Toate articolele de Cristi Porumboiu

Despre Cristi Porumboiu

"A film is - or should be - more like music than like fiction. It should be a progression of moods and feelings. The theme, what's behind the emotion, the meaning, all that comes later."

The Purge: Nopțile Judecății

Chiar dacă a pornit ca o serie de filme de groază cu buget destul de mic, franciza The Purge a ajuns extrem de populară în ultimii ani. Probabil că atenția pe care a primit-o se datorează premisei interesante de la care pornește: cum ar fi dacă toate infrancțiunile, inclusiv crima, ar fi legale pentru 12 ore pe an?

Cu toate acestea, publicul a fost dezamăgit de primul film al trilogiei. Nici următoarele două filme nu s-au bucurat de o primire excelentă, însă lumea a fost puțin mai indulgentă față de ele.

r_.jpg

Lucrul cel mai interesant la această franciză este că a devenit din ce în ce mai bună. Pe site-ul Metacritic.com, primul film a primit 41 de puncte, al doilea 50 de puncte, iar al treilea 55 de puncte.

Desigur, niciunul dintre cele trei filme nu este considerat bun, însă ascensiunea unei francize este un fenomen rar în ziua de astăzi. De obicei, cel mai bun film al unei trilogii este primul. Există și excepții, dar nu cunosc vreun alt caz în care filmele unei serii populare să fie într-o astfel de progresie.

maxresdefault.jpg

Dar eu nu sunt aici să discut calitatea acestor filme. Fiecare poate să decidă pe cont propriu dacă sunt bune sau nu. Scopul meu este să văd de ce se află The Purge în această situație rară.

Ce face ca filmele acestei francize să devină din ce în ce mai bune?

Răspunsul este destul de simplu: schimbarea. Una dintre cele mai frecvente și cele mai grave greșeli făcute de seriile de film din ziua de astăzi este să nu facă loc diferitelor posibilități. The Purge nu face această greșeală. După primul film, universul rămâne complet deschis și se poate întâmpla absolut orice. La fel este și după al doilea. Mereu există mult loc pentru povești complet diferite.

Primul film The Purge ne vorbește despre un afacerist care face sisteme de securitate pentru locuințe. Din păcate, publicul n-a iubit acest film, deci a fost nevoie de o schimbare.

purge-3.JPG

Ca rezultat, al doilea film vorbește despre complet altceva: povestea unor oameni simpli care vor să supraviețuiască. Este un alt punct de vedere care a părut să fie mult mai iubit decât cel explorat în primul film.

maxresdefault-1.jpg

Ca totul să rămână fresh, franciza s-a reinventat din nou. A treia parte a ieșit în cinematografe. Aceasta ne vorbește despre o senatoare liberalistă care încearcă să supraviețuiască dar și să își apere interesele politice.

the-purge_wide-c0a1f40389f28dd89aa9b020a9ef598db0534e4e-s900-c85.jpg

Fiecare film The Purge vorbește despre altceva. Prin schimbarea personajelor și a claselor sociale pe care le abordează, aceasta a ajuns să fie o franciză de succes care continuă să își exploreze universul complex. Sunt sigur că s-ar putea face încă (cel puțin) cinci filme în continuarea acestora care să fie măcar la fel de bune.

Marile studiouri ar trebui să ia ca exemplu The Purge când se gândesc să facă un film cu supereroi în care să investească sute de milioane de dolari.

THE_PURGE_horror_sci_fi_thriller_dark_anarchy__3__2166x900.jpg

Anunțuri

Filozofia Greenaway

Fiecare persoană percepe arta filmului diferit.

Pentru unii, un film este o formă de divertisment, un mijloc de a evada din realitate. Pentru alții, este o modalitate de a spune o poveste, un fel de a ilustra textul pentru a-l face mai accesibil.

Cu toate acestea, în fond, un film este doar o succesiune de imagini.
Primul film din istorie a fost realizat în 1895 de frații Lumiere. Acesta are o durată de doar 49 de secunde și puteți să-l vedeți chiar aici (este esențial pentru a înțelege următoarele argumente):

Acesta este un film fără poveste. Inițial, nu avea nici sunet, însă muzica a fost adăugată ulterior. Deci, la originile sale, filmul era o succesiune de imagini, nu un mijloc de a spune o poveste.

În orice caz, nu a durat mult până când oamenii au început să folosească aparatele de filmat pentru a nara întâmplări fictive. Chiar și frații Lumiere au făcut o astfel de peliculă care a fost ecranizată pentru prima oară tot în anul 1895.

Problema este că astăzi, aproape toate filmele au scopul de a spune o poveste. Puținele creații care au ca rol experimentul sunt aduse la viață de amatori care lucrează pe un buget extrem de mic și cu o echipă care, de multe ori, constă doar din două sau trei persoane. Regizorii mari nu încurajează căutarea noilor idei și tehnici pentru că sunt conștienți de faptul că acestea nu sunt profitabile.

video-production.jpg

Unul dintre puținii militanți ai acestui principiu care se bucură și de succes financiar este Peter Greenaway. Acesta a regizat „The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover” și alte filme concentrate pe partea vizuală precum „A Zed & Two Noughts”.

Niciunul dintre filmele sale nu a încasat zeci de milioane la box-office, însă faptul că acesta primește finanțări din partea diferitelor studiouri până și în ziua de astăzi îl face un nume important în mișcarea spre modernizarea cinemaului.

79wl.png
The Cook, The Thief, His Wife and Her Lover

Un lucru care trebuie știut despre Greenaway este că acesta voia să fie pictor înainte să-și aleagă cariera de regizor. A studiat arte plastice la Geneva, însă a renunțat pentru că profesorii nu îi dădeau voie să experimenteze. În acel moment, a început să studieze filmul.

În anul 2014, Greenaway a ținut un discurs în care a vorbit despre ce înseamnă pentru el un film. Dacă aveți timpul necesar, puteți ascultați ce are de spus mai jos:

Printre ideile inedite care ar putea să soluționeze impasul în care se află acum cinemaul, Greenaway pomenește proiectarea filmelor pe mai multe ecrane (poate chiar și cu forme diferite), simultan. Desigur, acest concept este puternic inspirat din pictură, artă cu care regizorul a avut de a face în trecut.

Un astfel de scurtmetraj poate fi văzut chiar aici:

Greenaway afirmă cu hotărâre că filmele nu trebuie să aibă neapărat o poveste și că acestea sunt o artă vizuală foarte asemănătoare cu pictura. El crede că tinerii regizori ar trebui să depună mai mult efort în construirea imaginilor frumoase și să se gândească mai puțin la scenariu.

Cert este că cinematografia are nevoie de o schimbare și aceasta nu va avea loc dacă lumea nu va experimenta. Important este ca publicul să învețe să aprecieze și cum se spune o poveste (încadraturi, culori, decoruri, costume, etc.), nu doar povestea.

În încheiere, vă recomand un scurtmetraj minimalist, excelent realizat de Peter Greenaway:

Care sunt ingredientele unui film de succes?

Industria filmelor generează zeci de miliarde de dolari anual.

Avatar, Titanic, Star Wars: The Force Awakens, Jurassic World, The Avengers 1 și 2, Furious 7, Frozen și Iron Man 3 au produs împreună mai mult de 18 miliarde de dolari. De ce aduc în discuție acest număr întâmplător? Pentru că reprezintă 10% din produsul intern brut (PIB) al României.

9 filme au produs mai mult decât 10% din toți banii care circulă în această țară!

O astfel de realizare mi se pare mai mult decât fascinantă. Aceasta dovedește că cinematograful nu excelează doar când vine vorba de trăiri și emoții, ci și când vine vorba de bani.

avataraud.jpg

Astăzi, mi-am propus să înțeleg cum funcționează tot acest proces de producție și distribuire al unei pelicule. Mai exact, vreau să văd de ce angajații studiourilor din Hollywood iau deciziile pe care le iau.

Vreau să văd ce filme generează bani și de ce, dar am să împărtășesc toate informațiile pe care le strâng cu voi.

În cadrul acestui studiu, am să iau în considerare cele mai profitabile 10 filme din istorie (cu încasările ajustate după inflație). Sursa mea de încredere este bătrâna Wikipedia, deci dacă sunteți interesați să aflați care sunt aceste filme, trebuie doar să dați un click exact aici.

107f00da-e358-4c22-87f4-a3e58ae0c809.jpg

Am să încerc să privesc situația din cât mai multe perspective posibile și să fiu cât mai obiectiv, dar cred că este momentul să trecem la treabă:

Contează părerea publicului?

Cred că aceasta este cea mai interesantă parte. Se speculează de mult că celor de la Hollywood le pasă doar de banii noștri, nu și de părerile noastre. Acum este momentul să aflăm asta.

Am intrat pe IMDb.com, site-ul care le dă tuturor cinefililor oportunitatea de a da filmelor note pe o scară de la unu la zece și am strâns informațiile necesare.

Aici este graficul care a rezultat:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 22.35.30.png

Deci răspunsul este DA, părerea publicului contează. Fiecare film din această listă are cel puțin 7.7/10 pe IMDb. Adică toate aceste filme sunt considerate bune sau chiar foarte bune de fani.

Asta arată că de-a lungul celor 121 de ani de existență a cinematografului, oamenii au fost mereu mai înteresați de filmele bune. Mai ales în trecut, vorbele contau foarte mult. Pe vremea când trailerele și internetul nu existau, te duceai la un film doar pentru că vecinul tău ți-a spus că i-a plăcut, și era destul de bine pe atunci!


În schimb, dacă ne uităm la filmele din 2015 care au făcut mulți bani, situația este diferită.

Am adunat din nou rezultatele sub forma unui grafic, și am obținut asta:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 22.50.02.png

În acest grafic avem doar 3 filme cu note peste 7.7/10. Celelalte sunt sub această linie, cu Minions la doar 6.4/10!

Asta demonstrează că părerea publicului contează din ce în ce mai puțin pentru cei de la Hollywood. Aceștia își vor doar banii, motiv pentru care recurg la tehnici leneșe (dar eficiente) pentru a-i obține.

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.05.04.png

Contează părerea criticilor?

Acum că am stabilit că părerea publicului contează, dar este într-un mare declin, cred că este momentul să aflăm ce crede Hollywoodul despre ce spun criticii de film.

Pentru asta, am să strâng informații de pe cel mai cunoscut astfel de site: RottenTomatoes.com

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.18.50.png

Surprinzător, observăm mai multă indulgență din partea criticilor! Și da, părerile lor par să conteze!

Este normal să fie așa. Criticii de film sunt considerați niște experți și au văzut mai multe filme decât noi, deci este firesc ca opiniile lor să conteze, nu?


Acum, să vedem ce note au oferit criticii celor mai profitabile filme din 2015:

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.39.27.png

Aici nu se stă chiar rău, dar nu este nici prea bine. Minimul este atins tot de Minions cu un rușinos 5.6/10. Cu toate acestea, când vine vorba de medie, constatăm din nou o scădere semnificativă (peste 10%).

Cu trecerea timpului, oamenii au la dispoziție tot mai multe „surse de cunoștință” și preferă să se informeze independent decât să urmeze păreri documentate.
O astfel de mentalitate este previzibilă în contextul social actual. Poate că denotă o oarecare aroganță și reprezintă o judecată greșită (fapt dovedit și de notele de pe IMDB), însă eu o văd ca pe o consecință subînțeleasă.

Captură de ecran din 2016.07.24 la 23.54.10.png


Contează genul filmului?

Probabil că ați observat că în ultimii ani s-au făcut tot mai multe filme cu supereroi. Acest lucru se datorează faptului că au făcut încasări tot mai mari.
Astfel de dragoste pentru un anumit gen de film se poate observa și în trecut. Pe atunci, oamenii aveau westernurile! Și nu doar americanii le iubeau. Chiar și românii umpleau sălile de cinema când erau aduse în țară. Nu doar că le plăcea acțiunea lor, ci mergeau să le vadă și pentru marile vedete care apăreau în ele.

Cu toate acestea, nu avem vreun western sau vreun film cu supereroi în lista celor mai profitabile filme ale tuturor timpurilor.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.14.20.png

După cum se vede, cele mai iubite genuri sunt SF-ul și drama.

Presupun că SF-ul conduce datorită dorinței (sau poate necesității) de a evada din realitatea aceasta crudă din când în când.
Pe de altă parte, drama este adorată pentru abilitatea sa de a pune publicul în situații realiste și de a-ți da oportunitatea să simți emoțiile altcuiva.

Mă surprinde faptul că nu avem niciun film „pur” de acțiune pe aici.

Acum, să vedem care era situația în 2015:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.32.55.png

Vă prezint mai sus chiar ceea ce sperăm să nu văd:

O imensă lipsă de diversitate.

SF-ul domină cu un surprinzător 50%, urmat de acțiune cu 30% și animație cu 20%.

Avem filmele pentru copii (animație), filmele pentru adulți (acțiune) și filmele pentru toată familia (SF). Preferințele publicului devin din ce în ce mai simple și dovedesc o nevoie tot mai mare de evadare din realitate.
Oare devine lumea tot mai tristă? Nu cred că vom putea să știm adevăratul răspuns curând, însă filmele pe care le văd aceștia mă fac să cred că da.


Contează originalitatea?

Trăim într-o eră în care francizele sunt extrem de populare. Aproape zilnic se anunță câte o continuare de film sau câte un remake, dar vor oamenii să vadă așa ceva sau preferă ceva original?

Dacă vorbim de filmele mai vechi, atunci este clar că oamenii preferă originalitatea. 10 din cele 10 filme pe care le-am luat în considerare sunt originale, însă când vine vorba de 2015, situația stă complet diferit.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 00.48.08.png

Doar 20% din cele mai profitabile filme din 2015 sunt originale. Adică două filme originale în primele 10 din clasament!

Celelalte 8 filme sunt continuări ale altor filme. Culmea este că unul dintre cele două filme originale este inspirat dintr-o carte, deci practic există un singur film original. Acel film este Inside Out.

Ironic este faptul că acest film original (Inside Out) este și cel mai iubit dintre toate. Are 8.3/10 de la public și 9.8/10 de la critici, ceea ce îl plasează pe primul loc în listă.
Cu toate acestea, lumea continuă să încurajeze filmele neoriginale cu proprii lor bani.

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.41.19.png


Contează durata filmului?

Se spune că juriul Premiilor Oscar favorizează mereu filmele lungi, deci cred că ar fi interesant să aflăm dacă și publicul de rând are astfel de preferințe. Să începem cu filmele mai vechi:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.13.30.png

60% dintre filme au o durată de peste două ore și jumătate. Cel mai lung dintre ele este Gone with the Wind, la 4 ore fără 2 minute, urmat de The Ten Commandments la 3 ore și 40 de minute.
Singurul film cu o durată mai scurtă de 90 de minute este Snow White and the Seven Dwarfs: un film de animație dedicat copiilor care nu au răbdare să se uite la un simplu ecran pentru prea mult timp.

Acum să vedem statisticile din 2015:

Captură de ecran din 2016.07.25 la 01.19.32.png

Nu avem vreun film mai lung de 2 ore și 30 de minute sau vreunul mai scurt de o oră și jumătate.

Durata medie a filmelor populare a scăzut cu mai bine de 30 de minute. Publicul are din ce în ce mai puțină răbdare, dar caută tot mai multă satisfacție de moment.


Concluzia

Chiar dacă ar fi foarte multe lucruri de spus despre ce se întâmplă în momentul de față cu industria cinematografică, prefer să îl las pe fiecare să tragă singur concluziile. Eu am pus la dispoziție aceste statistici sumare și sper că fiecare va învăța câte ceva din ele (pentru că sunt foarte multe de învățat).

96964620.jpg

În caz că ți-a plăcut acest articol și dorești să vezi chestii similare în viitor, tot ce trebuie să faci este să îl distribui pe niște rețele de socializare. În cazul în care este primit bine, s-ar putea să pregătesc o continuare în care analizez și alte aspecte ale unui film de succes. Îți mulțumesc!