Toate articolele de LazOrtansa

,,Aurora Borealis-Northern Light” (Aurora Borealis – Északi fény )


Regizoarea  Mészáros Márta  a permis ca pe parcursul carierei sale literare și cinematografice complexe și angajate să intrăm într-un mod intim și profund în frământările politice și sociale ale societății maghiare.  În ultimul său film ,, Aurora Borealis – Északi fény ” ea abordează prin intermediul vieții unei femei ,rănile ireparabile cauzate de război,  într-o Europa fărâmițată. De altfel  sunt temele care au preocupat-o  de-a lungul  întregii cariere: condiția femeii în societate,  explorarea originilor și a trecutului și efectele regimului stalinist asupra indivizilor .

Regizoarea Mészáros Márta  afirmă că filmul este inspirat din interviuri cu victime / martori , a unor fapte abominabile săvârșite în epoca stalinistă- în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada postbelică din anii`50 – dar și din experiențele traumatizante din propria-i tinerețe. Mă întrebam de ce familia regizoarei a plecat în 1935-1946 din Ungaria în URSS. Tatăl ei  fiind un  sculptor foarte talentat,  nu s-a simțit destul de apreciat în Occident? Și așa a plecat cu familia direct  în … ,, gura leului.”  Stalin se debarasa rapid de admiratorii săi din străinătate, considerând că au ales să vină în URSS ca spioni și fără explicații îi aresta și îi întemnița /executa  fără a stârni vâlvă. Tatăl,  Mészáros László  este considerat mort din 1945 (la vârsta de 40 de ani) dar e posibil să fi fost executat mult mai devreme, poate imediat după arestarea în 1938. Familia a revenit în Ungaria în 1946 (?)
Dacă a dorit să pună cărțile pe masă, regizoarea nu ar fi trebuit să înceapă, într-un jurnal / interviu, cu saga propriei familii ? Pentru că în timpul revoluției maghiare din 1956 își lua diploma de regizor în Moscova?
Nu m-ar fi interesat trecutul ei dacă nu ar fi venit la vârsta de 86 de ani cu un film confesie, în care așteptăm , vorba ungurului  ,,să toarne apă curată în pahar”!

Această prezentare necesită JavaScript.

Mai mult decât cercetarea secretelor din trecutul  lui  Pogány Mária important este că s-au spus lucrurile trecute sub tăcere atâtea decenii : cum întâmplări istorice care au avut efect asupra întregii societăți au obligat pe mulți indivizi să ia hotărâri morale traumatizante care au  influențat adânc destine, relații interumane. Astfel de pete negre din istorie au fost și violurile săvârșite de armata sovietică,, eliberatoare” . Mesajul filmului este universal : doar studiind trecutul, punându-l pe tapet cu cele mai dureroase și rușinoase episoade, confruntându-ne cu prejudecățile semenilor noștri, iertând si iertându-ne, ne eliberează de povara minciunii ,a falsității și doar așa putem spera la un nou început  în care să ne construim pas cu pas o viață normală, fără coșmaruri.

Scenariul  filmului , scris de Márta Mészáros, Éva Pataki și Zoltán Jancsó o are în centru pe  Olga  care află că trecutul familiei sale ascunde minciuni și secrete pe care vrea neapărat să le elucideze pentru a fi capabilă să-și facă ordine în viață .
Filmul face autopsia relațiilor mamă-fiică, a crizei identitare, a  dilemei de a ține secret fapte grave  sau a le confesa cu întârziere , după ce viața în neadevăr a marcat deja destinul.
Din păcate  filmul este împânzit de clișee care reflectă prea puțin generoasa viziune a realizatorilor:
– filmul are probleme de ritm și de dramaturgie, unele scene sunt prea lungi  și/sau  prea insignifiante și superflue(cum și-a schimbat caracterul fostul soț a lui Olga ,rol care dacă ar fi scos nici nu prea ar conta;
 – nu creează suficientă tensiune,deși material narativ este;
 – alternarea scenelor din prezent cu cele din trecut îmi pare stângace

Sinopsis
Olga, fiica lui Pogány Mária și-a dat seama în ultimul timp că ceva nu este în ordine legat de de viața ei,după ce îi trec prin mână fotografii vechi  făcute după al doilea Război Mondial, apoi, scrisori, desene. Dacă nu e adevărat că e fiica austriacului despre care a crezut toată viața că este tatăl ei ,oare ce mai ascunde Mária? Mama ei este foarte bătrână și bolnavă și Olga nu vrea să rămână cu atâtea semne de întrebare despre identitatea ei încât o descoase cu insistență pe mama sa .

Acțiunea  filmului se desfășoară alternativ în două perioade, prezentul cu cercetările Olgăi și trecutul, cu  tinerețea ,viața mamei sale, Maria în anii postbelici.  
 
Un film despre acele minciuni mai mari sau mai mici care apar probabil în fiecare familie; importantă este  granița unde acele adevăruri nu trebuie neapărat aduse la lumină ,  pentru a putea trăi o viață …normală și  acele adevăruri care  trebuie dezvăluite pentru ca minciunile să nu ne otrăvească existența. Este, metaforic  ,,efectul fluturelui „,câte vieți datorită unor condiții inițiale au marcat destinul unor oameni în întreaga lume și cum a schimbat total și profund  identitatea unora , încât ar părea că nu se mai pot schimba. Olga este foarte  reținută,probabil destinul ei  a fost  pecetluit de un trecut încă neelucidat,care o face să simtă că ceva nu este în ordine,să simtă obstacolde netrecut în a avea încredere în ceilalți,e închistată ,încordată,nu simte acea adiere a libertății care ne insuflă încrederea în noi și în ceilalți.Da,chiar și față de mama ei.De aceea și relația cu Antonio , soțul ei , un tip relaxat, cu temperament meridional nu a fost de durată .
  Olga (Tóth IldikóMária, bătrână (Törőcsik Mari)/Mária, tânără, Törőcsik Franciska .

Anunțuri

,,I,Tonya” 2017

În filmul ,,I,Tonya” este prezentat destinul tumultuos al patinatoarei americane Tonya Harding, campioană națională a Statelor Unite, de două ori laureată a Olimpiadei de patinaj artistic , celebră pentru  Triple Axel pe care îl reușise cu trei ani înainte . În anul 1994 am putut urmări la știrile TVR  scena în care Nancy Kerrigan , rivala de atunci a Tonyei  a fost agresată în vestiare cu un baston telescopic, în timpul campionatului de patinaj artistic din Detroit. care i-a rănit un  genunchi , chiar înainte de Jocurile Olimpice de Iarnă de la Lillehammer, Norvegia. Tonya Harding , acuzată că a comandat agresarea rivalei sale a devenit personificarea cruzimii din sportul profesionist, a violenței cotidiene, a  deziluziilor care distrug cariera și viața, a nedreptății care lovește mai rău decât  daunele produse  într-un moment fatidic. Și a curs …multă cerneală în uriașul scandal mediatic ! Harding a fost exclusă din Federația Americană de patinaj artistic și cariera ei total distrusă.  În realitate Tonya Harding a fost reabilitată după  ce s-a dovedit (?) că Jeff Gillooly , pe atunci primul ei  soț , a fost cel care împreună cu niște amici a organizat agresarea lui  Nancy Kerrigan. Tonya s-a văzut nevoită să se reorienteze profesional : a încercat să facă o carieră în wrestling, apoi în box.
Povestea  de viață a Tonyei  fost transformată în  scenariu  de film de Steven Rogers.  Filmul este alert, distractiv și antrenant, un  mocumentar  folosind efectele falsului documentar  postmodernist : personaje ,,intervievate ”  își dau părerea , adresându-se ,,direct” spectatorilor, în fața camerei ,în mijlocul unei scene de ficțiune   în care realizatorii au încercat să fie detașați, dar subiectivismul lor (de altfel asumat) este evident ! Scenaristul  Steven Rogers  și regizorul  Craig Gillespie se situează foarte clar de partea Tonyei Harding versus Nancy Kerrigan (jucată de actrița  Caitlin Carver),  care era mai  în ton cu imaginea puritană  pe care americanii ar fi  adorat-o  (fără a avea vreo vină în scandalul declanșat) care  este ignorată în film , unde apare , fugitiv, în patru scene fără dialog, într-un film, altfel, foarte … vocal.  Nici nu i se dă cuvântul, ca celorlalte personaje care depun mărturie. Filmul este nedrept cu Kerrigan, pentru că la vremea aceea Harding avea cea mai ridicată cotă de simpatie în fața  americanilor,  imediat după Bill Clinton și   în ciuda faptului că făcea parte din categoria…stigmatizată ,,white trash”,  admiratorii  gustau din plin atitudinea rebelă, cel mai adesea vulgară, a Tonyei.
Prezentul film redeschide vechi răni și după atâția ani de la scandal, de pedepse nemeritate(?),  chiar dacă Tonya cu firea ei furibundă a alimentat setea de violență a mamei sale, mai apoi a celor  trei  soți care au ,,pus-o la punct” pentru atitudinea ei sfidătoare și neîmblânzită).
Realizatorul filmului dorește o reabilitare a Tonyei prin prisma mediului din care provine, a atmosferei încărcate de abuzuri din partea unei mame prea autoritare,egoiste și violente exemplificând , încă o dată cum mediul în care ne naștem și ne petrecem copilăria își pune amprenta pe personalitatea noastră, pe modul în care în care suntem percepuți de societate, pe prejudecățile care pot înfrâna acceptarea în rândul elitelor în ciuda unor merite profesionale de excepție. Mult blamata corectitudine politică este făcută praf prin cuvintele Tonyei care se plânge de statutul ei ,de atitudinea de a fi ignorată/disprețuită de juriu și public, de piedicile pe care le-a întâlnit la orice pas îndepărtând-o de orice șansă de a intra în elita patinajului artistic .
Realitatea:Tonya Harding -Nancy Kerrigan
I,T 2
Tonya din realitate–Tonya din rol (Margot Robbie)

I.T3
Nancy Kerrigan,din rol (Caitlin Carver)
i,t 7
Un merit al filmului mi se pare  faptul că nu a vrut să ne încânte cu spectacolul artistic al patinajului artistic, cum s-a întâmplat, de exemplu în ,,Valea Soarelui” cu Sonja Henie .  În ,,I,Tonya” se pune accent pe prim-planuri ale patinatoarelor și nu pe scene largi, cum le vedeam la televizor. Desigur, pentru a vedea bine Triple Axel (recreat digital!) și alte virtuozități pe gheață era nevoie de …virtuozitate interpretativă. Frumoasa actriță Margot Robbie , care a avut un rol complex , a acceptat să fie urâțită și machiată vulgar pentru a semăna cu Tonya și s-a pregătit cu multă grație pentru numerele de patinaj, a fost multinominalizată & premiată doar  la  AACTA și la Premiul Critics’ Choice . Regret că nu a fost , totuși,  mai recompensată. De exemplu, Allison Janey , în rolul doamnei LaVona Golden , încarnarea halucinantă a mamei hardcore a Tonyiei , a fost o apariție remarcabilă, dar cam supraevaluată, pentru că machiajul grozav aparține echipei de make up, replicile ei aparțin scenaristului,. A primit șapte premii, printre care Oscar, Globul de Aur, BAFTA, SAG. În rolul soțului Tonyei , Jeff Gillooly , actorul de origine română   Sebastian Stan ,  în ciuda fizionomiei sale plăcute și blânde reușește o interpretare veridică de bărbat care își abuzează consoarta.

Această prezentare necesită JavaScript.

,,I,Tonya” imită  în multe feluri  filmele lui Scorsese cu camera mobilă, personajele devia(n)te, umorul negru, reconstruirea epocii , narațiunea omniprezentă, multiplicarea secvențelor pe muzică de rock clasic ZZ Top’s „Sleeping Bag”

Fratello sole, sorella luna

Fratello sole, sorella luna este un biopic italiano-britanico-american realizat în 1972,  în regia lui Franco Zeffirelli, care se concentrează pe anii de tinerețe ai  sfântului Francisc de Assisi,  întemeietorul ordinului franciscan (unul dintre cele mai importante ordine călugărești din biserica catolică). Acest film de o rară frumusețe celebrează întâlnirea dintre realizatorul pasionat de Evanghelie și Francisc de Assisi care a scris ,,Cântarea fratelui soare” / ,,Cântarea făpturilor.” 

Un film nominalizat la Oscar 1973 pentru cea mai bună regie și cel mai bun decor. Într-un mod foarte original Zeffirelli transmite un mesaj clar anti-instituționalizare, anti-război, într-o adaptare foarte hippie a acestei vieți exemplare. Itinerariul inițiatic a lui Francisc se leagănă pe baladele duioase ale folk-istului Donovan  asemănător căutărilor mistico-naturiste ale anilor `60-`70, transmițând un mesaj de IUBIRE.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Sinopsis

La începutul secolului al XIII-lea Francesco Bernardone, în vârstă de 18 ani, fiul unui negustor prosper, pornește în război pentru a apăra orașul Assisi împotriva mai marii cetăți Perugia. La întoarcerea acasă este foarte bolnav și epuizat. Treptat se vindecă , dar nu mai este cel de odinioară, hedonistul care își petrecuse timpul, înainte de bătălie, prin taverne, în petreceri cu beții și femei! Credința în Cristos îi transformă total viata.

Francisc descoperă mizeria care îl inconjoară, suferința celor care muncesc pentru bogătași ca tatăl său. În fiecare manifestare a naturii vede mila lui Dumnezeu și Francisc are grijă să nu rănească niciun animal, insectă sau plantă. El renuntă la bogății, la familie,la prietenii de desfrâu și la prietenii de arme și pornește la reconstruirea Bisericii din postura de „cel mai sărac dintre săraci”. Curând, în jurul său se strâng mulți oameni care doresc să formeze un nou Templu Spiritual pe Pământ.

Prima parte a filmului e de-a dreptul seducătoare prin lirism, poezie și cântec, decoruri pale care reflectă o epocă în care frumusețea colinelor înverzite, măreția palatelor, eleganța costumelor, sinceritatea baladelor coexistau  în paralel sau se întretăiau cu mizeria ulițelor, foametea, sărăcia lucie .

Din păcate, filmul stagnează destul de repede și-și pierde subtilitatea, devenind destul de propagandist pro creștinismul catolic vis -a- vis de orice altă credință. Chiar l-aș bănui pe Zeffirelli de un renghi pe care-l joacă instituției bisericii, mai ales că abundența cântecelor bisericești devine greoaie și sunt denunțate opulența și bogățiile Bisericii, se menționează că Biserica face zile grele celor care se opun ordinii prestabilite și orice războaie (chiar și cele religioase) fac victime inocente.

Mulholland Drive

Cred că cei mai mulți iubitori de cinema au văzut/revăzut celebrul film Mulholland Drive, scenariu și regie a și mai celebrului David Lynch, tatăl ,,Twin Peaks” și presupun că nu au fost ușor de descifrat, din labirintul narativ, mesajele filmului și  identitatea personajelor. Cred că  eu am descoperit cu fiecare vizionare înțelesuri noi , chiar dacă nu plenare, cel puțin care mi-au stimulat interesul, pentru că devine un joc plăcut în care încerc să pătrund în lumea excentrică a rețelei de neuroni a lui Lynch, mereu gata de a ne arunca într-o aventură palpitantă din care ies de fiecare dată mai confuză , cu mai multe întrebări, cu idei noi de speculat, așa pentru sufletul meu, o aventură la cote înalte pentru care merită să pierzi simpatia celor care nu se lasă contraziși.

Filmul Mulholland Drive are mai multe simboluri și chei, încât cu fiecare vizionare , îmi pare că am mai bifat o nedumerire, chiar dacă soluția mea o fi departe de ce și-a propus Lynch. Emoji Am fost complet captivată și copleșită de ambianță, de scenele deosebit de estetice grație unor imagini superbe , de diferitele fonduri muzicale ale filmului și de misterul care planează până la sfârșit. Câteva remarci  despre temele filmului:
mirajul pe care-l exercită încă și azi Hollywood-ul, poleit cu defilări de vedete elegante,excentrice,care cu câteva luni înainte de festivaluri au rezervate operații estetice, botox- ării, machiaje care nu contează că vor costa o avere și că efectele lor vor fi efemere, merită să lași mapamondul cu gura căscată, să iști admirație și bârfă, dar, mai ales, să se vorbească de tine.
cinemaul, la fel ca inconștientul nostru  este un catalizator al fricilor noastre elementare , fie că suntem protagoniști sau simpli spectatori .
-pentru a trece de la ficțiune la realitate Lynch folosește diverse subterfugii: mai multe fire narative , poate tot atâtea încercări inițiatice și  aceleași personaje  în alte roluri, unele interșanjabile, cum adesea se întâmplă cu aceeași poveste, puțin modificată și cu altă distribuție .
dualitatea ființelor umane cu părțile lor luminoase și colțurile obscure, un clar-obscur rembrandian: Camilla cea respinsă /Camilla preferata regizorului. Cum a obținut Camilla rolul?
jocul dintre aparență și esență este o frontieră rafinată în care realitatea devine vis al unei alte realități
condiția actorului care trebuie să uite de sine în favoarea personajului, punerea în abis a profesiei de actor, care te obligă să creezi alți oameni care seamănă cu tine și sunt cu toate astea diferiți (ca eroinele în cele două părți ale filmului), care te scufundă într-o realitate falsă, dar verosimilă .
pericolul identificării realității cu fantezia/visul și al idealizării statutului de vedetăinvidia/gelozia profesională mai puternică decât pasiunea erotică, un vector al tragicelor povești de iubire,al  decepțiilor,al deciziilor fatale și nu în ultimul rând al visurilor amare
Este logic să ne pierdem în acest labirint cinematografic  Emoji Lynch era mirat că spectatorii, dar și criticii profesioniști nu prea s-au descurcat în descifrarea filmului  . La multe insistențe el a venit cu lămuriri care au ajutat… prea puțin.

Dar să prindem firul Ariadnei care ne va călăuzi, orbecâind, Emoji  în acest nemaipomenit labirint .

În loc de sinopsis , un rezumat linear al acțiunii 

Cea mai mare parte a filmului este un vis. Realitate ? este din momentul  în care  Diane Selwyn (fosta Betty, în vis) se trezește, aflându-se cu ocazia  unei cine festive la vila luxoasă a regizorului Adam. Ea îi povestește mamei acestuia despre viața ei  : cum a venit în California tocmai din  Deep River, Ontario unde a câștigat un concurs de dans, fapt care i-a dat și mai mult curaj să dorească să devină actriță. Cum după moartea mătușei sale Ruth, a moștenit o sumă frumușică, și-a permis să se stabilească la Hollywood. În timpul casting-ului pentru rolul principal în filmul ,, The Sylvia North Story” a întâlnit-o acolo pe Camilla Rhodes care a primit rolul care a făcut din ea un star.Cele două femei au devenit iubite și Camilla a ajutat-o pe Diana să obțină câteva roluri mici, până când Camilla s-a îndrăgostit de regizorul Adam. Atunci ea a decis să rupă relația cu Diana care a suportat destul de rău acest gest.În momentul în care Diana află că fosta ei iubită se va căsători cu Adam , ea își folosește ultimii bani din moștenire ca să angajeze un ucigaș profesionist care să-i ia Camillei viața. Vom ști că fosta iubită, Camilla a fost ucisă pentru că Diana are în mână cheia albastră, semnul de recunoaștere pentru îndeplinirea ,,contractului”. Sfârșitul realității!
Înghemuită confortabil sub cuvertură, în apartamentul hollywoodian pe care i l-a închiriat mătușa Ruth, Diana începe  să viseze  cum ar fi dorit să i se deruleze povestea. Și de aici un flashback  spre  începutul  filmului  când  Diana  = Betty   aspirantă la actorie. Aici a întâlnit o femeie brunetă amnezică cu numele provizoriu  Rita.Tipa aceasta și-a pierdut memoria în urma unei tentative de asasinat comise de Mafia .Betty , binevoitoare încearcă să o ajute pe această necunoscută să-și recupereze amintirile.Femeile vor ajunge să aibă relații intime.Odată cu  flash-urile de memorie Ritei îi vine în minte numele de Diana. Ele merg să o caute pe această Diana la bungalow-ul ei unde vor descoperi cadavrul Dianei din realitate. Rita își va vopsi părul blond pentru a scăpa de urmăritorii mafioți.Ea se duce noaptea,împreună cu Betty la clubul,,Silencio”unde totul este doar iluzie.Betty găsește în geanta ei un cub albastru misterios. Cele două femei se întorc acasă nerăbdătoare să deschidă cutia cu cheia albastră aflată în posesia Ritei în urma accidentului. Sfârșitul visului!

Full movie

Serverul 2 de la link-ul    http://www.filme-bune.net/mulholland-drive-2001-filme-online-hd-subtitrat-in-romana/   

Betty Boop nu îmbătrânește

Vă mai amintiți, desigur, iubitori ai desenelor animate , de Betty Boop , bruneta cea drăgălașă și plină de nuri , prima cuconiță din desenele animate și prima  doamnă din cinema care a fost precursoarea modei femeii picante , al cărei sex-appeal a fost întrecut ceva mai târziu de șarmul  formelor blondinei  Marilyn Monroe ?!

Creată de Max Fleischer și Grim Natwick, Mrs Betty Boop a fost gândită ca o caricatură a artistei  Helen Kane (1904- 1966), o solistă care a ieșit în evidență prin stilul său aparte de ținută scenică și interpretare. Se consideră că și Clara Bow ar putea fi o sursă de inspirație a  celor doi artiști.

După rolul de succes din filmul mut „It” (1927), unde interpretează rolul unei adolescente nonconformiste, ea a devenit cunoscută ca „fata It”, It reprezentând apelativul femeii tinere și fără prejudecăți.

Betty Boop este unul dintre cele mai longevive personaje din istorie, imaginea sa ingenuă și totodată sexi rămânând întipărită de-a lungul timpului în sufletele persoanelor de orice vârstă, din întreaga lume. În mod oficial, vârsta ei este de 16 ani, exact la granița între copil și adult. Vocea gingașă, aproape pițigăiată vine în contrast complet cu celebra ei costumație formată dintr-o rochie neagră scurtă, fără bretele, care adesea ba i se ridică prea sus, ba îi cade în partea de sus, jartiera vizibilă și o pereche de pantofi negri  mititei.

La începutul anilor ’30, personajul Betty Boop a fost criticat pentru că era prea sexy, moment în care creatorul său a decis să renunțe la jartiera de pe picior. Însă, datorită faptului că acest accesoriu făcea deja parte din personalitatea lui Betty, publicul a fost revoltat, cerând ca jartiera să reapară pe piciorul stâng al personajului.

Cunoașteți celebra scenă în care rochița divei Marilyn Monroe este ridicată de vânt? Această scenă îi aparține , de fapt, lui Betty Boop, în minutul 4:32, în filmul „Betty Boop’s Ups and Downs”, din anul 1932.

Influența pe care această B.B. a animației a avut-o  și încă o are asupra femeilor care vor să emane aceeași senzualitate inocentă de care dă dovadă îndrăgitul personaj, rămâne la fel de mare , fiind  și  azi  egeria care îi inspiră pe creatorii multor firme de produse de cosmetică și îmbrăcăminte.

Minunat film ,,Cenușăreasa”

Vizionare plăcută Emoji !