Contractul desenatorului – „The Draughtsman’s Contract”

Filmul excentricului regizor Peter Greenaway „Contractul desenatorului” (The Draughtsman’s Contract) face parte din filmele care trebuie văzute cel puțin de două ori pentru a-i  înțelege  miza și  semnificațiile. Prezintă aristocrația britanică din sec. XVII  orgolioasă și lipsită de orice norme morale.

Atenție, spoiler!

Vara anului  1694. Domnul  Neville,  un pictor peisagist  frumușel,  tânăr și  arogant  este angajat de  doamna Herbert, soția unui  bogat  proprietar de pământ, să schițeze 12 tablouri cu moșia soțului ei  (un bogătaș care-și iubește moșia  mai mult decât pe  propria soție), sub pretextul că vrea să-i ofere consortului un cadou de  împăcare când  se va întoarce acasă. Contractul  semnat  se extinde dincolo de  cazare, bani și  desene, oferindu-i artistului relații  intime cu soția și  fiica moșierului.

Domnul Neville va descoperi prea târziu dedesubturile acestui contract pervers, dar  prea avantajos. Artistul își  stabilește locul de unde va schița fiecare tablou, pretinzând ca nimeni să nu apară în peisaj cât timp lucrează, pentru a nu conturba sau modifica scena; de fiecare dată când reia lucrul vrea să găsească totul identic: la aceeași  oră, aceeași  lumină. În ciuda precauțiunilor, el va observa cu perplexitate câte un element străin care s-a strecurat în peisaj.

La început vrea să înlăture aceste mici diferențe dar, apoi, intrigat  de faptul că ele ar putea semnifica  ceva, se hotărăște să le integreze în desene. Doamna Talmann,  fiica  familiei Herbert face un al doilea  contract în care ea  plasează indicii pentru a-l zăpăci și mai mult pe Neville. După ce tablourile sunt terminate, contractul expirat, pictorul trebuie să plece,  fără a fi  aflat reacția  domnului Herbert  la vederea desenelor.  Între timp,  calul lui Herbert  se întoarce  singur  la moșie ,  iar după căutări prin pădurea prin care ar fi trebuit să treacă, corpul lui  este  descoperit „întâmplător” în șanțul cu apă din parc.

Spre ghinionul lui, Neville – „cazat” la o moșie din vecini – îi face o ultimă vizită  doamnei  Herbert. După ce tablourile sunt terminate,  în fiecare din ele se observă câte un  detaliu care indică o crimă; în timp  ce actele sexuale prevăzute în contract sunt arătate  în toată brutalitatea lor,  complotul  și crima sunt subiacente contractului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Contractul desenatorului (1982)  este un film  greu de  încadrat  într-un  gen anume: psihologic, polițist, reflecție asupra Artei – însoțite de o galanterie prețioasă & ridicolă. Scenariul prinde forma riguroasă a unei compoziții geometrice, vedem instrumentul  prin care privește Neville, care servește decupajului cadrelor de perspectivă, iar sistematizarea lor este punctată de muzica obsedantă a lui Michael Nyman. 

Intriga filmului pare simplistă, dar este relativ complicată și ne captivează pentru că trebuie să fim foarte concentrați  să descoperim  anumite  indicii. Emoji Distribuția  este bună,  iar interpretul  lui  Neville reușește să fie enervant, ciudat, ca mai apoi să-l compătimim când ne dăm seama că a fost de la început victima unei mașinațiuni. Observăm o mecanizare  în executarea ,,datoriilor” artistice și  sexuale.

Această rigiditate a formalismului o regăsim în precizia maniacală a timpului  consacrat desenelor, în preocuparea pentru cadrajele geometrice, chiar și …evoluția personajelor  în aceste cadre este, paradoxal, statică. În ciuda aparențelor , victima pactului „faustian” nu este doamna Herbert, ci artistul, care se simte în elementul său,  un seducător poruncind, aruncând „aroganțe” tuturor.  Doar că cel… folosit este  el.

De fapt, Neville  este disprețuit pentru originea sa modestă, pentru parazitism (talentul artistic nu era apreciat în acea societate), deci este suspectul  idealScenografia  este tributară pasiunii lui Greenaway pentru pictură. Împărțită în cinci acte, voit lipsită de consistență, constă în:

1. Semnarea contractului cu doamna Herbert – Neville  se crede  bărbatul irezistibil  care dictează condițiile

2. Executarea primelor șase crochiuri și observarea unor  detalii stranii+ vestea  morții domnului Herbert

3. Executarea următoarelor  șase desene și un nou  contract prin care d-na Talmann, fiica familiei  Herbert vrea să-l ,,protejeze” Emoji pe Nelville de anumite suspiciuni

4. Bătălia în care se pare că toată lumea vrea să se debaraseze de contracte și de desene

5. Revenirea la moșie a lui  Nelville și moartea sa.

Arta realizatorului pare calculată geometric cu instrumentele de măsură ale pictorilor, care evaluează perspectiva – descompunerea imaginii în pătratele, cu grile verticale cu frontalitatea,cu acordurile unei  muzici  contemporane  neo- baroce,  anti-sentimentale  și cu statismul glacial. Există o particularitate sistematică între contract și cadraj: un fel de rigiditate aritmetică, filmările cu camera fixă sau lateral, prin travelling, menținând cadrajul frontal: pictorul vis-a-vis de desenul său.

De ex. scena banchetului și a certei dintre soții Talmann în dormitorul lor sunt adevărate lecții de iluminare: unduirea laterală a luminii creează oblici printr-o fereastra situată în stânga.

Simbolismul  unor cuvinte  și  imagini  este  realizat prin  metafore  mitologice.  Mama și fiica,  rămase  însărcinate cu pictorul,  sunt asociate mitologic rodiei Persefonei, pentru a masca intențiile lor criminale din contract.  Spectatorului  îi  revine  rolul de a descifra și de a reconstitui  tâlcuri, indicii. Contractul e forma  iar asasinatul  este  fondul  unei intrigi  în care crima va rămâne nepedepsită (lăsând spectatorii să facă pe detectivii),  iar adulterul e legalizarea moștenirii prin asigurarea  unui  urmaș ,,legitim”.

În concluzie, am putea spune că  subiectul   filmului este  ,,orbirea”  în fața  realității   sau capacitatea / incapacitatea  de a distinge realitatea  de iluzie. Filmul este o capodoperă  în  toate  privințele, chiar  dacă  unii  spectatori  și o parte a criticii de specialitate minimalizează valoarea filmului.

Scenariul şi regia: Peter Greenaway

Distribuția: Anthony Higgins (Neville), Hugh Fraser (Talmann), Anne-Louise Lambert (Mrs Talmann), Dave Hill (Herbert), Janet Suzman (Virginia Herbert), David Meyer (Poulenc brother), Tony Meyer (Poulenc brother), Nicholas Amer (Parkes), Suzan Crowley (Mrs Pierpont), Lynda La Plante (Mrs Clement), Michael Feast (The Statue), Neil Cunningham (Thomas Noyes), David Gant (Seymour), Alastair Cumming (Philip), Steve Ubels (Hoyten)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.