Black Panther (2018) – „Pentru Wakanda? Fără îndoială!”

Ultima apariţie din Universul Marvel îl are în prim-plan pentru prima dată pe Black Panther, primul super-erou de culoare de la Blade încoace, şi este regizată de vizionarul Ryan Coogler, şi nu folosesc cuvântul „vizionar” foarte uşor, iar pentru cine vrea să se convingă că am dreptate să urmărească filme precum Creed sau Fruitvale Station.

După evenimentele din Captain America: Civil War, şi mai specific moartea tatălui său, T’Challa se întoarce în ţara sa ascunsă de restul lumii, Wakanda, unde urmează să fie încoronat rege. Nesigur pe el şi pe deciziile pe care este pus să le ia acum în calitate de conducător este aruncat într-o luptă cu fantomele trecutului tatălui său.

O să încep prin a remarca punctele slabe ale filmului, tocmai pentru că sunt puţine la număr. Filmul debutează lent, mai mult printr-o prezentare a situaţiei actuale decât printr-un conflict palpabil şi eşti bombardat de concepte şi personaje noi, mai mult decât mi-aş fi dorit, până acţiunea intră pe un ritm cunoscut. Un alt punct slab, sau o eroare în logică după părerea mea, este chiar Wakanda. Ni se arată ca o ţară super-tehnologizată, veche de mii de ani şi ascunsă de restul lumii, prosperitatea ei bazându-se pe cantităţi imense dintr-un metal ajuns aici odată cu prabuşirea unui meteorit. Se menţionează şi că ţara este una de dimenisuni mici. Mi se pare puţin probabil ca o ţară mică, izolată de restul lumii, să prospere la un astfel de nivel indiferent de tehnologia pe care o deţine, fără un anumit import (nu cred că oamenii ăia se hrăneau cu metal), şi nimeni să nu ştie nimic despre ea, mai ales când cineva din exterior a reuşit să fure şi sa distribuie pe glob o cantitate însemnată din acel metal miraculos.

MV5BMjE4OTIzNzkyN15BMl5BanBnXkFtZTgwNzE4NjI5MzI@._V1_SY1000_SX675_AL_După cum se vede, problemele filmului cel puţin pentru mine ţin de world building şi asta pentru că restul este la un alt nivel decât cu ce eram obişnuit din partea filmelor Marvel. Ryan Coogler a reuşit o treabă excelentă în a spune povestea unui rege, care se întamplă să fie şi super-erou (lucru care trece pe plan secund, cu excepţia scenelor de acţiune), prins într-o luptă pentru protejarea ţării sale, bombardat de diferite viziuni asupra direcţiei pe care să o urmeze, unde mai pui şi o ameninţare din trecut menită să îi încheie prematur domnia.

Design-ul acestei lumi este impecabil, de la costume, la machiaje, la actorii de calibru aleşi în rolurile cheie (exemple Forest Whitaker, Andy Serkis, Lupita Nyong’o), până la efectele speciale şi soundtrack-ul bazat pe muzică africană îmbinat cu hip-hop modern atunci când scenele o cer. Şi dacă vorbim de scene nu pot să le trec cu vederea pe cele de acţiune. Fie că e vorba de lupte corp la corp sau dispute ce implică masiv tehnologia, Ryan Coogler ridică ştafeta, ca şi în Creed, de menţionat scena din cazinou, trasă aparent ca o singură dublă, unde nu eşti pierdut în spaţiu niciun moment.

S-a vorbit mult despre villain-ii din filmele Marvel şi cum aceştia nu se ridică la nivelul protagoniştilor. Ei bine, Michael B. Jordan (deja un preferat al regizorului) face probabil cel mai bun personaj nagativ din toate cele 18 filme până în prezent. Desigur, este un personaj în oglindă al lui Black Panther, dar cu motivaţii puternice, veridice, pe care îl poţi compatimi, iar evoluţia sa pe parcursul filmului urmează un fir logic, toate acestea ridicate de o interpretare deosebită din partea lui, preferata mea din tot filmul.

Puţin diferit faţă de celelalte filme din serie este umorul. Nu eşti lovit cu glumă peste glumă (eu cred că am râs cel mai mult în sala de cinema în care am fost), iar cel mai amuzant şi carismatic personaj este Ulysses Klaue (Andy Serkis), lucru la care nu pot să spun că nu mă aşteptam, un altul fiind Shuri (Letitia Wright – actriţa din episodul Black Museum din Black Mirrorpour le connaisseurs), sora lui T’Challa şi cea responsabilă de toată tehnologia Wakandei.

Una peste alta, Black Panther atinge multe teme politice şi sociale actuale cu un mesaj pentru colaborarea între naţiuni, dar în acelaşi timp pentru păstrarea identităţii, importanţa familiei şi desigur recunoaşterea populaţiei de culoare, replica mea favorită livrată chiar de Jordan fiind (parafrazând) „Mai bine mor ca fraţii mei de pe vapoare care săreau în mare, ştiind că moartea este mai bună decât o viaţă trăită în subjugare” (vă jur că nu am vrut să o fac să rimeze).

Este Black Panther cel mai bun film Marvel? Prea devreme să mă pronunţ. Cert este că merită vizionat şi momentan este în topul meu. Iar cu Avengers: Infinity War după colţ (lansarea în luna aprilie), ce moment mai bun să vizităm din nou această franciză? Ca notă finală, sunt 2 scene după credite, v-aş recomanda să rămâneţi în sală măcar pentru prima (sunt 3 minute de aşteptare), este o mini-concluzie a filmului şi nu cred că mă înşel dacă spun că include o aluzie la preşedintele Donald Trump, şi un mesaj pentru toate ţările lumii. A doua ni-l arată pe românaşul nostru Sebastian Stan şi cu informaţia asta faceţi voi ce vreţi.

Reclame

Un gând despre &8222;Black Panther (2018) – „Pentru Wakanda? Fără îndoială!”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.