Tinerețe fără tinerețe

Discutam aseară cu cineva despre cum văd filmul bărbații, comparativ cu femeile. Greșeala noastră e că ținem neapărat să ne identificăm cu unul din personaje, în vreme ce a lor, poate din dorința de a fi obiective, este că povestesc tot filmul, adică scriu despre el mai mereu cu spoilere. La întrebarea de unde nevoia asta de identificare – la noi, presupun că e vorba de un cârlig cu care să ne agățăm de film.

Sigur că atunci când vine vorba de Mircea Eliade și de proza lui fantastică, n-ar mai trebui să fie nevoie de cârlige. Tinerețe fără tinerețe este un film regizat de Francis Ford Coppola, bazat pe proza fantastică omonimă scrisă de Eliade. Regizorul american s-a mirat că n-aveam încă nicio ecranizare după marele nostru compatriot, așa că a bifat-o el pentru noi. Și nu oricum, ci cu Tim Roth, Bruno Ganz, Matt Damon, Marcel Iureș, Ana Ularu, Florin Piersic Jr. și Ana Maria Lara +… un lung șir de 40 de foarte buni actori români.

y2

Dintre aceștia se remarcă îndeosebi Marcel Iureş (care îi dă viaţă profesorului Tucci) și Alexandra Maria Lara (iubita lui Dominic). Excelentul Tim Roth, care altfel face foarte bine pe prostul în majoritatea rolurilor sale (interpretează cu mare talent ciudați și tăntălăi), devine în acest film cel mai valoros exemplar uman de pe suprafața pământului – cea cunoscută și stăpânită de Gestapo, desigur. Aici își joacă parcă mai bine propriul rol decât pe cel al profesorului Dominic Matei din Piatra Neamț, cu joben sau fără. În film apare destul de repede motivul „dublului”, iar personajul declară:

Nu pot crede în realitatea obiectivă a persoanei cu care conversez – o consider dublul meu.

Într-un fel, așa și este. Nimic nu este explicit în acest film. Coppola reia niște teme care-l interesau din tinerețe și face numeroase referințe. Apare un dr. Josef Rudolf un nume ce trimite (dincolo de personajul din film cu idei apropiate de ale lui Mengele) la Rudolf Steiner. Cu tot „serviciul” de popularizare a operei literare a marelui nostru savant pe care ni-l face, Coppola ratează, în mod surprinzător, esența nuvelei Tinerețe fără tinerețe. Există două timpuri aici, unul al discursului, altul al diegezei – al narațiunii – iar Copolla, fidel normei hollywoodiene, îl „vede” doar pe acesta.

y1Atenție SPOILER: Lovit de trăsnet în noaptea de Înviere, Dominic Matei transcende timpul profan şi se plasează într-un prezent etern, cel al Învierii lui Christos, rămânând în istorie în timpul de după moartea sa: el întinereşte şi dobândeşte o viziune asupra istoriei, una generală însă, căci se ridică deasupra timpului. Revenirea sa în prezent şi în istorie reprezintă revenirea la timpul individual, când se întoarce acasă pentru a trăi experienţa morţii sale.

Asemenea lui Făt-Frumos din Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, personajul se înalţă în eternitate şi recade în durată cu toate consecinţele sale: îmbătrânire, diminuarea memoriei, moarte. Revenit în oraşul natal după 30 de ani, în 1968, îşi regăseşte starea de dinainte de renaştere, din anul 1938 – căci pentru prietenii săi nu trecuseră decât câteva luni; întreaga experienţă nu durează decât un ciclu: de la Paşte până la Crăciun, dar acest lucru nu este valabil decât pentru istoria lui; pentru lumea anului 1968, el îmbătrâneşte brusc şi apoi moare, neştiut de nimeni.

Filmul este fragmentat, rupt în două de personajele principale: prima parte pare filmul lui Dominic, pentru ca apoi narațiunea să se focalizeze pe traseul iubitei sale în India și înapoi, și abia în final să revină iar la Dominic. Coppola a descris acest film ca „o experienţă cinematografică mai greu de digerat”, dar a precizat că „poate fi urmărit fără a intămpina nici un fel de dificultate”.

Dacă vor fi lucruri care v-au stârnit interesul sau pe care nu vi le-aţi lămurit, peste un timp poate o să le discutaţi cu prietenii dumneavoastră sau poate o să citiţi cartea. Nu e greu. E doar diferit. Probabil că celor cărora le place Rush Hour o să li se pară un pic dificil, dar, dacă eşti o persoană care are exerciţiul lecturii, il vei savura.

Regizorul american a dat şi o reţetă de vizionare nelămuriţilor: „Trebuie să-l vezi de cel puţin două ori pentru a-l descifra”.

Reclame

Un gând despre &8222;Tinerețe fără tinerețe&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.