Toate articolele de LazOrtansa

Pecore in erba, 2015

Pecore in erba („Dragoste arzătoare”) este  primul lung-metraj al cineastului italian  Alberto Caviglia (31 de ani), prezentat la Mostra din Veneția 2015. Acțiunea filmului se derulează la Roma în cartierul Trastevere. Locuitorii de aici tocmai au aflat cu stupoare că un oarecare Leonardo Zuliani a dispărut fără urmă. Dar cine a fost acest tip carismatic care a înnebunit mulțimile atât de derutate și derutante care-l deplâng din motive diverse, uneori antagonice?

Un geniu, un  creator de succes de benzi desenate, un designer vestimentar vizionar, autor al unui best-seller pentru copii, activist pentru drepturile omului? Cu ajutorul experților și celebrităților din toată lumea, filmul  urmărește viața  lui Leonardo ajutându-ne în căutarea și interpretarea noastră a unui diagnostic psiho-social?!

,,Pecore in erba” este un *mocumentar suprarealist care tratează de o manieră satirică problema antisemitismului: un experiment extrem despre prejudecăți datorate ipocriziei și despre manipulările  ieftine  făcute  de mass-media.  Regizorul a recurs la stilul documentar-ironic pentru a da o notă de veridicitate unor întâmplări absurde. Filmul este  o viziune distopică a prezentului.

* pseudo-documentar, parodie

Titlul, care în limba italiană înseamnă  „Oi în iarbă”  este tradus în limba română „Dragoste arzătoare”  de la numele unei truse prin care , în filmoamenii își puteau exhiba public uraTitlul în italiană este anagrama unei expresii  umilitoare și grotești folosite de fasciștii italieni „Ebreo trippone crepa” (evreule gras crapă ) .

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Personajul principal este Leonardo Zuliani (interpretat de: Davide Giordano) un personaj naiv,  inconștient de amploarea consecințelor actelor sale. Viața lui aruncă o lumină clară asupra unui  personaj cheie al timpurilor noastre: antisemitul  (contra evreilor și arabilor) ale cărui idei se radicalizează promovându-l în poziția unui guru carismatic și venerat.  Subiectul atât de delicat este tratat pe tonul unui  umor subversiv în scopul de a crea o viziune originală asupra problemelor fundamentale ale societății noastre.

Alberto Caviglia a reușit să facă  un casting insolit  aducând în film actori, jurnaliști și alte personalități publice cunoscute în Italia pentru a sprijini cumva realismul acestui mocumentar . Filmul are o viziune distopică asupra realității actuale, dar regizorul a afirmat că de fapt așa stau lucrurile și el nu a făcut decât să accentueze, să amplifice această stare dându-i o alură de neverosimilitate, de absurd comic.

Full movie in italiano

Anunțuri

Dead Again (1991)

Dead again  AKA  Înviat din morți (1991) este un film  britanic.  Detectivul particular Mike Church este însărcinat de directorul unui orfelinat să descopere identitatea unei femei amnezice care a primit aici adăpost și care e bântuită de un coșmar prin care se simte amenințată cu moartea. Mike acceptă sprijinul unui fost psiholog  devenit băcan dar cum problemele filozofice nu-l ajută să comunice cu femeia apelează la un  anticar priceput…  la hipnoză.

Astfel, prin regresie hipnotică se descoperă nu vreo traumă din copilăria ei ci o viață anterioară când femeia fusese o violonistă celebră pe care soțul, și el un celebru dirijor de orchestră simfonică , a asasinat-o, iar mai apoi a fost executat. Pe parcursul anchetei se vor descoperi coincidențe tulburătoare, ramificații înspăimântătoare  între viața din trecut  și prezent.

O atmosferă Hitchcock-iană, cu turnúri horror captivează și fascinează .  Deznodământul este neașteptat, prea accelerat, prea încărcat: o  scenă frenetică gen ,,dansul foarfecelor” de Branaghian, poate dezamăgi cu acest final kitchos.

Filmul Dead again  a fost al doilea (după „Hamlet”) realizat de Kenneth Branagh, aflat atunci la vârsta de 31 de ani. Este un thriller clasic  cu un scenariu  semnat de Scott Frank. Aparent simplu, dar destul de întortocheat, bine stăpânit, pe-atunci foarte original, azi e poate cam învechit !  Această narațiune în paralel este bazată pe un concept tras de păr dar tratat cu seriozitate, chiar dacă flashback-urile fiind cam numeroase întrerup firul narativ.

Scenografia este perfectă definind bine cele două lumi: trecutul  prin imagini alb-negru , decoruri de epocă –exterioare – imagini nocturne cu sunete, mișcări care țin în suspans  – interioare – mobilier, costume, relații sociale) și prezentul  în imagini color.
Pentru a înțelege mai bine filmul e nevoie de atenție, mai ales la prima scenă cu tăieturile din ziare, cu prezența unui personaj cheie care va fi supraviețuitor al trecutului.
Sunetul amplifică fazele dramatice pe muzica lui Patrick Doyle

Distribuția  este de multe carate , începând cu jocul în dublu rol a  lui Kenneth Branagh, parteneră Emma Thompson (pe atunci soția actorului Branagh ) tot în dublu rol, Derek Jacobi , anticarul, personaje orchestrate de un reporter dubios, în rol Andy Garcia; un rol episodic este deținut de Robin Williams. Calitatea principală a  filmului, nu glumesc, este casting-ul!

Cu inima curată (2016)

Filmul Cu inima curată a lui Attila Till este un thriller comic  care abordează un subiect atipic într-o manieră personalizată: viața oamenilor cu dizabilități (aici) fizice , fără a le victimiza , ci din contra le prezintă ca pe niște ființe umane  autentice, cu dorințe, dureri, ambiții, cu calități și vicii, persoane care încearcă să dea un sens vieții, ca oricare dintre noi.

Regizorul pare să-și aroge dreptul de a se distanța de clișeele filmelor despre persoane cu dizabilități: nu e un film moralizator, nu melodramatizează, nu ironizează dar nici nu bagatelizează ci mai degrabă e un concentrat de energie și umor negru în care, la  granița între fantezie și realitate, nimic nu e ceea ce pare!

Filmul îi are protagoniști pe Zoli , un adolescent cu handicap motoriu încă din copilărie , care  este îndrăgostit de benzile desenate și vrea, ajutat de amicul său Barba papa să scoată un album BD . Băieții  speră ca  prin Artă să iasă din starea de prostație  datorată paraliziei si marginalizării sociale. La Centrul de Recuperare îl cunosc pe  Rupaszov, un fost pompier aflat și el în scaunul cu roțile. Acest Rupaszov este în solda  Mafiei și îi recrutează pe cei doi tineri formând un trio improbabil de asasini plătiți. De aici, totul o ia razna, fără a ne da timp să ne plictisim.      

Această prezentare necesită JavaScript.

Tonul filmului este dat de scena de deschidere , o scenă șocantă de bătaie generală între invalizi și gangsteri, potop de înjurături, un talmeș-balmeș de scaune răsturnate, de corpuri bătăioase,  de altele căzute pe jos sau inerte . Chiar dacă sau chiar de aceea unele scene ,,cam trase de păr”(scena  în care vedem cât de dificil e să părăsești discret locul crimei într-un scaun cu rotile) sunt condimentul necesar pentru a ne detașa de condiția specială a personajelor și pentru a urmări acțiunea.

Scenariul (scris tot de Attila Till care s-a ocupat într-o vreme de persoane cu handicap) și regia sunt mulțumitoare mai ales prin contrastul pe care îl oferă scenele de acțiune față de o anumită doză de melancolie în care domnesc criminalitatea, regretele, cunoașterea aproapelui.  Nu sunt prea bine dozate  elementele de comedie neagră, de dramă și de thriller (ritm  întrerupt, unele scene cam lungi).

Premii și festivaluri:
2016: Cairo IFF (Bronze Pyramid), Chicago IFF (Roger Ebert Award), Cottbus FF of Young East European Cinema (Award of the Ecumenical Jury, FIPRESCI Prize), Palic IFF (Special Mention), Thessaloniki IFF (Best Actor, Golden Alexander), BFI Londra, Karlovy Vary IFF

The Wings of the Dove, 1997

The Wings of the Dove 1997,  tradus la noi  ,,Pasiune înșelătoare ” este un film adaptat după romanul  cu același  nume  al  scriitorului  Henry James.

pasi 

Tradus mot à  mot  ,, Aripile porumbiței” cartea  este centrată pe Millie ,  fata bolnavă incurabil, aflată pe moarte care își dorește mult să trăiască și să iubească. În  film  rolul cheie îl deține Kate Croy, o tânără aristocrată a cărei familie este ruinată financiar. Ea locuiește în (puțin spus) conacul unei mătuși, preocupată să-i asigure nepoatei un viitor liniștit printr-o căsătorie cu un om bogat. Dar Kate este îndrăgostită de Merton Densher,  un jurnalist sărac. La o petrecere Kate o cunoaște pe Millie Theale, o tânără și foarte bogată americancă . Află curând că aceasta suferă de o boală gravă și atunci  îi încolțește în minte un plan perfid  și nesănătos să-l arunce pe Merton în brațele frumoasei americance, aparent atât de fragile,  naive și evident lovite de ,, un coup de foudre” pentru acest Merton, stilat si cu privire romantică ca mai apoi , după moartea lui Millie să nu mai existe nici un obstacol pentru Kate ca să obțină atât …capra cât și varza😈.

Această prezentare necesită JavaScript.

Când la sugestia lui Kate, Millie și însoțitoarea ei pleacă la Veneția pentru a se relaxa, Kate se oferă să le țină companie împreună cu Merton,  pe care, mai apoi părăsește proforma.  Un târg tacit cu avantaje de ambele părți  poate prinde viață în romantica Veneție: clipe de iubire pentru Millie,  bani pentru Merton ( y compris și Kate).  Va fi Merton insensibil la generozitatea și delicatețea lui Millie,  de fapt o  victimă consimțătoare ;  vor putea iubiții complota nestingheriți de vocea conștiinței?  Va putea Kate  sta liniștită că iubirea solidă pe care i-o oferise cinstitul și corectul Merton e de nezdruncinat?  Rămâne de văzut : deznodământul va face dreptate ?

Filmul are o linie narativă simplă spre deosebire de carte pe care am citit-o demult și mi s-a părut pe-atunci prea savantă și greoaie.  Filmul ne sugerează mai multe  teme  despre prietenie , devotament, presiunile convențiilor sociale în care impactul banilor se dovedește  pentru a nu știu câtă oară  ,,ochiul diavoluluil”  care pervertește relațiile între oameni.

Helena Bonham Carter a fost mereu (mai ales când era tânără) foarte bună în rolurile de femeie periculoasă cu înfățișarea ei de ingenuă fragilă, micuță și cu trăsături delicate.

,,Une chance de trop ” 2015

#rezist , în ciuda unei puternice impresii de déjà vu ,  la un serial despre care credeam că e în premieră, no, dar a rulat pe micile ecrane , se pare că tot pe Diva, unde am dat acum de el întâmplător căutând în programul tv. când se dau noile episoade din Midsomer, serial care și el o ține tot așa cum ne-a obișnuit!
,,Une chance de trop „ (O șansă în plus ) este un serial francez, în regia lui François Velle , adaptare după  bestseller-ul  ,, No Second Chance”  al  scriitorului  Harlan Coben, maestrul thriller-ului polițist american, care este și autorul scenariului .

Această prezentare necesită JavaScript.

Serialul ne prezintă în șase episoade lunga și dificila anchetă declanșată de medicul Alice Lambert pentru a-și regăsi fetița de numai șase luni care a fost răpită în timpul unui atac armat în care Alice a fost împușcată și soțul ucis. Destul de întortocheată acțiunea, Alice fiind hârțuită atât de poliție cât și de diferite alte personae care nu sunt ceea ce par. I se întind capcane, cineva se joacă cu mintea ei , ori din răzbunare , ori pentru a crea piste false. Aștept cu răbdare să văd finalul, care poate fi surprinzător  dacă nu ilogic sau doar un mare fâs.
Polițiștii sunt ridicol de dezorganizați chiar și pentru spectatorii de la noi, un detectiv , fost primul amor al Aliciei e mereu cu o figură tenebroasă și misterioasă ,, à l’homme qui savait tout” , dar așteaptă (cred ) momentul oportun să lovească.  Alexandra Lamy (soția  actorului  Jean Dujardin) , în rolul Aliciei îmi pare destul de subtilă (mă rog, cât se poate într-un astfel de rol) cu sau în ciuda încăpățânării ei de a nu ceda oboselii,  neîncrederii polițiștilor,  rea voinței surorii ei suspecte , antipatiei și urii soacrei sale.

Finalul poate va fi descumpănitor, gândindu-mă că povestea s-ar putes să nu dea răspunsurile așteptate în scopul de a motiva trecerea la un nou sezon.