului ar fi considerată o atitudine de frondă  față de mișcarea me.too !

 

Sinopsis

Snaporaz .un bărbat  grizonat, de 50 de ani, se află într-un tren împreună cu soția sa și chiar în fața sa, o femeie foarte frumoasă, îi trezește cele mai senzuale gânduri. În numai câteva momente, pare să se înfiripe o idilă între cei doi, însă tânăra coboară din tren, iar Snaporaz o urmează și ajunge  în ”Orașul femeilor”. La fel ca ”Alice în țara minunilor”, el explorează un spațiu necunoscut, dar captivant. Eroul se trezește într-un hotel fantasmagoric, în care urmează să aibă loc o conferință  feministă. Dominat, hărțuit, transformat într-un obiect sexual, singura dorință a lui Snaporaz este aceea de a scăpa de-acolo în cel mai scurt timp. 

cite-femmes-large

Reclame

Zabriskie Point

*Zabriskie Point  cuprinde  într-un  film  tulburările societății americane ale anilor`70,chiar în momentul când acestea au loc, un contact direct cu realitatea, încât , putem considera  creația lui Antonioni o mărturie “pe viu”  .

*Zabriskie Point / Punctul Zabriskie este situat in partea de est a parcului Valea Morţii,din California si este cunoscut pentru peisajul erozional. Este compus din sedimentele din Lacul Furnace Creek, care s-a uscat cu 5 milioane de ani in urmă – cu mult inainte ca Valea Morţii să existe.Se spune că Valea Morţii poate fi cea mai senzorială experienţă trăită.
Locaţia a fost numită după Christian Brevoort Zabriskie, vicepreședinte și director general al Companiei Pacific Coast Borax, la inceputul secolului XX.

După ce ne-a pus sub lupă “the swinging London”   în  thriller-ul   metafizic   ” Blow Up”, acum i-a venit rândul Americii ,să fie disecată fără milă, într-un   road movie . Considerat un gen major al cinema-ului anilor`70 **road movie   a fost inspirat   de  romanul lui   Jack Kerouac ”On the road” / Pe drum” , considerat o Biblie a Generației Beat. Practic,  „Pe drum“ a definit o generație amplă, plecând de la beatnici,  până la hippies și călătorii psihedelice.  „Pe drum“ e o apologie a unui stil de viață alternativ, dezis de progresismul american, de ideea de bunăstare, securitate, consumerism și mentalitate șablonată, de origine capitalistă. Autorul susține o întoarcere la origini, la comuniunea cu natura, cu semenii, cu alcoolul, drogurile, cu toate elementele care potențează capacitățile și simțurile umane. Drumul poate însemna călătorie inițiatică

**Road  movie  este considerat și  echivalentul  modern al  westerului, în măsura în care se  ambiționează să refacă traseul pionierilor Vestului sălbatic, în măsura în care a face revoluție ar însemna reluarea istoriei S.U.A. de la origini. 

Tânărul cuplu nu se recunoaște în modelele propuse de societate și lasă totul în urmă pentru a rătăci hipnotic în deșert. speranța renașterii unei alte Americi  Astfel, el se  delimitează de violența și răceala urbană. Prima parte a filmului seamănă cu un reportaj : scena lungă a adunării generale  a studenților  care refuză societatea oprimantă și ale cărei elanuri de revoltă sunt reprimate cu brutalitate.

Sinopsis

Un tânăr,studentul Mark, asistă la revoltele studențești și la mișcările politice antirasiste Când în timpul confruntării cu poliţia,un tânăr de culoare este ucis,tânărul,acuzat,pe nedrept,de crimă, o ia la fugă.
O tânără ,Daria,secretara unui arhitect bogat , timorată, se refugiază de patronul ei și de societatea de consum și pornește într-o excursie în deșert.Cei doi se vor întâlni întâmplător.

O superbă scenă erotico-psihedelică în care cei doi se regăsesc pentru a se pierde mai mult, într-un paradis pierdut / regăsit. Scena cea mai frumoasă de amor în mijlocul naturii,din cinematografie. Muzica celor de la Pink Floyd este in ton!

Antonioni  aplică a sa estetică a dispariției ,vezi scena mimetismului care închide filmul Blow Up,fundamentală în cinema-ul modern prea puțin înțeles în epocă ,unii ne mai amintim de  perplexa primire a filmelor lui  Antonioni .  Finalul din Zabriskie Point este succesiune de distrugeri de clădiri și obiecte cotidiene, filmate cu încetinitorul,pe muzica halucinantă a celor de la Pink Floyd ,care constituie momente surprinzătoare și tulburătoare de poezie vizuală.
Zabriskie Point este, indiscutabil un film cult , un omagiu al cinemaului european adus tineretului american îndrăgostit de adevărata libertate:setea de ideal . Antonioni refuză codurile cinemaului hollywoodian clasic , deși putem recunoaște că le-a asimilat perfect,regăsim,de exemplu urme clare de Hitchcock .De altfel, profunda modernitate a lui Antonioni constă în totala libertate formală de a bascula de la colectiv și concret spre intim și abstract.

 

Prima parte a filmului este un denunț : scene lungi , prea trenante,-adunarea studențească,fuga lui Mark cu avionul  în culori hippies; partea a doua,are loc în deșert : liberi , fumează ,fac dragoste, discută sincer, fără constrângeri.
Antonioni,ca de obicei este foarte meticulos, nu trage nici o scenă la întâmplare
Destinul personajelor antonioniene este cel mai adesea singular :ca și fotograful din Blow Up, Mark și Daria au un parcurs gratuit pentru că evoluția lor este fără rost  în  contextul unei existențe absurde.
Poate mai puțin cunoscut decât Blow Up, filmul Zabriskie Point  este la fel de pătrunzător devenind un film emblematic al acelei epoci, pe care o acuză la sfârșitul anilor `60, prin ideologia hippie „flower power,”de puritanism și conformism.

 

Full movie

Bonus, Pink Floyd

”The Truth ”/ ”La Vérité ”, 2019

Prezentat în premieră la Festivalul  filmului de la Veneția , din august 2019   ”The Truth ” /”La Vérité ” ,  filmul dramatic franco-japonez realizat de regizorul   Kore-eda Hirokazu , cineastul nipon care a câștigat anul trecut Palme d’Or la Cannes, cu „Une affaire de famille „, a entuziasmat pe mulți, nu doar cu simpla prezență în program ci și după vizionare, când , chiar după ce i-a căzut  o stea, două, nu i-au pierit toți elogiatorii. Este primul film a lui  Kore-eda Hirokazu , realizat în afara Japoniei, cu staff-ul străin, într-o țară europeană …emancipată de secole, în moravuri și cu un alt temperament decât  stilul  reținut al nativilor din  Japonia.  Kore-eda și-a asumat niște riscuri, filmând  într-un mediu  străin, în altă limbă, cu colaboratori străini. I se reproșează regizorului că filmul este prea sentimental, tendință până acum străină lui. Dacă mă gândesc la rolul protagonistei, găsesc că este foarte tranșant, mai ales pentru o femeie, ceea ce nu e prea „larmoyant”. Chiar dacă personajele nu au un comportament reținut , ci vorbărie,  certuri,  eu nu i-aș imputa  regizorului  acest  aspect; franțuzoaicele nu sunt deloc  încuiate ! De exemplu, protagonista are replici  foarte dure, între  două  fumuri de țigară. Tema  predilectă a filmelor lui Kore-eda Hirokazu este familia: sub acest aspect regizorul rămâne el  însuși, chiar dacă profunzimea psihologică și filozofică a acestui film este discutabilă. În afara acestei tematici fetiș,  mai regăsim la regizorul nipon și  similarități la nivelul  ritmului , muzicii chiar   și a dialogurilor, cu alte filme ale sale. Intriga  filmului este declanșată odată cu citirea memoriilor , niște fake-uri pe care familia șocată , le va dezvălui .
Distribuția  este de elită și nu aș reproșa prea multe interpretării : Catherine Deneuve, Juliette Binoche, Ethan Hawke ,…

 

Sinopsis

Mare  star al  cinematografiei  franceze,  Fabienne cu o carieră  fabuloasă, este  foarte  iubită de public, până când , după ce o cheamă acasă,  la prezentarea memoriilor sale , pe fiica sa Lumir, o scenaristă auto-exilată , stabilită cu familia  ei  în Statele Unite , percepția fanilor  față de  vedetă se va schimba .  Relația mamă – fiică a fost totdeauna complicată, dar la reîntâlnirea celor doua femei, atmosfera devine tot mai tensionată: adevăruri ascunse, ranchiune nemărturisite, iubiri imposibile , ies la lumina zilei . Fabienne tocmai este în toiul filmărilor unui S.F., unde întruchipează rolul unei fete bătrâne a cărei mamă a rămas tânără pentru totdeauna. Realitate și ficțiune se întrepătrund, obligându-le , pe mamă și fiică să se regăsească.

În artă ca și în politică

GettyImages-1170698279-1024x683

Serenity – Calmul dinaintea furtunii, 2019

„Serenity” / Calmul dinaintea furtunii este un psiho-thriller fantastic terminat în 2019 de scenaristul și regizorul Steven Knight. Knight este scenaristul  tuturor  filmelor sale iar, cu scenariul filmului  Dirty Pretty Things (2002) a fost nominalizat la Oscar de Academy Award for Writing Original Screenplay și BAFTA Award for Best Original Screenplay. Revenind la Serenity, în rolurile principale joacă actorii Matthew  McConaughey, Anne Hathaway, Jason Clarke, Djimon Honsou și încă splendida  Diane Lane, într-un rol atipic pentru ea.

La început, filmul încântă mai ales cu ambianța paradisiacă creată prin imagini superbe: imensitatea albastră cu aparența unui  infinit, afișează cu ostentație urzeala visului, zoom-urile asupra detaliilor și planurile largi ale mării și cerului,  decorurile simple și atrăgătoare, casele pe piloni, stâncile, sătucul turistic – recreează specificul unei  insule  pescărești cu orgoliul și  încrâncenarea căpitanului de vas  pescăresc Baker Dill de a prinde cel  mai mare ton din zonă;  de aceea organizează pe vasul său concursuri  de pescuit pentru  turiștii  care doresc să trăiască  momente  palpitante.

Presupuneam că subiectul  va fi ceva asemănător cu acela al revanșei  lui  Ahab versus Moby Dick. Nuuu, au urmat clipe de plictiseală, până când ne trezim că, de fapt, povestea  a luat o  turnură  neașteptată,  într-o realitate paralelă sau consecutivă (?), odată cu apariția lui Karen,  fosta soție a lui Dill, care  îl  imploră pe  acesta s-o salveze pe ea și pe fiul lor, Patrick, de violența actualului soț, Frank. Dill este copleșit de amintiri  dureroase și chinuit de  faptul că trebuie să ia o decizie importantă. Oricum,  datele scenariului par schimbate: acțiune, violență, momente  pasionante și  pasionale care duc la un final neașteptat!

După acest  twist, intriga pare să devină ridicolă, ceea ce duce la pierderea forței narative de până atunci, dar tematica  complexă  (violența  în familie, refugiul  copiilor abuzați în spațiul virtual, conflictele  interioare  legate de a decide cu maximum de responsabilitate), chiar dacă nu face din „Serenity”  o capodoperă,  pentru mine a meritat să-l vizionez!

Filmul (des)considerat de o mare parte  a criticii  americane drept cel mai  prost din 2019, a fost blamat și de mulți spectatori care probabil și-au  pierdut  răbdarea  la început și, ori  nu s-au mai  uitat  la film, ori  s-au  dedat  ronțăitului de pop-corn.  Nu afirm că e o capodoperă, dar am văzut multe  filme mult mai slabe şi premiate, nu cu Zmeura de aur.

Acum,  după  spoilăreală, vă ofer și două din  indiciile  ascunse  (și nu prea), care ne scapă dacă nu suntem atenți: protagoniştii suntde fapt personajele unui joc video iar personajul  Backer Dill  este, de fapt, tatăl decedat al  băiatului care a creat jocul. Despre film au mai scris Lucian aici și Marius pe dincolo.

Joker (2019)

Filmul Joker este acum pe buzele celor mai mulți  cinefili pentru că ne atrag paradoxurile și, mai ales, personajele negative – care sunt de obicei  mult  mai complexe decât cele  pozitive, mai  fascinante  în evoluția lor . Înainte de a face o scurtă avanpremieră a celui mai recent film cu Joaquin Phoenix, aș dori să prezint câte ceva despre originea personajului, devenit celebru erou de benzi desenate, şi abia mai apoi de cinema.

Personajul Joker a fost inspirat ca  fizionomie și caracter  de  personajul  grotesc   Gwynplaine, mutilat la gură (ca să pară că râde mereu) din romanul baroc, istoric,  politic, filozofic și poetic Omul care  Râde din 1869, de Victor Hugo. Povestea  acestuia  a fost ecranizată  prima dată în 1928, sub titlul: ” The Man Who Laughs” regizat  de  Paul  LeniMachiajul  actorului  Conrad  Veidt  în rolul principal a inspirat , mai târziu, cea mai circulată imagine a lui Joker.

Vă  mai amintiti  de atacul  armat comis  în 2012   în timpul  proiecţiei  peliculei  ”The Dark Knight Rises ” de  Christopher Nolan  în Aurora, Colorado,   soldat  cu 12 morţi  şi 70  de răniţi? Înainte chiar de a fi  lansat  pe marile ecrane, ”Joker” s-a aflat  în centrul  unei  polemici declanşate în Statele Unite,  anumite voci  exprimându-şi  îngrijorarea că filmul ar putea incita la violenţă, invocând empatia cu care  regizorul  Todd  Phillips  şi-ar trata eroul:  „Toate personajele pe care Joker  le ucide  în acest film  sunt oameni care, în mintea sa, i-au făcut rău.  Nu ucide  la întâmplare” Emoji

Joker” (2019),  în regia lui  Todd  Phillips, a avut premiera la 31 august  în cadrul Festivalului  de  Film de la Veneţia, unde  a fost  recompensată cu marele premiu, Leul de Aur. Se pare că personajul  lui  Phoenix este o varianta deviată de la renumele său de erou; este tragedia  plină de realism a lui  Arthur Fleck,  exponentul unei societăți lipsite  de compasiune și  empatie; este originea, parcursul  traumelor și avatarurilor bărbatului devenit un sociopat, de un sadism feroce. 

SinopsisÎn anii `80 , în Gotham, Arthur Fleck, un comic este agresat în timp ce rătăcește, deghizat în clovn, pe străzile orașului. El suferă din copilărie de tulburări  psihice care-l determină să râdă adesea, fără motiv; dimpotrivă, el resimte o adâncă tristețe în viața sa și acceptă orice job ca să se poată întreține pe el și pe mama sa.  Dorința  lui arzătoare este să  devină umorist,  pentru a face „oamenii să zâmbească în această lume sumbră și rece” , după spusele mamei sale. Dispretuit de toți, batjocorit, el se scufundă în demență și devine Joker, un ucigaș foarte periculos.

 

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Casting –  Joaquin Phoenix, Robert De Niro  (Franklin), Zazie Beetz, Frances Conroy,  Marc Maron, Bill Camp, Glenn Fleshler, Shea Whigham, Brett Cullen, Douglas Hodge,  Josh Pais